METABOLISMUL MICROORGANISMELOR

 Microorganismele sunt sisteme biologice cu organizare complexă şi capacitate

specifică şi independentă de replicare (reproducere). În prezenţa nutrienţilor
specifici sunt capabile să-şi sintetizeze toate componentele organice biogene, să
folosească energia rezultată din biodegradările enzimatice şi să-şi asigure toate
necesităţile fiziologice .
 Metabolismul microorganismelor reprezintă multitudinea reacţiilor biochimice, ce
au loc în sistemul biologic respectiv, prin care nutrienţii preluaţi din mediu sunt
prelucraţi în substanţe biogene proprii, energie şi metaboliţi
 Reacţiile biochimice specifice metabiolismului realizează funcţii esenţiale pentru
activitatea biologică. Aceste funcţii sunt:
- eliberarea de energie prin biodegradări enzimatice şi stocarea ei sub formă de compuşi
macroergici şi în special sub formă de ATP;
- producerea şi asigurarea permanentă a blocurilor şi subansamblelor de construcţie
chimică necesare constituenţilor celulari, pornind de la substraturi sau substanţe nutritive
(nutrienţi);
- formarea compuşilor biogeni macromoleculari pe baza asamblării enzimatice a
blocurilor şi subansamblurilor monomere şi a energiei de legătură din compuşi
macroenergici, în conformitate cu codul genetic al microorganismului.
- biosinteza şi biodegradarea dinamică şi economică a biomoleculelor indispensabile şi
specifice, în funcţie de necesităţile biochimice şi fiziologice ale celulei şi organismului.
 Metabolismul microorganismelor se desfăşoară prin cele patru căi metabolice:
- Căile catabolice (catabolismul)
- Căile anabolice ( anabolismul)
- Căile amfibolice (amfibolismul)
- Căile anaplerotice (anaplerotismul).

Căile catabolice
 Căile catabolice (catabolismul) sunt procesele biochimice implicate în degradarea
diferiţilor compuşi nutritivi din mediu şi eliberarea de energie în celulă.

1
 Căile catabolice (de dezasimilaţie) se desfăşoară în etape (faze) succesive. În prima
etapă, macromoleculele sunt descompuse pe cale enzimatică în unităţile lor de
construcţie: glucidele în zaharuri simple, (hexoze şi pentoze), proteinele în
aminoacizi, iar lipidele în glicerol (sau alţi alcooli) şi acizi graşi. În această etapă se
eliberează cca. 1% din energia totală, care nu este utilizată de celulă şi se pierde sub
formă de căldură.
 Fermentaţia este procesul de oxido – reducere biologică cu producere de energie,
în care substanţele organice se comportă atât ca donatoare cît şi ca acceptoare de
electroni (e¯). În procesul de fermentaţie, substratul dă naştere la un amestec de
produşi finali, care sunt oxidaţi parţial şi deci numai o cantitate mică de energie este
eliberată.
 Respiraţia aerobă (respiraţia) este un tip de respiraţie în care acceptorul de
electroni este oxigenul. De remarcat este faptul că substratul este oxidat complet
până la CO₂ şi H₂O. Catena de respiraţie celulară stochează energia în A.T.P. prin
fosforilare oxidativă.
 Respiraţia anaerobă este un tip de respiraţie celulară în care acceptorul final de
electroni (e¯) este orice substanţă anorganică în afară de O₂. Donatorul de electroni
poate fi o substanţă anorganică sau organică.
 Microorganismele strict aerobe - au ca tip de respiraţie celulară respiraţia aerobă
sau respiraţia. Ele folosesc ca acceptor final de electroni oxigenul ( Bacillus subtilis,
B. thuringienis, Azotobacter, fungi, Algae, Protozoa).
 Microorganismele strict anaerobe – nu se pot dezvolta în prezenţa oxigenului şi
au ca tip de respiraţie celulară fermentaţia, sau respiraţia anaerobă (Clostridium
butyricum, Lactobacillus sp., Desulfovibio sp).
 Microorganismele anaerobe, facultativ aerobe, sunt adaptate şă-şi satisfacă
metabolismul energetic indiferent de prezenţa sau absenţa oxigenului. Tipul de
respiraţie celulară este respiraţia (în prezenţa O₂) şi fermentaţia sau respiraţia
anaerobă (în absenţa O₂) (Streptococcus sp., Staphylococcus, drojdiile).
 Microorganismele microaerofile se dezvoltă la o cantitate de O₂ atmosferic, mai
mică decât cea normală. Tipul de respiraţie celulară: respiraţie cu tendinţe spre
fermentaţie, sau de respiraţie anaerobă. (Leptospira, Thiospirillum).

2
Căile anabolice
 Căile anabolice sau anabolismul, sunt secvenţele de reacţii biochimice catalizate
enzimatic în care au loc biosinteze (asimilaţii) de constituienţi proprii ca: glucide,
aminoacizi, acizi graşi, baze azotate (pirimidinice şi purinice) şi diverse
macromolecule.

Căile amfibolice
 Căile amfibolice sau amfibolismul sunt căile metabolice centrale, catalizate
enzimatic, care funcţionează echilibrat în acelaşi tip, atât cu eliberare de energie, cât
şi cu furnizarea de precursori pentru biosinteze.
 Căile catabolice şi cele anabolice funcţionează concomitent în celule, într-un
echilibru dinamic, satisfăcând nevoile, atât energetice, cât şi de biocumulare ale
sistemului biologic.

Căile anaplerotice
 Căile anaplerotice sau anaplerotismul sunt reprezentate de acele secvenţe
biochimice catalizate enzimatic care asigură completarea unui deficit de nutrienţi
sau de intermediari consumaţi (epuizaţi) în interiorul sistemului biologic printr-o
reaprovizionare din afara acestuia.