INTRODUCERE

După modul de nutriţie, bacteriile se împart în doua grupe mari: autotrofe şi heterotrofe.
Majoritatea bacteriilor sunt heterotrofe (saprofite şi parazite).
Bacteriile autotrofe prezintă capacitatea de a sintetiza substanţele organice necesare
vieţii prin procesele de fotosinteză sau chemosinteză. În funcţie de natura sursei de energie
folosite, bacteriile autotrofe sunt chemosintetizante şi fotosintetizante.
Din categoria bacteriilor chemosintetizante fac parte următoarele categorii:
nitritbacteriile, nitratbacteriile, Thiobaeillus, ferobacteriile, bacteriile metanogene şi bacterii le
acetogene.
Bacteriile chemosintetizante sunt bacteriile care produc substanțe organice din cele anorganice
prin diferite reacții chimice.
Unele bacterii utilizeaza energia chimica, acestea se numesc chemosistetizante, iar
procesul prin care se sintetizeaza se numeste chemosinteza.
În esență, bacteriile chimosintetice includ un grup de bacterii autotrofe care utilizează
energia chimică pentru a produce propriul aliment. La fel ca bacteriile fotosintetice, bacteriile
chimosintetice au nevoie de o sursă de carbon (de exemplu, dioxid de carbon), precum și de o
sursă de energie pentru a-și fabrica propriul aliment.
În mare parte, aceste bacterii sunt aerobe și, prin urmare, se bazează pe oxigen pentru a
finaliza cu succes acest proces. Cu toate acestea, unele specii au fost asociate cu chimiosinteza
anaerobă.
Datorită capacității lor de a-și fabrica propriul aliment folosind energie chimică, aceste
organisme sunt capabile să supraviețuiască într-o varietate de habitate / medii (inclusiv medii
dure cu condiții extreme) ca organisme cu viață liberă sau în asociere cu alte organisme (prin
simbioză cu alte organisme).
Spre deosebire de fotosinteză, care este comună în organismele eucariote și cianobacterii,
reacțiile chimosintetice sunt efectuate în mare parte de microorganisme procariote (în special
bacterii și arhaea ).
Exemple de bacterii chemosintetice includ:
 Venenivibrio stagnispumantis
 Beggiatoa
 T. neapolitanus

1
  T. novellus
 ferrooxidans

Figura nr.1

La toate tipurile de bacterii chemosinteza se desfăşoară in doua etape:

Faza de lumina
absorbţia luminii de către pigmentii fotosintetizanti;
formarea agentului reducator in forma NADPH + H~
eliberarea oxigenului prin fotoliza apei
Formarea ATP-ului ca sistem de transfer al energiei
Faza de intuneric
preluarea dixodului de carbon de către un acceptor
reducerea dioxidului de carbon
formarea de substanţe organice cu conţinut energetic ridicat (fructoza, glucoza}
regenerarea acceptorului

2
 CAPITOLUL I
TIPURI DE BACTERII CHIOSINTETICE

Așa cum am menționat, chemosinteza permite diferitelor tipuri de bacterii (bacterii

chemosintetice) să supraviețuiască fără a se baza pe energia ușoară sau alte organisme destinate
alimentelor. Aici, energia utilizată pentru fabricarea materialelor alimentare este derivată dintr-o
varietate de substanțe chimice anorganice (și deci diferite reacții chimice). Din acest motiv,
există diferite tipuri de bacterii chemosintetice bazate pe tipul de compuși pe care îi folosesc ca
sursă de energie.
Unele bacterii chemosintetice trăiesc în medii însorite și, prin urmare, sunt expuse la
lumina soarelui. Cu toate acestea, nu se bazează pe lumina soarelui ca sursă de energie.
Dupa stratul oxidat, bacteriile chemosistezante sunt: sulfuroase, ferunginoase, hidrogenobacterii
si nitrificatoare.
Bacterii cu sulf (Bacteriile sulfuroase – pe fundul apelor statatoare)
Aceste bacterii oxidează astfel de compuși de sulf precum hidrogen sulfurat (sulfide) tiosulfate și
sulf anorganic etc. În funcție de organism sau de tipul de compus folosit în sul, procesul de
oxidare are loc în mai multe etape. În unele organisme, de exemplu, sulful anorganic va fi păstrat
până când sunt necesare pentru utilizare.
Bacterii cu azot (Bacteriile nitrificatoare -in sol si in apa)
- împărțite în trei grupuri care includ bacteriile nitrifiante, bacteriile denitrificante și bacteriile
care fixează azotul. În cazul bacteriilor nitrifiante, amoniacul este oxidat mai întâi la
hidroxilamină în citoplasmă (prin monooxigenaza de amoniu). Hidroxilamina este apoi oxidată
pentru a produce nitrit în periplasm prin hidroxilamină oxidoreductază. Acest proces produce un
proton (un proton pentru fiecare moleculă de amoniu). În comparație cu bacteriile nitrifiante,
bacteriile denitrifiante oxidează compușii azotați ca sursă de energie.
Metanobacterii / bacterii cu metan(Bacteriile metanogene -in stomacul rumegatoarelor si pe
fundul apelor, -produc metan)
- Deși unii oameni de știință au sugerat că unele bacterii folosesc metanul ca sursă de energie
pentru chemosinteză, acest lucru este deosebit de frecvent în rândul arhebacteriei chemosintetice.
Bacterii cu hidrogen - Bacterii precum Hydrogenovibrio marinus și Helicobacter pylori
oxidează hidrogenul ca sursă de energie în condiții microaerofile. În cea mai mare parte, s-a
dovedit că aceste bacterii sunt anaerobe și, prin urmare, prosperau în zone cu foarte puțin sau fără

3
oxigen. Acest lucru se datorează în mare măsură faptului că enzima folosită în scopuri de oxidare
(hidrogenază) funcționează eficient în condiții anaerobe.
Bacteriile de fier - Acidithiobacillus ferrooxidans și Leptospirillum ferrooxidans sunt unele
dintre bacteriile care oxidează fierul. S-a dovedit că acest proces are loc în condiții diferite, în
funcție de organism (de exemplu, pH scăzut și oxic-anoxic).
În timpul chemosintezei, bacteriile chemosintetice, fiind neinintetice, trebuie să se bazeze
pe energia produsă prin oxidarea acestor compuși (anorganici) pentru a produce alimente
(zaharuri), în timp ce bacteriile fixatoare de azot convertesc gazul azotat în nitrat. Toate aceste
procese servesc la producerea unui proton folosit în fixarea dioxidului de carbon.
În mod normal, aceste reacții apar în citoplasmă în prezența enzimelor respiratorii legate
de membrană. De exemplu, în cazul oxidării hidrogenului, gruparea 1 hidrogenaze NiFe, care se
găsește în citoplasmă, catalizează reacția pentru a produce 2 electroni și protoni (hidrogen cu
sarcină pozitivă) dintr-o moleculă de hidrogen (H2 <> 2H + și 2e-). Acești electroni sunt apoi
canalizați către bazinul de chinone din lanțul de transport al electronilor.
În cazul sulfurii de hidrogen, compusul suferă oxidare pentru a elibera electroni și ioni de
hidrogen (denumiți protoni având în vedere că sunt separați de compus și electroni și obțin o
sarcină pozitivă). Produsele acestei reacții sunt prin urmare sulf, electroni precum și protoni.
Electronii și protonii intră apoi în lanțul de transport al electronilor (la nivelul membranei).
Pe măsură ce electronii intră în acest lanț, protonii sunt pompați din celulă. Pe de altă parte,
electronii sunt acceptați de oxigen și atrag protonii (ionii de hidrogen) formând astfel molecule de
apă. Printr-o enzimă cunoscută sub denumirea de ATP sintază, protonii care au fost pompați
anterior din celulă sunt canalizați înapoi spre celulă cu energia lor (energia cinetică) este stocată
ca ATP și este utilizată pentru sinteza zahărului.

4
 CAPITOLUL II
ASIMILAREA CARBONULUI ÎN BACTERIILE CHIMOSINTETICE (FIXARE)

În funcție de tipul de bacterii, habitatul lor și sursa de carbon, există o serie de căi metabolice
utilizate pentru fixare.
Unele dintre cele mai comune căi includ:
Ciclul Calvin-Benson - În acest ciclu, enzima RuBisCo (ribuloză 1, 5-bifosfat carboxilază /
oxigenază) facilitează adăugarea dioxidului de carbon molecular la ribuloza 1, 5-bifosfat. Acest
procedeu generează un compus cu șase atomi de carbon care, la rândul său, este transformat în
două molecule de 3-PGA (3-fosfoglicer). Acest procedeu este denumit fixare de carbon având în
vedere că implică conversia dioxidului de carbon în molecule organice.
Prin energia stocată în ATP și NADPH (generată prin procesul de oxidare), compusul carbonic
(3-PGA) este transformat din nou într-un alt compus de carbon pentru a forma G3P
(gliceraldehidă 3-fosfat) în faza de reducere. Întrucât una dintre aceste molecule părăsește lanțul
Calvin (pentru a forma molecula / carbohidrații de zahăr), cealaltă este implicată în generarea de
RuBP.
Ciclul invers al Krebs - în comparație cu ciclul Calvin, fixarea carbonului în ciclul invers al lui
Krebs are ca rezultat producerea de piruvat. Cunoscut și sub denumirea de ciclul reductiv al
acidului tricarboxilic, acest ciclu începe cu fixarea a două molecule de dioxid de carbon. Rezultă
în producerea de acetil-coenzima A (acetil-CoA) care, la rândul său, este carboxilată reductiv
pentru a produce piruvat. Puvuvatul produs prin procedeu este apoi utilizat pentru sinteza
materialelor celulare organice.
Unele dintre celelalte procese utilizate de aceste bacterii includ:
· Bicicletă 3-hidroxipropionat - Cunoscută și sub denumirea de ciclul 3-hidroxipropionat,
această cale fixează dioxidul de carbon pentru a forma Malyl-CoA în prezența acetil-CoA și
propionil-CoA carboxilaze. Acesta este apoi împărțit pentru a produce acetil-CoA și glicoxilat.
În cele din urmă, calea are ca rezultat producerea de piruvat care este utilizat pentru sinteza
diferitelor materiale organice necesare celulei.
· Calea reductivă a acetil-CoA - pe această cale, două molecule de dioxid de carbon sunt fixate
pentru a forma acetil-CoA. De obicei, hidrogenul acționează ca donatorul de electroni în această
reacție, cu Dioxidul de carbon fiind acceptorul de electroni.

5
 · Ciclul dicarboxilatului / 4-hidroxibutiratului - Acest ciclu este frecvent printre bacteriile
care se găsesc în habitatele anaerobe și microaerobe (de exemplu, Desulfurococale). La fel ca
ciclul 3-hidroxipropionat / 4-hidroxibutirat, acest ciclu transformă cetil-CoA și două molecule de
carbon în succinil-coenzimă (CoA). Unele dintre enzimele implicate în acest ciclu includ piruvat
sintaza și fosfenolpiruvat (PEP) carboxilază.

CAPITOLUL III
IMPORTANȚA BACTERIILOR CHIMOSINTETICE

În esență, chemosinteza se referă la procesul prin care bacteriile chemosintetice prelucrează

alimentele folosind energie chimică. Prin urmare, în comparație cu fotosinteza, aceste organisme
nu sunt dependente de energia lumină pentru producție. Acest lucru îi face importanți
producători primari în diverse habitate care conțin oxidanți precum nitrați și sulfați.
În ecosistemele de evacuare a mării profunde, de exemplu, absența luminii solare înseamnă că
fotosinteza nu poate avea loc. Cu toate acestea, din cauza capacității unor bacterii de a fabrica
alimente prin chemosinteză, acestea joacă un rol important ca producători în acest ecosistem.
S-a demonstrat că acest comportament beneficiază și alte organisme printr-o relație simbiotică.
De exemplu, în diferite medii, s-a demonstrat că bacteriile care fixează azotul formează relații
simbiotice care beneficiază de o varietate de organisme ( alge , diatome , leguminoase, bureți
etc.). Aici, ei sunt capabili să transforme azotul (din abundență în natură) în forme utilizabile.
Aici, aceste bacterii pot cataliza azotul atmosferic pentru a produce amoniac (folosind o enzimă
cunoscută drept azotază), care este apoi utilizată de plante pentru sinteza biomoleculelor azotate.
Una dintre celelalte relații simbiotice care au primit o atenție semnificativă este între tubeworms
(Riftia pachyptila) și bacteriile chimosintetice din orificiile hidrotermale. În acest mediu,
temperaturile apei sunt extrem de ridicate datorită căldurii geotermale. Mai mult, acești viermi
trăiesc la malul mării (mediu lipsit de energie lumină).
În ciuda condițiilor nefavorabile din acest mediu (temperaturi extrem de ridicate și lipsă de
lumină), disponibilitatea hidrogenului sulfurat permite bacteriilor să efectueze chimosinteza.
Folosind un plumb extrem de vascularizat, ca viermele este capabil să ia dioxid de carbon
dizolvat, oxigen și hidrogen sulfurat (hemoglobina acestor organisme este capabilă să lege

6
oxigenul și sulfidele). Acestea sunt apoi transportate în celule specializate cunoscute sub numele
de bacteriocite unde rezidă bacteriile chimosintetice.
Folosind sulfura și oxigenul, bacteriile produc energie (ATP) care este apoi utilizată pentru a
converti dioxidul de carbon în zaharuri. Aceste zaharuri sunt apoi utilizate de moluște ca sursă de
hrană.

Bacteriile chemosistezante indeplinesc functii importante in natura:

- reintroducerea in circuitul biogeochimic a unor elemente fundamentale
- formarea unor zacaminte metalifere
- eliminarea efectului toxic al unor substante prezente in anumite medii de viata.

BIBLIOGRAFIE

 http://www.google.com/url?
sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=&ved=2ahUKEwjv1aP0jurpAhUN0qYKHcquA6AQ
FjAHegQIChAB&url=http%3A%2F%2Fwww.editura.ubbcluj.ro%2Fbd%2Febooks%2Fpdf
%2F2572.pdf&usg=AOvVaw16dZQMd3EqNfAAC_YbKrkJ
 https://www.referatele.com/referate/biologie/online2/Chemosinteza---bacterii-
referatele-com.php
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Bacterie_autotrof%C4%83_chemosintetizant%C4%83
 https://www.tocilar.ro/biologie/functia-de-nutritie-17744
 https://fizicochimicale.weebly.com/biologie/functia-de-nutritie-nutritia-autotrofa
 https://translate.google.com/translate?
hl=ro&sl=en&u=https://www.microscopemaster.com/chemosynthetic-
bacteria.html&prev=search