EXCREŢIA

= funcţie de nutriţie

= procesul de eliminare din organism a substanţelor nefolositoare, chiar toxice rezultate din
metabolism precum şi a substanţelor aflate în exces, menţinând astfel homeostazia (compoziţia
constantă) mediului intern (sângelui).

1. Sistemul excretor:

- 2 rinichi

- căi urinare extrarenale: 2 uretere, vezica urinară, uretra

Rinichii – localizaţi în cavitatea abdominală, de o parte şi de alta a coloanei vertebrale, în zona

lombară

- Structura: capsula renală fibroasă, parenchimul renal cu 2 zone: corticală şi medulară,

căi urinare intrarenale (calice mici, calice mari, bazinetul= pelvis renal)
- Conţin aprox. 2 milioane de nefroni la nivelul cărora se formează urina
- Nefronul = Unitatea morfofuncţională a rinichilor
- Nefronul format din: corpusculul renal Malpighi (capsula Bowmann + glomerulul
vascular) şi tubul urinifer (tub contort proximal, ansaHenle şi tub contort distal)
înconjurat de capilare peritubulare. Mai mulţi nefroni se deschid într-un tub colector.

2. Formarea urinei are loc la nivelul nefronilor în urma a 3 procese:

1. (Ultra) Filtrarea glomerulară:

- are loc la nivelul corpusculului renal Malpighi

- presupune trecerea unei părţi a plasmei sangvine din capilarele glomerulului vascular în
interiorul (lumenul) capsulei Bowmann; proces pasiv pe baza diferenţelor de presiune

- rezultă urina primară (filtratul glomerular) care este o plasmă lipsită de proteine în cantităţi
semnificative

2. Reabsorbţia tubulară:

- are loc pe toată lungimea tubului urinifer şi în tubii colectori

- presupune recuperarea substanţelor utile din urina primară, acestea trecând din tubul urinifer în
capilarele peritubulare

- se poate realiza prin mecanisme pasiv (ex. Apa) şi active (ex. Glucoza)
3. Secreţia tubulară:

- are loc de-a lungul tubului urinifer

- este procesul invers reabsorbţiei; presupune eliminarea din sânge a substanţelor nefolositoare
sau în exces prin trecerea substanţelor din capilarele peritubulare în tubul urinifer

- se poate realiza prin mecanisme pasive şi active (ex. H+, K+)

În urma proceselor de reabsorbţie şi secreţie rezultă urina finală care trece din tubii
colectori – calice mici – calice mari- bazinetul- uretere – vezica urinară (unde se depozitează
temporar) - uretră

Eliminarea urinei se numeşte micţiune şi reprezintă golirea vezicii urinare prin

contracţia muşchiului vezical şi relaxarea sfincterului vezical.