Particularități ale respirației la vertebrate

1. Pești– respirație branhială.

a. Peștii cartilaginoși (ex. rechinul) au 5 perechi de fante brahiale care permit comunicarea branhiilor
cu mediul acvatic
b. Peștii osoși au branhiile acoperite cu “ căpăcele “ osoase numite opercule.
Ventilația se bazează pe mișcarea alternativă a gurii și operculelor.

2. Amfibieni – respirație dublă: pulmonară și cutanee (tegumentară).

Plămânii nu sunt dezvoltați și nu au arbore bronșic – motiv pentru care trebuie completată cu
respirația prin piele. Pielea este subțire, umedă și vascularizată.
Ventilația se bazează pe mișcările planșeului bucal. Aerul este înghițit.

3. Reptile – respirație pulmonară.

Plămânii sunt bine dezvoltați – în corelația cu adaptarea la mediul terestru.
Șerpii au un singur plămân. Traheea comunică direct cu mediul extern – pentru a putea înghiți prada
întreagă.
Crocodilii au plămâni cu structură similară cu a mamiferelor. Au alveole pulmonare.

4. Păsări – respirație pulmonară.

Datorită adaptării la zbor și a nevoilor energetice ridicate, plămânii sunt conectați cu 9 saci aerieni
care sunt un rezervor de oxygen în timpul zborului. Sacii intră și în oase – oase pneumatice.Plămânii
nu conțin alveole pulmonare ci terminații ale bronhiolelor numite capilare aeriene.

a. La sol păsările au o ventilație similară mamiferelor – bazată pe mișcările cutiei toracice

b. În timpul zborului, cutia toracică devine imobilă iar ventilația se bazează pe mișcările
aripilor: când aripile sunt ridicate (inspirația) – aerul cu oxigen umple plămânii și sacii
aerieni. La nivelul plămânilor are loc primul schimb de gaze respiratorii; când aripile sunt
coborâte (expirația) – aerul cu CO2 este eliminat din plămâni dar acum este folosit aerul
din sacii aerieni care a ajuns în plămâni. În timpul expirației mai are loc un schimb de
gaze respiratorii. Deci în timpul zborului schimbul de gaze respiatorii este dublu.