SISTEMUL RESPIRATOR LA MAMIFERE (OM)

Plămânii

Sunt organe pereche situate în cavitatea toracică, deasupra diafragmei, acoperind parțial inima.
Sunt acoperiți de două foițe numite pleure:
- pleura externă (parietală) –este lipită de coaste
- pleura internă (viscerală) – este lipită de plămâni.
Între pleure există un strat subțire de lichid pleural. Acesta favorizează alunecarea pleurelor și în același
timp le menține lipite având rol important în ventilația pulmonară.

Structura plămânilor este tip de tip segmentar: sunt alcătuiți din lobi (3 în plămânul drept și 2 în cel stâng) –
lobuli –acini pulmonari –saci alveolari –alveole pulmonare.
Alveolele pulmonare sunt cele mai mici unități ale plămânilor fiind înconjurate de o bogată rețea de
capilare sanguine. La nivelul au loc schimburile de gaze respiratorii între plămâni și sânge.

Ventilația pulmonară
Reprezintă succesiunea inspirației și a expirației. Este un proces automat (involuntar) cu influențe
voluntare având comanda din encefal. Sunt implicați mușchii inspiratori: diafragma și mușchii intercostali.
Inpirația cuprinde etapele următoare:
- pe baza comenzii trimise din creier are loc contracția diafragmei (care coboară) și a mușchilor
intercostali care ridică coastele;
- se mărește cutia toracică și datorită pleurelor crește volumul plămânilor
- presiunea aerului din plămâni devine mai mică decât a aerului atmosferic
- datorită diferenței de presiune aerul oxigenat este atras în sistemul respirator.
Expirația cuprinde etapele:
- are loc relaxarea mușchilor inspiratori iar volumul cutiei toracice scade
- datorită pleurelor, plămânii revin la volumul inițial
- presiunea intrapulmonară a aerului crește devenind superioară celei externe
- datorită difernței de presiune, aerul cu CO2 este eliminat.

Volumul obișnuit de aer care parcurge sistemul respirator este de 500 ml și se numește volum curent.