Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
REGNUL ANIMALIA
CLASA AMPHIBIA
Batracienii
SUBIECTE
MEDIUL DE VIAŢĂ
SISTEMATICA
EVOLUȚIA
CARACTERISTICA GENERALĂ A
REPREZENTANTULUI TIPIC
DIVERSITATEA
IMPORTANȚA ÎN NATURĂ
IMPORTANȚA ÎN VIAȚA OMULUI
Mediu de viata:
Amfibian (de la gr=amphys=dublu;bios=viata).Are mediu dublu de
viata:in apa si pe uscat.In Romania se intalneste in zonele de ses,nu
urca la altitudini mai mari de 600m.
SISTEMATICA
Clasa AMPHIBIA
Ordinul Apoda
sau Gymnophiona
BROASCA
RÎIOASĂ
BROASCA
BROTĂCEL DE LAC
Ordinul Urodela sau Caudate
Rep. Salamandrele (Salamandridae)
Tritonii TRITON
SALAMANDRA
PROTEUS – locuitor al peşterilor
PROTEUS
EVOLUȚIA
Originea amfibienilor din peşti este demonstrată de unele
caractere ale mormolocilor. La început corpul acestora
este pisciform, prevăzut cu linie laterală şi terminat printr-
o coadă turtită lateral.
Mormolocul respiră prin trei perechi de branhii externe,
înapoia cărora se află cîte o crăpătură branhială. Inima
este bicamerală, ca la peşti.
După două săptămîni apar branhiile interne, care comunică
cu exteriorul prin orificiul branhial. În acelaş timp apar
membrele posterioare, apoi cele anterioare. Ulterior,
orificiul branhial se închide şi din faringe apare o dilatare,
care prin vascularizare se transformă în plămîni. Coada se
resoarbe, linia laterală dispare, intrestinul se scurtează şi
inima devine tricamerală.
Sub influenţa climei secetoase şi valde de la sfîrşitul
carboniferului, la unii stegocefali au apărut şi alte adaptări
la mediul terestru.
Ca urmare a respiraţiei pulmonare, sistemul circulator al
stegicefalilor s-a perfecţionat, stratul superficial al
tegumentului s-a schmbat.
Caractere generale
amfibieni
Au mediu dublu de viata;
Respiratia este dubla:pulmonara si cutanee;
Pielea subtire,umeda,bine
vascularizata,serveste la respiratie;
Sunt animale tetrapode;
Se inmultesc prin oua;dezvoltarea se face
prin metamorfoza;
Au temperatura corpului variabila.
Caractere generale ale
amfibienilor:
♦ Sunt animale care trăiesc în apă şi pe uscat ;
♦ Respiraţia este dublă:pulmonară si cutanee;
♦ Pielea subţire, puternic vascularizată, glandulară şi
umedă, serveşte la respiraţie;
♦ Având patru membre se numesc vertebrate
tetrapode;
♦ Se inmulţesc prin ouă;larvele se dezvoltă prin
metamorfoză ;
♦ Temperatura corpului este variabilă (poikiloterme);
♦ Iarna, broaştele trec printr-o stare de amorţire.
CARACTERISTICA GENERALĂ A
REPREZENTANTULUI TIPIC
cap
Partea dorsala
nari
gura
ochi
abdomen
urechi
membre
Acorerirea:
Cu tegument ce prezintă o dermă şi o epidermă. În
tegument sînt glande mucoase unicelulare ce se găsesc la
suprafaţa epidermei.
Ele secretă un mucus protector,ajutînd peştele să alunece
fără frecare sau face corpul impermiabil pentru substanţele
toxice di napă.
În derm sînt cromatofori ce sintetizează diferiţi pigmenţi.
Natura pigmentului este diferită. Sub influenţa sistemului
nervos cromatoforii întră în secţiune şi schimbă culoarea
animalului în legătură cu mediul sau reproducerea.
Tegumentul sau pielea este prins pe alocuri de corp,
cavităţile libere sunt umplute cu limfă formînd saci limfatici.
LOCOMOȚIA
Prin săritură (salturi) pe suprafaţa terestră, prin înot
Scheletul
Craniul are 2 porţiuni: viscerală şi craniană. Cutia craniană protejează encefalul.
Craniul visceral are un os mobil este maxila inferioară.
Coloana vertebrală are 9 vertebre. Sunt următoarele regiuni: cervicală, dorsală,
sacrală, codală.
Au apărut în seria animală centurile: Scapulară (omoplat sau scapulă, claviculă şi
caracoid), Pelviană (ileon, ischion, pubis)
Muşchii
Devoltare mai puternică o au muşchii membrelor posterioare, apoi cei ai membrelor
anterioare, muşchii dorsali şi
SCHELETUL
STRUCTURA INTERNA:
sistemul nervos mai dezvoltat ca la pesti,inima cu 3 camere(2 atrii si 1
ventricul);circulatia se face prin artere,vene,capilare.Sangele
oxigenat se amesteca cu cel neoxigenat..Au temperatura corpului
variabila.
NUTRIȚIA
Este animal insectivor. Vînează pasiv cu limba
fixată anterior de planşeul bucal. Limba este
proiectată la vînat prin răsturnare.
Digestia
Cavitatea bucală este largă şi cuprinde dinţi
mărunţi. Cavitatea bucală are şi funcţie
respiratorie, în ea se deschid fosele nazale şi se
mişcă planşeul bucal. Mucoasa cavităţii bucale
conţine glande care elaborează mucus. Faringele
este diferenţiat. Esofagul este scurt. Stomacul are
formă de sac cu mai multe regiuni, în pereţii
cărora sunt glande ce secretă mucus şi pepsină.
Intestinul subţire are prima ansă ce corespunde
compartimentului duodenal şi în el se varsă
secretele sale ficatul şi pancreasul. Este intestinul
gros. Rectul se deschide în cloacă.
HRANIRE
Gura larga are pe maxilarul superior dinti marunti, iar limba
fixata cu partea anterioara , partea ,posterioara bifurcata la varf
fiind libera .
Cand vede o insecta , deschide gura larg si
proiecteaza in afara prin rasturnare partea libera
a limbii ; pe suprafata ei lipicioasa insectele se
prind cu usurinta .
♦ ATENŢIE !
Respiraţia prin piele completează pe
cea prin plămâni
Excreţia
Aparatul excretor la anfibienilor este reprezentat
printr-un pronefros (rinichi larval), şi mezonefros
la adult.
Sunt 2 rinichi de culoare brun-roşcată care
depinde de forma corpului (alungit la urodele şi
scurt la anure.
Ureterele sau canalul Wolff servesc la evacuarea
urinii şi elementelor sexuale. Ele se deschid în
cloacă.
Din cloacă urina este împinsă în vezica urinară.
Sistemul nervos
Este format din encefal, măduva spinării şi nervi cranieni, medulari.
Părţile structurale ale encefalului sunt: telencefalul,diencefalul, mezencefalul,
metencefalul, mielencefalul.
Telencefalul este format din 2 emisfere cerebrale alungite şi separate prin şanţul
interemisferic. La baza lor se află corpii striaţi, voluminoşi, iar anterior, bulbii olfactivi.
Pentru prima dată în evoluţia vertebratelor apare tendinţa de migrare a neuronilor către
periferia emisferelor cerebrale, sugerînd un început de formare a scoarţei cerebrale.
Corpii striaţi asigură coordonarea fină şi precisă a locomoţiei pe uscat şi în apă.
Telencefalul este conectat prin fibre nervoase cu talamusul, hipotalamusul şi
mezencefalul.
Diencefalul prezintă epifiza dorsal şi talamusul care conţine nuclei geniculaţi laterali,
ce primesc exclusiv fibre optice şi, prima dată în seria animală, fibrele care pornesc de la
ei ajung la emisfere. Hipotalamusul îndeplineşte rol coordonator al funcţiei vegetative.
Mezencefalul constituie un centru foarte important pentru recepţionarea excitaţiilor
vizuale, auditive, statice, cît şi pentru elaborarea unor impulsuri motorii, transmise la
bulb şi la măduvă. Prin lobii săi optici, mezencefalul are o dezvoltare mai mare şi funcţii
complexe de coordonare a activităţilor motrice.
Metencefalul prezintă este mai redus ca la peşti ca urmare a mişcărilor mai simple
efectuate de aceste animale. Corpul principal numit cerebelul are rol în controlul
echilibrului şi locomoţiei.
Mielencefalul este voluminos, se continuie măduva spinării, conţine numeroşi centri
care controlează mişcarea şi reglează diferite procese fiziologice, ca circulaţia, respiraţia.
Se dezvoltă nucleul nervului acustic, care primeşte informaţii auditive, şi nuclei
vestibulari, cu rol de echilibru, ca urmare a reducerii liniei laterale.
Nervii cranieni sunt în număr de 10 perechi.
Măduva spinării are formă cilindrică, ocupînd tot canalul vertebral. Măduva este scurtă
şin se termină printr-o „coadă de cal”, rezultată din asocierea nervilor spinali din
regiunea codală. Dezvoltarea membrelor cu funcţii tactile şi motorii mai complexe a
determinat apariţia unor centri nervoşi mai dezvoltaţi în regiunile cervicală şi toraco-
sacrală.
Nervii spinali sunt asemănători ca dispoziţie metamerică şi structură ca la celelalte
vertebrate.
Analizatorul vizual
Ochii amfibienilor au un şir de trăsături specifice,
legate de modul de viaţă acvatică şi terestră:
pleoapele mobile protejează ochii de uscare şi
impurităţi; prezenţa retinei bombate şi a cristalinului
în formă de lentilă, ce determină vederea în depărtare
la amfibieni; prezenţa unei acomodări mai evoluate,
care se înfăptuieşte cu ajutorul muşchiului ciliar prin
deplasarea cristalinului.
Pleoapele sunt: superioară, inferioară şi nictitantă sau
terţiară, situată în unghiul anterior al ochiului. Ochii
sunt umectaţi de secretele glandelor lacrimale.
AUZUL
Caracteristic este apariţia urechii medii (camera timpanică) ce
comunică cu urechea internă printr-o fereastră ovală. Către
exterior, urechea medie prezintă fereastra timpanică .
Camera timpanică conţine un os, columelă, care se sprijină
cu un capăt de membrana timpanică iar cu celălalt pe
fereastra ovală. Urechea medie comunică cu faringele prin
trompa lui Eustache. Urechea internă este constituită dintr-
un sac membranos care cuprinde utricula ce poartă 3 canale
semicirculare, sacula şi lagena.
Cavitatea labirintului membranos conţine endolimfă, cu mici
concreţiuni calcarose (otolite), cu rol în menţinerea
echilibrului. La amfibieni apare o prelungire a lagenei
numită papilă bazilară, organul principal al auzului.
Undele vibratorii (cu frecvenţa cuprinsă între 200-4000 Hz)
recepţionate de membrana timpanică ajung în urechea
medie, iar prin intermediul columelei, la fereastra ovală. De
aici, prin perilimfă, vibraţiile ajung la papila bazilară;
aceasta conţine celule senzoriale, care sunt excitate de
vibraţiile sonore. Sensibilitatea auditivă este bine
dezvoltată.
SENSIBILITATEA
CHEMORECEPȚIA
Analizatorul senzitiv sau tactil
Este reprezentat prin tegumentul care are terminaţii
nervoase.
Chemorecepţia
BROTACELUL
BROASCA RAIOASA
Este o specie noctuna.
Traieste in Europa, Asia si nordul
Africii.
Ajunge la 9- 15 cm
ANURE
Salamandrele, mai mult terestre, trăiesc ascunse pe sub rădăcini, trunchiuri
putrede, sub muşchi şi pământ afânat. Se hrănesc mai mult noaptea cu râme,
limaci, insecte . Tritonii au un regim mixt (terestru şi acvatic) trăind la fel ca
salamandrele. Primăvara, când are loc şi reproducerea, devin acvatici şi pot fi
găsiţi în ochiuri limpezi de apă stătătoare, ape lin curgătoare. bălţi nu prea mari
şi cuSalamandra
oarecare vegetaţie. Tritonul
In perioada de inmultire, tritonul intra in balti, apoi revine pe
uscat. Masculul are o creasta de piele pe spate, iar in perioada
reproducerii, pielea are o culoare marmorata.
TRITONUL CRESTAT
Folosite în alimentaţie;
Ca specii decorative;
Indicatori;