Ministerul Educației, Culturii și Cercetării 

al Republicii Moldova

I.P. Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

Catedra Finanțe

Studiu individual nr. 1

La disciplina: Dreptul Afacerilor

Tema : Contractul de rentă

A elaborat: Bîrca Nadejda

Grupa: FA 1906 G
A verificat: Ciobanu Ion

Chișinău 2020
Cuprins:
1.    Noţiunea şi caracterele juridice.
2.    Elementele contractului de rentă.
3.    Efectele contractului de rentă.

1.    Noţiunea şi caracterele juridice

Renta se constituie printr-un contract în baza căruia o parte (debirentier) se obligă să plătească
periodic, cu titlu gratuit sau oneros, o redevenţă celeilalte părţi (credirentier).
Renta poate fi plătită în bani sau în natură. Ea poate fi constituită în favoarea unui terţ.
Renta este viageră în cazul în care durata ei este limitată prin durata vieţii unei sau mai multor
persoane. Debirentierul trebuie, în caz de dubiu, să efectueze plata rentei pe durata vieţii
credirentierului.
Pentru valabilitatea unui contract prin care se promite o rentă este necesară formularea în scris a
promisiunii şi autentificarea ei notarială. Dacă, în temeiul contractului de rentă, debirentierului i
se dă un bun imobil, contractul urmează a fi înscris în registrul bunurilor imobile.
Caracterele juridice
1.    consensual, el ia naştere în mod valabil  prin simplul acord de voinţă al părţilor, redactarea
unui înscris fiind necesară doar pentru dovedirea contractului.
Cu toate acestea în cazul în care în schimbul rentei credirentierul transmite dreptul de proprietate
asupra unui teren, contractul trebuie încheiat în formă autentică
2.    sinalagmatic, fiecare parte asumîndu-şi obligaţii care sunt reciproce şi interdependente.
3.    translativ de proprietate.  Proprietatea bunului ce formează obiectul contractului se  
transmite de la vînzător la cumpărător prin efectul realizării acordului de voinţă al părţilor, dacă
părţile nu au convenit să amîne transferul dreptului de proprietate.
4.    executare succesivă, prestaţia debirentierului urmînd a fi executată în timp, cu o anumită
periodicitate, prestabilită.
5.    titlu oneros;
6.    posibilitatea constituirii ei cu titlu gratuit prin donaţie sau testament.
7.    Aleatoriu, cînd contractul este constituit pe viaţă.
Renta cu titlu gratuit este supusă condiţiilor de formă şi de fond pe care trebuie să le
îndeplinească donaţiile sau testamentele  respective. Totuşi cînd renta se constituie cu titlu
gratuit în favoarea unui terţ, prin intermediul stipulaţiei pentru altul, deşi ea constituie o donaţie
nu este supusă condiţiilor de formă ale donaţiilor, donaţiile indirecte trebuind să respecte doar
condiţiile de formă ale actelor sub haina cărora se realizează.
8.    Comutativ.
Condiţiile de valabilitate. Atunci cînd renta este cu titlu gratuit, debitorul trebuie să aibă
capacitate necesară pentru a încheia contracte de donaţie sau testamente.
1.    Condiţii de valabilitate privind încheierea contractului de întreţinere
a)    Capacitatea juridică necesară persoanei;
b)    Consimţămîntul valabil. El trebuie să fie dat cu intenţia de a produce efecte juridice. Acesta
nu trebuie să fie viciat. Viciile care pot interveni sînt:
    Eroarea (nu are autor);
    Dol (eroare provocată): captaţie; sugestie.
    Violenţa;
    Şantajul;
    Leziune
c)    Obiectul, care trebuie să fie:
    Determinat, adică trebuie să se cunoască cu exactitate, reieşind din prevederile contractuale;
    Licit, adică să fie în circuitul civil;
    Posibil, adică să poată fi obiect al contractului. Exemplu: steroizii nu pot fi obiect al
contractului.
d)Cauza. Este scopul pentru care părţile încheie contractul. Aceasta trebuie să fie:
a)    Licită, adică să nu aducă prejudicii intereselor altei persoane;
b)    Morală, adică să nu încalce limitele moralităţii.
2.    Condiţii cu privire la bun
    Să existe sau să poată exista în viitor.
    Să fie determinat sau determinabil. Această condiţie este necesară pentru a se evita eroarea
ca viciu de consimţămînt.
    Să fie în circuitul civil.
Cuantumul ratei de rentă se stabileşte, în mod liber, prin voinţa părţilor.
În materia contractului de întreţinere se admite indivizibilitatea obligaţiei de întreţinere (activ şi
pasiv) datorită naturii ei. În schimb, renta viageră – având ca obiect o sumă de bani – este, prin
excelenţă, divizibilă. Astfel fiind, ar urma ca indivizibilitatea (eventual solidaritatea) să fie
admisă numai dacă a fost stipulată în contract. Cu toate acestea, se admite că, în principiu,
moartea unui credirentier nu duce la stingerea parţială a rentei, ea urmând a fi plătită integral
supravieţuitorului, dacă nu s-a stipulat contrariul. De exemplu, în cazul decesului unuia dintre
soţii credirentieri, cel rămas în viaţă beneficiază de întreaga rentă. Deoarece renta este stabilită,
cu caracter aleatoriu, până la sfârşitul vieţii creditorilor – deci obligaţia este privită de părţi “sub
un raport de nedivizibilitate” – se poate admite menţinerea integrală a obligaţiei până la decesul
ultimului credirentier (împlinirea termenului incert prevăzut în contract), dacă părţile nu au
prevăzut altfel.
Condiţii speciale. Dacă persoana în favoarea căreia renta a fost constituită (inclusiv terţul
beneficiar) încetase din viaţă în momentul constituirii, contractul este lovit de nulitate absolută
(art. 1644 C. civ.), deoarece nu există şanse de câştig – pierdere pentru ambele părţi, ceea ce
presupune lipsa cauzei juridice a contractului.
Contractul este lovit de nulitate şi în cazul constituirii rentei în favoarea unei persoane afectate
de o boală de care a murit în interval de 20 de zile de la data încheierii contractului.Trebuie să fie
o boală existentă în momentul încheierii contractului şi nu un alt eveniment (de exemplu, un
accident) fiind cauza morţii
Dacă contractul de  rentă s-a constituit în favoarea mai multor persoane şi numai una dintre ele a
încetat din viaţă în momentul constituirii sau în intervalul de 20 zile, atunci în acest caz, soluţia
validităţii contractului se justifică, fiindcă şansele de câştig – pierdere pentru ambele părţi (cauza
contractului) subzistă.Dacă moartea credirentierului a intervenit după 20 zile, instanţa poate
constata nulitatea contractului pentru lipsa cauzei (alea) numai dacă moştenitorii dovedesc că
debirentierul a avut cunoştinţă de moartea iminentă a credirentierului.

2.    Elementele contractului de rentă.

Părţile: care se numesc debirentier, credirentier, pot fi atât persoane fizice, cît şi persoane
juridice.
Obiectul acestui contract când este cu titlu oneros pot fi bunuri mobile şi imobile puse în
circuitul civil şi aflate cu drept de proprietate, pe de o parte şi redevenţa ce urmează a fi plătită.
Când contractul este cu titlu oneros articolul 852 CCRM prevede interdicţia înstrăinării bunurilor
primite de debirentier, astfel în timpul vieţii credirentierului, debirentierul nu poate, fără acordul
credirentierului, înstrăina, ipoteca sau greva în alt fel bunurile transmise de persoana care a
constituit renta. Nu se admite executarea silită asupra acestor bunuri pentru alte obligaţii ale
debirentierului. Dacă debirentierului a fost transmis un bun imobil, interdicţiile stipulate la alin.
(1) se înscriu în registrul bunurilor imobile.

3.    Efectele contractului de rentă

a)    Obligaţia debirentierului

    De a plăti renta sau redevenţa care trebuie să fie făcută în conformitate cu cele prevăzute în
contract. Plata ratei de rentă (redevenţă) se face în cuantumul stabilit pe toată durata contractului
(viager). Atunci cînd contractul nu conţine stipulaţii privind vreun termen determinat, renta va
trebui plătită pe toată durata vieţii credirentierului, ori pînă la decesul terţului, cînd renta s-a
constituit în favoarea lui.
Doctrină. Precizăm că, în caz de moarte a debirentierului, obligaţia de plată a rentei se transmite
asupra moştenitorilor lui deoarece această obligaţie nu este legată de o calitate personală a
defunctului. Debirentierul nu se poate libera de obligaţia plăţii rentei nici prin vânzarea bunului
şi asumarea acestei obligaţii de către cumpărător.
Plata rentei
Periodicitatea şi momentul de plată a rentei se stabilesc prin acordul părţilor, luîndu-se în
considerare forma rentei. Renta viageră se plăteşte în avans. Renta în bani se plăteşte în avans
pentru 3 luni dacă în contract nu este prevăzut altfel. Pentru alte forme de rentă, termenul de
plată în avans se stabileşte în dependenţă de caracterul şi de scopul rentei. Dacă la începutul
perioadei pentru care se plăteşte renta credirentierul este în viaţă, lui trebuie să i se dea integral
renta pentru această perioadă.
În caz de neexecutare a obligaţiei contractuale, atît debirentierul, cît şi credirentierul, pot solicita
rezilierea contractului de rentă. Debirentierul nu are dreptul să înstrăineze fără acordul
credirentierului bunurile primite în schimbul rentei, şi nici să le greveze cu obligaţii. Această
interdicţie se înscrie în Registrul Bunurilor Imobile sau Publicităţii Imobiliare.
Pieirea fortuită a bunului nu duce la stingerea obligaţiilor debirentierului, deoarece, debirentierul
devine proprietar al acestuia şi riscul pieirii fortuite îl suportă el.
b)    Obligaţiile credirentierului
Atunci cînd renta este cu titlu oneros, credirentierul va avea următoarele obligaţii:
    Transferul dreptului de proprietate asupra bunului;
    Garantarea de vicii ascunse, materiale şi juridice (garanţia de evicţiune).
    În cazul rentei cu titlu gratuit,obligaţia credirentierului este cea de a-l gratifica pe
debirentier.
Încetarea contractului de rentă.
De regulă, contractul de rentă viageră încetează la moartea persoanei, în favoarea căreia a fost
constituită, putînd înceta însă şi prin reziliere.
Atît debirentierul, cît şi credirentierul are dreptul de a cere rezilierea contractului de rentă dacă,
în urma neexecutării obligaţiilor sau din alte motive temeinice, continuarea acestor raporturi nu
mai este posibilă.În urma rezilierii contractului de rentă, bunul transmis în legătură cu
constituirea rentei este restituit. Prestaţia efectuată de debirentier nu este restituită dacă în
contract nu este prevăzut altfel.
În cazul rentei cu titlu gratuit, aceasta poate fi revocată la cererea oricărei dintre părţi datorită
imposibilităţii de executare din motive proprii sau neexecutarea corespunzătoare din partea
debirentierului.
Consecinţele decesului debirentierului
În caz de deces al debirentierului, obligaţia lui trece la succesorii care au moştenit bunul. Dacă
succesorul renunţă la bun, acesta este transmis credirentierului. Prin aceasta contractul încetează.
Asemănări şi deosebiri între contractul de întreţinere şi contractul de rentă viageră
Cele două contracte se aseamănă prin faptul că ambele se încheie, de regulă, pe toată durata vieţii
creditorului, ambele sunt oneroase, aleatorii, bilaterale, consensuale (cu excepţia transmiterii
terenurilor), cu executare succesivă pentru una dintre părţi şi instantanee pentru cealaltă.
Pe lângă aceste asemănări, între cele două contracte există şi importante deosebiri. Astfel:
1.    contractul de rentă viageră este un contract numit, fiind expres reglementat de Codul civil, în
timp ce contractul de întreţinere este nenumit, părţile stabilind prin voinţa lor conţinutul actului
juridic, în care se regăsesc elemente specifice altor contracte reglementate în Codul civil, precum
şi elemente noi;
2.    în contractul de rentă viageră, obligaţia debitorului este o obligaţie de a da, pe când în
contractul de întreţinere, obligaţia debitorului este de a face;
3.    în cazul contractului de rentă viageră există posibilitatea transmiterii rentei viagere către o
altă persoană, pe când obligaţia de întreţinere este, în principiu, personală şi netransmisibilă;
4.    contractul de rentă viageră trebuie încheiat pe durata vieţii unei persoane (acest element
fiind de esenţa convenţiei), pe când contractul de întreţinere poate fi încheiat şi pe o perioadă
determinată, fără ca această împrejurare să-i modifice natura juridică.

Concluzie: Contractul de renta este acela in cadrul caruia, o parte care este debirentierul, se
obliga sa achite periodic cu titlu gratuit sau oneros o redevența către partea cealalta a contractului
numita crederențier. Acest contract este consensual, este cu titlu gratuit sau oneros fiind oneros
in cazul cind crederențierul se obliga sa transmita un bun mobil sau imobil ca contra echivalent
sau fară a echivala insa ca o contra prestație a redevenței achitate de catre debirențier. Cele două
contracte se aseamănă prin faptul că ambele se încheie, de regulă, pe toată durata vieţii
creditorului, ambele sunt oneroase, aleatorii, bilaterale, consensuale (cu excepţia transmiterii
terenurilor), cu executare succesivă pentru una dintre părţi şi instantanee pentru cealaltă.

Bibliografie:

Macovei, D., Cadariu I.E.,Drept civil. Contracte, Ed.Junimea, Iași,2004,p. 86-111;

Deak, Fr., Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Actami, București, 2003, p.
570-594;

Toader, C., Drept civil. Contracte special, Ed. All Beck, București, 2008,p.
329-342.