Abateri de la calitățile generale și particulare ale stilului

APLICAȚII

ANACOLUTUL – abatere de la CORECTITUDINE;

Conform DEX-ului, anacolutul reprezintă o discontinuitate sau o

ruptură logico-sintactică în interiorul unei propoziții sau al unei fraze.
Termenul „anacolut” vine, pe filieră franceză („anacoluthe”), din greaca
veche şi din latină, limbi în care înseamnă „incoerenţă” sau
„inconsecvenţă”.
Anacolutul reprezintă alegerea incorectă a cazului unui substantiv
sau al unui pronume și este cauzat de întreruperea care se produce în
organizarea sintactică a enunțului: emițătorul începe enunțul având în
minte o anumită structură sintactică, pe care o abandonează și continuă
cu altă structură.

Exemple:
1. „Tata, când am plecat, i s-a făcut rău.” – corect: „Tatei, când am plecat, i s-a
făcut rău.”

2. Asta e declarația care o dau acum. – corect: Asta e declarația pe care o dau
acum.
3. Rămân fidelă primului meu reportaj care l-am realizat. Corect: Rămân fidelă
primului meu reportaj pe care l-am realizat.

4. „Cine mă caută, nu sunt acasă.” – corect: „Pentru cine mă caută, nu sunt

acasă.”
5. „Elevul, când l-a văzut așa furios, a început să-i bată inima repede.” – corect:
„Elevului, când l-a văzut așa furios, a început să-i bată inima repede.”
„Ioana, de când am aflat că minte, nu o mai ascult cu atenție.” – corect: „Pe Ioana,
de când minte, nu o mai ascult cu atenție.”
6. „Cine face rău, nu-i merge bine.” – corect: „Cui face rău, nu-i merge bine.”
7. „Fata care am vorbit cu ea este vecina mea.” – corect: „Fata cu care am vorbit
este vecina mea.”
8. „El, care nu îi place muzica de acest gen, a început să fredoneze melodia mea.”
– corect: „El, căruia nu îi place muzica de acest gen, a început să fredoneze
melodia mea.”
9. „Eu, pentru că îl cunoșteam, mi-a convenit situația.” – corect: „Mie, pentru că îl
cunoșteam, mi-a convenit situația.” sau „Eu, pentru că îl cunoșteam,
am acceptat situația.”

DEZACORDUL – abatere de la CORECTITUDINE

Exemple:
1. Gala Premiilor Nobel au loc în Norvegia.
corect: Gala Premiilor Nobel are loc în Norvegia.

2. Am produs și o economie de pe urma căruia voi o duceți bine.

corect: Am produs și o economie de pe urma căreia voi o duceți bine.

3. Vârful turlelor de biserică sunt înconjurate de păsări.

corect: Vârful turlelor de biserică este înconjurat de păsări.
CACOFONIA – abatere de la ARMONIE (calitate particulară a stilului) - suprapunere de
sunete discordante sau un amestec discordant de sunete.

Cuvântul „cacofonie” vine din limba greacă: kakos înseamnă „rău, urât” şi phonie,
„voce”. Cacofoniile, denumite şi disonanţe, nu reprezintă greşeli în vorbirea propriu-zisă, dar
produc succesiuni neplăcute de sunete sau chiar formarea accidentală de cuvinte dezagreabile sau
cu sensuri nepotrivite.

EXEMPLE
 „că când s-a dus la piaţă…”
 “ …face ca calul…”
 “… dacă caută, găseşte”
 “autorul explică că”…
 “se scursese secunda”
 “fratelui lui Luca”

Cacofoniile sunt, aşadar, inestetice şi trebuie să fie evitate de către un vorbitor în public.
Acestea intervin, de obicei, în vorbirea liberă, atunci când discursul este improvizat, iar mesajul
nu are o ordine a ideilor bine stabilită.
Vorbitorul de performanţă trebuie să evite acest tip de exprimare deoarece, în vorbirea
literară şi cea folosită la radio-tv, este inadmisibilă.
Adeseori, pentru a evita cacofonia, se folosesc structura “ca şi”( exemplu – “Ca şi
prieten, te sfătuiesc…” ) sau introducerea artificială în vorbire a cuvântului “virgulă” (exemplu:
“ca, casnică”). Astfel de construcţii sunt greşite şi se recomandă evitarea lor.
Există şi câteva cacofonii acceptate în limbajul literar, cum sunt: Biserica Catolică,
Banca Comercială Română, Ion Luca Caragiale, tactica cavalerească, epoca Capitalistă.
PLEONASMUL - abatere de la precizie (calitate generală a stilului)

Pleonasmul (din gr. pleonasmos „a fi în plus”) este o greşeală de limbă care ia naştere
din folosirea alăturată a două sau mai multe cuvinte, dintre care unul repetă parţial sensul
celuilalt. Vorbitorul face în mod inutil o „risipă” de exprimare, utilizând mai multe elemente de
expresie decât ar fi strict necesar.
EXEMPLE
 a aduce la acelaşi numitor comun este un pleonasm pentru că înseamnă: a) „a face ca două
sau mai multe fracţii ordinare să aibă acelaşi numitor”; b) „a împăca puncte de vedere
diferite”, iar adjectivul comun dublează un sens care a fost deja exprimat, deci este inutil.
 a rostit o scurtă alocuţiune există o formulare pleonastică întrucât alocuţiune înseamnă
„scurtă cuvântare ocazională”, iar adăugarea adjectivului scurtă devine inutilă.
 summit la vârf (summit înseamnă „conferinţă la nivel înalt, la vârf”)
 hit de mare succes (hit - ca şi sinonimul său şlagăr - înseamnă „cântec de succes”)
 conducere managerială (managenent înseamnă „ştiinţa organizărilor şi conducerii
întreprinderilor”).

Pleonasmul tolerabil este considerat o figură de stil din categoria figurilor insistenţei
(enumeraţia, hiperbola, imprecaţia, perifraza etc.), folosit cu intenţie de expresivitate pentru
sublinierea celor comunicate:
 foc şi pară;
 în fel şi chip;
 se suceşte, se învâteşte;
 vai şi amar;
 ce-a făcut, ce-a dres;
 cu chiu, cu vai etc.
TAUTOLOGIA – abatere de la PRECIZIE (calitate generală a stilului)

Tautologia este construcţia care se realizează prin repetarea unui cuvânt sau a unui grup
de cuvinte cu funcţii gramaticale diferite şi cu intonaţii diferite.

EXEMPLE:
 Copilul, tot copil (Copilul este tot copil.)
 Ce s-a petrecut, s-a petrecut.
 De mâncat, mănâncă.
 Legea este lege.
 Dacă nu vrea, nu vrea.

Unele tautologii sunt fixate în proverbe.

EXEMPLE:

 Frate, frate, dar brânza e pe bani.

 Munca face omul om şi altoiul pomul pom.
 APLICAȚII
ANACOLUT

I. Această greşeală de construcţie apare cu precădere în limba vorbită, unde intervin, desigur,
graba, neglijența în exprimare și necunoașterea regulilor sintactice de construire a unui enunț.
Iată câteva exemple din mass-media în care este prezent anacolutul. Corectează, prin
rescriere, următoarele enunțuri greșite:

1. „Un teribil de talentat pianist chinez, celebru în toată lumea, i s-au tăiat degetele.” (OTV)
corect:
Unui teribil talentat pianist chinez, celebru în toată lumea, i s-au tăiat degetele.

2. „Cine deranjează, astăzi, la 20 de ani după revoluţie, i se dă în cap”.(OTV)

corect:
Cui deranjează , astăzi, la 20 de ani după revoluţie, i se dă în cap.

3. „Stâlpii societății civile atât le place de mult să se împăuneze”. (Digi 24)

corect:
Stâlpilor societății civile le place să se împăuneze.
4. „Ando a fost un jucător care ieșea la bătaie, care îi plăcea să ia adversarul pe piept și să se lupte cu
el.” (TVR 2)
corect:
Ando a fost un jucător care ieșea la bătaie, căruia îi plăcea să ia adversarul pe piept și să se lupte
cu el.
5. „Proprietarii autoturismelor care nu erau acasă… le-au fost mutate mașinile de polițiști și
pompieri”. (Antena 3).
corect:
Proprietarilor autoturismelor care nu erau acasă… le-au fost mutate mașinile de polițiști și
pompieri.
6. „Ploile ne strică planurile și pentru noi, doamnele, coafurile”. (Kanal D)
Corect:
Ploile ne strică planurile, iar nouă, doamnelor, coafurile.
7. „Obținerea permisului de ședere, care se reînnoiește odată la doi ani și poți călători cu el oriunde în
Uniunea Europeană”. (Pro TV)
8. Dar credeți că cei care vor vota anul viitor va conta acest lucru pentru ei?” (Realitatea TV)

II. Anacoluturile mai sunt folosite în literatură pentru efectul comic pe care îl au și pentru a
sugera lipsa de cultură a unor personaje. Dacă anacolutul nu este folosit pentru a caracteriza
un personaj, atunci este considerat o greșeală, chiar și în scris. Corectează, prin rescriere,
următoarele enunțuri greșite:
1. „Moșneagul, când a văzut-o, i s-au umplut ochii de lacrimi și inima de bucurie.” (I. Creangă,
Fata babei)
2. „Fata împăratului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au plăcut palatele și socrii.” (I. Creangă,
Povestea porcului)
3. „Fetele împăratului, întâmplându-se de față când a lovit spânul pe Harap-Alb, li s-au făcut
milă de dânsul.” (I. Creangă, Harap-Alb)
4. „Bărbatul, ce să-ți mai spun, nu-i ardea de nuntă.” (M. Sadoveanu, Județ al sărmanilor)
5. „Omul, după ce văzuse acestea toate, nu-i mai păsa, încât vecinul său tot nu-i venea să
creadă.” (M. Preda, Moromeții)
6. „Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu […], parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!” (I. Creangă,
Amintiri din copilărie)
 CACOFONIA
1. Elimină structurile cacofonice din enunţurile date şi scrie forma corectă în spaţiul rezervat.

Nr. E n u n ţ u l c a c o f o n i c Enunţul corect

crt
01 Am trecut două cuvinte în rubrica calificativelor. Am trecut două cuvinte în rubrica notelor /destinată
calificativelor.
02 „A vorbi bine este o chestiune de prestigiu.”
03 „Ştrandul avea apă termală şi cabine bine Ştrandul avea apă termală şi cabine foarte bine
întreţinute.” întreţinute./ curate
04 „T. D. doreşte ca Cazimir Ionescu să” ...
05 „Aceasta e o vindecare care va stâtni multe
discuţii.”
06 „Mi-am dorit să devin cântăreaţă ca Corina Mi-am dorit să devin cântăreaţă cum este/precum
Chiriac.” Corina Chiriac.
07 „Propunem acum rubrica „când şi unde s-a
întâmplat.”
08 „Greu a fost să stabilească care domenii sa
primească”...
09 „Comisia le clasifică ca fiind de siguranţă
naţionala”
10 „În dosar se specifică că ministrul X a avut
întâlniri cu”...
11 „Tu ai avut dădacă când ai fost mică ?”
12 „În regiunile vestice cerul va fi acoperit.”
13 „Andronache chema strigând oamenii la lucru.”
14 „Judecarea vinului trebuie să înceapă cu
culoarea.”
15 „D.Ţ. ne va spune acum cum va fi vremea.”
16 „Suntem revoltaţi de desecretizarea dosarelor”...
17 „Poziţiile lor nu lasă deloc loc la comentarii.”
18 „La noi şefa face ce vrea.”
19 „Cazul nu putea fi finalizat numai dacă”...
20 „Un cer senin invadase totul în jur.”
21 „Cu greu am ajuns la lacurile din pădure.”
22 „M-a maltratat cât m-a avut pe mână.”
23 „Niciuna n-a mai apucat să-l vadă dărâmat.”
24 „Cupa pare mai importantă pentru „Inter.”
25 „Omul scutura ramurile încărcate de roade.”
26 „Am citit şi eu cartea „Amintire regăsită.”
27 „Cartea sa s-a vândut ca pâinea caldă.”
28 „Fapta ta a umplut de căldură orice suflet
românesc.”
20 „Careul ultim a fost mai greu de dezlegat.”

PLEONASMUL

1) Rescrie pleonasmele din următoarele enunțuri:

a) Ne-am îndreptat spre o potecă îngustă.

b) Purta o haină din postav gros.
c) El preferă mai bine fotbalul.
d) La funeralii a participat o procesiune lungă.
e) Pubela de gunoi este plină.
f) Pentru această boală nu există un remediu vindecător.
g) Casa era de-o rusticitate țărănească.
h) Se zice că prorocea viitorul.
i) La dineu, ambasadorul îmbrăcase un smoching de gală.
j) În timpul unui film spoturile publicitare sunt enervante.
k) În cinstea eroilor a fost construită o stelă comemorativă.
l) Azi a turnat temelia fundației.
m) Nutrea o tandrețe duioasă pentru ea.
n) Inginerul dăduse indicații asupra topografiei locului.
o) Președintele României a participat săptămâna aceasta la un summit la nivel înalt.
p) L-a întâmpinat cu o reverență ceremonioasă.
q) La cererea profesorului, a realizat o sinteză sumară a capitolului cărții.
r) La bârnă, gimnastele române au avut supremația absolută.
s) Scurtul toast a impreionat auditoriul.
t) Din cauza căldurii, fusese cuprins de o toropeală moleșitoare.
TAUTOLOGIA

1. Identifică, în exemplele următoare, construcţiile tautologice, subliniindu-le.

a) „Capra tot capră, se zmucea în toate părţile.” (Ion Creangă)

b) Nu e frumos ce e frumos, ci e frumos ce-mi place mie.
c) „Moşia moşie, foncţia foncţie, coana Joiţica - coana Joiţica, trai neneaco, cu banii lui
Trahanache… ”(I.L. Caragiale)
d) „Domnule, nevasta trebuie să fie nevastă, şi casa casă.” (Camil Petrescu)
e) „Năiţă, ştii bine că atunci când spun o vorbă, vorbă să fie.” (Marin Preda)
f) „Un bou ca toţi boii, puţini la simţire...
g) Dobândi în cireadă un post însemnat.” (Grigore Alexandrescu)
h) „Zică toţi ce vor să zică/Treacă-n lume cine-o trece. ”(M. Eminescu)
i) Prostul tot prost rămâne.
j) Vorbeşte ca să vorbească.
k) Cuvântul e cuvânt.
l) Pe aici când ninge- ninge, nu se-ncurcă.