Ce este anacolutul?

Conform DEX-ului, anacolutul reprezintă o discontinuitate sau o ruptură logico-sintactică în interiorul

unei propoziții sau al unei fraze. Termenul „anacolut” vine, pe filieră franceză („anacoluthe”), din
greaca veche şi din latină, limbi în care înseamnă „incoerenţă” sau „inconsecvenţă”.

Cu alte cuvinte, anacolutul reprezintă alegerea incorectă a cazului unui substantiv sau al unui pronume
și este cauzat de întreruperea care se produce în organizarea sintactică a enunțului: emițătorul începe
enunțul având în minte o anumită structură sintactică, pe care o abandonează și continuă cu altă
structură.

Iată câteva exemple:

„Tata, când am plecat, i s-a făcut rău.” – corect: „Tatei, când am plecat, i s-a făcut rău.”

„Cine mă caută, nu sunt acasă.” – corect: „Pentru cine mă caută, nu sunt acasă.”

„Elevul, când l-a văzut așa furios, a început să-i bată inima repede.” – corect: „Elevului, când l-a văzut
așa furios, a început să-i bată inima repede.”

„Ioana, de când am aflat că minte, nu o mai ascult cu atenție.” – corect: „Pe Ioana, de când minte, nu o
mai ascult cu atenție.”

„Cine face rău, nu-i merge bine.” – corect: „Cui face rău, nu-i merge bine.”

„Fata care am vorbit cu ea este vecina mea.” – corect: „Fata cu care am vorbit este vecina mea.”

„El, care nu îi place muzica de acest gen, a început să fredoneze melodia mea.” – corect: „El, căruia nu îi
place muzica de acest gen, a început să fredoneze melodia mea.”

„Eu, pentru că îl cunoșteam, mi-a convenit situația.” – corect: „Mie, pentru că îl cunoșteam, mi-a
convenit situația” sau „Eu, pentru că îl cunoșteam, am acceptat situația.”

Această greşeală de construcţie apare cu precădere în limba vorbită, unde intervin, desigur, graba,
neglijența în exprimare și necunoașterea regulilor sintactice de construire a unui enunț. Iată câteva
exemple din mass-media în care este prezent anacolutul:

 „un teribil de talentat pianist chinez, celebru în toată lumea, i s-au tăiat degetele”: pronumele personal cu
formă neaccentuată „i” nu poate relua decât un compliment indirect în dativ (unui); de asemenea, pentru a
evita anacolutul, se poate alcătui enunțul folosind alt verb. Formele corecte sunt: „unui pianist talentat…”
și „un teribil de talentat pianist chinez, celebru în toată lumea, a rămas fără degete pentru că i s-au tăiat”.
(OTV)
 „cine deranjează, astăzi, la 20 de ani după revoluţie, i se dă în cap”: se începe fraza cu o formă de
nominativ și se continuă cu un dativ ; forma corectă: „cui deranjează, astăzi, la 20 de ani după revoluţie, i
se dă în cap”. (OTV)
 „dacă revendicările lor nu se vor găsi rezolvări pentru ele” – forma corectă: „dacă pentru revendicările lor
nu se vor găsi rezolvări” (Antena 1)
 „stâlpii societății civile atât le place de mult să se împăuneze” – forma corectă: „stâlpilor societății civile
atât le place de mult să se împăuneze” (DIGI 24)
 „Ando a fost un jucător care ieșea la bătaie, care îi plăcea să ia adversarul pe piept și să se lupte cu el.” –
forma corectă: „Ando a fost un jucător care ieșea la bătaie, căruia îi plăcea să ia adversarul pe piept și să se
lupte cu el” (TVR 2)
 „proprietarii autoturismelor care nu erau acasă au… le-au fost mutate mașinile de polițiști și pompieri” –
forma corectă: „proprietarilor autoturismelor care nu erau acasă au… le-au fost mutate mașinile de
polițiști și pompieri” (Antena 3)
 „ploile ne strică planurile și pentru noi, doamnele, coafurile” – forma corectă: „ploile ne strică planurile
și nouă, doamnelor, coafurile” (Kanal D)
 „obținerea permisului de ședere, care se reînnoiește odată la doi ani și poți călători cu el oriunde în
Uniunea Europeană” – forma corectă: „obținerea permisului de ședere, care se reînnoiește odată la doi ani
și cu care poți călători oriunde în Uniunea Europeană” (Pro TV)
 „Dar credeți că cei care vor vota anul viitor va conta acest lucru pentru ei?” – forma corectă: „Dar credeți
că pentru cei care vor vota anul viitor va conta acest lucru?” sau ”Dar credeți că cei care vor vota anul
viitor vor considera important acest lucru?” (Realitatea TV)  (sursa : cna.ro)
 

Pe de altă parte, anacoluturile mai sunt folosite în literatură pentru efectul comic pe care îl au și pentru
a sugera lipsa de cultură a unor personaje. De exemplu :

„Eu, domn’ judecător, reclam, pardon, onoarea mea, care m-a-njurat, și clondirul cu trei chile mastică
prima, care venisem tomn’ atunci cu birja de la Marinescu Bragadiru din Piață, încă chiar domn’ zicea
să-l iau în birje.” (I. L. Caragiale, Justiție)

„Considerând că domnișoara Lucreția Ionescu pretinde că este în dreptul său deoarece în virtutea
contractului cu timbru în regulă, când se știa că are domiciliu, neașteptându-se nicidecum, căci nu a
avut nici cea mai mică somațiune iar biletul de închiriat a fost pus ilegal și de aceea nu i-a dat nicio
importanță.” (I. L. Caragiale, Proces verbal)

Dacă anacolutul nu este folosit pentru a caracteriza un personaj, atunci este considerat o greșeală,
chiar și în scris :

De exemplu:

„Moșneagul, când a văzut-o, i s-au umplut ochii de lacrimi și inima de bucurie.” (I. Creangă, Fata babei)

„Fata împăratului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au plăcut palatele și socrii.” (I. Creangă, Povestea
porcului)

„Fetele împăratului, întâmplându-se de față când a lovit spânul pe Harap-Alb, li s-au făcut milă de
dânsul.” (I. Creangă, Harap-Alb)
„Bărbatul, ce să-ți mai spun, nu-i ardea de nuntă.” (M. Sadoveanu, Județ al sărmanilor)

„Omul, după ce văzuse acestea toate, nu-i mai păsa, încât vecinul său tot nu-i venea să creadă.” (M.
Preda, Moromeții)

„Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu […], parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!” (I. Creangă, Amintiri din
copilărie)

Anacolutul este considerat o greșeală, fie că este folosit în limba vorbită sau în literatură. Vorbirea
corectă este vitală în orice mediu, indiferent de vârstă. Așadar, să ne alegem cuvintele cu grijă pentru a
nu semăna cu unul dintre personajele lui Caragiale.