Tipuri de comic

„O scrisoare pierduta” de I. L. Caragiale

Comicul de moravuri
Comicul de moravuri consta in infatisarea imoralitatii vietii de familie (relatia
extraconjugala a prefectului cu Zoe Trahanache) si a coruptiei politicienilor vremii,
intrucat candidaturile sunt obtinute prin santaj, iar rezultatul alegerilor este
falsificat.
Comicul de situatie:
-pierderea si gasirea scrisorii de amor
-situatia ridicola a lui Catavencu care ajunge, din santajist, victima a santajului
-incaierarea celor doua tabere electorale
-intrarile in scena ale personajului turmentat
-existenta triunghiului conjugal Zoe-Tipatescu-Trahanache
-existenta personajelor Farfuridi si Branzovenescu

Comicul de limbaj:
pronuntia gresita a unor cuvinte, indeosebi a neologismelor: „bampir”
(vampir), „cioclopedica” (enciclopedica), „catrindala” (catedrala), „renumeratie”
(remuneratie), „nifilist” (nihilist)
ticuri verbale: „curat”, „ai putintica rabdare”
pleonasme: „Sunt cestiuni imprtante, arzatoare la ordinea zilei”
confuzia sensurilor cuvintelor: „capitalisti”, cu sensul de locuitori ai capitalei
confuzie sau atractie paronimica: „scrofulos” in loc de scrupulos
contradictiile de termeni: „douasprezece trecute fix”
nonsensurile: „sa se revizuiasca… primesc, dar sa nu se schimbe nimica, sa nu
se revizuiasca…primesc, dar atunci sa se schimbe pe ici, pe colo, si anume in
punctele esentiale”/ „Industria romana e sublima, e admirabila, dar lipseste cu
desavarsire”
truismele: „o societate fara printipuri, va sa zica ca nu le are”
stalcirea cuvintelor: „birza”, „puicusorule”, „tinti” etc.
anacolutul: „eu, care familia mea, de la patuzsopt in Camera, si eu ca ruman
impartial, care va sa zica…cum am zite…in sfarsit, sa traiasca!”
Obs: Anacolutul reprezinta o greseala de exprimare care consta in
discontinuitatea sintactica si logica a unui enunt.

Comicul de nume:
numele lui Zaharia Trahanache sugereaza, pe de o parte, zahariseala, usoara
senilitate a personajului, iar pe de alta parte, viclenia acestuia, capacitatea lui de a se
modela in functie de interes (trahanaua fiind o coca moale)
numele lui Catavencu este derivat de la substantivul „cata”, pasare foarte
galagioasa, reliefandu-se astfel demagogia latratoare a personajului
aluzia cuinara a numelor lui Farfuridi si Branzovenescu sugereaza vulgaritatea
si inferioritatea celor doua personaje
numele lui Agamemnon Dandanache, al carui ilustru prenume este deformat
in „Agamita”, sau chiar „Gagamita” dezvaluie ramolitia personajului, iar
„Dandanache”, derivat de la substantivul „dandana”, pune in lumina incurcaturile
pe care le creeaza personajul la aparitia sa
numele lui Pristanda este derivat de la un joc popular moldovenesc in care se
bate pasul pe loc, ceea ce ar sugera agitatia fara rost a personajului, sau faptul ca e
capabil sa joace asa cum i se canta

Comicul de caracter
Comicul de caracter evidentiaza contrastul dintre aparenta si esenta, dintre
ceea ce vor sa para personajele si ceea ce sunt ele in realitate.
 Catavencu pretindea fi un mare patriot, care se sacrifica pentru binele tarii
sale, insa este, de fapt, un mic politician meschin care actioneaza doar in propriul
sau interes
Pristanda ii declara lui Tipatescu ca ii va fi mereu o sluga credincioasa, ceea
ce nu-l impiedica sa-i declare lui Catavencu, adversarul acestuia, ca-i citeste gazeta
„ca pe Evanghelie” si sa gandeasca despre el „strasnic prefect ar fi asta”
Dandanahe pare a fi doar un batran inofensiv si senil, insa viclenia lui
depaseste starea de degradare fizica in care se afla, fiind, asa cum declara Caragiale
insusi, „mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu”