O scrisoare pierduta Tipuri de comic

Tipuri de comic

I. L. Caragiale, mare clasic roman, cunoscut prin comediile sale, a reuşit să

realizeze, prin aceste creaţii, capodopere ale genului, savuroase prin comicul lor.
O astfel de operă literară este şi O scrisoare pierdută,  unde derularea faptelor,
evoluţia conflictelor şi comportarea personajelor pun în evidenţă trăsătura
esenţială a oricărei comedii:  stârnirea (provocarea) rasului şi finalul
comic prin rezolvarea neaşteptată a situaţiei iniţiale datorită unei adevărate
„lovituri de teatru".
Cu alte cuvinte, este vorba de prezenţa comicului şi diversitatea mijloacelor prin
care I. L. Caragiale reuşeşte să-l realizeze.

Comicul de situaţie obţinut prin pierderea şi găsirea scrisorii de amor, prin

postura ridicolă a lui Caţavencu,  de a ajunge, din stăpân pe situaţie,

victima a unei escrocherii asemănătoare celei la care el apelase. Totodată, 

comică este situaţia finală,  când cele două forţe potrivnice se împacă şi

farsă electorală se termină cu un compromis pe care toată lumea îl accepta

cu dezinvoltură.

Comicul de moravuri,  realizat prin înfăţişarea relaţiei dintre Tipatescu şi Zoe,

ori a felului în care se pregătesc şi se desfăşoară alegerile sau se obţine

victoria. Este, aşadar, vorba atât de moralitatea din viaţa de familie, cât şi

de cea politica, iar corupţia politicienilor îmbracă o diversitate de forme.

Comicul de caracter,  care izvoraşte din comportamentul personajelor, din

atitudinea lor şi din ipostazele în care acestea sunt prezentate.  Personaje

ca Dandanache, Caţavencu, Pristanda generează râsul prin contrastul

dintre pretenţiile pe care le au şi comportamentul lor. Caţavencu se

pretinde patriot, dar urmăreşte interese personale meschine; Dandanache

este ramolit, dar şiretenia să depăşeşte starea de decrepitudine în care se

afla. La rândul său, Pristanda se supune orbeşte lui Tipatescu, ceea ce nu-l

împiedica să gândească despre Caţavencu: „Straşnic prefect ar fi asta!"

după ce-i mărturisise că-i citeşte gazeta  „ca pe Evanghelie".

Comicul de limbaj şi de nume, se realizează prin ticurile verbale ale

personajelor („Ai puţintică răbdare", „Curat"), prin pronunţarea greşită a

unor neologisme şi a unor cuvinte obişnuite („remuneraţie", „famelie",

„bampir", „plebicist", „cioclopedica", „catindeala", „nifilist", „momental",

„fevruarie", „enteres", „dumneei" etc).

Tot din punctul de vedere al comicului de limbaj se observa numeroase

tautologii  („enteresul şi iar enteresul", „vezi tânăr, tânăr dar copt", unele

cacofonii („să zică că nu le are"),  confuzii (atracţii)  paronimice („scrofuloşi

la datorie", în loc de „scrupuloşi") şi chiar anacolut  („eu, care familia

mea...

Toate aceste elemente de limbaj se îmbină într-o diversitate de stiluri:  familiar

(colocvial), publicistic, administrativ, oratoric,  pentru că apare ca element

scrisoarea (în două variante „de amor" şi o dată ca plângere sau

reclamaţie), dar în toate situaţiile ca obiect de şantaj, ziarul (ca modalitate

de manipulare a opiniei publice), discursul (în actul III), alocuţiunea (ca

modalităţi oratorice - în actul IV). Hazul creşte mai ales atunci când

personajele folosesc unul sau altul dintre structurile specifice unui stil într-

un context neadecvat, aşa cum se întâmplă când, adresându-se lui

Pristanda, Caţavencu îmbina limbajul familiar cu cel solemn, pretenţios şi

sentenţios: „îmi pare rău, Ghiţă, că mai stăruieşti cu scuzele tale...

În comicul de limbaj se încadrează şi comicul de nume pentru că acestea sunt

deosebit de sugestive încât „fac concurenta stării civile". Lexemul

„Zaharia” se traduce în „ramolitul”, Trahanache, derivat de la cuvântul

„trahana”, o cocă moale sugerează caracterul uşor maleabil al

personajului, patronimul „Caţavencu” derivat de la „câtă”, mahalagioaica

sugerează caracterul demagogic, patronimul „Pristanda” desemnează un

joc moldovenesc ce presupune bătaia pasului pe loc, traducându-se 

caracterul slugarnic al personajului, iar numele prefectului derivă de la

substantivul „tip” însemnând june prim, punctându-se imoralitatea

personajului

 În cadrul categoriilor de comic se observa un comic al intenţiilor prin care

este pusă în evidenţă atitudinea scriitorului faţă de evenimente şi

personaje:  umor, ironie,  sarcasm etc, acestea fiind categorii ale comicului.

Caragiale a rămas cel mai mare dramaturg din literatură romana pe care a

înscris-o în universalitate, deoarece piesele sale de teatru sunt jucate pe

scene din întreaga lume.

Tipuri de comic .
 
a)      Comicul de caracter . Contureaza personaje ridicule prin trasaturi
negative starnind rasul , cu scop moralizator deoarece nimic nu indreapta
mai bine defectele umane decat rasul . Caragiale creeaza tipologii de
personaje dominate de trasaturi morale negative fapt pentru care Garabet
Ibraileanu afirma ca autorul face concurenta starii civile. Astfel tipul
incornoratului este ilustrat de Zaharia Trahanache , tipul parvenitului si al
demagogului este intruchipat de Nae Catavencu tipul prostului – Farfuridi
Branzovenescu , tipul servilului incul Ghita Pristanda iar Agamemnon
Dandanache acumuleaza toate trasaturile negative ale tuturor celorlalte
personaje : parvenitism prostia incultutura perfidia demagogia ramolisment.
Dar personajele lui Caragiale sunt luate din viata asea ca in afara de o
trasatura dominanta ele sunt exponente tipice ale clasei umane in orice timp
si societate si difera prin statu social temperament intelect sau limbaj .
b)      Comicul de nume . Modalitatea creearii personalitatii unui erou prin
semnificatia numelui mai fusese folosita si inainte in teatrul lui Alecsandri ,
dar Caragiale are un rafinament aparte in alegerea numelor sugerand prin ele
nu numai o trsatura domininanta ci chiar un intreg caracter .
                Zaharia Trahanache =zahariseala ramolismentul si usoara
modelare a eroului de                      
            catre superiori de la centru de catre Zoe sau de enteres. Trahana ca o
coca moale.
                Stefan Tipatescu =june prim tip abil cuceritor de inimi , amorez.
                Ghita Pristanda =servil umil fata de sefi fara personalitate.
Pristanda –joc   
             popular care se danseaza dupa reguli prestabilite intr-o parte si in
alta conform         
             strigatelor si comenzilor unui conducator de joc.
                 Nae Catavencu=ipocrit demagog palavragiu
                    Cataveica = haina cu 2 fete.
                Farfuridi si Branzovenescu – un cuplu de imbecilitate dependenti
unul de altu                
             fiindu-si de folos numai unul altuia ca farfuria si branza.
                 A.Dandanache=agamemnon numele uni viteaz razboinic
conducator de osti ,ironia autorului mainfestandu-se ‘Agamita’ ‘ Gagamita’
si dandana – incurcatura.
       c)   Comicul de limbaj . Cu totul remarcabil si un mijloc de caracterizare
care il  individualizeaza net pe Caragiale in intreaga literatura
romana.Particularitatile comicului sunt :
     1) Greseli de vocabular se produc din cauza deformarii cuvintelor mai
ales a neologismelor fie din lipsa de instructie fie din mimetism.
        a) pronuntie gresita :famelie renunmeratie .
        b) etimologia gresita – locuitorii capiteli sunt numiti capitalisti.
        c) lipsa de proprietate a termenilor – liber schimbat inseamna pt
Catavencu flexibil in conceptii.
     2) Incalcarea regulilor gramaticale a logicii :
         a) polisemia : ne-am racit impreuna ;
         b) contradictia in termini : dupa lupta seculare care au durat aproape 30
d ani.
         c) asociatii incompatibile ca sens : industia rom e admirabila e sublime
putem zice dar lipseste cu desavarsire.
     d) nonsensul : din doua una ,ori sa se revizuiasca primesc dar sa nu se
schimbe nimica ori nu sa se revizuiasca primesc , dar atunci sa se schimbe
pe ici pe colo si anume prin portile esentiale
     e) truismele : un popor care nu merge inainte sta pe loc ba mai da si
inapoi.
   3) Repetitia obsedanta a unor cuvinte care duc la ticuri verbale ce
evidentiaza saracie de gandire si vocabular : ai putintica rabdare neicusorule
etc.
   4) Contradictia stilurilor :Catavencu tine un discurs patriotard-fals , intr-un
stil oratoric in fata lui Pristanda cu care pana atunci vorbise e un ton
familiar.
   5) Confuzii ale unor dictoane celebre sau flosirea nepotrivita a altora din
pricina inculturii.Astfel Catavencu atribuie dictonul lui Machiavelli (scopul
scuza mijloacele) nemuritorului Gambetta . tot el rosteste eronat dictonul
latinesc honeste vivere  sa traiesti cinstit – spunand oneste bibere care in
traducere libera ar insemna ca bei cinstit.
 
d)     Comic de situatie . Reiese din imprejurarile cele mai surprinzatoare in
care sunt puse personajele provocate de coincidente de incurcaturi de
confuzii si situatii echivoce. Intreaga piesa se bazeaza pe astfel de situatii
fiecare scena in parte fiind o ilustrare a acestui tip de comic .
a)      pierderea si gasirea succesiva a scrisorii de amor constituie principala
situatie comica in care sunt implicate personajele si din care reies trsaturile
lor de caracter : Zoe pierde scrisoarea de la Tipatescu o gaseste cetateanul
turmentat caruia ii este furata de Catavencu si devine mijoc de santaj pt
postul de deputat.Catavencu o pierde si el si o gaseste din nou cetateanu
turmentat care o inapoieaza Zoei.
b)      Cea de-a doua scrisoare este folosita tot ca mijloc de santaj de
Dandanahce care nu o inapoiaza pt ca mai trebuie si altdata.Se sugereaza
astfel ca arma politica va fi eficienta si in viitor ,cinstea si meritele politice
neavand nici-scuza.
c)      Numarerea steagurilor de catre Ghita este o alta situatie comica din
care reiese ca olitistul fura din averea statului desi misiunea lui era de a-l
apara fiind incurajat de catre prefect.
d)     Una dintre cele mai sugestive situatii este aceea in care Trahanache
dupa ce fusese la Catavencu si vazuse scrisorica de amor adresata Zoei vine
la Tipatescu .Prefectul este ingrozit de reactia lui Zaharia daca ar afla de
scrisoare si disperat cand isi da seama ca acesta aflase.Venerabilul il
consoleaza pe Tipatescu spunandu`i ca scrisoare e plastografie.
e)      Comicul de intentie . Modalitate aarte in literatura ilustrand atitudinea
autorului fata de personaje si situatiile in care acestea actioneaza. Pornind de
la propria afirmatie aceea ca ‘nimic nu arde pe ticalosi’ , adept al preceptului
clasic ‘rasul indreapta moravurile , Caragiale isi iubeste cu patima
personajele, ii este draga lumea aceasta degradata care ii da posibilitatea sa
ridiculizeze ,sa satirizeze punand in situatii absurde grotesti oamenii acestei
societati corupte perfide corupte folosind in principal sarcasmul. De aceea
cititorii iubesc la randul lor personajele lui Caragiale desi unele sunt de-a
dreptul grotesti ba chiar multe dintre replicile lor sunt rostite si astzi cu
veselie si placere intrucat ele nu si-au pierdut deloc sensul si esenta.
 
       Zaharia Trahanace ( caracterizare ) .
 
   O scrisoare pierduta este o piesa construita pe tema politicului si vietii
familale in care isi face simtita prezenta erosul ilicit fiind ilustrativa pentru
ironia acida a dramaturgului si pentru varietatea tipului de comic. Piesa este
o comedie prin care conflictul se amplifica se dovedeste slab datroita
finalului fericit in care toata lumea se impaca prin incadrarea personajului in
tipologii comice prin limbaju folosit si prin formele comicului.
   Actiunea comediei este simpla.In capitala unui judet de provincie doua
tabere luptapentru un loc in parlament.Catavencu directorul ziarului
Racnetul Carpatilor si Tipatestu prefectul judetului apartin unor tabere
adverse ale aceluiasi partid.Trahanace liderul local al partidului si prietenul
lui Tipatescu sustin candidatura lui Farfuridi.Scopul lui catavencu este de a
obtine candidatura dar pentru ca nu se poate decat prin santaj ameninta cu
publicarea unei scrisori amoroase adresata Zoei de catre amantul sau
Tipatescu.Lupta dintre cele doua tabere politice constituie principalul
conflict al comediei. In cele din urma centrul impune un alt candidat , pe
A.Dandanache.Cesta este ales iar Catavencu schimba tactica .
   Timpul si spatiul actiunii sunt precizate de autor in debutul piesei : In
capitala unui judet de munte in zilele noastre ( Alegerile Parlamentare 1883 )
pe parcursul a 3 zile.
   Dintre personaje se remarca onorabilul nenea Zaharia prin dubla sa
apartenenta la tipul comic al incornoratului si la cel al omului politic de la
sfarsitul secolului al XIX lea .
   Configuratia generala a personajului este stabilita in mod direct prin
didascalii in prima pagina a textului dramatic prezidentul unei liste
impresionante de comitete si comitii ce se poate prelungi la nesfarsit si care
amuza prin asocieri ridicole .
   Personajele lui Caragiale se caract mai intai prin nume .Trahanache
provine de la trahana – coca moale anticipand caracterul maleabil diplomatia
in viata publica si privata , personajul adaptandu-se perfect cerintelor
societatii : fara moral si fara printip.
   Trahanache – politician varstnic obisnuit sa fie in fruntea miscarii politice
din care pare as face un scop in viata. Importanta lui in actiunea presei este
anticipata de locul ocupat in lista personaj : ocupand a 2a pozitie. El este
mintea clara care tempereaza agitatia celor din jur si stabileste strategia pt
combaterea santajelului : gaseste pota falsificata de Catavencu. In viata
familiala o protejeaza pe Zoe considerand`o fragila dar si pe Tipatescu ale
carui defecte sunt incompatibile cu viata politica . Desigur aceasta atitudine
care-i scuteste pe cei doi de explicatii nu este dezinteresata pt ca prietenia
prefectului ii aduce beneficii si venerabilul se simte foarte bine in pozitia de
conducator al vietii politice pozitie pe care intentioneaza sa o pastreze pana
la adanci batraneti ca si Dandanache.
   Ca om politic respectat de toti in virtutea varstei si a experientei si ca
presedinte al comitetului electoral , Zaharia este cel care conduce adunarea
din sala primariei cu rabdare placere comportandu-se aproape patern cu
farfuridi pe care il incurajase in efortul de a incheia un discurs fara sens ce
pare peste puterile lui.In acelasi timp se dovedeste amabil cu Catavencu desi
nu il agreea dovedind astfel ca este capabil de disimulare.In finalul intalnirii
este iritat dupa ce rosteste constiincios numele lui ‘ Gagamita ala ‘ drept
candidat al partidului si il numeste pe Catavencu plastograf contracarand
astfel efectul scrisorii in cazul publicarii.
   Ca sot inselat Trahanache adopta masca inocentei in privinta relatiilor
dintre Zoe si Tipatescu.Ideea naivitatii intentionate este sustinuta de
comportamentul din scena in care ii relateaza lui Tipatescu intalnirea cu
Catavencu .Trahanache stie continutul scrisorii pe de rost si il priveste lung
si atent pe prefect urmarindu-i reactiile : In conditiile in care si Zoe si
Tipatescu isi pierd capul omul politic versat si sotul cu experienta indeamna
la calm si  chiar il cearta pe Tipatescu cu care este prieten de 8 ani si care nu
i-a gresit cu nimic .
   In final Trahanache este multumit pentru ca situatia de criza este
dezamorsata si lucrurile intra pe fagasul lor normal. Viclean dovedint
strategie in relatiile interumane si o buna cunoastere a tehnicii manipularii
onorabilul profita de impacarea generala pentru a isi manifesta simpatia fata
de oportunismul lui Catavencu si mai ales ca sa accentueze relatia de
prietenie cu Fanica in mod public . Gestul de a-i saruta pe Zoe si Tipatescu
are rolul de a sugera continuitatea triunghiului amoiros care scapat de
amenintare poate sa isi reia viata linistita.
   O alta modalitate de caracterizare indirecta o reprezinta faptele
personajelor.Trahanache este calculat si eficient gestioneaza calm situatiile
de criza pe care le rezolva fara panica chiar dca are nevoie de timp. In timp
ce Zoe si Tipatescu se agita si ii promit lui Catavencu sustinerea Trahanache
ramane consecvent in atitudinea sa fata de avocat pe care il considera misel
dar nu din punctul de vere al caracterului ci pt ca nu este destul de versat.
   Limbajul este un alt mijloc de caracterizare.El dezvaluie incultura
personajului care foloseste ‘cacofonii’ pronunta gresit cuvinte ‘ docoment
printrip ... ‘ .
    Pe de alta parte ca si in cazul altor personaje el are aspectul unei
marionete conduse din umbra de propriile slabiciuni – interesul si mania
puterii – provocand rasul si sustinand afirmatia lui Paul ... : Caragiale a fost
un demon al veseliei.
   Personajele comediilor lui Caragiale nu au dimensiune psihologica sunt
pers plate nonevaluative realizate prin mijloacele comicului. Zaharia Tra. Nu
face exceptie si dca nu are dimensiune psihologica are caracteristicile
personajului comic si ale celui realist evocat prin tehnica aberatiei. El
ramane un simbol al politicianului contemporan  dragamaturgului dar si al
politicianului ipocrit din toate timpurile demonstrand eternitatea operei lui
Caragiale .

Actiunea operei
Fiind destinata reprezentarii scenice, creatia dramatica impune anumite limite in
ceea ce priveste aploarea timpului si a spatiului de desfasurare a actiunii.
Actiunea comediei este plasata in “capitala unui judet de munte, in zilele
noastre.” adica la sfarsitul secolului al 19-lea, in perioada campaniei electorale,
intr-un interval de trei zile.
Actiunea este plasata in actele 1 si 2, in anticamera lui Stefan Tipatescu, actul al
treilea in sala cea mare a Primariei, iar ultimul act in gradina lui Zaharia
Trahanache.
Scena initiala din actul 1 (expozitiunea) prezinta personajele Stefan Tipatescu si
Pristanda, care citesc ziarul lui Nae Catavencu “Racnetul Carpatilor”, si numara
steagurile. Venirea lui Trahanache cu vestea detinerii scrisorii de amor de catre
adversarul politic declanseaza conflictul dramatic principal si constituie intriga
comediei. Convingerea sotului inselat ca scrisoarea este o plastografie si
temerea acestuia ca Zoe ar putea afla de “machiaverlacul” lui Catavencu sunt de
un comic savuros. Naivitatea (aparenta sau reala) a lui Zaharia Trahanache si
calmul sau contrasteaza cu zbuciumul amorezilor Tipatescu SI zoe Trahanache,
care actioneaza impulsiv si contradictoriu pentru a smulge scrisoarea
santajistului.
Actul 2 prezinta in prima scena o alta numratoare: a voturilor, dar cu o zi inaintea
alegerilor. Se declanseaaza conflictul secundar, reprezentat de grupul Farfuridi-
Branzovenescu, care se teme de tradarea prefectului. Daca Tipatescu ii ceruse
lui Pristanda arestarea lui Catavencu si perchezitia locuintei pentru a gasi
scrisoarea, Zoe dimpotriva, ordona eliberarea lui si uzeaza mijloace de
convingere feminine pentru a-l determina pe Tipatescu sa sustina candidatura
avocatului din opozitie, in schimbul scrisorii. Cum prefectul nu accepta
compromisul politic, Zoe ii promite santajistului sprijinul sau. Depesa primita de la
centru solicita alegerea altui candidat pentru colegiul al II-lea.
In actul 3 (punctul culminant), actiunea se muta in sala mare a primariei unde au
loc discursurile candidatilor Farfuridi si Catavencu, in cadrul intrunirii electorale.
Intre timp, Trahanache gaseste o polita falsificata de Catavencu, pe care
intentioneaza s-o foloseasca pentru contrasantaj. Apoi anunta in sedinta numele
candidatului sustinut de comitet: Agamita Dandanache. Incercarea lui Catavencu
de a vorbi in public despre scrisoare esueaza din cauza scandalului iscat in sala
de Pristanda. In incaierare, Catavencu pierde palaria cu scrisoarea, gasita pentru
a doua oara de Cetateanul turmentat, care o duce destinatarei.
Actul 4 (deznodamantul) aduce rezolvarea conflictului initial, pentru ca
scrisoarea ajunge iar la Zoe, iar Catavencu se supune conditiilor ei. Intervine un
alt personaj, Dandanache, care intrece prostia si lipsa de onestitate a
candidatilor locali. Propulsarea lui politica este cauzata de o poveste
asemanatoare: si el gasise o scrisoare compromitatoare. Este ales in
unanimitate si totul se incheie cu festivitatea condusa de Catavencu, unde
adversarii se impaca.

Personajele operei
Personajele din comedii au trasaturi care inlesnesc incadrarea lor tipologica.
Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipuri din literatura romana.
Ele epartin viziunii clasice pentru ca se incadreaza intr-o tipologie comica, avand
o dominanta de caracter si un repertoriu fix de trasaturi. Pompiliu Constantinescu
precizeaza in articolul Comediile lui Caragiale noua clase tipologice, dintre care
urmatoarele sunt identificate si in O scrisoare pierduta: tipul incornoratului
(Trahanache), tipul primului-amorez si al donjuanului (Tipatescu), tipul cochetei si
al adulterinei (Zoe), tipul politic si al demagogului (Tipatescu, Catavencu,
Farfuridi, Branzovenescu, Trahanache, Dandanache), tipul cetateanului
(Cetateanul turmentat), tipul functionarului (Pristanda), tipul confidentului
(Pristanda, Tipatescu, Branzovenescu), tipul raisoneurului (Pristanda).
Dar scriitorul depaseste cadrul comediei clasice, avand capacitatea de a
individualiza personajele, prin comportament, particularitati de limbaj, nume, dar
si prin combinarea elementelor de statut social si psihologic. De exemplu,
Trahanache este incornoratul simpatic, dar si vanitosul inselat si ticaitul, Zoe
reprezinta tipul cochetei, dar si al femeii voluntare.

Tipuri de comic + exemple

Mijloacele de realizare a comicului sunt cele ilustrate in comedia clasica.
Comicul de situatie in care modalitatile de realizare sunt incurcatura,
coincidenta, echivocul, evolutia inversa, interferenta si confuzia. Are loc
pierderea scrisorii in momentele-cheie. Catavencu si Dandanache ajung
candidati prin aceleasi mijloace. Situatiile in care apare cetateanul turmentat pot
fi interpretate in mai multe feluri. Se refera in special la personajele Zoe si
Catavencu, iar Farfuridi si Branzovenescu trec in tabara cealalta, cetateanul
duce scrisoarea de la unii la altii. Dandanache ii confunda pe Tipatescu si
Trahanache.
Comicul de limbaj cuprinde greseli de vocabular, incalcarea regulilor
gramaticale si ticurile verbale, iar modalitatile de realizare sunt pronuntarile
gresite, etimologie populara (atribuirea de sensuri inexistente unor cuvinte
necunoscute), lipsa de proprietate a termenilor (folosirea lor incorecta),
contradictia in termeni, nonsensul, truismele (adevaruri evidente) si proxilitatea.
Ca si exemple avem “famelie”, “renumeratie”, “andrisant”, “plebicist”. “Capitalist”
semnifica locuitor din capitala, iar “scrofulos” care isi face datoria scrupulos.
“Manopera” inseamna lucru falsificat, liber-schimbist, un om cu idei foarte
flexibile. “Lupte seculare care au dura aproape treizeci de ani”, “12 trecute fix”,
ïndustria romaneasca e sublima, dar lipseste cu desavarsire”, “din doua una,
dati-mi voie, ori sa se revizuiasca, primesc, dar sa nu se schimbe nimica…”, “un
popor care nu merge inainte sta pe loc”, “eu, care familia mea de la patuzsopt in
camera si eu ca rumanul impartial, care va sa zica, cum am zite, sa traiasca”,
“aveti putintica rabdare” (Trahanache), “curat…” (Pristanda), “n-ai idee, conita
mea” (Dandanache).
Comicul de nume (Garabet Ibraileanu) arata semnificatia numelui fiecarui
personaj. Zaharia Trahanache sugereaza zahariseala, ramolismentul, caracterul
maleabil, trahanaua fiind o coca usor de modelat. Agamita Dandanache are un
prenume infantil, un fel de diminutiv al faimosului nume Agamemnon, cuceritorul
Troiei. “Dandanache” este format de la “dandana” (incurcatura), ceea ce se
potriveste cu rolul sau in piesa. Catavencu are un nume explicabil in mai multe
feluri: terminatia este usor straina, de nume cosmopolit, iar prima parte trimite fie
la interjectia “cat”, sugerand caracterul sau demagogic, fie la substantivul “cata”
(carlig), care arata predispozitia sa de a profita de orice prilej pentru a-si realiza
ambitiile politice, chiar si la substantivul “cataveica”, haina cu doua fete, ideea
releanta pentru firea sa “liber-schimbista”. Farfuridi si Branzovenescu au un
nume care trimit la domeniul culinar, deci fara legatura cu politica, ei fiind niste
impostori, profitori, politicieni de joasa speta. Pristanda are un nume relevant
pentru faptul ca slujeste dupa interesul personal, “pristandaua” fiind numele unui
joc popular, care se danseaza cand la stanga, cand la dreapta.
Comicul de caracter (Pompiliu Constantinescu) se desfasoara astfel:
demagogul fiind Catavencu, Dandanache si Farfuridi, femeia cocheta duce la
Zoe, primul amorez fiind Tipatescu, incornoratul (barbatul inselat) are pe
Trahanache, functionarul servil este Pristanda, iar raisonneur-ul este
Branzovenescu.
Comicul de intentie arata atitudinea scriitorului fata de evenimente si fata de
personaje – satira virulenta, tenta moralizatoare, obiectivitatea. Totodata, dincolo
de comic se ascunde tragedia acestei lumi. De astfel, comedia a fost sursa
declarata a teatrului absurdului reprezentat de Eugen Lovinescu, in special prin
limbaj.

Conflicte
Intriga piesei (elementul care declanseaza desfasurarea actiunii si efectul de
ansamblu al textului) porneste de la o intamplare banala: pierdea unei scrisori
intime, compromitatoare pentru reprezentantii locali ai partidului aflat la putere si
gasirea ei de catre adversarul politic, care o foloseste ca arma de santaj. Acest
fapt ridicol starneste o agitatie nejustificata si se rezolva printr-o impacare
generala si neasteptata.
Conflictul dramatic principal consta in confruntarea pentru puterea politica a
doua forte opuse: reprezentantii partidului aflat la putere (prefectul Stefan
Tipatescu, Zaharia Trahanache – presedintele gruparii locale a partidului si Zoe,
sotia acestuia) si gruparea independenta constituita in jurul lui Nae Catavencu
ambitios avocat si proprietar al ziarului “Racnetul Carpatilor”. Conflictul
secundar este reprezentat de grupul Farfuridi-Branzovenescu, care se teme de
tradarea prefectului. Tensiunea dramatica este sustinuta gradat prin lantul de
evenimente care conduc spre rezolvarea conflictului, in finalul fericit al piesei:
scrisoarea revine la destinatar, Zoe, iar trimisul de la centru, Agamita
Dandanache, este ales deputat. Este utilizata tehnica amplificarii treptate a
conflictului. O serie de procedee compozitionale (modificarea raporturilor dintre
personaje, rastunari bruste de situatie, introducerea unor elemente surpriza,
anticipari, amanari), mentin tensiunea dramatica la un nivel ridicat, prin
complicarea si multiplicarea situatiilor conflictuale.
Doua personaje secundare au un rol aparte in constructia subiectului si
mentinerea tensiunii dramatice. In fiecare act, in momentele de maxima
tensiune, Cetateanul turmentat intra in scena, avand interventii decisive in
derularea intrigii. El apare ca un instrument al hazardului, fiind cel care gaseste,
din intamplare, in doua randuri scrisoarea, face sa-i parvina mai intai lui
Catavencu si o duce in final ändrisantului”, coana Joitica. Dandanache este
elementul surpriza prin care se realizeaaza deznodamantul; el rezolva ezitarea
scriitorului intre a da mandatul de deputat prostului Farfuridi
sau canaliei Catavencu. Personajul intareste semnificatia piesei, prin
generalizare si ingrosare a trasaturilor, candidatul trimis de la centru fiind “mai
prost ca Farfuridi si mai canalie decat Catavencu”.
Actul II prezintă numărarea voturilor, dar cu o zi înaintea alegerilor. Conflictul
dramatic principal constă în confruntarea pentru puterea politică a două forţe
opuse: reprezentanţii partidului aflat la putere (prefectul Ştefan Tipătescu,
Zaharia Trahanache, preşedintele grupării locale a partidului şi Zoe, soţia
acestuia) şi gruparea independentă constituită în jurul lui Nae Caţavencu,
ambiţios avocat şi proprietar al ziarului Răcnetul Carpaţilor. Conflictul are la bază
contrastul dintre ceea ce sunt şi ceea ce vor să pară personajele, între aparenţă
şi esenţă.

Actul 3
Actul al 3-lea are ca spatiu de desfasurare aproape in totalitate sala cea mare din primaria
orasului.Prima scena reprezinta discursul lui Farfuridi ajutat de domnul Trahanache sa
restabileasca linistea, insa, in scena 2, Zaharia este asteptat in cabinetul lui iar sedintatrebuie
anulata. Intre timp, grupul lui Catavencu si cel al lui Farfuridi discuta despre alegerile electorale si
se contrazic intre ele, actiunea avand loc in scena 3.In scena 4 , Trahanache este convins de
catre Zoe si Tipatescu sa reinceapa sedinta pentru ca , in scena 5, Catavencu sa ia cuvantul in
fata multimii si sa tina un discurs despre tara.  In scena 7 Trahanache doreste sa anunte numele
candidatului propus de comitetul lor, pe Agamita Dandanache, insa fiind foarte multa galagie ies
cu totii afara.

Scena  ,oe  se duce la Tipatescu foarte  speriata%spunandu-i de scrisoarea pe care  ,oe 

se duce la Tipatescu foarte speriata%spunandu-i de scrisoarea pe carea primit-o de
la Cata&encu in care o anunta ca le &a restitui documentul in sc#im(ul unuia primit-
o de la Cata&encu in care o anunta ca le &a restitui documentul in sc#im(ul
unui fa&or.,oe nu isi aminteste cand a pierdut scrisoarea dar la intalnirea cu
Cata&encu acesta i-a fa&or.,oe nu isi aminteste cand a pierdut scrisoarea dar la
intalnirea cu Cata&encu acesta i-a cerut in sc#im(ul scrisorii sa-i asigure alegerea.cerut in
sc#im(ul scrisorii sa-i asigure alegerea.Tipatescu se ener&eaza foarte tare si ii spune ca l-a trimis pe
$risanda sa-i cumpereTipatescu se ener&eaza foarte tare si ii spune ca l-a trimis pe $risanda sa-i
cumperescrisoarea.scrisoarea
e adresează, în primul rând, echipei de profesioniști care transformă textul
dramatic în spectacol;
se adresează cititorului/uzului școlar pentru înțelegerea textului dramatic
(literar) ca scriitură;
Didascaliile
pentru actor, regizor și scenarist etc., au rol în interpretarea spațiului, a
timpului, a decorului, a gesticii și a mimicii;
pentru practica școlară, au rol în interpretarea semnificațiilor și a
simbolurilor textului;
Rolul didascaliilor
niveluri de receptare diferite, în funcție de destinatarul acestora
Vasile Alecsandri - Chirița în provinție;
Ion Luca Caragiale - O scrisoare pierdută;
Camil Petrescu - Suflete tari;
Eugen Ionescu - Cântăreața cheală;
Aplicații ale didascaliilor în textul dramatic
Marin Sorescu - Iona;

E
Subiectul al II-lea
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului/didascaliilor în
următorul fragment:
Prezentarea rolului notațiilor autorului în textul dat: prezentare adecvată și
nuanțată, prin raportare la fragmentul dat - 6p; prezentare ezitantă prin
raportare la fragmentul dat - 3p; simpla precizare a rolului notațiilor
autorului sau tendință de generalizare - 1p.
-utilizarea limbii literare - 1p; logica înlănțuirii ideilor - 1p; ortografia - 1p (0-
1 greșeli ortografice - 1p; 2 sau mai multe greșeli - 0p); punctuația - 1p (0-1
greșeli de punctuație - 1p; 2 sau mai multe greșeli - 0p)
B
CONCLUZII
Prefigurează o evoluţie a dramaturgiei româneşti, de la dramaticul “pur”, în
teatrul
clasic, la amestecul genurilor, specific teatrului contemporan, unde ele tind
să ocupe substanţa însăşi a piesei.
Reprezintă o modalitate de implicare a vocii auctoriale în text, silit, în cel
dramatic,
să se retragă în spatele personajelor.
Constituie mijloc şi modalitate de caracterizare indirectă şi/sau directă a
personajelor.
Ele se adresează în mod diferit criticului literar şi regizorului
Se conturează ca limbaje scenice de tip special, în care sunt îmbinate mai
multe
tipuri de comunicare, vizuală şi auditivă, verbală şi paraverbală.
Sunt purtătoare de semnificaţie şi dispun de coduri proprii ( anumite poziţii
sau
mişcări ale corpului exprimă o anumită stare a personajului, anumite efecte
sonore sugerează o anumită dispoziţie sufletească
Sunt secvenţe narative, care lărgesc cadrul scenic oferind amănunte fie
despre
decor, fie despre mişcarea actorilor.