O scrisoare pierdută

Caracterizare personaj – Zoe Trahanache

1.Introducere : epoca marilor clasici, patru comedii (Conul Leonida față cu
reacțiunea, O noapte furtunoasă, D-ale carnavalului, O scrisoare pierdută), un
„geniu clasic și realist”
Opera apare în 1884
A înregistrat un succes răsunător în fața publicului, deși nu a
fost bine primită de criticii vremii
Caragiale „face concurență stării civile” - G. Ibrăileanu
2.Zoe Trahanache - singurul   personaj feminin al lui Caragiale care reprezinta
doamna distinsa din societatea burgheza,nefacand parte, ca celelaite
eroine, din lumea mahalalelor
Statut social : sotia lui Zaharia Trahanache si amanta lui Tipatescu,
Statut moral : tipul cochetei și al adulterinei, face parte din triunghiul amoros,
îi lipsește etica, este în stare de orice încălcare a normelor pt a obține ceea ce își
dorește
Statut psihologic : inteligentă, șireată, ambițioasă, pragmatică, realistă
- personaj caricatural, principalele trasaturi decurg din
manifestarea diversificata a comicului, care defineste contradictia dintre esenta
si aparenta. Zoe vrea sa  para o doamna distinsa, o sotie fidela si o familista
autentica, insa esenta caracterului sau este minciuna, adulterul si perfidia
3.Tema - viața distorsionată a burgheziei contemporane cu Caragiale, observată
minuțios sub toate aspectele : social, politic și administrativ, cu un haz spumos
4.Titlul - motivul central, dar și intriga piesei (cele 2 scrisori…)
Conflict – principal (între cele 2 formațiuni politice, scrisoarea Zoei și
atitudinea ei perseverentă în a o recupera)
- secundar (Farfuridi si Brânzovenescu)
Limbajul – declanșează comicul / caracterizare indirectă / „lupte seculare care
au durat 30 de ani” / cuvinte deformate ( famelia, bampir) și ticuri verbale
(„curat murdar”, „neicușorule”, „puicușorule”) / Zoe e singura care vb corect
5.Secvența I -  teatralitatea și prefăcătoria :  una dintre discuțiile ei cu
Tipătescu. În timp ce plânge și imploră iertarea acestuia, apeleaza la sentimente:
"Judecă-mă, Fănică, judecă-mă...Fănică, dacă mă iubești, dacă ai ținut tu la mine
măcar în viața ta, scapă-mă..". După mai multe refuzuri din partea lui, devine
brusc energică, vorbindu-i cu foarte multă hotărâre: "am să lupt și cu tine, om
ingrat și fără inimă".
Secvența II : abilă manipulatoare - reușește să îl convingă pe Tipătescu să
sprijine candidatura lui Cațavencu
6.Final : singurul personaj feminin, viața de familie este ridiculizată
„Nimic nu arde pe ticăloși mai mult decât râsul.”