În vreme de carantină, pentru a optimiza starea de urgență, m-am mutat la

țară, în zonă de stepă.Ca să-mi țină de urât și pentru a fi în conformitate cu

regulile de distanțare socială, mi-am luat câteva mioare, un berbec și mi-am
băgat și proiect, dacă tot…Și iată-mă că mi-am făcut și echipă.De ce?Sincer, de
plictiseală, e tare rău semnalul la Digi aici, mi-or cam dat țeapă cu internetul
nelimitat. După lupte seculare de câteva ore, mi-am ales și un sport : fotbalul (cu
idei). Fără minge și fără contact fizic, adică pe zoom cu niște prieteni.Mă rog
amu, prieteni… cunoștințe, mai bine zis.Și eu sunt managerul, că eu am
cașcavalul (soi bun oile). Poate participăm și la dezbateri când începe
sezonul.M-am simțit ca judecătorii de la Voce când se întorceau cu scaunul în
slow-motion : „TE VREAU în echipa mea!”
Șeful de echipă e un băiat foarte promițător, proaspăt transferat de la o
echipă din Grecia : Aristotel.Cu o carieră strălucită în spate, avându-l ca mentor
pe Plato (dublu campion mondial), m-a ajutat foarte mult să întremez echipa.Un
adevărat animal (social) pe teren, mereu ridică moralul coechipierilor săi : „omul
în perfecțiunea sa este cea mai nobilă dintre ființe” și mereu îi închide pe
adversarii, care abia așteaptă să fie Gică-contra, cu un mare „dar” (a fi luat în
ambele sensuri) : „tot astfel, lipsit de lege și dreptate, (omul) este cea mai rea
dintre toate”.Fiind un om care pune foarte mare accentul pe moralitate și
dreptate și toate astea, vă dați seama că m-a luat prin surprindere să-l văd pe
Camus cerând accesul la primul meeting de pe zoom.Eu mai auzisem de el și
înainte, era un tip cam emo, care nu prea inspira încredere.Mi-a fost chiar frică
c-o sa demoralizeze echipa, când l-am auzit că începe cu absurditatea vieții și
existența noastră umană, complet lipsită de sens.Mai aveam puțin și mergeam să
mă leagăn de o sfoară, când a concluzionat, de-a dreptul surprinzător, cu o
interdicție serioasă pentru astfel de acțiuni.Si chiar i-am simțit scârba din voce
când a pomenit cuvântul, cică sunt niște găini fricoase ăia.N-are viața nici un
sens, dar, vorba ceea…ce să-i faci? Te descurci cumva că doar nu te sinucizi
pentru atâta.Mi-o plăcut de el.Tare șod. Aducea a ardelean.După el a venit Emil,
apostrofându-l, mai în joacă, mai în serios : nu-i plăcea de la el decât
„Căderea”.Băiat de pe la noi, cam certat cu somnul, îi plăcea să „sfideze
neantul”.Dar se împăcau când venea vorba de moartea auto-indusă : „Numai
optimiștii se sinucid…”Ca să fie numărul magic din basme, grupul de
existențialiști tragic-comici e completat de Jean-Paul Sartre, ce o da una și
bună că suntem responsabili de orice facem.Am fost noi aruncați în viața asta la
nimereală, dar trebuie să avem bunul simț să ne formăm pe parcursul
ei.Libertatea vine cu responsabilitate.Încep să înțeleg de ce i-a ales
Aristotel.Sunt ei cam pesimiști, dar măcar au cei 7 ani de acasă.Văd că avea o
afinitate pentru francezi : Blaise Pascal a intrat și el pe apel.Parior înflăcărat,
mult mai optimist decât cei dinainte, aduce puțină religie în discuție și parcă o
perspectivă mai caldă. Creștinismul este, pentru el, cel care i-a umplut sensul
vieții.Vă dați seama ce polemică când a intervenit Nietzsche cu nihilismul.Una
două s-a aprins, acuzând religia de subminarea gloatelor și interese ascunse (și
greșește?).Pascal rămâne fericit cu Dumnezeu în inima sa, iar Nietzsche rămâne
cu dreptatea.Cumva se completează reciproc.Descartes, introvertit și cam
urâcios, adaugă îngâmfat : „Cuget, deci exist.Exist, deci cuget.” Și-apoi își dă
microfonul pe mute.Nici nu știam că-i aici, dar nu zice rău.Oricum, știu că după
ce Biserica l-a luat la rost pe Galilei e cam anxios…Kant apare de nicăieri și îi
ia organizează pentru prima dezbatere.Îi pune la punct cu etica deontologică și
parcă le inspiră bunătate și rațiune, când le pomenește de imperativul
categoric.Ca să fie echipa completă, avem și pe Marcus Aurelius dintre stoici,
cu viziuni foarte clare asupra a ce e bine și rău.Alt francez, Jean-Jacques
Rousseau, aduce în discuție și nevoia unui contract (social), că doar nu putem
trăi ca animalele în natură : trebuie legi clare, comunitatea ia și dă simultan de la
individ.Când au auzit de societate, hop și Marx și Engels, deși Cioran era cât pe
ce să renunțe (amintiri neplăcute).Destul de practici, au povestit puțin despre
socialism și antipatia față de capitalism..pare puțin utopic ce prezintă și chiar
încântă.Mai că uiți de comunism și tot ce-a generat.Dar uite că-mi apare
notificare de la aplicație că-mi închide apelul automat în 10 minute pentru că am
întrecut limita…de timp.Așa-i când te iei la discuții și n-ai alte griji decât sensul
existenței.