Ion Barbu – Joc Secund

1.Introducere : Ion Barbu – Dan Barbilian/ Tudor Vianu : etapa parnasiană/baladic-

orientală/ ermetică : Vol. „Joc Secund” din 1930 (etapa ermetică)
2.Modernism - volumul începe cu un citat din Mallarme = adept al poeziei pure
(versificația, ritmul și măsura rămân intacte)
- ars poetica
- metafora este figura de stil folosită cu precădere, analogia, termenii
matematici (limbaj criptic) + simboluri - universul poetului (fantezie dictatorială)
3.Tema : artă poetica = procesul creației(inspirație, transcenderea realității), rolul
artistului în societate, al artei : Arta este gratuitate, „nobilă inutilitate”(Titu
Maiorescu).
4. G. Călinescu afirmă : „aceste două strofe sunt definiția însăși a poeziei”.
Secvența I :
Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,
Intrată prin oglindă în mântuit azur,
Tăind pe înecarea cirezilor agreste,
În grupurile apei, un joc secund, mai pur.
- Lumea creației e plasată în atemporalitate, la înălțimi adânci
- Artiștii reflectă realitatea în oglinda conștiinței, îi aplică filtrul subiectivității
- Poezia = geometrie (raporturi ascunse/abstracte ale universului)
Secvența II :
Nadir latent! Poetul ridică însumarea
De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi
Şi cântec istoveşte: ascuns, cum numai marea
Meduzele când plimbă sub clopotele verzi.
- Nadir = cel mai jos punct, opus zenitului
- Omul de geniu se află în adâncurile realității, în subiectivitate
- motivul orfic (harfe răsfirate), motivul zborului (aspirația spre absolut a
geniului), motivul mării (matrice a vieții, meduzele = operele)
5.Titlul – joc (ludic, comun tuturor ființelor, După melci/Arghezi) și secund (termen
matematic, jocul anterior al Marelui anonim, etc )
6.Limbaj – simplu, ermetic (metafore+câteva epitete), ambiguu, asintaxie
- primul catren e eliptic de predicat, al doilea include coordonări și
subordonări de propoziții
- ritm iambic, măsura de 13-14 silabe, rimă încrucișată
7.Încheiere : poetul matematician/ modernism/ comparații