1930

Joc secund
Ion Barbu

Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,

Intrată prin oglindă în mântuit azur,
Tăind pe înecarea cirezilor agreste,
În grupurile apei, un joc secund, mai pur.

Nadir latent! Poetul ridică însumarea

De harfe resfirate ce-în sbor invers le pierzi
Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea,
Meduzele când plimbă sub clopotele verzi.

Introducere: Poezia ,,Joc secund” de Ion Barbu a fost publicată în anul 1930 în volumul cu
același nume, apărând odată cu operele ,,Baltagul” de Mihail Sadoveanu și ,,Ultima noapte de
dragoste, întâia noapte de război” scrisă de Camil Petrescu. Ion Barbu se remarcă prin
unicitatea stilului său scriitoricesc, acesta îmbinând geometria cu filosofia pentru a crea un
limbaj încifrat, accesibil doar inițiaților, bogat în metafore complexe, sintagme neobișnuite și
neologisme.

Încadrare: Poezia se încadrează în curentul modernist prin:

- intelectualizarea emoției
- ambiguitatea limbajului
- metafore revelatorii
De asemenea, opera este o artă poetică deoarece autorul își exprimă concepția despre rolul
poetului și al creației.
În plus, poezia este considerată și ermetică de către criticul literar Tudor Vianu, datorită
limbajului său criptic. Ea a fost scrisă cu scopul de a-i demonstra criticului că ,,poezia este o
prelungire a geometriei”, după spusele lui Ion Barbu.

Tema: Tema poeziei este autocunoașterea și lumea purificată prin reflectarea în oglindă, cât
și concepția asupra creației și a rolului poetului.

Titlul: Titlul creației a fost inițial ,,Din ceas, dedus...”, acesta fiind doar mai târziu schimbat în
,,Joc secund”, numele volumului. Titlul are un sens metaforic, ,,joc secund” fiind jocul poeziei,
care presupune respectarea anumitor reguli. Astfel, în viziunea lui Ion Barbu există două tipuri
de joc, și anume jocul prim și cel secund. Jocul prim este cel al Creatorului, al divinității, în
timp ce jocul secund este poezia, ea aparținând poetului. În acest sens, prin abordarea jocului
secund în opera sa, autorul ne prezintă trecerea către lumea imaginației.

Lirism: Lirismul prezent în poezie este cel obiectiv, marcat de dominația persoanei a III-a
singular pe tot parcursul textului, cât și de absența mărcilor lexico-gramaticale ale prezenței
eului liric.

Compozițional: Din punct de vedere compozițional, poezia este alcătuită din două strofe,
grupate în două secvențe lirice. Cele două secvențe sunt structurate la rândul lor pe baza a
două motive, și anume zenitul și nadirul, simboluri astrale diametral opuse.
Zenitul - punctul cel mai înalt pe verticală
Nadirul - punctul cel mai jos pe verticală
- Zenitul reprezintă în mod metaforic lumea reală, echivalent cu punctul de maximă
strălucire solară.
- Nadirul simbolizează, tot în manieră metaforică, universul artei ce se reflectă în lumina
asfințitului.

Secvențe:
1) Secvența întâi prezintă concepția autorului despre artă, lumea reală specifică zenitului.

- Aceasta debutează cu metafora ,,din ceas, dedus” ce semnifică prima dimensiune de unde
totul ia naștere, lumea încă de la începutul timpului. În viziunea lui Barbu, arta este astfel
eternă.

- Epitetul metaforic ,,calmă creastă” prezent în primul vers se referă la lumea ideilor în
viziunea lui Platon, pentru care arta reprezenta ,,imitația unor imitații”. Barbu
împărtășește aceeași viziune, alegând să reflecte lumea ,,prin oglindă”. Astfel, arta este
întoarsă spre profunzimea elementelor lumii, spre esențele nevăzute, devenind o copie
purificată a realității.

- Epitetul ,,mântuit azur” din al doilea vers accentuează funcția de catharsis a actului
creator, rolul artei fiind de a salva realitatea, de a o ,,mântui”.

- Motivul oglinzii este reluat în ultimul vers al primei strofe prin intermediul metaforei
,,grupurile apei”.

- De asemenea, prin ,,un joc secund, mai pur” se evidențiază desfășurarea jocului pe un alt
plan decât cel al realității.

2) A doua secvență poetică prezintă concepția asupra rolului poetului, cât și nadirul.

- Aceasta se deschide cu exclamația ,,Nadir latent!” ce evidențiază concepția matematică a

lui Barbu despre poezie. ,,Nadir” exprimă partea imaginară, în timp ce ,,latent” exprimă
dificultatea de a înțelege poezia din cauza încifrării mesajelor.

- Sintagma ,,Poetul ridică însumarea” semnifică faptul că prin artă, poetul ajunge la
esențele lucrurilor.

- Prin metafora ,,harfe resfirate” este surprins instrumentul muzical la care cântă Orfeu
pentru a îmblânzi bestiile, aceasta producând un ,,cântec”. În acest sens, el este ascuns
celor care merg înspre zenit, înspre realitate, de aici reieșind faptul că poezia nu este
accesibilă decât inițiaților, celor ce merg către nadir.

- Această idee este conturată și de ultimul vers al poeziei prin imaginea meduzelor a căror
frumusețe poate fi admirată doar prin scufundarea în adânc, la suprafață ele părând
diforme: ,,Meduzele când plimbă sub clopotele verzi’’. Astfel, este susținută ideea
 conform căreia pentru a descifra înțelesurile, omul trebuie să poate distinge aparența de
esență.

Sintactic: La nivel sintactic, se observă că ambele strofe se reduc fiecare la câte o singură frază,
prima strofă fiind lipsită de predicat și având mai mult un rol descriptiv.

Lexical: Din punct de vedere lexical, în text sunt prezenți termeni abstracți, neologici, specifici
matematicianului Ion Barbu: ,,nadir”, ,,latent”, ,,dedus”.
Stilistic: La nivel stilistic este de remarcat abundența metaforelor, ce justifică încifrarea
textului: ,,mântuit azur”, ,,joc secund”, ,,nadir latent”, cat și al inversiunilor precum: ,,calmă
creastă”, ,,mântuit azur” sau al epitetelor: ,,ceas dedus”, ,,harfe resfirate”. Se observă astfel
faptul că aceleași sintagme ce se repetă constituie simultan figuri de stil diferite, acestea
susținând încifrarea limbajului poetic.

Concluzie: În lumina celor arătate, poezia ,,Joc secund” de Ion Barbu este o artă poetică
aparținând modernismului și ermetismului barbican prin viziune și limbaj încifrat, ea fiind
accesibilă doar cititorilor inițiați. Deși nu conține un număr mare de cuvinte, după spusele
criticului literar Tudor Vianu ,,nu există alt poet român care să spună mai mult în mai puține
cuvinte”.