Joc secund /Din ceas dedus...

de Ion Barbu
Poezia ,,Joc secund/ Din ceas dedus...”, de Ion Barbu, publicată în deschiderea singurului său volum, în
1930, este o artă poetică modernă.
În primul rând, este o artă poetică deoarece poetul își exprimă aici prin mijloace artistice concepția
despre poezie și despre rolul ei din perspectiva unei estetici moderne. Este o artă poetică modernă deoarece
prezintă relația poet – lume și poet – creație.
În al doilea rând, poezia aparține modernismului prin: viziunea asupra operei literare, care
corespunde la nivel înalt al semnificației cu geometria, considerea poezie ca ,,semn al minții”, încifrarea
(criptarea) metaforei și ambiguitatea mesajului poetic precum și adâncirea mesajului în subiectiv.
În altă ordine de idei, viziunea despre lume se circumscrie orizontului cunoașterii, ca fapt
intelectual de factură apolonică. Imaginarul poetic barbian pornește de la premisa că poezia ,,ca semn al
minții, interferează cu matematica”şi ,,oricât ar părea de contradictorii acești doi termeni, la prima
vedere, există undeva în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde se întâlnește cu poezia”. Barbu
preferă lirismul pur, înțeles ca o contemplare a lumii, ca o comunicare cu Universul.
Tema poeziei susține ermetismul barbian, încifrat precum și condiția creatorului și a creației sale în
Univers.
Titlul sau bine zis cele două titluri sunt sugestive. Metafora ,,Din ceas, dedus...” reprezintă abolirea
timpului real în favoarea celui imaginar, iar metafora ,,Joc secund” exprimă ideea că arta este jocul
neprihănit, fericit, așa cum însuși mărturisește. Jocul secund, reprezintă, de asemenea, aspirația către absolut,
chiar identificarea cu acesta.
Discursul liric este construit sub forma unui monolog confesiv – descriptiv, susținut de mărcile lexico –
gramaticale ale subiectivității și anume verbul ,,pierzi” la modul indicativ, timpul prezent și exclamația
retorică ,,Nadir latent”.
Arta poetică este compusă din două secvențe poetice grupate în două catrene, exprimând viziunea
inedită a poetului în ceea ce privește creația lirică. Criticul literar George Călinescu oferă o interpretare
sintetică a poeziei: Poezia - ,,adâncul acestei calme creste”, este o ieșire ”(dedus)” din contingent (din
ceas), în pură gratuitate ,,mântuit azur”, joc secund ca imaginare a cirezii în apă. E un ,,Nadir latent”
(subconștient) o oglindire a zenitului (geniu) în apă, o subliniare a vieții prin retorsiune.
Cele două secvențe lirice au la bază mitul peșterii, enunțat de Platon conform căruia realitatea este o
copie imperfectă a lumii ideilor pure. Poetul completează viziunea filosofică asupra lumii prin găsirea unei
căi spirituale de a purifica, prin artă, contingentul.
Prima secvență (strofa întâi) ilustrează faptul că ,,jocul secund” este o artă, o reflectare ,,în oglindă” a
lumii (contemporane), a vieții comune, imagine ce se îndreaptă către cer în viziunea ,,mântuitului azur” în
opoziție cu realitatea, creația se situează dincolo de timp și spațiu ,,ceasul” fiind ,,dedus” însă ancorat în
spiritualitate. Metafora ,,calmă creastă”, susținută de oximoronul ,,adâncul”, face referire la concepția
barbiană conform căreia poezia este semn al minții. Unind contrarile autorul pune arta în legătură cu lumea
comună a ,,cirezilor agreste”, a formelor rudimentare de organizare a societății.
A doua secvență (strofa a doua) definește poezia, ca ,,Nadir latent”, implicând antinomia cu zenitul,
corespondent al realității. Poetul are menirea de a transforma elementele comune ale realității în imagini
artistice, definite metaforic ,,harfe răsfirate”. El le trimite spre purificare ,,în zbor invers” dinspre pământ
spre cer, ratând însă profunzimea semnificaților, trudind însă la transforamrea lor în cântec, fapt ce
presupune un act istovitor dar peren ( care cresc pe pământ). Mesajul artistic este comparat cu imaginea
meduzelor, componente palpabile prin transparența lor înșelătoare aflate sub clopotele verzi și dând farmec
inestimabil valurilor mării.
În ceea ce privește limbjalul artistic acesta se bazează pe economia de cuvinte care conduce însă la
exprimarea unei multiple semnificații, astfel, criticul Tudor Vianu afirmă că nu există alt poet român care
să spună mai mult în mai puține cuvinte. Remarcăm metaforele criptice, foarte dificil de descifrat ,,ceas
dedus”, ,,joc secund”, ,,oglindă”, ,,nadir”, ,,zenit”.
La nivel prozodic poezia este alcătuită din două catrene cu versuri lungi de 13-14 silabe, rimă
încrucișată, ritm iambic.
În opinia mea, poezia barbiană impresionează prin profunzimea mesajului, poetul este cel care prin
muncă istovitoare realizează o creație ce tinde spre absolut și desăvârșire, pentru că o minte luminată poate
transpune liric produsele propiei imaginații chiar dacă mesajul este emetizat.
În concluzie, poezia ,,Joc secund/Din ceas dedus...” este o artă poetică modernistă reprezentativă pentru
lirica barbiană, care pledează pentru intelectualizarea lirismului, ideea ei contrată este purificarea realității
prin intermediul artei, produs exclusiv al minții creatorului.