Sunteți pe pagina 1din 4

Ryga Crypto si lapona Enigel

Poezia a fost dintotdeauna o modalitate de creare a lumii, iar viziunea ei


nu s-a putut exprima decat in stransa legatura cu crearea limbajului liric specific.
Schimbarea paradigmei de gandire a secolului al XX-lea, determinata de mari
descoperiri ale stiintei si de o noua perspectiva oferita de filozofie, se
concretizeaza in planul literaturii prin negarea traditiei si prin impunerea unor noi
principii de creatie. Acest suflu inovator isi gaseste expresia in cateva curente
literare importante: simbolismul, expresionismul, ermetismul, precum si in
miscarea de avangarda prin dadaism si suprarealism. Direcția modernista a fost
promovata de Eugen Lovinescu și propune sincronizarea cu literatura europeană.
Eugen Lovinescu pornește de la ideea ca există un spirit al veacului care
determină sincronizarea culturilor europene. Astfel, civilizațiile mai puțin
evoluate sunt influențate de cele mai avansate. În consecință, principiul
sincronismului presupune schimbul de valori între culturi și acceptarea
elementelor care fac posibilă sincronizarea acestora.

Ion Barbu provoaca limitele limbajului poetic si incearca sa atinga starea


puritatii incifrata intr-un univers abstract. In poezia lui Ion Barbu se disting mai
multe etape. Primul ciclu in ordinea creatiei este cel parnasian, reprezentat de
poezii cum ar fi „Lava”, „Copacul”, „Muntii”, „Banchizele”, ce descriu peisaje
mineralizate, sau poezii precum „Umanizare”, „Panteism”, care prezinta procese
de constiinta precum renuntarea la cunoasterea de tip exclusiv rational in
favoarea uneia care sa includa si factorul afectiv. A doua etapa baladic –
orientala include titluri precum „Domnisoara Hus”, „Riga Crypto si lapona
Enigel”, „Dupa melci”, „Isarlak”. Aceste poeme epico-lirice au ca note
individualizatoare pe de-o parte balcanismul esentializat, crearea unei mitologii
barbiene proprii in care se impletesc fastul si mizeria, reflectia si trairea. Pe de
alta parte imbinarea termienului popular cu cel savant si crearea unei sonoritati
inedite. Ultima etapa cuprinde: „Joc secund”, „Oul dogmatic”, „Uvedenrode”,
„Ritmuuri pentru nuntile necesare”, care ilustreaza ermetismul poetic. El isi
propune intrarea in conjunctie cu lumea esentelor, depasind spatiul lumii create,
al figurilor. Astefel, poezia acestei etape reprezinta o incercare de atingere a
lumii „frumosului contingent”.

Balada „Riga Crypto si lapona Enigel” este o poezie modernista prin


incalcarea conventiilor constitutive ale genurilor si ale speciilor literare: balada
reia o formula specifica epicului in proza, aceea de povestire in cadru, dar
pastreaza intacte sursele filonului liric.

In spiritul poeziei moderniste, printre ale carei caracteristici de limbaj se


numara si ambiguitatea, balada „Riga Crypto si lapona Enigel” poate fi citita, la
un prim nivel, ca legenda despre nasterea ciupercilor otravitoare, dar se
deschide spre un nivel superior de interpretare, ca alegorie a fiintei. Un
„Luceafar intors” dupa interpretarea data de insusi Ion Barbu.
Tema baladei este iubirea in varianta ei esuata. La un inalt nivel de
generalitate, tema este reprezentata de opozitia ireductibila dintre materie si
spirit. Crypto, materia fragila, este hipnotic atras de ideea insotirii cu regnul
superior. Fiinta umana, traitoare in orizontul spiritului, nu poate accepta insotirea
cu materia si refuza blestemul negarii cunoasterii.

Dintre motivele poetice care incifreaza textul precum: transhumanta,


atractia pentru Soare, tentatia Sudului, visul, sufletul fantana, doua au relevanta
speciala in configurarea sensului: Soarele si fantana. Daca pentru Crypto,
ciuperca cruda de padure, Soarele reprezinta moartea, pentru Enigel este astru
tutelar al vietii. Asa se explica faptul ca la intalnirea cu Soarele, craiul Crypto
este decriptat („Ascunsa-i inima plesneste”) si se trasnforma intr-o ciuperca
otravitoare.

Motivul recurent al fantanii este relevant pentru evidentierea diferentelor


ireconciliabile intre protagonisti. Pentru Riga, accesul la „fantana tineretii” este
conditionat de un pact cu o „vrajitoare minatarca”. In schimb, omului ii este
rezervat un alt statut existential: el este centrat pe „sufletul fantana” in care se
oglindeste insusi Soarele – cunoastere care ii asigura eternitatea spiritului,
nemurirea.

O particularitate a incipitului este formula de adresare folosita de nuntasul


care incearca intr-un registru protocolar si persuasiv , sa convinga trubadurul sa
rosteasca tainicul “cantec larg” .Cantaretul (autor al textului pe care il rosteste)
este un initiat ,posesor al unor taine si legi de dincolo de fire , pe care le
transmite respectand constrangerile specifice ritualului initiatic :in primul
rand,atmosfera secreta si spatiul izolat.Cantecul sau”larg” este unul incapator
pentru intelesuri ascunse,nerevelate oricui .Asa se explica si indaratnicia prin
care il caracterizeaza partenerul sau de dialog :ea este o forma de opozitie ,de
reticenta la divulgarea tainei.

Menestrelul (ipostaza a poetului) “mai aburit ca vinul vechi,este rugat de


“nuntasul fruntas”sa spuna povestea unei nunti esuate din cauza incalcarii
statutului ontologic al fiintei ,urmata de o nuntire in “cercul plantelor
nebune”.Cantecul menestrelului “trist” are valoare de memento ,atentionand ca
hybrisul nu poate ramane nepedepsit.Cadrul povestirii contine o serie de
elemente simbolice prin care cititorul este avertizat asupra dimensiunii alegorice
a istorisirii care urmeaza a fi spusa.Faptul ca este rostita intr-un cadru secret
,retras(“in camara”),ca este lipsita de public , ca se reia intr-o noua
tonalitate(“stins”,”incetinel”),dupa ce mai fusese spusa(“cu foc”),totul conduce
la ideea ca se produce un act initiatic.Relevanta este si starea
menestrelului ,”aburit” adica intrat in dimensiunea dionisiaca a constiintei
capabila sa se relationeze cu “Marele Tot” si sa ignore formule aleatorii pentru o
accede la esente.

Istorisirea propriu-zisa este compusa dintr-o serie de secvente


epice,baladesti.Portretul lui Crypto ,exponentul lumii vegetal,prezinta
protagonistul in mediul sau(in pat de rau si-n huma unsa sugestiv pentru materia
fragila,dar lipsita de spiritualitate.Suspectat de un pact cu “vrajitoarea
manatarca” riga are o proasta relatie cu lumea lui, mai ales din cauza refuzului
de a inflori, semn al incercarii disperate de a sustrage timpului si, implicit,
conditiei sale.

Secventa urmatoare aduce in scenariul epic personajul feminin ,mica


lapona enigel ,al carei nume aminteste prin etimologie radacina saxona a
cuvantului “inger” pentru a evidentia natura profund spirituala a personajului
uman.Ampla secventa dialogata cuprinde dezvoltarea temei .In rapa
Uvedeurode, spatiu al virtualitatiilor se produce intalnirea onirica.Ofertele pe
care riga cel span i le face fetei au caracter simbolic evidentiind diferenta
ireconciliabila intre cele doua lumi(vegetala si animala), dar mai ales intre cele
doua categorii materia si spiritul.Tentata initial cu “fragi , tie dragi” fata
motiveaza discret si protocolar refuzul prin neintreruperea traseului spre plaiurile
insorite.A doua tentativa a lui Crypto este surprinzatoare pentru ca se ofera chiar
pe sine gata sa incremeneasca in conditia de “mire al poienii” daca as ar putea
accede la nivelul superior,prin insotire cu Enigel.Refuzul laponei se pronunta de
data aceasta de pe o pozitie de superioritate:”Lasa, ,asteapta de te
coace”.Replica lui Crypto are menirea de a clarifica raportul lui cu Soarele, de
care il despart”visuri sute de macel”dar si de a insinua ultima tentatie:uitarea
astrului “in somn fraged si racoare”.Enigel percepe oferta cu toata incarcatura ei
malefica .Pentru ea, uitarea Soarelui ar insemna negarea conditiei umane ,de
fiinta care cauta implinirea prin spirit, incercand sa infranga atractia inferioara a
materiei, a “carnii”, care doar la umbra creste.Inrudirea omului “fiara batrana”
ca ursul alb sustine ideea desprinderii noastre de conditionarea si limitarile
materiei pentru care ratiunea este sau inaccesibila sau devastatoare: ”pahar e
gandul cu otrava”.

Tensiunea lirica ,specifica oricarui text poetic este generata de reletiile de


opozitie si de simetrie .O evidenta relatie de opozitie se remarca inca din titlu si
se distribuie pe trei directii :nonuman-uman,masculin-feminin,regal-
comun.Lumea vegetala intalneste lumea umana in doua ipostaze individualizate
sexual si cu statut social diferit ,chiar opus.Alta opozitie materie-spirit se
ipostaziaza in materia fragila si trecatoare (Crypto)care se confrunta cu forma
spiritualizata (Enigel).”Soare”-“umbra” sunt termenii opozitiei prin care
identificam raportarea diferita a protagonistilor la cunoastere.Crypto vietuieste in
spatiul umed si germinativ al umbrei unde “numai carnea creste”.Enigel
paraseste Nordul inghetat care si-a epuizat resursele in ceea ce o priveste.

O componenta importanta a imaginarului poetic este visul, plan mediator


intre lumi altfel necomunicante. Imaginarul poetic barbian se particularizeaza
prin figura cercului in diverse ipostazieri: roata si inelul. „Roata alba” care se
mareste la Soare este metafora cunoasterii inscrisa in spiritul si in destinul
uman. Inelul este imaginea sub care percepe Crypto Soarele. Fragilul,
translucidul Crypto devine un simbol definitoriu pentru imaginarul poetic
barbian: existenta hermafrodita, faptura inferioara ca reprezentant al regnului
vegetal in raport cu omul, dar superioara in absolut, fiindca e Riga, are atributele
eternitatii si ale tineretii permanente, materie naravasa, razvratita impotriva
conditiei sale, ipostaza a increatului iesit din nedeterminare, prin contact cu
spiritul.

Cel mai important element de recurenta care devine si motiv structurant


al textului, este nunta ratata, incadrata de doua nunti implinite.

In ceea ce priveste elementele de prozodie, alcatuirea strofica pare destul


de riguroasa initial, intr-o succesiune de grupaje de 4 versuri, dar nu este
respectata pana la final, caci meandrepe povestii cer mereu alte structuri,
adaptate mesajului. Masura versurilor predominant de 8-9 silabe, nu are
constanta continua, ci urmareste ritmurile mai lente sau mai accelerate ale
dialogului protagonistilor.

Sistemul de rime este complicat. Rimei incrucisate, dominanta in text, i se


adauga rima interioara. Cuvantul din cadrul versului, situat la cezura, intra in
rima cu cel de la finalul versului („de la iernat, la pasunat”). Rima redublata, care
consta in repetarea in cadrul versului a cuvantului rima, creeaza impresia unei
interogatii mistice: „- Riga Crypto, Riga Crypto .”

Dintre sursele expresivitatii si ale sugestiei poetice, un efect deosebit


produce deformarea cuvintelor care dobandesc tonalitati arhaice si tonuri de
registru colocvial: „beteli”, „funta”, „ciupearca”, „minatarca”. Cuvintele si
structurile regional – populare confera maturalete limbajului: „iaca”, „puiaca”,
„Sa-i tie de imparateasa.”.

Epicul se deruleaza conform structurii formale a baladei si urmareste


povestea de iubire dintre o ciuperca si o lapona, personaje care sunt de la
inceput incompatibile, si povestea se va sfarsi tragic.

Liric este discursul, incercarea de comunicare dintre cele doua personaje.


Riga Crypto si lapona Enigel nu sunt personaje propriu-zise, ci masti ale unor
categorii sociale: materia si spiritul, nonumanul si umanul.

„Riga Crypto si lapona Enigel” nu este numai o balada care nareaza


povestea unei iubiri ratate, ci un exemplu de creatie al unui text poetic, unde
trasatura esentiala este aspectul impersonal.