Ryga Crypto si lapona Enigel

Poezia a fost dintotdeauna o modalitate de creare a lumii, iar viziunea ei nu s-a putut
exprima decat in stransa legatura cu crearea limbajului liric specific. Schimbarea paradigmei de
gandire a secolului al XX-lea, determinata de mari descoperiri ale stiintei si de o noua perspectiva
oferita de filozofie, se concretizeaza in planul literaturii prin negarea traditiei si prin impunerea unor
noi principii de creatie. Acest suflu inovator isi gaseste expresia in cateva curente literare
importante: simbolismul, expresionismul, ermetismul, precum si in miscarea de avangarda prin
dadaism si suprarealism. Direcția modernista a fost promovata de Eugen Lovinescu și propune
sincronizarea cu literatura europeană. Eugen Lovinescu pornește de la ideea ca există un spirit al
veacului care determină sincronizarea culturilor europene. Astfel, civilizațiile mai puțin evoluate sunt
influențate de cele mai avansate. În consecință, principiul sincronismului presupune schimbul de
valori între culturi și acceptarea elementelor care fac posibilă sincronizarea acestora.

Ion Barbu provoaca limitele limbajului poetic si incearca sa atinga starea puritatii incifrata
intr-un univers abstract. In poezia lui Ion Barbu se disting mai multe etape. Primul ciclu in ordinea
creatiei este cel parnasian, reprezentat de poezii cum ar fi „Lava”, „Copacul”, „Muntii”, „Banchizele”,
ce descriu peisaje mineralizate, sau poezii precum „Umanizare”, „Panteism”, care prezinta procese
de constiinta precum renuntarea la cunoasterea de tip exclusiv rational in favoarea uneia care sa
includa si factorul afectiv. A doua etapa baladic – orientala include titluri precum „Domnisoara Hus”,
„Riga Crypto si lapona Enigel”, „Dupa melci”, „Isarlak”. Aceste poeme epico-lirice au ca note
individualizatoare pe de-o parte balcanismul esentializat, crearea unei mitologii barbiene proprii in
care se impletesc fastul si mizeria, reflectia si trairea. Pe de alta parte imbinarea termienului popular
cu cel savant si crearea unei sonoritati inedite. Ultima etapa cuprinde: „Joc secund”, „Oul dogmatic”,
„Uvedenrode”, „Ritmuuri pentru nuntile necesare”, care ilustreaza ermetismul poetic. El isi propune
intrarea in conjunctie cu lumea esentelor, depasind spatiul lumii create, al figurilor. Astefel, poezia
acestei etape reprezinta o incercare de atingere a lumii „frumosului contingent”.

Balada „Riga Crypto si lapona Enigel” este o poezie modernista prin incalcarea conventiilor
constitutive ale genurilor si ale speciilor literare: balada reia o formula specifica epicului in proza,
aceea de povestire in cadru, dar pastreaza intacte sursele filonului liric.

In spiritul poeziei moderniste, printre ale carei caracteristici de limbaj se numara si

ambiguitatea, balada „Riga Crypto si lapona Enigel” poate fi citita, la un prim nivel, ca legenda despre
nasterea ciupercilor otravitoare, dar se deschide spre un nivel superior de interpretare, ca alegorie a
fiintei. Un „Luceafar intors” dupa interpretarea data de insusi Ion Barbu.

Tema baladei este iubirea in varianta ei esuata. La un inalt nivel de generalitate, tema este
reprezentata de opozitia ireductibila dintre materie si spirit. Crypto, materia fragila, este hipnotic
atras de ideea insotirii cu regnul superior. Fiinta umana, traitoare in orizontul spiritului, nu poate
accepta insotirea cu materia si refuza blestemul negarii cunoasterii.

Dintre motivele poetice care incifreaza textul precum: transhumanta, atractia pentru Soare,
tentatia Sudului, visul, sufletul fantana, doua au relevanta speciala in configurarea sensului: Soarele
si fantana. Daca pentru Crypto, ciuperca cruda de padure, Soarele reprezinta moartea, pentru Enigel
este astru tutelar al vietii. Asa se explica faptul ca la intalnirea cu Soarele, craiul Crypto este decriptat
(„Ascunsa-i inima plesneste”) si se trasnforma intr-o ciuperca otravitoare.

Motivul recurent al fantanii este relevant pentru evidentierea diferentelor ireconciliabile

intre protagonisti. Pentru Riga, accesul la „fantana tineretii” este conditionat de un pact cu o
„vrajitoare minatarca”. In schimb, omului ii este rezervat un alt statut existential: el este centrat pe
„sufletul fantana” in care se oglindeste insusi Soarele – cunoastere care ii asigura eternitatea
spiritului, nemurirea.

O particularitate a incipitului este formula de adresare folosita de nuntasul care incearca

intr-un registru protocolar si persuasiv , sa convinga trubadurul sa rosteasca tainicul “cantec larg”
.Cantaretul (autor al textului pe care il rosteste) este un initiat ,posesor al unor taine si legi de
dincolo de fire , pe care le transmite respectand constrangerile specifice ritualului initiatic :in primul
rand,atmosfera secreta si spatiul izolat.Cantecul sau”larg” este unul incapator pentru intelesuri
ascunse,nerevelate oricui .Asa se explica si indaratnicia prin care il caracterizeaza partenerul sau de
dialog :ea este o forma de opozitie ,de reticenta la divulgarea tainei.

Menestrelul (ipostaza a poetului) “mai aburit ca vinul vechi,este rugat de “nuntasul

fruntas”sa spuna povestea unei nunti esuate din cauza incalcarii statutului ontologic al fiintei
,urmata de o nuntire in “cercul plantelor nebune”.Cantecul menestrelului “trist” are valoare de
memento ,atentionand ca hybrisul nu poate ramane nepedepsit.Cadrul povestirii contine o serie de
elemente simbolice prin care cititorul este avertizat asupra dimensiunii alegorice a istorisirii care
urmeaza a fi spusa.Faptul ca este rostita intr-un cadru secret ,retras(“in camara”),ca este lipsita de
public , ca se reia intr-o noua tonalitate(“stins”,”incetinel”),dupa ce mai fusese spusa(“cu foc”),totul
conduce la ideea ca se produce un act initiatic.Relevanta este si starea menestrelului ,”aburit” adica
intrat in dimensiunea dionisiaca a constiintei capabila sa se relationeze cu “Marele Tot” si sa ignore
formule aleatorii pentru o accede la esente.

Istorisirea propriu-zisa este compusa dintr-o serie de secvente epice,baladesti.Portretul lui

Crypto ,exponentul lumii vegetal,prezinta protagonistul in mediul sau(in pat de rau si-n huma unsa
sugestiv pentru materia fragila,dar lipsita de spiritualitate.Suspectat de un pact cu “vrajitoarea
manatarca” riga are o proasta relatie cu lumea lui, mai ales din cauza refuzului de a inflori, semn al
incercarii disperate de a sustrage timpului si, implicit, conditiei sale.

Secventa urmatoare aduce in scenariul epic personajul feminin ,mica lapona enigel ,al carei
nume aminteste prin etimologie radacina saxona a cuvantului “inger” pentru a evidentia natura
profund spirituala a personajului uman.Ampla secventa dialogata cuprinde dezvoltarea temei .In
rapa Uvedeurode, spatiu al virtualitatiilor se produce intalnirea onirica.Ofertele pe care riga cel span
i le face fetei au caracter simbolic evidentiind diferenta ireconciliabila intre cele doua lumi(vegetala
si animala), dar mai ales intre cele doua categorii materia si spiritul.Tentata initial cu “fragi , tie
dragi” fata motiveaza discret si protocolar refuzul prin neintreruperea traseului spre plaiurile
insorite.A doua tentativa a lui Crypto este surprinzatoare pentru ca se ofera chiar pe sine gata sa
incremeneasca in conditia de “mire al poienii” daca as ar putea accede la nivelul superior,prin
insotire cu Enigel.Refuzul laponei se pronunta de data aceasta de pe o pozitie de superioritate:”Lasa,
,asteapta de te coace”.Replica lui Crypto are menirea de a clarifica raportul lui cu Soarele, de care il
despart”visuri sute de macel”dar si de a insinua ultima tentatie:uitarea astrului “in somn fraged si
racoare”.Enigel percepe oferta cu toata incarcatura ei malefica .Pentru ea, uitarea Soarelui ar
insemna negarea conditiei umane ,de fiinta care cauta implinirea prin spirit, incercand sa infranga
atractia inferioara a materiei, a “carnii”, care doar la umbra creste.Inrudirea omului “fiara batrana”
ca ursul alb sustine ideea desprinderii noastre de conditionarea si limitarile materiei pentru care
ratiunea este sau inaccesibila sau devastatoare: ”pahar e gandul cu otrava”.

Tensiunea lirica ,specifica oricarui text poetic este generata de reletiile de opozitie si de
simetrie .O evidenta relatie de opozitie se remarca inca din titlu si se distribuie pe trei directii
:nonuman-uman,masculin-feminin,regal-comun.Lumea vegetala intalneste lumea umana in doua
ipostaze individualizate sexual si cu statut social diferit ,chiar opus.Alta opozitie materie-spirit se
ipostaziaza in materia fragila si trecatoare (Crypto)care se confrunta cu forma spiritualizata
(Enigel).”Soare”-“umbra” sunt termenii opozitiei prin care identificam raportarea diferita a
protagonistilor la cunoastere.Crypto vietuieste in spatiul umed si germinativ al umbrei unde “numai
carnea creste”.Enigel paraseste Nordul inghetat care si-a epuizat resursele in ceea ce o priveste.

O componenta importanta a imaginarului poetic este visul, plan mediator intre lumi altfel
necomunicante. Imaginarul poetic barbian se particularizeaza prin figura cercului in diverse
ipostazieri: roata si inelul. „Roata alba” care se mareste la Soare este metafora cunoasterii inscrisa in
spiritul si in destinul uman. Inelul este imaginea sub care percepe Crypto Soarele. Fragilul,
translucidul Crypto devine un simbol definitoriu pentru imaginarul poetic barbian: existenta
hermafrodita, faptura inferioara ca reprezentant al regnului vegetal in raport cu omul, dar
superioara in absolut, fiindca e Riga, are atributele eternitatii si ale tineretii permanente, materie
naravasa, razvratita impotriva conditiei sale, ipostaza a increatului iesit din nedeterminare, prin
contact cu spiritul.

Cel mai important element de recurenta care devine si motiv structurant al textului, este
nunta ratata, incadrata de doua nunti implinite.

In ceea ce priveste elementele de prozodie, alcatuirea strofica pare destul de riguroasa

initial, intr-o succesiune de grupaje de 4 versuri, dar nu este respectata pana la final, caci meandrepe
povestii cer mereu alte structuri, adaptate mesajului. Masura versurilor predominant de 8-9 silabe,
nu are constanta continua, ci urmareste ritmurile mai lente sau mai accelerate ale dialogului
protagonistilor.

Sistemul de rime este complicat. Rimei incrucisate, dominanta in text, i se adauga rima
interioara. Cuvantul din cadrul versului, situat la cezura, intra in rima cu cel de la finalul versului („de
la iernat, la pasunat”). Rima redublata, care consta in repetarea in cadrul versului a cuvantului rima,
creeaza impresia unei interogatii mistice: „- Riga Crypto, Riga Crypto .”

Dintre sursele expresivitatii si ale sugestiei poetice, un efect deosebit produce deformarea
cuvintelor care dobandesc tonalitati arhaice si tonuri de registru colocvial: „beteli”, „funta”,
„ciupearca”, „minatarca”. Cuvintele si structurile regional – populare confera maturalete limbajului:
„iaca”, „puiaca”, „Sa-i tie de imparateasa.”.

Epicul se deruleaza conform structurii formale a baladei si urmareste povestea de iubire

dintre o ciuperca si o lapona, personaje care sunt de la inceput incompatibile, si povestea se va sfarsi
tragic.
 Liric este discursul, incercarea de comunicare dintre cele doua personaje. Riga Crypto si
lapona Enigel nu sunt personaje propriu-zise, ci masti ale unor categorii sociale: materia si spiritul,
nonumanul si umanul.

„Riga Crypto si lapona Enigel” nu este numai o balada care nareaza povestea unei iubiri
ratate, ci un exemplu de creatie al unui text poetic, unde trasatura esentiala este aspectul
impersonal.