Poezia Plumb - simbolism

Simbolismul este un curent literar modernist, aparut la sfarsitul secolului al XIX-lea in

Franta, ce propune o revenire la sentiment. Reprezinta o revenire la elemente romantice si este o
reacie mpotriva poeziei retorice, impersonala si rece a parnasienilor.
Poezia simbolista isi propune transmiterea emotiei pure catre cititor prin intermediul
sugestiei. Acesta, angajat in rolul decodificarii starilor sufletesti vag definite, devine
coparticipant la actul creatiei. In cadrul acestui curent literar, constructia simbolurilor capata o
importanta majora. Un alt element definitoriu pentru poezia simbolista este muzicalitatea
operelor, obtinuta atat prin rima si ritm, cat si prin repetitia unor cuvinte, a unor structuri
sintactice sau chiar a unui intreg vers, numit vers refren.
Compozitia literara Plumb aparuta in 1916 deschide volumul de poezii cu acelasi titlu,
scris de George Bacovia, reprezentand o creatie definitorie pentru simbolism. Acest volum a fost
inspirit de sederea indenlugata a autorului la un sanatoriu din Bucuresti. Atmosfera creata in
toata opera lui este de dezolare, surprinsa de Lovinescu care afirma: Intr-adevar o atmosfera
bacoviana, o atmosfera de coplesitoare dezolare, de toamna cu ploi putrede, cu arbori cangrenati,
limitata intr-un spatiu de mahala de oras provincial...in aceasta atmosfera de plumb, o stare
sufleteasca identica: o abrutizare de alcool, o deplina dezorganizare sufeteasca prin obsesia
mortii si a neantului. In acelasi timp este numit de George Calinescu un poet care cultiva
artificialul.
Tema poeziei o constituie conditia de insingurare a poetului, accentuata de caracterul
superficial al socetatii, care nu- intelege, fiind incapabila sa-i accepte personalitatea. Aceasta
conditie este asociata starii de splin, de angoasa, anxietate si neliniste a poetului care se simte
sufocat spirtual, condamnat sa ramana intr-o lume din care nu poate evada.
Titlul poeziei este este substantivul plumb, cuvant ce reprezinta un simbol asociat starii
de impovarare. Sensul propriu al acestuia determina un metal greu, cu utilizari funerare. Culoare
metalului in stare solida este de gri-cenusiu, culoare ce sugereaza monotonia si angoasa, iar in
stare lichida, el devine galben sugerand deznadejdea. Sonoritatea surda a cuvantului (patru
consoane i o singur vocal) face referire la o inchidere a spatiului existential, fara nici o
modalitate de iesire.
Textul este structurat in doua catrene construite pe baza simbolului plumb care este
reluat in sase dintre cele opt versuri ale poeziei. Fiecare dintre cele doua strofe corespunde unui
plan al realitatii: cel exterior si cel interior. Poezia este conturata in jurul unui cuvant cheie
cavou, ce creaza ambiguitate deoarece in text isi actualizeaza doua sensuri. Sensul propriu ce
corespunde vizitei lui Bacovia la cavoul familiei Sturza si cel figurat reprezentand un spatiu
inchis, claustrat.
Muzicalitatea este creata pe baza paralelismului sintactic, repetitia conjunctiei si ce
exprima o acumulare a starii de angoasa, oar linile de pauza si punctele de suspensie exprima o
perceptie fragmentata a realitatii, ilustreaza o interioritate traumatizanta.

Strofa inatai ilustreaza in mod simbolic spatiul inchis, claustrofob in care poetul traieste,
ce poate fi interpretat ca fiind societratea, mediul, propriul suflet sau chiar propria viata. Acestea
sunt sugerate de cuvinte din campul semantic al mortii, tema mortii nefiind insa numita.
Imaginea unei lumi aflata in permanenta disolutie este conturata, iar trairile eului liric se afla
intr-un raport nesigur dar existent cu realitaetea exterioara. Verbul la infinitiv cu care debuteaza
primul vers dormeau este o metafora a mortii care prin timpul verbal sugereaza o
permanentizare a macabrului, a sfarsitului, specific liricii bacoviene. Solitudinea eului liric este
ilustrata de sintagma stam singur. Starea de nevroza si splin este accentuata de imaginea
auditiva scartaiau coroanele.
Strofa a doua a poeziei este axata pe ilustrarea spatiului poetic interior, a universului
launtric, care, isi pierde valoarea compensatorie din poezia romantica. Acest univers devine unul
destramat Dormea intors amorul meu de plumb. Semnificatia iubirii este eliminata de simbolul
plumb. Increderea in absolutul iubirii nu mai exista. Constiinta aceasta a imposibilitatii de a se
salva prin iubire sporeste sentimentul insingurarii din prima strofa. Dragostea nu este inaltatoare,
dimpotriva, este rece frig si fara perspective de implinire atarnau aripile de plumb. Asadar,
ideea de iubire ca principiu fundamental al vietii este anulata. Singurul element de dinamism este
reprezentat de constructia Am inceput sa strig, sugerand disperarea poetului, intr-o solitudine
morbida stam singur langa mort. Acest substantiv mort creaza ambiguitate fiind folosit atat
cu sensul propriu, cat si cu sens figurat, ca un alter-ego al eului liric.
Relatia de simetrie este data de prezenta simbolului plumb, asezat ca rima, de sintagma
flori de plumb aflata la inceputul versului al doilea din fiecare strofa. Poezia are valoare de
confesiune liria, datorita mercilor lexico-gramaticale aflate la persoana I singular stam singur,
care se regaseste simetric la inceputul versului al treilea din cele doua strofe.
Cromatica este ilustrata in opera lirica prin prezenta unor elemente ce apartin de
domeniul funerar: vesminte, flori si coroane.
In concluzie, prin atmosfera, muzicalitate, folosirea sugestiei, permanentizarea starii de
splin prin folosirea verbelor la infinitiv, poezia Plumb se incadreaza in estetica simbolista.
Totodata, poezia poate fi interpretata ca o revolta a creatorului impotriva sensul ideal al poeziei,
aceasta marcand amprenta modernismului.