PLUMB de George Bacovia Termenul de arta poetica a fost pus in circulatie de Aristotel prin Poetica dezvoltat apoi de Horatiu

prin epistola Ad Pisones , apoi de Boileau care scrie Arta poetica ce reprezinta canonul clasicismului .In aceste opere , arta poetica este o lucrare teoretica referitoare la principiile , limitele , legile esentiale ale artei literare in general , o expunere sistematica a unui ansamblu de precepte referitoare la creatia poetica .Derivata din prima acceptie , pastrand deci caracterul programatic si teoretic al artelor poetice clasice , arta poetica a capatat si semnificatia de apologie a propriei arte . Simbolismul a aparut la sfarsitul secolului XIX in Franta si Belgia ca o reactie impotriva romantismului si parnasianismului . Numele simbolismului a fost dat de Jean Moreas intr-un articol manifest pornind de la cuvantul simbol .Simbolismul prezinta stari sufletesti ca splenul plictis si insatisfactie , oboseala psihica , disperare , apasare sufleteasca , nevroza toate acestea sunt sugerate fara a fi numite .Alte trasaturi ale simbolismului sunt reprezentate de folosirea simbolului , renuntarea la explicit in favoarea sugestiei , invovatiile prozodice , muzicalitatea poeziilor cu forma fixa , impunerea versului liber si a poemului in proza etc . Creatia poetica a lui George Bacovia concentreaza intr-o expresie artistica profund personala esenta simbolismului asa cum s-a manifestat el in literatura noastra .Primul lucru care ne izbeste [] la G.Bacovia este tocmai spiritual lui teatral , manierismul ,stilul suferintei . Nu ascultam spovedania unui bolnav ci luam parte la o punere in scena , poetul desprinzand-se pe fondul Universului caruia i-a dat viata ca unui prsonaj . El este absent si prezent , autor si actor . Nu exista numai o lume bacoviana ,dar fiinta poetului risipita in toate lucrurile , ia din cand in cand infatisarea unui strigoi : se aud pasii lui obositi , rasuflarea lui chinuita , plansul lui sfasietor . Bacovia nu se confeseaza , nici nu dispare in spatele lumii create :el este acolo , prea concret ca sa fie o iluzie , prea putin real ca sa fie un personaj deosebit din afara ; e o fantoma nascuta din lumea pe care a creat-o , prelungind-o , caci are aceeasi substanta cu ea . Bacovia nu e un ideolog .Dar cand spune aceluiasi :Traind izolat , neputand comunica prea mult cu oamenii , stau de vorba cu mine insumi,fac muzica si ,cand gasesc ceva interesant iau note spre a mi le citi mai tarziu . Nu-i vina mea daca aceste simple notite sunt in forma de versuri si cateodata par vaete simtim lamurit ca poetul are intuitia genial a artei lui . El descopera poezia ca impas : nu scrie pentru a se exprima ci tocmai pentru ca nu se poate exprima . Poezia Plumb asezata in deschiderea volumului cu acelasi titlu din 1916 , sintetizeaza motive si mijloace de expresie , stari poetice si viziuni definitorii pentru lirica bacoviana . Aceasta concentrare maxima explica , intr-o oarecare masura , impresia de lirism criptic pe care o lasa poezia la o prima lectura . In realitate , nu e vorba de o incifrare simbolica si de o anume deconcertare a cititorului in fata profunzimii enigmatice a unei poezii apparent de o rara simplitate . Aceasta poezie este exemplara pentru sensul special al simplitatii bacoviene , o simplitate formala savanta , rafinata , rod al decantarilor lirice successive . In mod particular , tema poeziei este moartea , inteleasa nu in mod metafizic ca la romantici , ci ca prezenta obsesiva care genereaza , cum arata Ion Caraion ,sfarsitul continuu . Titlul , sintetizeaza simbolul durerii existentiale , al trairii paroxiste ; eul liric se prabuseste in plumbul realului concret ; autodistrugerea sa este sugerata si de faptul ca in discursul bacovian viata ,

moartea sau iubirea nu devin spatii salavatoare. Nicolae Manolescu apreciaza ca poezia exprima o obsesie a teluricului .Mai mult , titlul este realizat pe baza unui lexen denumind : un metal , element apartinand anorganicului , ceea ce traduce lipsa de viata ; un metal de culoare gri , ceea ce semnifica monotonia ; un metal tare duritatea , tristetea ; un metal rece-raceala ; un metal saturnian-melancolia grea ; un metal toxic moartea ; un metal greu , ceea ca va traduce apasarea sufleteasca ; un metal folosit la inchiderea sicrielor , sigilarea lor in anumite circumstante pentru a nu permite deschiderea reliefand limitarea , izolarea toatala si definitiva . Simetria celor doua strofe ale poeziei , corespondenta sintagmelor in care cea mai mica variatie produce surpriza , invita la o lectura paralela a versurilor . Cele doua strofe ale poeziei corespund celor doua planuri ale realitatii :realitatea exterioara , cimitirul ,cavoul si realitatea interioara sentimentul de iubire , a caror invocare se face cu disperare . Citita independent , prima strofa ar oferi un obisnuit tablou funerar simbolist , schitat cu mijloace desprinse din recuzita imaginistica simbolista , Strofa a doua insa ,prin minime schimbari , dezvaluie profunzimi lirice neasteptate.Cadrul fizic schitat in prima parte devine acum proiectie metafizica , gratie tocmai acestor tradari ale simetriei .Straniul se insinueaza treptat , incepand cu detaliul enigmatic :dormea intors amorul meu , ca intr-un tablou in care perspectiva initial fireasca , naturala a lucrurilor se rastoarna prin revelarea unui singur amanunt insolit . De ce dormea intors amorul ? Un singur raspuns , o singura cheie ar spulbera enigma. Or , esenta poeziei bacoviene consta in aceasta descriere de semnificatii intr-o structura care , prin definitie, este inchisa . Este si acesta un atribut al inscrierii poetului in modernitate , din perspectiva propusa de Hugo Friedrich :Apropiata de exprimarea eliptica , e , polivalenta lexicala sau semantica , o alta caracteristica a liricii modern . Asadar , amorul intors pare un simplu detaliu , dar este un detaliu generativ , care schimba perspectiva de ansamblu asupra tabloului , imaginea-cheie care deschide calea spre intelegerea semnficatiilor intregului discurs liric , Astfel ca aparenta banalitate a versurilor , care pareau de o preluare manierista a sabloanelor simboliste , se incarca de neasteptate sensuri grave . Prin detaliul generativ , banalitatea devine elocventa . Dincolo de motivele , atitudinile , sugestiile si sinesteziile simbolista , sensibilitatea poetului cauta perspectiva din care sa-si exprime intr-un registru grav , profund , propriul sentiment existential . In prima strofa , repetarea in toate rimele a vocalelor inchisea , u si a nazalelor m ,n cu posibilitati de articulare prelungita , sustine partitura vantului .Diftongii descrescatori ou si au terminate in acelasi u prelung ,onomatopeic , sugereaza aceleasi valori acustice in consonanta cu depresia sufleteasca .Totodata , infatiseaza un dcor funerar , schitat cu mijloacele tehnicii simboliste .Spatiul inchis al cavoului cu sicrie de plumb , flori de plumb , funerar vestment constituie un apasator decor artificial care potenteaza crisparea eului poetic . Impresia de stranietate , de artificialitate lugubra pe care o degaja tabloul este o consecinta a omniprezentei plumbului , ca substanta constitutiva a tuturor obiectelor . Repetitia cuvantului plumb ,cuvant-cheie folosit obsesiv , a determinant atributiv , creeaza in plan viziual o impresie de monotonie cromatica in tonuri de metal oxidat , iar in plan auditiv prin scartaitul greu iritat al coroanelor de plumb sub bataia sinistra a vantului induc teama , angoasa .Aceasta strofa este doar aparent descriptiva , ea sugerand de fapt un subtil joc al corespondentelor dintre starea interioara a eului poetic si detaliile unui cadru exterior opresiv .

In strofa a doua , poetul defineste pe deplin sensul singuratatii -stam singur in cavou devine stam singur langa mort .Tensiunea solitudinii creste , ducand la disperare , crisparea eului ajunge la paroxism si cere eliberarea prin strigat . Senzatiile auditive din primele versuri sunt intrerupte strident de sunetul acut I (strig ; frig ) . Monotonia melodica este punctata de sincopa , sunetul acut i sfasiind melopeea ca un accent atonal marcand efortul eliberarii . Versul final revine insa la acelasi lament , plin de dramatism caci strigatul ramane fara efect . Textul insusi divulga dezarticularea limbajului ca mijloc de comunicare , prin punctele de suspensie din versurile trei si sapte ( stam singur in cavou si era vant ;stam singur langa mort si era frig ) .In ultimul vers Si-i atarnau aripele de plumb sintagma reprezinta o metafora ce presupune acel zbor in jos , cadere surda si grea din care eul liric nu se mai poate inalta . Termenul aripa simbolizeaza apropierea de divinitate , inaltarea , evolutia , iar prin determinantul de plumb aceste sensuri se anuleaza dand la iveala opusul lor :caderea , depresia , claustrarea intr-un univers artificial . Prezenta si un Plumb , convertirea Erosului in Tanatos reprezinta o viziune bacoviana definitorie . Adeseori , strania transfigurare se produce sub efluvii muzicale :clavirul catafalc parea si nu clavir (Mars funebru ) .In Plumb insa , poetul nu vizeaza muzicalitatea exterioara ca in experimentele macedonskiene inspirate de intrumentalismul Rene Ghil . El aspira sa ajunga prin muzica interioara a ideilor , la inefabil , la metafizic (Urmarind muzicalul , simbolismul tindea , pe urmele lui Baudelaire , sa intre in metafizic , in structura oculta a inefabilului , adica sa faca poezie de cunoastere -observa G.Calinescu in Istoria literaturii noastre ). Din punct de vedere cromatic , poetul care se declara obsedat de un subiect de culoare si care a incercat sa obtina sugestii din cultivarea impresionista aunor pete de culoare (alb/negru ; alb/rosu) realizeaza in Plumb o esentializare si o sinteza . Transformarea mortii insesi in plumb , provoaca o reificare ce cuprinde cu rigiditate , apasare sufleteasca si lipsa de speranta , totul : sicriele , coroanele de flori artificiale , mortul sau statuia alegorica a ingerului mortii si prin ele , amorul care a incetat sa existe s-a prefacut in metal . Metalul plumb- speranta a alchimistilor devine la Bacovia , simbolul dezolarii . Ca structura artistica , Bacovia ar putea fi comparat cu Brancusi , cel care a reluat si a slefuit o viata intreaga variante de pasari sa de Doamnisoare Pogany . Brancusi insa elimina opera prin esentializarea treptate a obsesiei , visand Opera asa cum Mallarme visa Cartea . (Dinu Flamand , Introducere in opera lui George Bacovia ) In concluzie ,consider ca poezia Plumb releva intelesul particular al artei bacoviene .Apelul la arsenalul de motive si tehnici simboliste , la modelele poetilor blestemati (Poe , Baudelaire, Rollinat ) , ramane un reper exterior , demn de a fi luat in consideratie numai pentru a masura distanta ce-l separa pe poetul nevrozelor de traditia construita . Impresionat de valoarea certa a poeziilor bacoviene incluse in volumul Plumb , Alexandru Macedonski publica in revista Flacara urmatoarea epigram :Lui G.Bacovia : Poete scump , pe frunte porti mandre foi de laur / Caci singur pana astazi , din plumb facut-ai aur .