Plumb

De George Bacovia
***
Poemul simbolist Plumb deschide volumul cu acelasi titlu aparut in anul 1916, conturandu-I
profund personalitatea artistica a poetului. Inca de la inceput opera a fost considerate o realizare de
exceptie, chiar poetul Al. Macedonski ii dedica o epigram omagiala scriitorului Poet scump pe frunte
porti cununi de laur caci singur din plumb facut-ai aur.
Titlul poeziei este preluat din tabelul periodic al elementelor si reprezinta un metal albastru-
cenusiu ce da senzatia de impietrire. Din punct de vedere conotativ, titlul peoziei reprezinta un
symbol al angoasei, dand senzatia de ascundere definitive in singuratatea apasatoare.
Tema operei o constituie viziunea poetului intr-o societate lipsita de valori morale, o lume
stranie, pustie si artificiala, conturata de cateva pete in universal cenusiu bacovian.
Textul este structurat oin doua catrene, construite pe baza lexemului plumb, care se
regaseste in sase din cele opt versuri ale poeziei.
Cele doua strofe corespund planurilor realitatii, pe de o partea realitatea exterioara,
obiectiva, simbolizata de cimitir, cavou, iar pe de alta parte realitatea interioara subiectiva
simbolizata de sentimental de iubire a carui invocare se face cu disperare.
Astfel, prima strofa corespunde realitatii obiective, evidentiand elementele cadrului spatial
inchis, sufocant, ermetic, in care poetul se simte incarcerat.
Atmosfera macabra a poeziei este conturata de urmatoarele structure: Dormeau adanc
sicriele de plumb/ Si flori de plumb si funerar vestment/Stam singur in cavou/ Si scartaiau coroanele
de plumb.
Repetarea epitetului de plumb confera simetrie peomului, avand multiple intelesuri
cromatica, fizica, de apasare, devine cuvant cheie in opera.
In centrul primei strofe se regaseste simbolul cavoului caruia I se pot atrbui multiple
semnificatii in opera.
Acesta poate semnifica trupul in care salasluieste un suflet de plumb si casa in care locuieste
in mod metaphoric poetul.
De asemenea, poate simboliza si societatea meschina in care poetul nu gaseste repere
valorice si surse de inspiratie.
Societate, in care este obligat sa coexista alaturi de oameni artificiali, snobi, josnici, lipsiti de
culoare si adevar.
Lumea bacoviana se pietrifica desi specific stilului sau este simbolul materiei care intra in
descompunere. Astfel, observam elementele naturale in manifestarile lor de gingasie si frumusete
cum intra in procesul pietrificarii poetice.
Vantul este singurul element care produce miscare, insa produce efecte reci ale mortii: Si
scartaiau coroanele de plumb.
Strofa a doua reprezinta realitatea interioara, subiectiva, dominate de sentimental de iubire
a carui invocare se face cu disperare de eul poetic : Si-am inceput sa-l strig.
Simbolurile exterioare din prima strofa sunt transformate in simboluri interioare in cea de-a
doua strofa, sugerand un suflet coplesit de elementele laice.
Inceputul cele de-a doua strofa debuteaza sub egida tragicului existential generat de
disparitia complete a afectivitatii Dormea intors amorul meu de plumb. Cuvantul ntorsconstituie
misterul poeziei, iar dupa spusele lui Blaga poate fi vorba doar despre intorcerea mortului cu fata
spre apus.
Eul liric isi priveste sentimentele ca un spectator Stam singur langa mort. Semnificatia
mortului putand fi perceputa in diverse viziuni particulare. Pe de o parte putem atribui termenul
trupului pustiit al scriistorului, un suflect distrus de un system de lipsit de valori morale, originalitate
si integritate, iar subiectului neexprimat ii putem oferi sensul spiritului pierdut al scriitorului, aflat
intre doua lumi paralele. In aceasta perspectiva obscura scriitorul isi priveste ramasitele intr-un cadru
pedominat de frigul care poate ingheta inima oricui.
Pe de alta parte, versul introduce starea de solitudine a eului lyric, care este sugerata de
repetarea sintagmei Stam singur, fiind alaturata cuvantului mort ce accentueaza senzatia de
goliciune sufleteasca si de singuratate, deoarece atunci cand mori o faci singur, iar in final vei ramane
tot singur.
Ultimul vers Si-I atarnau aripile de plumb presupune un zbor in jos, caderea surda si amara
moarte cand incercarea de scapare este iluzorie.
Asadar, instrainarea, impietrirea, izolarea, solitudinea, privirea in sine ca intr-un strain se
circumscriu esteticii simboliste.
La nivel fonetic, cuvantul plumb cuprinde o vocala cuprinse intre doua consoane dure ce
sugereaza o inchidere a spatiului. In restul poeziei predomina vocalele o,I, u, dand sentimental
golului existential, al absentei, al vidului launtric. Sonoritatile lugubre sunte obtinute prin
aglomerarea consoanelor b,p,m,n,t,s,t.
Elementele de prozodie confera o structura riguroasa poeziei prin rima imbratisata, masura
fixa de 10 silabe si iambul alternand cu amfibrahul.
La nivel morgologic predomina verbele in general statice. Timpul imperfect determina
trecutul nedeterminat, permanenta unei stari de angoasa : dromeau, stau, eram, scartaiau etc.
Cele doua verbe la perfect compus am inceputsi la conjunctiv sa strig- sugereaza
disperarea poetului atunci cand constata ca universul inconjurator este cuprins in atmosfera sumbra
a mortii.
La nivel sintactic, textul este structurat pe o serie de propozitii principale, independente,
coordinate prin juxtapunere sau copulativ. Repetarea conjunctiei copulative si realizeaza
suprapunerea de imagini pentru a reda aceeasi stare.
La nivel lexical se remarca cuvintele din campul semantic al mortii: scriu, cavou, funerar,
coroana, mort.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
De Lucian Blaga

Lucian Blaga este un scriitor modernist ce apartine perioade interbelice, fiind considerat poetul-
filosof. Acesta transpune in lirica cele doua concept filosofice originare: cunoasterea paradisiaca si
cunoasterea luciferica. Prima este de tip logic si rational, luminand misterul pe care astfel sa-l reduca.
Acesteia ii corespune metafora plasticizanta (previzibila). A doua nu are drept scop lamurirea
misterului, ci aprofundarea sa prin intermediul metaforei revelatorii, ce conserva sacrul in profan.
Astfel, Eu nu strives corolla de minuni a lumii de Lucian Blaga face parte din seria artelor poetice
moderne alataturi de Testamentde Tudor Arghezi si Joc secondde Ion Barbu.
Poemul deschide paginile primul volum in versuri aparut in 1919 Poemele luminiisi are rol de
manifest literar reazlizat cu mijloace poetice specific scriitorului.
Poezia este o arta poetica, deoarece autorului isi exprima crezul lirici, propriile convingeri despre arta
literara si despre aspectele esentiale ale acesteia si vziunea asupra lumii. Prin mijloacele artistice sunt
redate propriile idei despre poezie si despre rolul poetului.
Tema poeziei o reprezinta atitudinea poetica in fata marilor taine ale universului, cunoasterea
acestuia poate fi posibila in planul iubirii doar prin iubire.
Eu nu strives corola de minuni a lumiieste o poezie de tip confesiune, in care lirismul subiectiv se
realizeaza prin atitudinea poetica transmisa in mod direct si la nivelul expresiei prin formele verbale
si pronominale de persoana I sg si pl.
Titlul este o metafora revelatory care semnifica idea cunosterii luciferice. Amplasarea pronumelui
personal eu in fruntea titlului exprima atitudinea poetica de protejare a misterelor lumii. Verbul la
forma negative nu strivesexprima refuzul cunoasterii de tip rational si dorinta cunoasterii luciferice.
Metafora revelatorie corola de minuni a lumii este o imagine a perfectiunii, a absolutului, prin idea
de cerc, de intreg, semnifica misterele universului.
Titlul este reluat in incipitul poeziei ca prin vers, iar sensul sau este imbogatit prin seria de antiteze si
prin lantul metaphoric.
Compozitional, poezia are doua secvente marcate, de obicei, prin scrierea cu initiala majuscule a
versurilor.
Prima secventa exprima, cu ajutorul verbelor la forma negative, atitudinea poetului-filosof fata de
tainele universului, precum si refuzul cunoasterii logice, rationale Eu nu strives corolla de minuni a
lumii/si nu ucid/cu mintea tainele ce, le intalnesc in calea mea. Verbele se asociaza metaforei calea
meacare reprezinta destinul poetic asumat.
A doua secventa se construieste pe baza unor realtii de opozitie : eu-altii, lumina mea lumina
altora.
Metafora luminii, emblematica pentru operele lui Lucian Blaga, inclusa in volumul de debut,
sugereaza cunoasterea. Dedublarea luminii este redata prin opozitia dintre lumina
mea(cunoasterea de tip poetic, intuitive) si lumina altora( cunoasterea rationala ) .
Astfel, lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns, aduca striveste, ucide, nu iubeste, nu
imbogateste, iar lumina mea sporeste a lumii taina, deci iubeste, nu striveste, nu ucide.
Centrul de greutate al poemului consta in cel mai scurt vers al acestuia Dar eu. Conjunctia
adversative darsi pronumele personal eu ce marcheaza revenirea la gandirea poetica.
Ampla comparative asezata intre linii de pauza functioneaza ca o constructive explicativa a ideii
lansate in versul median si-n tocmai cum cu razele ei albe luna/ nu micsoreaza, ci tremuratoare/
mareste si mai tare taina noptii,/asa imbogatesc eu intunecata zare/ cu largi fiori de sfant mister/si
tot ce-I neinteles se transforma in neintelesuri si mai mari/ sub ochii mei .
Enumeratia flori, ochi, buze si morminteare semnificatia formelor concrete pe care misterul le ia in
univers: florilereprezinta frumusetea, puritatea prin elemental vegetative, ochiisunt oglinda
sufletului si calea de acces catre cunoasterea interioara sau spiritual, buzelesemnifica rostirea
cuvantului, dar si motivul sarutului, trimitand la tema iubirii, iar mormintelesunt un symbol al
mortii.
Atitudinea poetului filosof este aceea de conservare a misterului, la Blaga iubirea neavand functie
sentimentala ca la Eminescu, fiind o cale de potentare a misterului.
Testemanet
De Tudor Arghezi

Testament de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice modern ale literaturii
romane din perioada interbelica alaturi de Eu nu strives corolla de minuni a lumiide Lucian Blaga si
Joc secondde Ion Barbu. Poezia deschide volumul de debut Cuvinte potrivite, publicat in anul
1927 si are rol de manifest literar structurat pe baza mijloacelor poetice specific scriitorului.
Poemul este o arta poetica, deoarece autorul isi expirma propriile convingeri despre arta
literara, despre menirea literaturii, despre rolul artistului In societate.
Este o arta poetica moderna deoarece In cadrul ei este prezentata o tripla problematica,
specifica liricii modern: transfigurarea scoialului in esthetic, estetica uratului si raportul dintre
inspiratie si tehnica poetului.
Tema poeziei prezinta conceptia despre arta a lui Arghezi, si anume, dorinta poetului de a
lasa peste generatii intreaga sa creatie lirica. Astfel, cititorul devine asemenea unui fiu spiritual, iar
eul lyric se transforma intr-un tata care-I lasa drept unica mostenire cel mai de pret rezultat al muncii
sale, si anume, cartea.
Titlul poeziei are o dubla semnificatie, una denotative si alta conotativa. In sens propriu,
cuvantul-titlu desemneaza un act juridic intocmit de o persoana cu scopul de a-si exprima dorintele
ce urmeaza a fi indeplinite dupa moarte, mai cu seama, averea pe care vrea sa o lase mostenire.
Aceasta este insa acceptia laica a tilului. In acceptia religioasa, cuvantul face referire la cele doua
mari parti ale Bibliei: Vechiul si Noul Testament, in care sunt concentrate invataturile proorocilor,
apostolilor adresate oamenilor.
In sens conotativ, creatia argheziana devine o mostenire spiritual adresata urmasilor cititori
sau viitorilor truditori ai condeiului.
Structura poeziei are cinci secvente lirice, fiind structurata in sase strofe cu numar inegal de
versuri, incalcarea elementelor de prozodie este o particularitate a modernismului.
Prima strofa este conceputa ca o adresare directa a eului lyric catre un fiu spiritual carua ii
lasa singura sa mostenire spiritual cartea: un nume adunat pe-o carte.
Conditia poetului este subliniata prin structura nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte /
decat un nume adunat pe-o carte. Poezia capata ipostaza unui bun spiritual si peren.
Metafora seara razvratita care vineface referire la trecutul zbuciumat al stramosilor, care
se leaga de generatiile viitoare prin carte, creatie poetica perceputa asemenea unei trepe a
cunoasterii: Cartea mea-I fiule o treapta.
Enumeratia Din rapi si gropi adanci ca si versul urmator Suite de batranii mei pe branci,
sugereaza drumul dificil al cunoasterii si al acumularilor strabatut de inaintasi.
Formula de adresare in vocativul fiuledesemneaza un potential cititor, poetul idenificandu-
se, in mod metaphoric, cu un tata, cu un mentor al generatiilor viitoare.
Concluzia primei strofe este ca prin carte ape care doreste sa o ofere unei noi generatii, este
stilizata toata munca strabunilor.
Strofa a doua continua idea primei strofe prin repetarea simbolului carte , gasita aici
precum hrisovul care reprezinta un document al existentei si suferintei stramosilor Aseaz-o cu
credinta capatai/Ea e hrisovul vostru cel dintai/ Al robilor cu saricile pline de osemintele varsate-n
mine. O adevarata dovada istorica a suferintei stramosilor pentr generatiile viitoare.
Ideea poetica centrala din cea de-a treia strofa este trasnpunerea poeziei intr-o lume obiectuala.
Astfel, sapa unealta dolosita pentru a lucre pamantul devine condei, unealta de scris, iar brazda
devine calimara, pentru metamorfoza elementelor rurale tipic taranesti in expresii poetice. De
asemenea, transforma graiul lor cu indemnuri pentru vite in cuvinte potrivite. Metaora de
desemneaza poezia ca truda, mestesug si nu ca poezie de inspiratie divina.
Veninul, simbolul suferintei taranilor, este transformat in mierea cunoasterii, iar ocara, vorba
grea, devine material al poeziei.
Astfel, se observa cum cuvantul arghezian este omnipotent, el putand atat sa mangaie, cat si
sa pedepdeasca: Am luat ocara si torcand usure/ Am pus-o cand sa-mbie, cand sa-njure.
In strofa a patra apre idea transfigurarii socialului in esthetic print faptul ca durerea, revolta
sociala sunt concentrate in vioara, symbol al poeziei Durerea noastra surda si amara/O gramadi pe-o
singura vioara.
De asemenea, semnificativa este comparatia stapanului cu un tap injunghiat. Aceasta
desemneaza duritatea expresiei argheziene. Pe care ascultand-o a jucat/Stapanul, ca un tap
injunghiat.
Poetul devine asemenea unui justitiar care-I pedepseste pe asupritorii stramosilor. Astfel,
creatia se transforma intr-un bici care doreste rabunarea cu orice pret a suferintei Biciul rabdat se
intoarce in cuvinte/Si izbaveste incet pedepsitor.
O imagine controversata in literature romana este cea a ciorchinelui de negi prin care Arghezi
denumeste realitatea suparatoare.
Arghzi considera ca orice aspect al realitatii, indifferent ca este frumos sau urat, sublim sau
grotesc, poate constitui material poetic Din bube, mucegaiuri si noroi/ Iscat-am frumuseti si preturi
noi.
Ultima strofa a poeziei are in centrul ei simbolul domnitei care poate fi interpretat fie drept
muza inspiratoare sau o cititoare din viitoar a operei argheziene.
Poezia este atat rezultatul inspiratiei, al harului divin slova de foc, cat si rezulatatul
mestesugului , al trudei poetice slova faurita: Slova de foc, slova faurita/ Imperecheate-n carte se
marita/ Ca fierul cald imbratisat in cleste.
Conditia poetului este redata in versul Robul a scris-o, Domnul o citeste, si anume, faptul ca
el se identifica cu un rob, un truditor al condeiului si se afla in slujba Domnului, a cititorului.





Leoaica tanara, iubirea
Prima strofa exprima vizualizarea sentimentului de iubire asemenea unei tinere leoaice
agresive care-I sare in fata eului poetic, avand efecte devastatoare asupra identitatii sinelui,
infingandu-si coltii albi in fata. Pronumelel personale de persoana I sg mi, m, ma potenteaza
confesiunea eului poetic care era constient de eventualitatea ivirii sentimenului de iubire care-l
pandise-n incordare mai demult, dar nu se astepta ca acesta sa aiba o astfel de forta devastatoare
mi-a sarit in fata/m-a muscat leoaica azi de fata.