ORGANIZATII SI RELATII INTERNATIONALE

Raspunderea in dreptul international

I. Raspunderea statelor in dreptul international
II. Raspunderea organizatiilor in dreptul international
III. Raspunderea persoanei in dreptul international

I. RASPUNDEREA STATELOR IN DREPTUL INTERNATIONAL

Raspunderea statelor este de doua feluri:
- pentru fapte/acte ilicite care reprezinta incalcarea unor norme internationale din punct
de vedere al dreptului international
- si mai ales in dreptul international al mediului, o raspundere cu caracter obiectiv pentru
consecinte prejudiciabile care decurg din activitati care nu sunt interzise in dreptul
international (desi o activitate nu este interzisa, ea poate produce anumite efecte care sa atraga
raspunderea)
Problema raspunderii a intrat pe agenda Comisiei International inca din anul 1949, iar in
1996 s-a ajuns la adoptarea unui prim articol referitor la raspunderea statelor.
Apoi Comisia a reluat lucrarile luand in considerare noile propuneri, iar in anul 2001 s-a
realizat un proiect de articole final care a fost trimis la Adunarea Generala ONU cu
recomandarea ca pe baza practicii sa se decide daca este cazul sau nu sa se faca o conventie.
Acest proiect de articole este aplicat si invocat adesea in activitatile statelor si in
activitatea instantelor internationale.
In ceea ce priveste raspunderea statelor, fundamentul pentru raspundere il reprezinta
faptul sau actul ilicit, adica o actiune sau o omisiune care duce la incalcarea unei obligatii
internationale.
Conditiile pentru a exista un astfel de act sau fapt sunt doar 2 in dreptul international:
1. O conditie de ordin subiectiv - aceasta actiune sau omisiune trebuie sa-i fie imputabila
statului respectiv.
2. O conditie de ordin obiectiv - trebuie sa existe o incalcare a unei obligatii
internationale.
Dreptul international tinde spre o raspundere obiectiva, astfel ca intr-o astfel de evolutie,
culpa nu-si mai are locul.

In dreptul international privat mai exista prejudiciul, respectiv culpa cauzala. Insa, in
lucrarile sale, Comisia de Drept International ne spune ca insasi incalcarea unei norme de drept
international inseamna, de fapt, un prejudiciu destul de mare ca sa mai existe si nevoia unui
prejudiciu suplimentar.
Imputabilitatea faptului sau actului ilicit
=> Exista anumite ipoteze in care diverse conduite ale unor actori sunt imputabile
statelor.
Situatii de imputabilitate
In primul rand avem de-a face cu o raspunderea a statelor referitor la organele sale
(puterea executiva, legislativa sau chiar judecatoreasca). Statul raspunde pentru faptele
oricarui organ al sau, indiferent de locul sau in cadrul clasicei separari a puterilor in stat.
In al doilea rand, statul raspunde pentru faptele organelor centrale sau locale. Orice
institutie a statului poate angaja pentru omisiunea sau actiunea sa, raspunderea statelor.
In al treilea rand, statul raspunde pentru faptele persoanelor sau entitatilor care nu sunt
organe ale statului, dar sunt imputernicite prin legislatia statului respectiv sa exercite atribute de
autoritate guvernamentala, daca in stituatia respectiva au actionat in aceasta capacitate.
De asemenea, statul raspunde pentru fapta unui organ al altui stat pus la dispozitia sa,
daca organul statului respectiv, actioneaza in exercitarea elementelor de autoritate
guvernamentala ale altui stat (exemplu - cand un stat pune sub comanda altui stat anumite trupe
militare, iar acestea exercita atributii de autoritate guvernamentala).
Statul mai raspunde pentru faptele unui organ, unei persoane, entitati imputericite sa
exercite prin legislatie atribute de autoritate guvernamentala chiar daca acestia actioneaza in
aceasta capacitate cu depasirea atributiilor sau contravenind indicatiilor, pentru ca este vorba
despre aparenta autoritatilor, el are aparenta ca exercita autoritate guvernamentala, chiar daca isi
depaseste atributiile.
Statul raspunde pentru faptele unor persoane sau pentru faptele unui grup de
persoane daca persoana sau grupul de persoane actioneaza pe baza unor instructiuni, sub
indrumarea sau sub controlul statului respectiv. Nu trebuie sa fie cetateni ai statelor respectiv
(de exemplu, cazul studentilor islamisti care au ocupat o amabasada americana din Teheran).
Problema controlului este una destul de dezvoltata in jurisprudenta dreptului international - el
trebuie sa fie general, nu trebuie sa fie strict.
Statul mai raspunde pentru faptele persoanelor sau ale unor grupuri de persoane care
exercita in fapt atributii de autoritate guvernamentala in absenta actiunii autoritatii
guvernamentale - de exemplu, cetatenii se apuca sa faca politie.

Statul raspunde pentru faptele unei miscari insurectionale care preia puterea si formeaza
un guvern (doar daca a pus mana pe putere).
Si mai raspunde in toate ipotezele mentionate mai devreme, chiar si atunci cand nu sunt
indeplinite toate conditiile, daca statul confirma si isi insuseste faptele ca fiind ale sale.
= > speta din imputabilitate la examen
Incalcarea unei obligatii internationale
Actualul proiect de articole nu mai face distinctia fostului proiect de legi din 1996 dintre
crime si delicte internationale, moment in care se facea o anumita ierarhie in functie de gravitatea
faptei. Astazi se vorbeste doar intr-un capitol al proiectului despre incalcarile grave ale
obligatiilor ce decurg din norme imperative ale dreptului international general. Nu se mai face o
alta distinctie ! Apare si obligatia statului pentru a pune capat situatiei create, precum si obligatia
sa de a nu reunoaste respectivele fapte sau actiuni ca fiind legale.
Cine poate invoca raspunderea ?
1. Statul vatamat
2. Un grup de state din care face parte si statul vatamat
3. Comunitatea internationala
Cel care poate invoca raspunderea este statul vatamat - statul caruia i se datoreaza o
obligatie ori un grup de state din care statul vatamat face parte, chiar si comunitatea
internationala daca incalcarea obligatiei afecteaza mai ales acest stat sau este de asa natura incat
sa modifice radical pozitia tuturor celorlate state fata de care obligatia este indatorata (daca
obligatia fiind incalcata de statul care a comis fapta, este de natura sa determine alte state sa nu-si
mai execute obligatiile).
Procedura invocarii raspunderii in dreptul international
Statul vatamat trebuie sa faca o notificare.
In notificare el trebuie sa indice:
a) conduita pe care el o acuza ca fiind cea care a dus la incalcarea obligatiei internationale
b) conduita pe care statul responsabil trebuie sa o urmeze pentru redresarea incalcarii daca
incalcarea continua
c) forma de reparare a prejudiciului pe care o doreste.
Tot in proiect se mai reglementeaza situatia pluralitatii statelor vatamate. Fiecare stat
poate sa invoce separat raspunderea.

Mai apare situatia pluralitatii statelor raspunzatoare caz in care se poate invoca
raspunderea fiecaruia, insa fara ca statul vatamat sa obtina o reparatie mai mare decat prejudiciul
oferit (fiecare executa cat a facut).
Mai exista posibilitatea ca raspunderea sa fie invocata si de alt stat, daca obligatia este
datorata unui grup de state inclusiv statul care invoca si este stabilita in dreptul de protectie al
unitatii colective al grupurilor. Poate cere incetarea faptului ilicit daca el continua, asigurari si
garantii ca incalcarea nu se va repeta si indeplinirea obligatiei de a repara prejudiciul in interesul
statului vatamat.

Cauze care exlud caracterul ilicit:

1. Consimtamantul - daca statul vatamat a fost de acord cu acea conduita care a dus la
incalcarea obligatiei.
Acesta trebuie sa fie valabil exprimat, iar faptul ilicit care devine licit trebuie sa fie in
parametrii consimtamantului exprimat, sa nu depaseasca limitele acordului dat.
2. Legitima aprare - incalcarea obligatiei datorate statului vatamat este determinata de
folosirea fortei.

Situatia aplicarii de contramasarui care insa nu trebuie sa se refere la actiuni cu folosirea

fortei sau ale amenintarii cu forta

3. Forta majora - eventimentul trebuie sa fie imprevizibil, in afara controlului statului.

Daca statul a contribuit la producerea acestui eveniment sau daca si-a asumat riscul producerii
acestui eveniment, nu mai avem o cauza de excludere a caracterului ilicit.
4. Starea de primejdie - adica cel care a savarsit faptul nu avea alta posibilitate pentru a
salva viata sau vietile unor persoane incredintate in grija sa.
Incalcarea obligatiei internationale este facuta cu scopul de a salva vietile unor persoane.
Nu te exonoreaza de raspundere daca incalcarea este datorata conduitei statului sau daca
incalcarea duce la o stare mai grava decat cea initiala.
5. Starea de necesitate - este vorba despre situatia in care se incalca o obligatie
internationala pentru a salva interesul vital al statului fata de un pericol grav si eminent (in cazul
acesta este vorba exclusiv despre interesul vital al statului).
Nu trebuie sa se afecteze esential interesele vitale ale statului sau ale comunitatii
internationale si statul nu trebuie sa fi contribuit la crearea acelei stari de necesitate.
Toate aceste cauze de exonorare nu opereaza daca faptul ilicit este neconform cu o
obligatie ce decurge dintr-o norma imperativa.
Formele de reparare ale prejudiciului

- obligatia de a executa repararea prejudiciului in mod complet;

- obligatia de a pune capat faptului ilicit si de a da asigurari si garantii ca nu se va mai
repeta faptul ilicit;
In ceea ce priveste obligatia de reparare a prejudiciului, exista 2 tipuri de daune:
1) daune materiale
In cazul daunelor materiale, se urmareste restitutio in integrum, adica repunerea statul
vatamat in situatia anterioara savarsirii faptului ilicit si daca nu mai este posibil acest lucru, se vor
plati daune echivalente. Se retin daunele directe, iar cele indirecte doar daca pot fi determinate.
2) daune morale
In cazul daunelor morale, reparatia consta intr-o satisfactie pentru statul vatamat. Se cer
scuze, se exprima regrete, se aduc onoruri steagului lezat, sunt pedepsite persoanele vinovate,
insa satisfactia nu poate imbraca formule umilitoare pentru cel care a executat incalcarea.
Contramasurile sunt masuri pe care statul le ia contra statului responsabil pentru a-l
determina sa execute anumite obligatii.
Spre exemplu:
Se va proceda la neexecutarea pentru o perioada de timp a obligatiilor internationale pe
care statul vatamat le are fata de statul raspunzator (raspunde cu aceeasi moneda, insa
proportional).
Sunt excluse folosirea fortei si ale amenintarii cu forta, nu se pot incalca drepturile
fundamentale ale omului. Nu se pot folosi represalii, nu se pot incalca norme imperative, nu se
poate folosi neexecutarea unei obligatii in ceea ce priveste mijloacele de solutionare a
diferendelor. Trebuie respectata inviolabilitatea spatiilor ambasadelor etc.
Inainte de a recurge la contramasuri exista o procedura la care trebuie sa apelezi:
Statul vatamat trebuie sa-i notifice statului raspunzator, cerandu-i executarea obligatiilor
si se ofera sa negocieze cu statul raspunzator.
Se mai pot lua si masuri de conservare a anumitor drepturi indipendent de
contramasuri.
Contramasurile se suspuneda atunci cand faptul ilicit a incetat, respectiv atunci cand
diferendul ajunge in fata unei instante internationale si inceteaza atunci cand statul raspunzator
si-a indeplinit obligatiile.
Cotramasurile pot fi luate si de alte state - cele care fac parte din grupul de state vatamate,
urmand aceeasi procedura.