UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENTUL PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ

ORGANIZAREA PROFESIILOR JURIDICE

CONF.UNIV.DR. MANUELA TĂBĂRAȘ

LECT.UNIV.DR. MIHAELA PAUL

București
2022
 UNITATEA DE ÎNVĂȚARE NR.I

Organizarea magistraturii

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 4 ore

Cuprins
Capitolul I. Organizarea magistraturii
1. Principiile organizării judiciare
1.1. Justiția constituie monopol de stat
1.2. Autonomia instanțelor judecătorești
1.3. Principiul independenței judecătorilor
1.4. Principiul inamovibilității judecătorului
1.5. Principiul legalității instanței
1.6. Principiul caracterul permanent și sediul stabil al instanțelor
1.7. Principiul organizarea justiției pe sistemul dublului grad de jurisdicție
1.8. Principiul colegialității
1.9. Principiul unității instanțelor judecătorești
1.10. Principiul specializării instanțelor judecătorești
1.11. Principiul egalității în fața justiției
1.12. Principiul dreptului la apărare
1.13. Principiul gratuității justiției
1.14. Principiul accesului liber la justiție
2. Chestiuni prealabile referitoare la procedura judiciară
3. Organizarea ÎCCJ, a curților de apel, a tribunalelor specializate și a judecătoriilor
3.1. Înalta Curte de Casație și Justiție
SECŢIUNEA 2 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară- Republicată este
rezervată Competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
SECŢIUNEA 3 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară – republicată
consacră Conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Astfel, art. 28 statuează
3.2. Curțile de apel
3.3. Tribunalele
3.4. Judecătoriile
3.5. Dispoziții comune
3.6. Conducerea instanţelor judecătoreşti
3.7. Completele de judecată
3.8. Instanțele militare
4. Ministerul Public
4.1. Dispoziții generale
Dispoziții din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară-republicată,
TITLUL III:Ministerul Public, CAPITOLUL I:Atribuţiile Ministerului Public
4.2. Organizarea Ministerului Public
Dispozițiile din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, din CAPITOLUL II.
Organizarea Ministerului Public
4.2.1. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
4.2.2. Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism
4.2.3. Parchetul Naţional Anticorupţie
4.2.4. Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie
4.2.5. Parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunale, tribunale pentru minori şi familie
şi judecătorii
4.2.6. Organizarea parchetelor militare
5. Institutul Național al Magistraturii
5.1. Organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional al Magistraturii
5.2. Asistenţii judiciari
6. Consiliul Superior al Magistraturii
6.1. Organizarea Consiliului Superior al Magistraturii
6.1.1. Structura Consiliului Superior al Magistraturii
6.2. Funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii
6.3. Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii
6.3.1. Dispoziţii comune
6.3.2. Atribuţiile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii
6.3. Atribuţiile secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii
6.4. Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii în domeniul răspunderii
disciplinare a magistraţilor
6.5. Statutul membrilor Consiliului Superior al Magistraturii
6.6. Aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii
7. Ministerul Justiției
8. Statutul magistraților
8.1. Admiterea în magistratură şi formarea profesională iniţială a judecătorilor şi
procurorilor
8.2. Judecătorii stagiari şi procurorii stagiari
8.3. Numirea judecătorilor şi procurorilor
8.4. Incompatibilităţi şi interdicţii
8.5. Formarea profesională continuă şi evaluarea periodică a judecătorilor şi
procurorilor
8.6. Promovarea judecătorilor şi procurorilor şi numirea în funcţiile de conducere
8.7. Numirea în funcţiile de conducere din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, curţilor de
apel şi parchetelor corespunzătoare
8.8. Promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi numirea
în funcţiile de conducere din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetului Naţional Anticorupţie
8.9. Magistraţii-asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ai Curţii Constituţionale
8.10. Drepturile şi îndatoririle judecătorilor şi procurorilor
8.11. Răspunderea judecătorilor şi procurorilor
8.11.1. Dispoziţii generale
8.11.2. Răspunderea disciplinară a judecătorilor şi procurorilor
Sarcina de lucru
Bibliografie minimală
Capitolul I. Organizarea magistraturii

Magistratura este activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii

justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de
drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor.

Sediul materiei:
 Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor – Republicată, versiune la
1 ianuarie 2022
 Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii – Republicată, versiune la
7 martie 2019
 Legea 304/2004 privind organizarea judiciară – Republicată, versiune la 22 iulie 2021

1. Principiile organizării judiciare

1.1. Justiția constituie monopol de stat

Acest principiu este consacrat de Legea fundamentală în Titlul III. Autoritățile publice,
Capitolul VI. Autoritatea judecătorească, art. 126 alin. (1) din Constituție care prevede
faptul că Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe
judecătoreşti stabilite de lege.

Legea 304/2004 privind organizarea judiciară – Republicată preia același text în art. 1
alin. (1), Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe
judecătoreşti stabilite de lege.

1.2. Autonomia instanțelor judecătorești

Deşi legea nu recunoaşte expresis verbis acest princi- piu, el se deduce implicit, pe de
o parte, din principiul separației și echilibrului puterilor în stat proclamat în mod expres de
legiuitorul constituant, iar pe de altă parte, dispoziții referitoare la acest principiu regăsim în
art. 1 alin. (2) din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară – Republicată, potrivit
căruia, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.
Autonomia instanțelor judecătoreşti este garantată prin independența, imparțialitatea și
inamovibilitatea judecătorilor, dar şi printr-o delimitare precisă a atribuțiilor ce revin
legislativului şi executivului.
Problema independenței magistraturii este de un incontestabil interes universal şi a
fost tratată ca atare de diferite organisme internaționale. Ea a format obiect de reglementare și
din partea Organizației Națiunilor Unite potrivit căreia „Independența magistraturii este
garantată de stat și enunța- tă în Constituție sau în legislația națională. Incumbă tuturor
instituțiilor guvernamentale și neguvernamentale să respecte independența magistraturii".
 Pentru ca autonomia autorității judecătorești să fie reală ea trebuie să mai beneficieze
de structuri organizatorice funcționale, inclusiv de organe proprii de conducere
administrativă, precum şi de un buget distinct.
Reglementări cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii regăsim în Legea 317/2004
privind Consiliul Superior al Magistraturii – Republicată, în Capitolul I. Dispoziții generale,
Art. 1 (1)Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei. (2)Consiliul
Superior al Magistraturii este independent şi se supune în activitatea sa numai legii. Membrii
Consiliului Superior al Magistraturii răspund în faţa judecătorilor şi procurorilor pentru
activitatea desfăşurată în exercitarea mandatului.

1.3. Principiul independenței judecătorilor

Potrivit art. 124 alin. (3) din Constituție, Judecătorii sunt independenţi şi se supun
numai legii.
În Capitolul rezervat principiilor generale din Carta europeană cu privire la statutul
judecătorului, emisă de Consiliul Europei, potrivit punctului 4. Desfășurarea carierei,
subpunctul 4.3. Judecătorul trebuie să se abţină de la orice comportament, act sau
manifestare care ar putea să pericliteze efectiv încrederea în imparţialitatea şi independenţa
sa.

1.4. Principiul inamovibilității judecătorului

Legiuitorul constituant consacră în art. 125. Statutul judecătorilor faptul că
Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile legii.
Dispozițiile subpunctului 3.4. din Carta europeană cu privire la statutul
judecătorului dispune: Judecătorul în funcţie într-un tribunal nu poate în principiu să fie
desemnat şi nici transferat într-o nouă funcţie, chiar şi în sens de promovare, fără liberul său
consimţământ. Nu se poate deroga de la acest principiu decât în cazul în care acest transfer a
fost prevăzut ca sancţiune disciplinară şi a fost pronunţat, în cazul unei modificări legale a
organizării judiciare, precum şi în cazul unei afectări temporare având drept scop sprijinirea
unui tribunal vecin, durata maximală a acestei afectări fiind strict limitată prin statut, fără ca
aplicarea dispoziţiilor de la punctul 1.4. să fie prejudiciată.

1.5. Principiul legalității instanței

Art. 124 alin. (1) din Legea fundamentală prevede Justiţia se înfăptuieşte în numele
legii.

1.6. Principiul caracterul permanent și sediul stabil al instanțelor

1.7. Principiul organizarea justiției pe sistemul dublului grad de jurisdicție
1.8. Principiul colegialității
1.9. Principiul unității instanțelor judecătorești
1.10. Principiul specializării instanțelor judecătorești
1.11. Principiul egalității în fața justiției
Potrivit art. 7 din Declarația universală a drepturilor omului, Toţi oamenii sînt
egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecţie a legii. Toţi oamenii
au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta
Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare.
Totodată, dispozițiile art. 16 din Constituția României referă la Egalitatea în drepturi, astfel
că, Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără
discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege., iar dispozițiile art. 124 alin. (2) arată faptul
că Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.

1.12. Principiul dreptului la apărare

Dispozițiile art. Art. 24 din Legea fundamentală statuează că Dreptul la apărare
este garantat (alin.1), iar în tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu(alin.2).
De asemenea, Declarația universală a drepturilor omului stabilește în articolul 11
pct. 1. faptul că Orice persoană acuzată de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul
să fie presupusă nevinovată până când vinovăția sa va fi stabilită în mod legal în cursul unui
proces public in care i-au fost asigurate toate garanțiile necesare apărării sale.
Totodată, referiri la principiul dreptului la apărare regăsim și în Convenția pentru
apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale art. 6 Dreptul la un proces
echitabil pct. 3. Orice acuzat are, în special, dreptul: b. să dispună de timpul și de înlesnirile
necesare pregătirii apărării sale; c. să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales
de el și, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat
în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer.
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene consacră în Art. 48. Prezumția de
nevinovăție și dreptul la apărare (2) Oricărei persoane acuzate îi este garantată respectarea
dreptului la apărare.

1.13. Principiul gratuității justiției

1.14. Principiul accesului liber la justiție
Constituția României prevede în Art. 21. Accesul liber la justiție (1) Orice
persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor
sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. (3) Părțile au dreptul
la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. (4) Jurisdicțiile
speciale administrative sunt facultative și gratuite.
Declarația universală a drepturilor omului statuează în art. 8 Orice persoana are
dreptul la satisfacția efectivă din partea instanțelor juridice naționale competente împotriva
actelor care violează drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin constituție sau lege.
De asemenea, în aceeași declarație, în dispozițiile art. 10 se face referire la faptul că Orice
persoană are dreptul în deplină egalitate de a fi audiată în mod echitabil și public de către un
tribunal independent și imparțial care va hotărî fie asupra drepturilor și obligațiilor sale, fie
asupra temeiniciei oricărei acuzări în materie penală îndreptată împotriva sa.
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale
prevede în art. 6. Dreptul la un proces echitabil 1. Orice persoană are dreptul la judecarea în
mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță
independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor
și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală
îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în
sala de ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei
părți a acestuia, în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o
societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților
la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță, atunci
când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor
justiției.
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene statuează în art. 47. Dreptul
la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil Orice persoană ale cărei drepturi și
libertăți garantate de dreptul Uniunii sunt încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în
fața unei instanțe judecătorești, în conformitate cu condițiile stabilite de prezentul articol.
Orice persoană are dreptul la un proces echitabil, public și într-un termen rezonabil, în fața
unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituită în prealabil prin lege. Orice
persoană are posibilitatea de a fi consiliată, apărată și reprezentată. Asistența juridică
gratuită se acordă celor care nu dispun de resurse suficiente, în măsura în care aceasta este
necesară pentru a-i asigura accesul efectiv la justiție.

2. Chestiuni prealabile referitoare la procedura judiciară

Art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală dispune Competenţa instanţelor
judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

3. Organizarea ÎCCJ, a curților de apel, a tribunalelor specializate și a judecătoriilor

Justiția se înfăptuiește în numele legii, este unică, egală și imparțială pentru toți.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară –
Republicată, Justiţia se realizează prin următoarele instanţe judecătoreşti:
a)Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
b)curţi de apel;
c)tribunale;
d)tribunale specializate;
e)instanţe militare;
f)judecătorii.

3.1. Înalta Curte de Casație și Justiție

Potrivit art. 126 alin. (1) din Constituția României, Justiţia se realizează prin Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.
(3)Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către
celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale.
(4)Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare a acesteia se
stabilesc prin lege organică.
Legea 304/2004 privind organizarea judiciară – Republicată prevede în TITLUL
II:Instanţele judecătoreşti, CAPITOLUL I: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
SECŢIUNEA 1: Organizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Astfel, potrivit art. 18 (1)În România funcţionează o singură instanţă supremă,
denumită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu personalitate juridică şi cu sediul în capitala
ţării. În alin. (2) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară
a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale. Alin. (3)Preşedintele
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are calitatea de ordonator principal de credite. Iar în alin.
(4)Cheltuielile necesare funcţionării se finanţează din bugetul de stat.
Dispozițiile art. 19 arată că (1)Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se compune din:
preşedinte, 2 vicepreşedinţi, 4 preşedinţi de secţii şi judecători. Alin. (2)Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie este organizată în 4 secţii - Secţia I civilă, Secţia a II-a civilă, Secţia
penală, Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Secţiile Unite, cu competenţă proprie.
Alin. (21) În cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie funcţionează Completul pentru
soluţionarea recursului în interesul legii, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de
drept, precum şi completurile de 5 judecători.

De asemenea, alin. (3) din același articol prevede faptul că La începutul fiecărui an,
Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la propunerea preşedintelui sau
a vicepreşedintelui acesteia, poate aproba înfiinţarea de complete specializate în cadrul
secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în funcţie de numărul şi natura cauzelor, de
volumul de activitate al fiecărei secţii, precum şi de specializarea judecătorilor şi necesitatea
valorificării experienţei profesionale a acestora, iar alin. (4) prevede despre Desemnarea
judecătorilor în compunerea completelor competente să judece recursul în interesul legii,
precum şi a completelor competente să soluţioneze sesizarea în vederea pronunţării unei
hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept se va realiza în funcţie de
specializarea completelor de judecată din care aceştia fac parte.

Art. 20 din aceeași lege statuează faptul că (1)În cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie funcţionează magistraţi-asistenţi, stabiliţi prin statul de funcţii.
(2)Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cuprinde în structură Cancelaria, direcţii, servicii şi
birouri, cu personalul stabilit prin statul de funcţii.
SECŢIUNEA 2 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară- Republicată
este rezervată Competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Astfel, art. 21 stabilește că - Secţia I civilă, Secţia a II-a civilă şi Secţia de contencios
administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva
hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege,
precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti,
de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt
în faţa curţilor de apel.1

1
*) Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 21 şi art.
24 raportate la cele ale art. 29 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale sunt constituţionale în măsura în care nu exclud posibilitatea formulării recursului
împotriva hotărârii judecătoreşti de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pronunţate de
ultima instanţă în ierarhia instanţelor judecătoreşti.
 Alin. (2) al aceluiași articol prevede că Hotărârea de respingere a cererii de înaintare
a excepţiei de neconstituţionalitate, pronunţată de ultima instanţă, este supusă căii de atac a
recursului.
De asemenea, alin. (3) statuează că Secţia I civilă, Secţia a II-a civilă şi Secţia de
contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă printr-un
complet diferit al acestora recursul formulat împotriva hotărârilor pronunţate de aceste
secţii, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Art. 22 prevede faptul că - Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă:
a)în primă instanţă, procesele şi cererile date prin lege în competenţa de primă instanţă a
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
b)apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de curţile de apel şi de
Curtea Militară de Apel;
c)contestaţiile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de curţile de apel,
de Curtea Militară de Apel şi de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
d)apelurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice
natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa
curţilor de apel;
e)recursurile în casaţie împotriva hotărârilor definitive, în condiţiile prevăzute de lege;
f)sesizările în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei probleme
de drept.

Art. 23 referă asupra secțiilor ÎCCJ, în raport de competența acestora, astfel că

potrvit alin. (1)Secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu competenţa fiecăreia,
soluţionează:
a)cererile de strămutare, pentru motivele prevăzute în codurile de procedură;
b)conflictele de competenţă, în cazurile prevăzute de lege;
c)orice alte cereri prevăzute de lege.

Art. 24 prevede (1)Completele de 5 judecători judecă apelurile împotriva hotărârilor

pronunţate în primă instanţă de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecă
recursurile în casaţie împotriva hotărârilor pronunţate în apel de completele de 5 judecători
după admiterea în principiu, soluţionează contestaţiile împotriva încheierilor pronunţate în
cursul judecăţii în primă instanţă de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
soluţionează cauzele în materie disciplinară potrivit legii şi alte cauze date în competenţa lor
prin lege.2, iar în alin. (2) Completurile de 5 judecători soluţionează şi recursurile împotriva
hotărârilor de respingere a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale, pronunţate de un
2
*) Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate prin Decizia 321/2017 şi a constatat că
dispoziţiile art. 21 şi art. 24 raportate la cele ale art. 29 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale sunt constituţionale în măsura în care nu exclud posibilitatea
formulării recursului împotriva hotărârii judecătoreşti de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale
pronunţate de ultima instanţă în ierarhia instanţelor judecătoreşti.
alt complet de 5 judecători.

Art. 25 prevede că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se constituie în Secţii Unite

pentru:
a)[textul din Art. 25, litera A. din titlul II, capitolul I, sectiunea 2 a fost abrogat la 25-nov-
2010 de Art. III, punctul 4. din Legea 202/2010]
b)soluţionarea, în condiţiile prezentei legi, a sesizărilor privind schimbarea jurisprudenţei
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
c)sesizarea Curţii Constituţionale pentru controlul constituţionalităţii legilor înainte de
promulgare.
Art. 26 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară – republicată stabilește
ca în situația în care o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie consideră că este necesar să
revină asupra propriei jurisprudenţe, întrerupe judecata şi sesizează Secţiile Unite ale Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie, care judecă cu citarea părţilor din dosarul a cărui judecată a fost
întreruptă. După ce Secţiile Unite s-au pronunţat asupra sesizării privind schimbarea
jurisprudenţei, judecata continuă.
Art. 27 referă la faptul că (1)La sfârşitul fiecărui an, Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, în Secţii Unite, stabileşte cazurile în care este necesară îmbunătăţirea legislaţiei şi le
comunică ministrului justiţiei. Alin. (2)Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie poate
încuviinţa ca judecătorii să se informeze la sediul instanţelor asupra aspectelor privind
aplicarea corectă şi unitară a legii, făcând cunoscută jurisprudenţa Înaltei Curii de Casaţie
şi Justiţie, şi să constate situaţii care justifică propuneri de îmbunătăţire a legislaţiei.

SECŢIUNEA 3 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară – republicată

consacră Conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Astfel, art. 28 statuează
(1)Conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se exercită de preşedinte, 2 vicepreşedinţi şi
colegiul de conducere. Alin. (2) al aceluiași art. Prevede că Preşedintele reprezintă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie în relaţiile interne şi internaţionale. De asemenea, potrivit, alin.
(3)Preşedintele, vicepreşedinţii şi câte 2 judecători de la fiecare secţie, aleşi pe o perioadă de
3 ani în adunarea generală a judecătorilor, constituie Colegiul de conducere al Înaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie. Când se dezbat probleme economico-financiare şi administrative, la
şedinţele colegiului de conducere participă managerul economic al Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, care are vot consultativ. La şedinţele colegiilor de conducere pot participa şi
preşedinţii de secţii.

Art. 29 statuează asupra atribuțiilor Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de

Casaţie şi Justiţie, astfel că acesta:
a)aprobă Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă, precum şi statele
de funcţii şi de personal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
b)[textul din Art. 29, alin. (1), litera B. din titlul II, capitolul I, sectiunea 3 a fost abrogat la
20-feb-2019 de Art. 14, punctul 1. din Ordonanta urgenta 7/2019]
c)propune Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii numirea,
promovarea, transferul, suspendarea şi încetarea din funcţie a magistraţilor-asistenţi;

d)organizează şi supraveghează rezolvarea petiţiilor, în condiţiile legii;

e)propune proiectul de buget al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
f)exercită alte atribuţii prevăzute în Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea
administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

De asemenea, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este

prezidat de către preşedinte, iar în lipsa acestuia, de către un vicepreşedinte (alin. 2). Alin.
(3), prevede Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se întruneşte
trimestrial sau ori de câte ori este necesar, la convocarea preşedintelui Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, a unuia dintre vicepreşedinţi sau la solicitarea a cel puţin 3 dintre membrii
săi. Hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se adoptă cu
votul majorităţii membrilor săi (alin.4). Alin. (5) dispune: Colegiul de conducere nu va putea
adopta Regulamente sau hotărâri prin care să adauge la dispoziţiile cuprinse în legi, pe
motiv că acestea ar fi neclare sau incomplete.

Art. 30 referă la Adunarea generală a judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi

Justiţie care se întruneşte pentru:
a)aprobarea raportului anual de activitate, care se dă publicităţii;
b)aprobarea bugetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu avizul consultativ al
Ministerului Finanţelor Publice;
c)alegerea celor 2 membri pentru Consiliul Superior al Magistraturii, în condiţiile legii.
Potrivit art. 301 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară – republicată,
Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau unul dintre judecătorii anume desemnaţi
de către acesta verifică modul de punere în aplicare în cadrul Centrului Naţional de
Interceptare a Comunicaţiilor prevăzut de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 14/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, cu modificările şi completările
ulterioare, a supravegherilor tehnice realizate de organele de urmărire penală, semestrial
sau ori de câte ori este nevoie. Alin. (2)prevede faptul că verificarea prevăzută la alin. (1) se
face în condiţiile prevăzute prin Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea
administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Raportul întocmit cu ocazia verificărilor
va fi făcut public, prin afişare pe site-ul oficial al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

SECŢIUNEA 4 este rezervată Completelor de judecată, astfel că art. 31 ali. (1)

prevede că În materie penală, completele de judecată se compun după cum urmează:
a)în cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, completul de judecată este format din 3 judecători;
b)pentru contestaţiile împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii de drepturi şi libertăţi
şi judecătorii de cameră preliminară de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel,
completul de judecată este format din 2 judecători;
c)pentru apelurile împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel şi de
Curtea Militară de Apel, completul de judecată este format din 3 judecători;
d)pentru contestaţiile împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii de drepturi şi libertăţi
şi judecătorii de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de
judecată este format din 2 judecători.
e)pentru contestaţiile împotriva încheierilor pronunţate în cursul judecăţii în primă instanţă
de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, completul de judecată este format din 3
judecători.
f)pentru contestaţiile prevăzute la art. 2501 alin. (1) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de
procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva încheierilor
pronunţate în cursul judecăţii în apel de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi
pentru contestaţiile prevăzute la art. 2501 alin. (4) din Legea nr. 135/2010, cu modificările şi
completările ulterioare, împotriva deciziilor pronunţate în apel de curţile de apel şi de Curtea
Militară de Apel, completul de judecată este format din 3 judecători;
g)pentru judecarea recursurilor în casaţie împotriva deciziilor pronunţate în apel de curţile
de apel şi de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, după admiterea în principiu,
completul de judecată este format din 3 judecători.
h)pentru recursurile împotriva încheierilor prin care curţile de apel şi Curtea Militară de
Apel resping cererile de sesizare a Curţii Constituţionale, completul de judecată este format
din 3 judecători;
(2)În celelalte materii, completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiaşi secţii.
(3)Dacă numărul de judecători necesar formării completului de judecată nu se poate asigura,
acesta se constituie cu judecători de la celelalte secţii, numiţi, prin tragere la sorţi, de către
preşedintele sau unul dintre cei 2 vicepreşedinţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cu referire la procedura de judecată în camera preliminară, dispozițiile art. 311

stabilește că aceasta se desfăşoară de un judecător din completul prevăzut la art. 31 alin. (1)
lit. a).

Art. 32 dispune în alin. (1) că la începutul fiecărui an, la propunerea preşedintelui

sau a vicepreşedinţilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Colegiul de conducere aprobă
numărul şi compunerea completurilor de 5 judecători. Alin. (2) arată că în materie penală,
completurile de 5 judecători sunt formate din judecători din cadrul Secţiei penale a Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cu privire la alte materii decât cea penală alin. (3) statuează:
completurile de 5 judecători sunt formate din judecători specializaţi, în funcţie de natura
cauzelor. Totodată, Judecătorii care fac parte din aceste completuri sunt desemnaţi, prin
tragere la sorţi, în şedinţă publică, de preşedintele sau, în lipsa acestuia, de unul dintre cei 2
vicepreşedinţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Schimbarea membrilor completurilor se
face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul privind
organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (alin.4).
Potrivit alin. (5) Completul de 5 judecători este prezidat de preşedintele Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, de unul dintre cei 2 vicepreşedinţi sau de preşedinţii de secţie atunci când
aceştia fac parte din complet, desemnaţi potrivit alin. (4).
Dispozițiile alin. (6) ale aceluiași articol, statuează că în cazul în care niciunul dintre aceştia
nu a fost desemnat să facă parte din completurile de 5 judecători, completul este prezidat,
prin rotaţie, de fiecare judecător, în ordinea vechimii în magistratură a acestora, iar cauzele
care intră în competenţa completurilor de 5 judecători sunt repartizate aleatoriu în sistem
informatizat (alin.7).

Art. 33 vorbește despre faptul că Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau,
în lipsa acestuia, unul dintre vicepreşedinţi prezidează Secţiile Unite, Completul pentru
soluţionarea recursului în interesul legii, precum şi Completul pentru dezlegarea unor
chestiuni de drept, Completul de 5 judecători şi orice complet în cadrul secţiilor, când
participă la judecată (alin. 1), iar Preşedinţii de secţii pot prezida orice complet de judecată
din cadrul secţiei, iar ceilalţi judecători prezidează prin rotaţie (alin. 3).

În cazul în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în Secţii Unite, la judecată
trebuie să ia parte cel puţin două treimi din numărul judecătorilor în funcţie. Decizia poate fi
luată numai cu majoritatea voturilor celor prezenţi (Art. 34)

3.2. Curțile de apel

Potrivit art. 35 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară-republicată,
Curţile de apel sunt instanţe cu personalitate juridică, în circumscripţia cărora funcţionează
mai multe tribunale şi tribunale specializate, potrivit anexei nr. 1 care face parte integrantă
din prezenta lege.
În cadrul curţilor de apel funcţionează, în raport cu complexitatea şi numărul
cauzelor, secţii sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu
profesionişti, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios
administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, insolvenţă,
concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi completuri specializate pentru
cauze maritime şi fluviale.3

3.3. Tribunalele
Conform art. 37 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară-republicată, în
domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înfiinţa tribunale specializate (alin.1). De
asemenea, tribunalele specializate sunt instanţe fără personalitate juridică, care pot funcţiona
la nivelul judeţelor şi al municipiului Bucureşti şi au, de regulă, sediul în municipiul
reşedinţă de judeţ (alin.2). Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, tribunalele specializate preiau
cauzele de competenţa tribunalului în domeniile în care funcţionează. Cauzele aflate în curs
de judecată la data începerii funcţionării tribunalelor specializate, potrivit art. 142 alin. (1),

3
*) Înalta Curte a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava
şi, în consecinţă, a stabilit că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129
alin. (3), art. 130 alin. (2) şi (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale
art. 35 alin. (2) şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetenţa materială procesuală a
secţiei/completului specializat este de ordine publică.
se vor trimite acestora, pe cale administrativă, din oficiu, spre soluţionare. Tribunalul
specializat este competent şi în caz de trimitere spre rejudecare (alin.4).

3.4. Judecătoriile
Dispozițiile art. 38 alin. (1) din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară-
republicată statuează că judecătoriile sunt instanţe fără personalitate juridică, organizate în
judeţe şi în sectoarele municipiului Bucureşti, potrivit anexei nr. 1. Potrivit alin. (2)
Localităţile care fac parte din circumscripţiile judecătoriilor din fiecare judeţ se stabilesc, cu
avizul conform al ministrului justiţiei, prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 39 stabilește că în raport cu natura şi numărul cauzelor, în cadrul judecătoriilor

se pot înfiinţa secţii sau complete specializate (alin.1) și tot în cadrul judecătoriilor se vor
organiza secţii sau complete specializate pentru minori şi familie (alin.2).

3.5. Dispoziții comune

Potrivit art. 40 alin. (1) Completele şi secţiile specializate pentru minori şi familie,
precum şi tribunalele specializate pentru minori şi familie judecă atât infracţiunile săvârşite
de minori, cât şi infracţiunile săvârşite asupra minorilor. Când în aceeaşi cauză sunt mai
mulţi inculpaţi, unii minori şi alţii majori, şi nu este posibilă disjungerea, competenţa
aparţine tribunalului specializat pentru minori şi familie (alin. 2). De asemenea, dispoziţiile
Codului de procedură penală se aplică în mod corespunzător (alin. 3).
Art. 41 stabilește că secţiile curţilor de apel şi ale instanţelor din circumscripţia
acestora se înfiinţează, la propunerea colegiului de conducere al fiecărei instanţe, prin
hotărâre a Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. Completurile
specializate ale secţiilor curţilor de apel şi ale instanţelor din circumscripţia acestora se
înfiinţează de preşedintele instanţei, la propunerea colegiului de conducere al fiecărei
instanţe (alin.1). Componenţa secţiilor şi completelor specializate se stabileşte de colegiul de
conducere al instanţei, în raport cu volumul de activitate, ţinându-se seama de specializarea
judecătorului. (alin.2), iar în mod excepţional, în situaţia în care în cadrul unei secţii nu se
poate constitui un complet de judecată, colegiul de conducere al instanţei poate dispune
participarea unor judecători de la alte secţii (alin.3).
În raport cu volumul de activitate, cu natura şi complexitatea cauzelor deduse
judecăţii, pentru curţile de apel, tribunale şi judecătorii se pot înfiinţa sedii secundare cu
activitate permanentă în alte localităţi din judeţ sau în municipiul Bucureşti (art. 42).
Art. 421 statuează că, în cauzele maritime şi fluviale, circumscripţiile tribunalelor
Constanţa şi Galaţi sunt următoarele:
a)Tribunalul Constanţa: judeţele Constanţa şi Tulcea, marea teritorială, Dunărea până la
mila marină 64 inclusiv;
b)Tribunalul Galaţii: celelalte judeţe, Dunărea de la mila marină 64 în amonte până la km
1.075.
3.6. Conducerea instanţelor judecătoreşti
În Secțiunea II. Conducerea instanțelor judecătorești, în art. 43 regăsim dispoziții
cu privire la faptul că fiecare instanţă judecătorească este condusă de un preşedinte care
exercită atribuţiile manageriale în scopul organizării eficiente a activităţii acesteia (alin.1).
Astfel, Preşedinţii curţilor de apel şi ai tribunalelor exercită, de asemenea, atribuţii de
coordonare şi control ale administrării instanţei unde funcţionează, precum şi ale instanţelor
din circumscripţie (alin.2), iar preşedinţii judecătoriilor şi ai tribunalelor specializate exercită
şi atribuţii de administrare a instanţei (alin.3).
Art. 44 statuează că preşedinţii curţilor de apel au calitatea de ordonator secundar de
credite, iar preşedinţii tribunalelor au calitatea de ordonator terţiar de credite (alin.1), iar
pentru instanţele militare, Direcţia instanţelor militare din cadrul Ministerului Apărării este
ordonator terţiar de credite (alin.2).
Art. 45 stabilește că în funcţie de volumul de activitate şi de complexitatea cauzelor,
la curţile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecătoriile care îşi au sediul în reşedinţele
de judeţ, precum şi la judecătoriile din municipiul Bucureşti, preşedintele poate fi ajutat de 1-
2 vicepreşedinţi, iar la celelalte judecătorii, preşedintele poate f ajutat de un vicepreşedinte
(alin.1). La Curtea de Apel Bucureşti şi la Tribunalul Bucureşti, preşedintele poate fi ajutat de
1-3 vicepreşedinţi (alin.2).
Art. 46 prevede că preşedinţii şi vicepreşedinţii instanţelor judecătoreşti iau măsuri
pentru organizarea şi buna funcţionare a instanţelor pe care le conduc şi, după caz, a
instanţelor din circumscripţiile acestora, asigură şi verifică respectarea obligaţiilor statutare
şi a regulamentelor de către judecători şi personalul auxiliar de specialitate (alin.1).
Verificările efectuate personal de preşedinţi sau vicepreşedinţi ori prin judecători anume
desemnaţi trebuie să respecte principiile independenţei judecătorilor şi supunerii lor numai
legii, precum şi autoritatea de lucru judecat (alin.2). Atribuţiile date prin lege sau prin
regulament în competenţa preşedinţilor sau a vicepreşedinţilor de instanţe nu pot fi delegate
colegiilor de conducere(alin.3).
Art. 47 se referă la faptul că preşedinţii instanţelor desemnează judecătorii care
urmează să îndeplinească, potrivit legii, şi alte atribuţii decât cele privind activitatea de
judecată.
Art. 48. Secţiile instanţelor judecătoreşti sunt conduse de câte un preşedinte de secţie.
Art. 49 (1)În cadrul fiecărei instanţe judecătoreşti funcţionează un colegiu de
conducere, care hotărăşte cu privire la problemele generale de conducere ale instanţei şi
îndeplineşte atribuţiile prevăzute la art. 41. (2)Colegiile de conducere sunt formate dintr-un
număr impar de membri şi au următoarea componenţă:
a)la curţile de apel şi tribunale: preşedintele şi 6 judecători, aleşi pe o perioadă de 3 ani în
adunarea generală a judecătorilor;
b)la tribunale specializate şi judecătorii: preşedintele şi 2 sau 4 judecători, aleşi pe o perioadă
de 3 ani în adunarea generală a judecătorilor.
(21)În cazul în care, la judecătorii şi tribunale specializate, numărul judecătorilor este de 5 sau
mai mic, atribuţiile colegiului de conducere se exercită de preşedinte.
(22)Dispoziţiile alin. (21) se aplică în mod corespunzător şi în situaţiile în care, din motive
obiective, colegiul de conducere nu se poate constitui.
(3)Hotărârile colegiului de conducere se adoptă cu votul majorităţii membrilor săi.
(4)La şedinţele colegiilor de conducere pot participa şi preşedinţii de secţii.
(5)La curţile de apel şi tribunale, când colegiul de conducere dezbate probleme economico-
financiare sau administrative, la şedinţele acestuia participă şi managerul economic al
instanţei, cu vot consultativ.
(6)În funcţie de problemele supuse dezbaterii, la şedinţele colegiilor de conducere ale curţilor
de apel, ale tribunalelor şi tribunalelor specializate pot fi invitaţi şi judecători de la alte
instanţe, care nu au drept de vot.
(7)Membrii aleşi ai colegiilor de conducere pot fi revocaţi de adunările generale în cazul
exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor prevăzute de lege.
(8)Colegiile de conducere nu vor putea adopta hotărâri prin care să adauge la dispoziţiile
cuprinse în legi, pe motiv că acestea ar fi neclare sau incomplete.
Art. 50 (1)La instanţele judecătoreşti se organizează, anual sau ori de câte ori este necesar,
adunări generale ale judecătorilor.
(2)Adunările generale ale judecătorilor se convoacă după cum urmează:
a)adunarea generală a curţii de apel şi adunarea generală a judecătorilor din circumscripţia
acesteia - de preşedintele curţii de apel;
b)adunarea generală a tribunalului şi adunarea generală a judecătorilor din circumscripţia
acestuia - de preşedintele tribunalului;
c)adunarea generală a tribunalului specializat - de preşedintele acestuia;
d)adunarea generală a judecătorilor - de preşedintele judecătoriei.
(3)Adunările generale ale judecătorilor se convoacă şi la solicitarea unei treimi din numărul
judecătorilor care fac parte din aceasta.
(4)Adunările generale ale judecătorilor se pot convoca şi de către Plenul Consiliului Superior
al Magistraturii, de către Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii sau
de către colegiul de conducere al instanţei.

Art. 51 Adunările generale ale judecătorilor, prevăzute la art. 50 alin. (1), au următoarele
atribuţii:
a)dezbat activitatea anuală desfăşurată de instanţe;
b)aleg, în condiţiile legii, membrii Consiliului Superior al Magistraturii;
c)dezbat probleme de drept;
d)analizează proiecte de acte normative, la solicitarea ministrului justiţiei sau a Consiliului
Superior al Magistraturii;
e)formulează puncte de vedere la solicitarea Plenului sau, după caz, a secţiilor Consiliului
Superior al Magistraturii;
f)aleg şi revocă membrii colegiilor de conducere;
g)iniţiază procedura de revocare a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, în
condiţiile prevăzute de Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii;
h)îndeplinesc alte atribuţii prevăzute de lege sau regulamente.
3.7. Completele de judecată
Art. 52
(1)Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului,
urmărind asigurarea continuităţii completului. Schimbarea membrilor completelor se face în
mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a
instanţelor judecătoreşti.
(2)Completul de judecată este prezidat, prin rotaţie, de unul dintre membrii acestuia.
Art. 53
(1)Repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem
informatizat.
(2)Cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decât în
condiţiile prevăzute de lege.
(3)Sistemul de repartizare aleatorie a cauzelor pe completuri de judecată se auditează extern,
la fiecare 2 ani, sub conducerea Ministerului Justiţiei şi cu implicarea societăţii civile şi a
organizaţiilor profesionale ale magistraţilor. Concluziile auditului sunt publice.

Art. 54
(1)Cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a judecătoriei, tribunalului şi
curţii de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepţia cauzelor privind
conflictele de muncă şi de asigurări sociale. În condiţiile prevăzute la art. 23 alin. (11) din
Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, judecătorii stagiari pot asista, în condiţiile legii, la şedinţele de
judecată ale completurilor formate din judecători definitivi.

(11)Contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate în materie penală de către

judecătorii şi tribunale în cursul judecăţii în primă instanţă, de către judecătorii de drepturi şi
libertăţi şi judecătorii de cameră preliminară de la aceste instanţe se soluţionează în complet
format din 2 judecători.
(2)Apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, cu excepţia cazurilor în care legea
prevede altfel.
(21)Recursurile se judecă în complet format din 3 judecători, cu excepţia cazurilor în care
legea prevede altfel.

Art. 55 (1)Completul pentru soluţionarea în primă instanţă a cauzelor privind conflictele de

muncă şi asigurări sociale se constituie dintr-un judecător şi 2 asistenţi judiciari. Dispoziţiile
art. 11 şi ale art. 52 alin. (1) se aplică în mod corespunzător. (2)Asistenţii judiciari participă la
deliberări cu vot consultativ şi semnează hotărârile pronunţate. Opinia acestora se
consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează.

3.8. Instanțele militare

Art. 56
(1)Instanţele militare sunt:
a)tribunalele militare;
b)Curtea Militară de Apel Bucureşti.
(2)Circumscripţiile instanţelor militare sunt prevăzute în anexa nr. 2 care face parte integrantă
din prezenta lege.
(3)Instanţele militare au, fiecare, statut de unitate militară, cu indicativ propriu.
Art. 57
(1)Instanţele militare judecă la sediul acestora. Pentru motive temeinice, instanţa poate
dispune ca judecata să se desfăşoare în alt loc.
(2)Instanţele militare pot judeca şi pe teritoriul altor state, militari români, membri ai unei
forţe multinaţionale, în condiţiile în care, potrivit unei convenţii internaţionale, pe teritoriul
statului primitor poate fi exercitată jurisdicţia română.
Art. 58
(1)La şedinţele de judecată, judecătorii şi procurorii militari sunt obligaţi să poarte uniforma
militară.
Art. 59
(1)În municipiile Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi şi Timişoara funcţionează tribunale militare.
(2)Tribunalele militare judecă procesele şi cererile date prin lege în competenţa lor.
(3)Tribunalul militar este condus de un preşedinte ajutat de un vicepreşedinte. Dispoziţiile art.
49-51 se aplică în mod corespunzător, colegiile de conducere fiind formate din preşedinte şi
doi judecători.
Art. 61
(1)Curtea Militară de Apel funcţionează în municipiul Bucureşti, ca instanţă unică, cu
personalitate juridică, fiind condusă de un preşedinte ajutat de un vicepreşedinte. Dispoziţiile
art. 49-51 se aplică în mod corespunzător, colegiul de conducere fiind format din preşedinte şi
doi judecători.

4. Ministerul Public
4.1. Dispoziții generale
Art. 131 din Constituția României: Rolul Ministerului Public
(1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi
apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.
(2) Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile
legii.
(3) Parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată, conduc şi supraveghează
activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii.

Art. 132 din Constituția României: Statutul procurorilor

(1) Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al
controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.
(2) Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu
excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

Dispoziții din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară-republicată,

TITLUL III:Ministerul Public, CAPITOLUL I:Atribuţiile Ministerului Public
Art. 62
(1)Ministerul Public îşi exercită atribuţiile în temeiul legii şi este condus de procurorul
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(2)Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii, imparţialităţii şi
controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei, în condiţiile legii.
(3)Procurorii trebuie să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale, prezumţia de
nevinovăţie, dreptul la un proces echitabil, principiul egalităţii de arme, independenţa
instanţelor şi forţa executorie a hotărârilor judecătoreşti definitive. În comunicarea publică,
parchetele trebuie să respecte prezumţia de nevinovăţie, caracterul nepublic al urmăririi
penale şi dreptul nediscriminatoriu la informare.

(4)Parchetele sunt independente în relaţiile cu instanţele judecătoreşti, precum şi cu celelalte

autorităţi publice.
Art. 63
Ministerul Public exercită, prin procurori, următoarele atribuţii:
a)efectuează urmărirea penală în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege şi participă, potrivit
legii, la soluţionarea conflictelor prin mijloace alternative;
b)conduce şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, conduce şi
controlează activitatea altor organe de cercetare penală;
c)sesizează instanţele judecătoreşti pentru judecarea cauzelor penale, potrivit legii;
d)exercită acţiunea civilă, în cazurile prevăzute de lege;
e)participă, în condiţiile legii, la şedinţele de judecată;
f)exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în condiţiile prevăzute de lege;
g)apără drepturile şi interesele legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie, ale
dispăruţilor şi ale altor persoane, în condiţiile legii;
h)acţionează pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, sub coordonarea ministrului
justiţiei, pentru realizarea unitară a politicii penale a statului;
i)studiază cauzele care generează sau favorizează criminalitatea, elaborează şi prezintă
ministrului justiţiei propuneri în vederea eliminării acestora, precum şi pentru perfecţionarea
legislaţiei în domeniu;
j)verifică respectarea legii la locurile de deţinere preventivă;
k)exercită atribuţiile prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu
modificările şi completările ulterioare;

l)exercită orice alte atribuţii prevăzute de lege.

Art. 64
(1)Dispoziţiile procurorului ierarhic superior, date în scris şi în conformitate cu legea, sunt
obligatorii pentru procurorii din subordine.
(2)În soluţiile dispuse, procurorul este independent, în condiţiile prevăzute de lege. Procurorul
poate contesta la Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în cadrul
procedurii de verificare a conduitei judecătorilor şi procurorilor, intervenţia procurorului
ierarhic superior, în orice formă, în efectuarea urmăririi penale sau în adoptarea soluţiei.

(3)Soluţiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de către procurorul ierarhic superior,
când sunt apreciate ca fiind nelegale sau netemeinice.

(4)Lucrările repartizate unui procuror pot fi trecute altui procuror în următoarele

situaţii:
a)suspendarea sau încetarea calităţii de procuror, potrivit legii;
b)în absenţa sa, dacă există cauze obiective care justifică urgenţa şi care împiedică
rechemarea sa;
c)lăsarea cauzei în nelucrare în mod nejustificat mai mult de 30 de zile.

(5)Procurorul poate contesta la Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii,

în cadrul procedurii de verificare a conduitei procurorilor, măsura dispusă, potrivit alin. (4),
de procurorul ierarhic superior.

Art. 65
(1)Procurorii din fiecare parchet sunt subordonaţi conducătorului parchetului respectiv.
(2)Conducătorul unui parchet este subordonat conducătorului parchetului ierarhic superior din
aceeaşi circumscripţie.
(3)Controlul exercitat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie, de procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, de procurorul-şef al Direcţiei
de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sau de procurorul
general al parchetului de pe lângă curtea de apel asupra procurorilor din subordine se poate
realiza direct sau prin procurori anume desemnaţi.

Art. 66
(1)Ministerul Public este autorizat să deţină şi să folosească mijloace adecvate pentru
obţinerea, verificarea, prelucrarea, stocarea şi descoperirea informaţiilor privitoare la
infracţiunile date în competenţa parchetelor, în condiţiile legii.
(2)Organele de poliţie judiciară îşi desfăşoară activitatea de cercetare penală, în mod
nemijlocit, sub conducerea şi supravegherea procurorului, fiind obligate să aducă la
îndeplinire dispoziţiile acestuia.
(3)Serviciile şi organele specializate în culegerea, prelucrarea şi arhivarea informaţiilor au
obligaţia de a pune, de îndată, la dispoziţia parchetului competent, la sediul acestuia, toate
datele şi toate informaţiile, neprelucrate, deţinute în legătură cu săvârşirea infracţiunilor.
(4)Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la alin. (2) şi (3) atrage răspunderea juridică potrivit
legii.

Art. 661
(1)În vederea desfăşurării activităţilor prevăzute de art. 142 alin. (1) din Codul de procedură
penală, în cadrul Ministerului Public pot funcţiona, prin detaşare, ofiţeri sau agenţi de poliţie
judiciară, sub directa conducere şi controlul nemijlocit al procurorilor, în limita posturilor
aprobate potrivit legii.
(2)Detaşarea ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară se dispune, la solicitarea procurorului
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de către ministrul
afacerilor interne, pe o perioadă de cel mult 3 ani, cu posibilitatea prelungirii din 3 în 3 ani, cu
acordul acestora.
(3)Numirea în funcţii a ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară prevăzuţi la alin. (1) se face
prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(31)Nu pot ocupa funcţia de ofiţer sau agent de poliţie judiciară, lucrători, informatori sau
colaboratori, chiar acoperiţi, ai serviciilor de informaţii. Anterior numirii în funcţie, aceştia
vor da o declaraţie olografă pe propria răspundere că nu fac şi nu au făcut parte din serviciile
de informaţii, că nu sunt şi nu au fost colaboratori sau informatori ai acestora.

(4)Încetarea detaşării ofiţerilor şi a agenţilor de poliţie judiciară se poate dispune înaintea

perioadei prevăzute la alin. (2) prin ordin motivat al procurorului general al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(5)Pe durata detaşării ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară nu pot primi de la organele ierarhic
superioare nicio însărcinare.
(6)Dispoziţiile procurorilor sunt obligatorii pentru ofiţerii şi agenţii de poliţie. Actele
întocmite de aceştia din dispoziţia scrisă a procurorului sunt efectuate în numele acestuia.
(7)Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară prevăzuţi la alin. (1) au drepturile şi obligaţiile
prevăzute de lege pentru ofiţerii de poliţie şi agenţii de poliţie, cu excepţiile prevăzute în
prezenta lege, şi beneficiază, în mod corespunzător, de drepturile prevăzute la art. 11 şi 23 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale
judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
(8)Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară detaşaţi în condiţiile alin. (1) îşi păstrează salarizarea
avută la data detaşării.
(9)Atribuţiile prevăzute de lege pentru ministrul afacerilor interne privind drepturile şi
răspunderile ce revin ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară detaşaţi se exercită de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Atribuţiile
privind acordarea gradelor profesionale pentru ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară detaşaţi se
exercită de ministrul afacerilor interne, la propunerea procurorului general al Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(10)Dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei
judiciare, republicată, cu modificările ulterioare, se aplică în mod corespunzător în raport cu
activitatea ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară.
(11)Pentru ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară detaşaţi în cadrul Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt
aplicabile dispoziţiile prevăzute în legile speciale aplicabile acestora.

Art. 67
(1)Procurorul participă la şedinţele de judecată, în condiţiile legii, şi are rol activ în aflarea
adevărului.
(2)Procurorul este liber să prezinte în instanţă concluziile pe care le consideră întemeiate,
potrivit legii, ţinând seama de probele administrate în cauză. Procurorul poate contesta la
Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii intervenţia procurorului
ierarhic superior, pentru influenţarea în orice formă a concluziilor.

(3)În procesele penale, la şedinţa de judecată participă procurorul care a efectuat sau a
supravegheat urmărirea penală ori alt procuror desemnat de conducătorul parchetului.

Art. 68
Procurorul exercită, în condiţiile legii, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pe care
le consideră netemeinice şi nelegale.
Art. 69
(1)Ministrul justiţiei, când consideră necesar, din proprie iniţiativă sau la cererea Secţiei
pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, exercită controlul asupra procurorilor,
prin procurori anume desemnaţi de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, de procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, de
procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism ori de ministrul justiţiei.

(2)Controlul constă în verificarea eficienţei manageriale, a modului în care procurorii îşi

îndeplinesc atribuţiile de serviciu şi în care se desfăşoară raporturile de serviciu cu justiţiabilii
şi cu celelalte persoane implicate în lucrările de competenţa parchetelor. Controlul nu poate
viza măsurile dispuse de procuror în cursul urmăririi penale şi soluţiile adoptate.
(3)Ministrul justiţiei poate să ceară procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie,
procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism, informări asupra activităţii parchetelor şi să dea îndrumări scrise cu privire la
măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea şi combaterea eficientă a criminalităţii.

4.2. Organizarea Ministerului Public

Dispozițiile din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, din CAPITOLUL
II. Organizarea Ministerului Public

4.2.1. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Art. 70
(1)Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie coordonează activitatea parchetelor
din subordine, îndeplineşte atribuţiile prevăzute de lege, are personalitate juridică şi
gestionează bugetul Ministerului Public.
(2)Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este condus de procurorul general
al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ajutat de un prim-adjunct şi un
adjunct.
(3)În activitatea sa, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie este ajutat de 3 consilieri.
(4)Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este
ordonator principal de credite.
Art. 71
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reprezintă
Ministerul Public în relaţiile cu celelalte autorităţi publice şi cu orice persoane juridice sau
fizice, din ţară sau din străinătate.
Art. 72
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie exercită, direct
sau prin procurori anume desemnaţi, controlul asupra tuturor parchetelor.
Art. 73
(1)Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie participă la
şedinţele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Secţii Unite, precum şi la orice complet al
acesteia, când consideră necesar.
(2)În cazul imposibilităţii de participare, procurorul general deleagă pe prim-adjunctul sau pe
adjunctul său ori pe un alt procuror pentru a participa, în locul său, la şedinţele Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie prevăzute la alin. (1).
Art. 74
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie desemnează,
dintre procurorii acestui parchet, pe procurorii care participă la şedinţele Curţii
Constituţionale, în cazurile prevăzute de lege.
Art. 75
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în structură secţii conduse de
procurori-şefi, care pot fi ajutaţi de adjuncţi. În cadrul secţiilor pot funcţiona servicii şi birouri
conduse de procurori-şefi.

Art. 76
În exercitarea atribuţiilor ce-i revin, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie emite ordine cu caracter intern.
Art. 77
(1)În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează colegiul de
conducere, care hotărăşte asupra problemelor generale de conducere ale Ministerului Public.
(2)Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este
constituit din procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
prim-adjunctul, şi 5 procurori aleşi în adunarea generală a procurorilor.
(3)Dispoziţiile art. 49 alin. (3)-(7) se aplică în mod corespunzător.
Art. 78
(1)Adunarea generală a procurorilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
se convoacă de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, anual sau ori de câte ori este necesar.
(2)Dispoziţiile art. 51 se aplică în mod corespunzător.
Art. 79
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie elaborează anual un raport privind
activitatea desfăşurată, pe care îl prezintă Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al
Magistraturii şi ministrului justiţiei, nu mai târziu de luna februarie a anului următor.
Ministrul justiţiei va prezenta Parlamentului concluziile asupra raportului de activitate a
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

4.2.2. Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism

Art. 791
(1)În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează Direcţia de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ca structură specializată
în combaterea criminalităţii organizate şi terorismului.
(2)Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism se
încadrează cu procurori numiţi prin ordin al procurorului-şef al acestei direcţii, cu avizul
Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în limita posturilor prevăzute
în statul de funcţii, aprobat potrivit legii.

(3)Pentru a fi numiţi în cadrul Direcţiei de Investigarea a Infracţiunilor de Criminalitate

Organizată şi Terorism, procurorii trebuie să nu fi fost sancţionaţi disciplinar, să aibă o bună
pregătire profesională, o conduită morală ireproşabilă, o vechime de cel puţin 10 ani în funcţia
de procuror sau judecător şi să fi fost declaraţi admişi în urma interviului organizat de către
comisia constituită în acest scop.

(4)La interviu poate participa orice procuror care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (3).
(5)Interviul constă în verificarea pregătirii profesionale, a capacităţii de a lua decizii şi de a-şi
asuma răspunderea, a rezistenţei la stres, precum şi a altor calităţi specifice.
(6)La evaluarea candidaţilor vor fi avute în vedere şi activitatea desfăşurată de procurori,
cunoaşterea unei limbi străine şi cunoştinţele de operare pe calculator.
(7)Comisia prevăzută la alin. (3) este numită prin ordin al procurorului-şef al Direcţiei de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi este formată din 3
procurori din cadrul Direcţiei. Din comisie pot face parte şi specialişti în psihologie, resurse
umane şi alte domenii.
(8)Procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism evaluează, anual, rezultatele obţinute de procurorii Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
(9)Procurorii numiţi în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism pot fi revocaţi prin ordin al procurorului şef al acestei direcţii, cu
avizul Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul exercitării
necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării uneia dintre
sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 100 lit. b)-e) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare.

(10)La data încetării activităţii în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de

Criminalitate Organizată şi Terorism, procurorul revine la parchetul de unde provine.

(11)De la data revenirii la parchetul de unde provin, procurorii care au activat în cadrul
Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism îşi
redobândesc gradul profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare acestuia avute
anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul
desfăşurării activităţii în cadrul acestei direcţii.

(12)Atribuţiile, competenţa, structura, organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a

Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sunt stabilite prin lege specială.
(13)Dispoziţiile art. 48 alin. (10) şi (11) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor
şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod
corespunzător.
Art. 792
(1)În cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism
funcţionează colegiul de conducere, care hotărăşte asupra problemelor generale de conducere
ale acestei direcţii.
(2)Colegiul de conducere al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism este constituit din procurorul-şef, unul dintre adjuncţii acestuia şi 5
procurori aleşi în adunarea generală a procurorilor.
(3)Dispoziţiile art. 49 alin. (3)-(7) se aplică în mod corespunzător.
Art. 793
(1)Adunarea generală a procurorilor Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism se convoacă de către procurorul-şef al acestei direcţii, anual sau ori de
câte ori este necesar.
(2)Dispoziţiile art. 51 se aplică în mod corespunzător.

Art. 794
Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism elaborează
anual un raport privind activitatea desfăşurată, pe care îl prezintă secţiei pentru procurori a
Consiliului Superior al Magistraturii şi ministrului justiţiei, nu mai târziu de luna februarie a
anului următor. Ministrul justiţiei va prezenta Parlamentului concluziile asupra raportului de
activitate al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

4.2.3. Parchetul Naţional Anticorupţie

Art. 80
(1)Parchetul Naţional Anticorupţie este specializat în combaterea infracţiunilor de corupţie,
potrivit legii, îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul României şi funcţionează pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(2)Parchetul Naţional Anticorupţie se organizează ca structură autonomă în cadrul
Ministerului Public şi este coordonat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie.
(3)Parchetul Naţional Anticorupţie are personalitate juridică şi sediul în municipiul Bucureşti.
Art. 81
(1)Parchetul Naţional Anticorupţie îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al
imparţialităţii şi al controlului ierarhic.
(2)Parchetul Naţional Anticorupţie este independent în raport cu instanţele judecătoreşti şi cu
parchetele de pe lângă acestea, precum şi în relaţiile cu celelalte autorităţi publice,
exercitându-şi atribuţiile numai în temeiul legii şi pentru asigurarea respectării acesteia.
Art. 82
(1)Parchetul Naţional Anticorupţie este condus de un procuror general, asimilat prim-
adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
ajutat de 2 adjuncţi, asimilaţi adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(2)În activitatea sa, procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie este ajutat de 2
consilieri, asimilaţi consilierilor procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie.
(3)Procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie este ordonator principal de credite.
(4)Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale Parchetului Naţional Anticorupţie se
asigură de la bugetul de stat.
Art. 83
(1)În cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie funcţionează colegiul de conducere, care
hotărăşte asupra problemelor generale de conducere ale acestui parchet.
(2)Colegiul de conducere al Parchetului Naţional Anticorupţie este constituit din procurorul
general, unul dintre adjuncţii acestuia şi 5 procurori aleşi în adunarea generală a procurorilor.
(3)Dispoziţiile art. 49 alin. (3)-(7) se aplică în mod corespunzător.
Art. 84
(1)Adunarea generală a procurorilor Parchetului Naţional Anticorupţie se convoacă de către
procurorul general al acestui parchet, anual sau ori de câte ori este necesar.
(2)Dispoziţiile art. 51 se aplică în mod corespunzător.
Art. 85
În exercitarea atribuţiilor ce-i revin, procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie
emite ordine cu caracter intern.
Art. 86
(1)În cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie se pot înfiinţa servicii teritoriale, servicii, birouri
şi alte compartimente de activitate, prin ordin al procurorului-şef al acestei direcţii, cu avizul
conform al Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

(2)Sediul serviciilor teritoriale şi circumscripţia acestora se stabilesc de procurorul general al

Parchetului Naţional Anticorupţie, de regulă, în localităţile în care îşi au sediul parchetele de
pe lângă curţile de apel şi în raport cu circumscripţiile acestora.
Art. 87
(1)Direcţia Naţională Anticorupţie se încadrează cu procurori numiţi prin ordin al
procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, la propunerea Secţiei pentru procurori a
Consiliului Superior al Magistraturii, în urma concursului organizat în acest sens, în limita
posturilor prevăzute în statul de funcţii, aprobat potrivit legii.

(2)Pentru a fi numiţi în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, procurorii trebuie să nu fi fost

sancţionaţi disciplinar, să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproşabilă,
cel puţin 10 ani vechime în funcţia de procuror sau judecător şi să fi fost declaraţi admişi în
urma unui concurs organizat de către comisia constituită în acest scop.

(3)Concursul prevăzut la alin. (2) constă în:

a)un interviu transmis în direct, susţinut în faţa Secţiei de procurori a Consiliului Superior al
Magistraturii;
b)o probă având ca obiect evaluarea a minimum 5 rechizitorii alese aleatoriu, precum şi a
altor acte întocmite de candidaţi şi considerate relevante de aceştia, din ultimii 5 ani de
activitate.

(4)Interviul constă în verificarea pregătirii profesionale, a capacităţii de a lua decizii şi de a-şi

asuma răspunderea, a rezistenţei la stres, precum şi altor calităţi specifice.
(5)La evaluarea candidaţilor, vor fi avute în vedere şi activitatea desfăşurată de procurori,
cunoaşterea unei limbi străine şi cunoştinţele de operare pe calculator.
(6)Evaluarea prevăzută la alin. (3) lit. b) se efectuează de o comisie desemnată de secţia
pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, formată din 2 procurori de la Direcţia
Naţională Anticorupţie propuşi de procurorul-şef al direcţiei, 2 procurori de la Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie propuşi de procurorul general şi un formator propus de
Institutul Naţional al Magistraturii.

(7)Procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie evaluează, anual, rezultatele

obţinute de procurorii Parchetului Naţional Anticorupţie.
(8)Procurorii numiţi în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie pot fi revocaţi prin ordin al
procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cu avizul secţiei pentru procurori a
Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor
specifice funcţiei sau în cazul aplicării uneia dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la art.
100 lit. b)-e) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(9)La data încetării activităţii în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, procurorul revine la
parchetul de unde provine.

(91)De la data revenirii la parchetul de unde provin, procurorii care au activat în cadrul
Direcţiei Naţionale Anticorupţie îşi redobândesc gradul profesional de execuţie şi salarizarea
corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în
condiţiile legii, în timpul desfăşurării activităţii în cadrul direcţiei.

(10)Atribuţiile, competenţa, structura, organizarea şi funcţionarea Parchetului Naţional

Anticorupţie sunt stabilite prin lege specială.
(11)Dispoziţiile art. 48 alin. (10) şi (11) din Legea nr. 303/2004, republicată, se aplică în mod
corespunzător.
Art. 88
Direcţia Naţională Anticorupţie elaborează anual un raport privind activitatea desfăşurată, pe
care îl prezintă Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii şi ministrului
justiţiei, nu mai târziu de luna februarie a anului următor. Ministrul justiţiei va prezenta
Parlamentului concluziile asupra raportului de activitate al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

4.2.4. Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie

Art. 881
(1)În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se înfiinţează şi
funcţionează Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie care are competenţa
exclusivă de a efectua urmărirea penală pentru infracţiunile săvârşite de judecători şi
procurori, inclusiv judecătorii şi procurorii militari şi cei care au calitatea de membri ai
Consiliului Superior al Magistraturii.
(2)Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie îşi păstrează competenţa de urmărire
penală şi în situaţia în care, alături de persoanele prevăzute la alin. (1), sunt cercetate şi alte
persoane.
(3)În cazul infracţiunilor săvârşite de judecătorii şi procurorii militari, dispoziţiile art. 56 alin.
(4) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările
ulterioare, nu sunt aplicabile.
(4)Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie este condusă de un procuror-şef secţie,
ajutat de un procuror-şef adjunct, numiţi în funcţie de Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii, în condiţiile prezentei legi.
(5)Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
soluţionează conflictele de competenţă apărute între Secţia pentru investigarea infracţiunilor
din justiţie şi celelalte structuri sau unităţi din cadrul Ministerului Public.
N.R.: "De la data operaţionalizării Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie,
cauzele de competenţa acesteia, aflate în lucru la Direcţia Naţională Anticorupţie şi alte
unităţi de parchet, precum şi dosarele cauzelor referitoare la infracţiunile prevăzute de art. 881
alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi
soluţionate până la data acestei operaţionalizări se preiau de către aceasta."

(6)[textul din Art. 88^1, alin. (6) din titlul III, capitolul II, sectiunea 2^1 a fost abrogat la 03-
oct-2020 de Actul din Decizia 547/2020]
Art. 882
(1)Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie îşi desfăşoară activitatea potrivit
principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic.
(2)Este interzisă delegarea sau detaşarea de procurori în cadrul Secţiei pentru investigarea
infracţiunilor din justiţie.
(3)- Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie funcţionează cu un număr de 15
posturi de procuror.

(4)Numărul de posturi al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie poate fi

modificat, în funcţie de volumul de activitate, prin ordin al procurorului general al Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la solicitarea procurorului-şef secţie, cu avizul
conform al Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
(5)Pe durata desfăşurării activităţii în cadrul Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din
Justiţie, procurorii cu funcţii de conducere şi execuţie beneficiază de drepturile procurorilor
detaşaţi, în condiţiile legii.

Art. 883
(1)Procurorul-şef al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie este numit în funcţie
de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în urma unui concurs care constă în
prezentarea unui proiect referitor la exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere
respective, urmărindu-se competenţele manageriale, gestiunea eficientă a resurselor,
capacitatea de a-şi asuma decizii şi responsabilităţi, competenţele de comunicare şi rezistenţa
la stres, precum şi integritatea candidatului, evaluarea activităţii sale ca procuror şi modul în
care acesta se raportează la valori specifice profesiei, precum independenţa justiţiei ori
respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
(2)Componenţa comisiei de concurs este următoarea:
a)3 membri judecători, care fac parte din Secţia pentru judecători şi au funcţionat la o instanţă
de grad de cel puţin curte de apel, desemnaţi de Secţia pentru judecători;
b)un membru procuror, care face parte din Secţia pentru procurori şi a funcţionat la un parchet
de grad de cel puţin parchet de pe lângă curtea de apel, desemnat de Secţia pentru procurori.
(3)Condiţiile pentru ca un procuror să se înscrie la concursul pentru ocuparea postului de
procuror-şef al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie sunt cele prevăzute la art.
885 alin. (3).
(4)Fiecare candidat va depune un curriculum vitae, declaraţiile prevăzute la art. 48 alin. (11)
din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, un proiect
privind exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere şi orice alte înscrisuri pe care le
consideră relevante în susţinerea candidaturii sale.
(5)Documentele depuse de fiecare candidat vor fi publicate pe pagina de internet a Consiliului
Superior al Magistraturii, cu cel puţin 10 zile înaintea concursului.
(6)Comisia de concurs va propune Plenului Consiliului Superior al Magistraturii numirea
procurorului-şef al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, după evaluarea
candidaturilor şi a proiectelor, în urma unui interviu transmis în direct.
(7)Revocarea din funcţia de procuror-şef al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din
justiţie se face de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în caz de neîndeplinire a
atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul în care acesta a fost sancţionat disciplinar în ultimii
3 ani, la propunerea comisiei prevăzute la alin. (2).
(8)Procurorul-şef al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie este numit în funcţie
pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.
N.R.: "Prin derogare de la dispoziţiile art. 883-885 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea
judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, până la finalizarea
concursurilor organizate pentru numirea în funcţiile de procuror-şef al Secţiei pentru
investigarea infracţiunilor din justiţie şi a celor de execuţie de procuror în cadrul secţiei şi
validarea rezultatelor acestora, funcţiile de procuror-şef şi cel puţin o treime din funcţiile de
execuţie de procuror vor fi exercitate provizoriu de procurori care îndeplinesc condiţiile
prevăzute de lege pentru numirea în aceste funcţii, selectaţi de comisia de concurs constituită
în condiţiile art. 883 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare."

Art. 884
(1)Procurorul-şef adjunct al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie este numit în
funcţie de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea motivată a procurorului-
şef secţie, dintre procurorii deja numiţi în cadrul secţiei.
(2)Numirea în funcţia de procuror-şef adjunct al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din
justiţie se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.
(3)Revocarea procurorului-şef adjunct al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie
se face de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea motivată a procurorului-
şef secţie, în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei, în cazul în
care acesta a fost sancţionat disciplinar.
N.R.: "Prin derogare de la dispoziţiile art. 883-885 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea
judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, până la finalizarea
concursurilor organizate pentru numirea în funcţiile de procuror-şef al Secţiei pentru
investigarea infracţiunilor din justiţie şi a celor de execuţie de procuror în cadrul secţiei şi
validarea rezultatelor acestora, funcţiile de procuror-şef şi cel puţin o treime din funcţiile de
execuţie de procuror vor fi exercitate provizoriu de procurori care îndeplinesc condiţiile
prevăzute de lege pentru numirea în aceste funcţii, selectaţi de comisia de concurs constituită
în condiţiile art. 883 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare."

Art. 885
(1)Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie se încadrează cu procurori numiţi de
către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în urma unui concurs, în limita posturilor
prevăzute în statul de funcţii, aprobat potrivit legii, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea
continuării activităţii în cadrul secţiei pentru o perioadă totală de cel mult 9 ani.
(2)Concursul este susţinut în faţa comisiei de concurs compuse potrivit art. 883 alin. (2), din
care face parte de drept şi procurorul-şef secţie.
(3)Pentru a participa la concursul pentru numirea în cadrul Secţiei pentru investigarea
infracţiunilor din justiţie, procurorii trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele
condiţii:
a)să nu fi fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani;
b)să aibă cel puţin gradul de parchet de pe lângă curte de apel;
c)să aibă o vechime efectivă de cel puţin 18 ani în funcţia de procuror;
d)să aibă o bună pregătire profesională;
e)să aibă o conduită morală ireproşabilă.
(4)La concurs poate participa orice procuror care, până la data stabilită pentru începerea
concursului, îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (3).
(5)Concursul prevăzut la alin. (2) constă în:
a)un interviu, transmis în direct şi ulterior arhivat pe pagina de internet a Consiliului Superior
al Magistraturii, susţinut în faţa comisiei prevăzute la art. 883 alin. (2) din care face parte de
drept şi procurorul şef secţie;

b)o evaluare a activităţii din ultimii 5 ani;

c)o evaluare a unor acte profesionale întocmite de candidaţi din ultimii 3 ani de activitate.
(6)Interviul constă în verificarea pregătirii profesionale, a capacităţii de a lua decizii şi de a-şi
asuma răspunderea, a rezistenţei la stres, precum şi a altor calităţi specifice. La interviu
participă procurorul-şef secţie şi un psiholog, care pot pune întrebări candidaţilor.
(7)Evaluarea prevăzută la alin. (5) lit. b) se efectuează de către 2 procurori şi 2 judecători din
cadrul Inspecţiei Judiciare, desemnaţi de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, la
propunerea inspectorului-şef. Punctajul se acordă în urma unei analize ce va avea în vedere
inclusiv durata şi complexitatea cazurilor lucrate de procuror, rata de achitări, restituiri,
condamnări, eventualele sesizări făcute din partea persoanelor cercetate şi soluţiile date la
acestea.
(8)Evaluarea prevăzută la alin. (5) lit. c) se efectuează de o comisie desemnată de Plenul
Consiliului Superior al Magistraturii, formată din 2 procurori din cadrul Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi 2 judecători din Secţia penală a Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, propuşi de colegiile de conducere ale acestora, precum şi un formator din
cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, propus de Consiliul ştiinţific al acestuia.
(9)Punctajul maxim ce poate fi atribuit la probele de concurs este de 100 de puncte,
distribuite astfel:
a)60 de puncte pentru proba prevăzută la alin. (5) lit. a);
b)20 de puncte pentru proba prevăzută la alin. (5) lit. b);
c)20 de puncte pentru proba prevăzută la alin. (5) lit. c).
(10)Punctajul minim pentru a fi declarat admis la concurs este de 70 de puncte, dar nu
mai puţin decât următorul punctaj pentru fiecare probă în parte:
a)minimum 25 de puncte pentru proba prevăzută la alin. (5) lit. a);
b)minimum 15 puncte pentru proba prevăzută la alin. (5) lit. b);
c)minimum 10 puncte pentru proba prevăzută la alin. (5) lit. c).
(11)Numirea în funcţia de procuror din cadrul Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din
justiţie se va face de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în limita posturile
vacante şi în ordinea punctelor obţinute.
(111)Membrii comisiilor de concurs prevăzute în prezenta secţiune nu devin incompatibili şi
îşi exprimă votul în Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.
(112)Comisiile de concurs prevăzute de art. 883, respectiv de art. 885 îşi desfăşoară legal
activitatea în prezenta a cel puţin 3 membri.

(12)Procedurile de numire, continuare a activităţii în cadrul secţiei şi revocare din funcţiile de

conducere şi execuţie din cadrul secţiei vor fi detaliate într-un regulament aprobat de Plenul
Consiliului Superior al Magistraturii.
N.R.: "Prin derogare de la dispoziţiile art. 883-885 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea
judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, până la finalizarea
concursurilor organizate pentru numirea în funcţiile de procuror-şef al Secţiei pentru
investigarea infracţiunilor din justiţie şi a celor de execuţie de procuror în cadrul secţiei şi
validarea rezultatelor acestora, funcţiile de procuror-şef şi cel puţin o treime din funcţiile de
execuţie de procuror vor fi exercitate provizoriu de procurori care îndeplinesc condiţiile
prevăzute de lege pentru numirea în aceste funcţii, selectaţi de comisia de concurs constituită
în condiţiile art. 883 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare."

Art. 886
(1)La expirarea termenului de 3 ani, procurorul poate cere continuarea activităţii în cadrul
Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie pe o nouă perioadă de 3 ani, fără a depăşi
în total 9 ani de activitate în cadrul secţiei.
(2)Cu 3 luni înainte de expirarea termenului de numire, Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii va analiza cererea depusă de procurorul care solicită continuarea activităţii în
cadrul secţiei şi decide asupra acesteia, având în vedere evaluarea activităţii desfăşurate de
acesta în ultimii 3 ani.
(3)La data încetării activităţii în cadrul Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie,
procurorul revine la parchetul de unde provine.
(4)De la data revenirii la parchetul de unde provin, procurorii care au activat în cadrul Secţiei
pentru investigarea infracţiunilor din justiţie îşi redobândesc gradul profesional de execuţie şi
salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a
promovării, în condiţiile legii, în timpul desfăşurării activităţii în cadrul secţiei.
Art. 887
(1)Procurorii numiţi în cadrul Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie pot fi
revocaţi de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, la cererea motivată a procurorului-şef
al secţiei, în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei, în cazul
aplicării unei sancţiuni disciplinare.
(2)În cazul revocării, procurorul revine la parchetul de unde provine şi îşi redobândeşte gradul
profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele
dobândite ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul desfăşurării activităţii în cadrul
direcţiei.
Art. 888
(1)Atribuţiile Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie sunt următoarele:
a)efectuarea urmăririi penale, în condiţiile prevăzute în Legea nr. 135/2010, cu modificările şi
completările ulterioare, pentru infracţiunile aflate în competenţa sa;
b)sesizarea instanţelor judecătoreşti pentru luarea măsurilor prevăzute de lege şi pentru
judecarea cauzelor privind infracţiunile prevăzute la lit. a);
c)constituirea şi actualizarea bazei de date în domeniul infracţiunilor aflate în domeniul de
competenţă;
d)[textul din Art. 88^8, alin. (1), litera D. din titlul III, capitolul II, sectiunea 2^1 a fost
abrogat la 03-oct-2020 de Actul din Decizia 547/2020]
e)exercitarea altor atribuţii prevăzute de lege.

(2)Participarea la şedinţele de judecată în cauzele de competenţa secţiei se asigură de

procurori din cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie sau de către procurori din cadrul parchetului de pe lângă instanţa învestită cu
judecarea cauzei.
*) ICCJ admite sesizările formulate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul ICCJ
Secţia penală prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile şi stabileşte că,
îninterpretarea dispoziţiilor art. 888 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, participarea la şedinţele
de judecată în cauzele de competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie - Secţia pentru investigarea infracţiunilor de justiţie, în care urmărirea penală s-a
efectuat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională
Anticorupţie, se asigură de procurori din cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de către procurori din cadrul parchetului de pe lângă
instanţa învestită cu judecarea cauzei.

Art. 889
- Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie elaborează anual un raport privind
activitatea desfăşurată, pe care îl prezintă, nu mai târziu de luna februarie a anului următor,
Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Art. 8810
(1)În vederea desfăşurării activităţilor specifice prevăzute de Codul de procedură penală, în
cadrul Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie funcţionează, prin detaşare, ofiţeri
sau agenţi de poliţie judiciară sub directa conducere şi controlul nemijlocit al procurorilor
Secţiei, în limita posturilor prevăzute de lege.
(2)Detaşarea ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară se dispune la solicitarea procurorului-
şef al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie de către ministrul afacerilor interne,
pe o perioadă de cel mult 3 ani, cu posibilitatea prelungirii din 3 în 3 ani, cu acordul acestora.
(3)Numirea în funcţie a ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară prevăzuţi la alin. (1) se face
prin ordin al procurorului-şef al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie.
(4)Încetarea detaşării ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară se poate dispune înaintea
perioadei prevăzute la alin. (2) prin ordin motivat al procurorului-şef al Secţiei pentru
investigarea infracţiunilor din justiţie.
(5)Pe durata detaşării, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară nu pot primi de la organele ierarhic
superioare din poliţia judiciară nicio însărcinare.
(6)Dispoziţiile procurorilor din cadrul Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie
sunt obligatorii pentru ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară. Actele întocmite de aceştia din
dispoziţia scrisă a procurorului sunt efectuate în numele acestuia.
(7)Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară prevăzuţi la alin. (1) au drepturile şi obligaţiile
prevăzute de lege pentru ofiţerii de poliţie şi agenţii de poliţie, cu excepţiile prevăzute de
prezenta lege, şi beneficiază, în mod corespunzător, de drepturile prevăzute la art. 13 şi 23 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale
judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
(8)Salarizarea ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară prevăzuţi la alin. (1) se realizează
potrivit dispoziţiilor legale aplicabile ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară din cadrul
Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
(9)Atribuţiile prevăzute de lege pentru ministrul afacerilor interne privind drepturile şi
răspunderile ce revin ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară detaşaţi se exercită de
procurorul-şef al Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie. Atribuţiile privind
acordarea gradelor profesionale pentru ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară detaşaţi se
exercită de ministrul afacerilor interne, la propunerea procurorului-şef al Secţiei pentru
investigarea infracţiunilor din justiţie.
(10)Dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei
judiciare, republicată, cu modificările ulterioare, se aplică în mod corespunzător în raport cu
activitatea ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară prevăzuţi la alin. (1).
Art. 8811
(1)Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie se încadrează cu specialişti în domeniul
prelucrării şi valorificării informaţiilor, economic, financiar, vamal, informatic, precum şi în
alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice sau de specialitate în activitatea de
urmărire penală.
(2)Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) sunt numiţi în cadrul Secţiei pentru investigarea
infracţiunilor din justiţie prin ordin al procurorului-şef al acesteia şi au calitatea de funcţionar
public.
(3)Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere,
supraveghere şi control nemijlocit al procurorilor Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din
justiţie şi au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru funcţionarii publici. Salariile de
bază pentru specialiştii din cadrul Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie sunt
cele prevăzute la art. 28 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea
personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu
art. 1 lit. e) şi art. 22 alin. (1)-(3) din capitolul VIII al anexei nr. V din aceeaşi lege.
Specialiştii beneficiază, în mod corespunzător, de drepturile prevăzute la art. 13 şi 23 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

4.2.5. Parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunale, tribunale pentru minori şi familie
şi judecătorii
Art. 89
(1)Pe lângă fiecare curte de apel, tribunal, tribunal pentru minori şi familie şi judecătorie
funcţionează un parchet.
(2)Parchetele au sediul în localităţile în care îşi au sediul instanţele pe lângă care funcţionează
şi au aceeaşi circumscripţie cu acestea.
(3)Parchetele de pe lângă curţile de apel şi parchetele de pe lângă tribunale au personalitate
juridică. Parchetele de pe lângă tribunalele pentru minori şi familie şi parchetele de pe lângă
judecătorii nu au personalitate juridică.
Art. 90
(1)Parchetele de pe lângă curţile de apel şi tribunale au în structură secţii, în cadrul cărora pot
funcţiona servicii şi birouri. Parchetele de pe lângă curţile de apel au în structură şi câte o
secţie pentru minori şi familie.
(2)În raport cu natura şi numărul cauzelor, în cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii pot
funcţiona secţii specializate.

(2)[textul din Art. 90, alin. (2) din titlul III, capitolul II, sectiunea 3 a fost abrogat la 01-feb-
2014 de Art. 72, punctul 16. din titlul II din Legea 255/2013]
(3)Birourile, serviciile ori alte compartimente de specialitate din cadrul parchetelor se
stabilesc de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, cu avizul ministrului justiţiei.
Art. 91
În localităţile unde funcţionează sediile secundare ale tribunalelor şi judecătoriilor se
înfiinţează sedii secundare ale parchetelor, cu activitate permanentă, având aceeaşi
circumscripţie cu sediile secundare ale instanţelor pe lângă care funcţionează.
Art. 92
(1)Parchetele de pe lângă curţile de apel sunt conduse de procurori generali.
(2)Parchetele de pe lângă tribunale, tribunale pentru minori şi familie şi judecătorii sunt
conduse de prim-procurori.
(3)Procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel şi prim-procurorii parchetelor
de pe lângă tribunale exercită şi atribuţii de coordonare şi control al administrării parchetului
unde funcţionează, precum şi al parchetelor din circumscripţie.
(4)Prim-procurorii parchetelor de pe lângă tribunalele pentru minori şi prim-procurorii
parchetelor de pe lângă judecătorii exercită şi atribuţii de administrare a parchetului.
(5)Dispoziţiile art. 46 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

Art. 93
Procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel au calitatea de ordonatori
secundari de credite, iar prim-procurorii parchetelor de pe lângă tribunale au calitatea de
ordonatori terţiari de credite.
Art. 94
(1)În funcţie de volumul de activitate, la parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunale,
judecătoriile care îşi au sediul în reşedinţele de judeţ, precum şi parchetele de pe lângă
judecătoriile din municipiul Bucureşti, procurorul general sau, după caz, prim-procurorul
poate fi ajutat de 1-2 adjuncţi, iar la parchetele de pe lângă tribunalele pentru minori şi familie
şi celelalte judecătorii, prim-procurorul poate fi ajutat de un adjunct.

(2)La Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi la Parchetul de pe lângă Tribunalul

Bucureşti, procurorul general sau, după caz, prim-procurorul poate fi ajutat de 1-3 adjuncţi.
Art. 95
(1)Secţiile, serviciile şi birourile parchetelor de pe lângă instanţe sunt conduse de procurori
şefi.
(2)Conducătorul fiecărui parchet repartizează procurorii pe secţii, servicii şi birouri, în funcţie
de pregătirea, specializarea şi aptitudinile acestora.
(3)Conducătorul fiecărui parchet repartizează dosarele procurorilor, ţinând cont de
specializarea acestora.
Art. 96
(1)În cadrul parchetelor funcţionează colegii de conducere, care avizează problemele generale
de conducere ale parchetelor.
(2)Colegiile de conducere ale parchetelor de pe lângă curţi de apel, tribunale, tribunale pentru
minori şi familie şi judecătorii au în componenţă procurori care deţin funcţii de nivelul celor
prevăzute la art. 49 alin. (2) pentru colegiile de conducere ale instanţelor.
(3)Dispoziţiile art. 49 alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător.
Art. 97
Dispoziţiile art. 50 şi 51 se aplică în mod corespunzător şi pentru organizarea şi desfăşurarea
adunărilor generale ale procurorilor.
4.2.6. Organizarea parchetelor militare
Art. 98
(1)Pe lângă fiecare instanţă militară funcţionează un parchet militar. Pe lângă Curtea Militară
de Apel Bucureşti funcţionează Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel
Bucureşti, iar pe lângă tribunalele militare funcţionează parchetele militare de pe lângă
tribunalele militare.

(2)Circumscripţiile parchetelor militare sunt prevăzute în anexa nr. 2 care face parte
integrantă din prezenta lege.
(3)Parchetele militare prevăzute la alin. (1) au, fiecare, statut de unitate militară, cu indicativ
propriu.
Art. 99
(1)Parchetele militare sunt conduse de un prim-procuror militar ajutat de un prim-procuror
militar adjunct.
(2)Parchetul Militar de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este condus de un procuror general
militar, ajutat de un procuror general militar adjunct.
Art. 100
(1)Parchetele militare exercită prin procurorii militari atribuţiile prevăzute la art. 63, care se
aplică în mod corespunzător.
(2)Parchetele militare efectuează urmărirea penală în cauzele privind fapte penale comise de
militari români dislocaţi pe teritoriul altor state, în cadrul unor forţe multinaţionale, în
condiţiile în care, potrivit unei convenţii internaţionale, pe teritoriul statului primitor poate fi
exercitată jurisdicţia română. Procurorii militari participă la şedinţele de judecată ce se
desfăşoară potrivit art. 57.
(3)Parchetele militare dispun de organe de cercetare specială puse în serviciul lor şi faţă de
care exercită atribuţiile prevăzute la art. 63 lit. b).
(4)Dispoziţiile art. 96 şi 97 se aplică în mod corespunzător.
Art. 101
Când persoana cercetată este militar activ, urmărirea penală se efectuează de procurorul
militar, indiferent de gradul militar al persoanei cercetate.

Art. 102
(1)În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetului Naţional
Anticorupţie funcţionează secţii sau servicii de combatere a infracţiunilor săvârşite de militari
care au, fiecare, statut de unitate militară, cu indicativ propriu.
(2)Pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, precum şi pentru stabilirea cauzelor care
generează sau favorizează criminalitatea în rândul militarilor şi salariaţilor civili ai structurilor
militarizate, parchetele militare şi secţiile prevăzute în alin. (1) organizează şi desfăşoară,
conform competenţei, activităţi comune ale procurorilor militari cu organe din cadrul
Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne, precum şi din cadrul altor
structuri militare, pe bază de protocoale.

5. Institutul Național al Magistraturii

5.1. Organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional al Magistraturii
Art. 103
(1)Institutul Naţional al Magistraturii este instituţia publică cu personalitate juridică, aflată în
coordonarea Consiliului Superior al Magistraturii, care realizează formarea iniţială a
judecătorilor şi procurorilor, formarea profesională continuă a judecătorilor şi procurorilor în
funcţie, precum şi formarea formatorilor, în condiţiile legii.
(11)Institutul Naţional al Magistraturii poate desfăşura acţiuni de cooperare cu instituţii de
formare profesională a judecătorilor şi procurorilor din alte state, cu aprobarea prealabilă a
Consiliului Superior al Magistraturii. În condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului,
Institutul Naţional al Magistraturii poate suporta din bugetul propriu sau, după caz, din
fonduri externe cheltuielile efectuate pentru participarea reprezentanţilor instituţiilor din alte
state la acţiunile de cooperare desfăşurate în România.

(2)Institutul Naţional al Magistraturii nu face parte din sistemul naţional de învăţământ şi

educaţie şi nu este supus dispoziţiilor legale în vigoare cu privire la acreditarea instituţiilor de
învăţământ superior şi recunoaşterea diplomelor.
(3)Institutul Naţional al Magistraturii are sediul în municipiul Bucureşti.
Art. 104
(1)Institutul Naţional al Magistraturii este condus de un consiliu ştiinţific format din 13
membri: un judecător al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, un procuror de la Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, un judecător al Curţii de Apel Bucureşti, un procuror
de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, desemnaţi de Consiliul Superior al
Magistraturii, 3 profesori universitari, recomandaţi de Facultatea de Drept a Universităţii
Bucureşti, Facultatea de Drept a Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi şi Facultatea de
Drept a Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, 3 reprezentanţi aleşi ai personalului de
instruire din cadrul Institutului, un reprezentant al auditorilor de justiţie, un reprezentant al
asociaţiilor profesionale legal constituite ale judecătorilor şi procurorilor, precum şi directorul
Institutului Naţional al Magistraturii, care face parte de drept din consiliu şi îl prezidează.
(2)Directorul Institutului Naţional al Magistraturii şi cei doi adjuncţi ai acestuia sunt numiţi şi
revocaţi de Consiliul Superior al Magistraturii. Numirea directorului Institutului Naţional al
Magistraturii şi a celor doi adjuncţi ai acestuia se face din rândul personalului de instruire de
specialitate juridică al Institutului, al judecătorilor şi procurorilor sau al cadrelor didactice din
învăţământul superior juridic acreditat potrivit legii.

(3)Durata mandatului membrilor consiliului ştiinţific este de 3 ani şi poate fi reînnoit, cu

excepţia mandatului reprezentantului auditorilor de justiţie, care este ales pe un an.
(4)Calitatea de membru al consiliului ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii este
incompatibilă cu calitatea de membru al unui partid politic.

Art. 105
Consiliul ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii propune proiectul de buget şi
hotărăşte asupra problemelor care privesc organizarea şi funcţionarea Institutului, la
propunerea directorului acestei instituţii.
Art. 106
(1)Institutul Naţional al Magistraturii este finanţat de la bugetul de stat, prin bugetul
Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii.
(2)Directorul Institutului Naţional al Magistraturii este ordonator terţiar de credite.

Art. 107
(1)Numărul maxim de posturi pentru Institutul Naţional al Magistraturii se stabileşte prin
hotărâre a Guvernului.
(2)Structura organizatorică, statele de funcţii şi statele de personal ale Institutului Naţional al
Magistraturii se aprobă de Consiliul Superior al Magistraturii.
Art. 108
(1)Personalul de instruire al Institutului Naţional al Magistraturii este asigurat, de regulă, din
rândul judecătorilor şi procurorilor în funcţie, care pot fi detaşaţi în condiţiile prezentei legi,
cu acordul lor, în cadrul Institutului, cu avizul consiliului ştiinţific al Institutului.
(2)Institutul Naţional al Magistraturii poate folosi, în condiţiile legii, şi cadre didactice din
învăţământul juridic superior acreditat potrivit legii, alţi specialişti români şi străini, precum şi
personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004,
republicată, pentru desfăşurarea procesului de formare profesională.
(3)Salarizarea personalului de instruire al Institutului Naţional al Magistraturii, la plata
cu ora, se face în funcţie de activităţile desfăşurate şi de indemnizaţia brută lunară
maximă a unui judecător cu funcţie de execuţie la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu
vechimea cea mai mare în muncă şi în funcţie, astfel:
a)în cazul activităţilor de predare de tip curs sau conferinţă, orele efectuate se înmulţesc cu un
coeficient de 2,5;
b)în cazul activităţilor de seminar, precum şi al altor activităţi didactice şi/sau conexe
procesului de formare iniţială şi continuă, orele efectuate se înmulţesc cu un coeficient de 1,5;
c)celelalte activităţi specifice formării iniţiale şi continue vor fi cuantificate pe baza unei
metodologii aprobate prin hotărâre a Consiliului ştiinţific al Institutului.

Art. 109
Prin hotărâre a Guvernului se pot înfiinţa, în subordinea Ministerului Justiţiei şi a Ministerului
Public, centre regionale de formare profesională continuă a grefierilor şi a altor categorii de
personal de specialitate.

5.2. Asistenţii judiciari

Art. 110
Asistenţii judiciari sunt numiţi de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Economic şi
Social, pe o perioadă de 5 ani, dintre persoanele cu o vechime în funcţii juridice de cel puţin 5
ani şi care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a)au cetăţenia română, domiciliul în România şi capacitate deplină de exerciţiu;
b)sunt licenţiate în drept şi dovedesc o pregătire teoretică corespunzătoare;
c)nu au antecedente penale, nu au cazier fiscal şi se bucură de o bună reputaţie;
d)cunosc limba română;
e)sunt apte, din punct de vedere medical şi psihologic, pentru exercitarea funcţiei.
Art. 111
(1)Asistenţii judiciari se bucură de stabilitate pe durata mandatului şi se supun numai legii.
(2)Dispoziţiile legale privind obligaţiile, interdicţiile şi incompatibilităţile judecătorilor şi
procurorilor se aplică şi asistenţilor judiciari.
(3)Dispoziţiile referitoare la concediul de odihnă, asistenţă medicală gratuită şi gratuitatea
transportului, prevăzute de lege pentru judecători şi procurori, se aplică şi asistenţilor
judiciari.
(4)Asistenţii judiciari depun jurământul în condiţiile prevăzute de lege pentru judecători şi
procurori.
(5)Numărul total al posturilor de asistenţi judiciari şi repartizarea posturilor pe instanţe, în
raport cu volumul de activitate, se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.
Art. 112
Asistenţii judiciari exercită atribuţiile prevăzute la art. 55 alin. (2), precum şi alte atribuţii
prevăzute în Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.
Art. 113
(1)Asistenţilor judiciari li se aplică dispoziţiile legale privind abaterile şi sancţiunile
disciplinare, precum şi motivele de eliberare din funcţie prevăzute de lege pentru judecători şi
procurori.
(2)Sancţiunile disciplinare se aplică de către ministrul justiţiei.
(3)Împotriva sancţiunilor aplicate potrivit alin. (2) se poate face contestaţie, în termen de 30
de zile de la comunicarea sancţiunii, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de
apel în circumscripţia căreia funcţionează cel sancţionat.

(4)Asistenţii judiciari pot fi eliberaţi din funcţie şi ca urmare a reducerii numărului de posturi,
în raport cu volumul de activitate al instanţei.
(5)Sancţiunile aplicate asistenţilor judiciari şi eliberarea din funcţie a acestora se comunică
Consiliului Economic şi Social de ministrul justiţiei.
Art. 1131
(1)Asistenţii judiciari sunt supuşi unor evaluări privind calitatea activităţii din 2 în 2 ani.
Prima evaluare a asistenţilor judiciari se face la un an de la numirea în funcţie.
(2)Evaluarea prevăzută la alin. (1) se face de preşedintele tribunalului în cadrul căruia îşi
desfăşoară activitatea asistentul judiciar. Criteriile de evaluare a activităţii profesionale a
judecătorilor şi procurorilor prevăzute de lege se aplică în mod corespunzător şi asistenţilor
judiciari, raportat la atribuţiile exercitate de aceştia potrivit legii.
(3)Asistenţii judiciari nemulţumiţi de calificativul acordat pot face contestaţie la ministrul
justiţiei, în termen de 30 de zile de la comunicare. În soluţionarea contestaţiei, ministrul
justiţiei poate solicita conducătorului tribunalului orice informaţii pe care le consideră
necesare şi va proceda la audierea asistentului judiciar.
(4)Asistentul judiciar care primeşte în urma evaluării calificativul «nesatisfăcător» este
eliberat din funcţie pentru incapacitate profesională de către ministrul justiţiei.
(5)Asistenţii judiciari pot fi eliberaţi din funcţie şi ca urmare a reducerii numărului de posturi,
în raport cu volumul de activitate al instanţei.

Art. 114
Prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Consiliului Economic şi Social şi a Ministerului
Justiţiei, se stabilesc:
a)condiţiile, procedura de selecţie şi de propunere de către Consiliul Economic şi Social a
candidaţilor, pentru a fi numiţi ca asistenţi judiciari de către ministrul justiţiei;
b)condiţiile de delegare, detaşare şi transfer al asistenţilor judiciari.
Art. 115
Magistraţii consultanţi în funcţie la data de intrării în vigoare a prezentei legi sunt numiţi de
drept în funcţiile de asistenţi judiciari şi îşi continuă activitatea în cadrul tribunalelor de
muncă şi asigurări sociale sau, după caz, al secţiilor sau completelor specializate.

6. Consiliul Superior al Magistraturii

6.1. Organizarea Consiliului Superior al Magistraturii
6.1.1. Structura Consiliului Superior al Magistraturii
Art. 3
Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care:
a)9 judecători şi 5 procurori, aleşi în adunările generale ale judecătorilor şi procurorilor, care
compun cele două secţii ale Consiliului, una pentru judecători şi una pentru procurori;
b)2 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti în domeniul dreptului, care se bucură de înaltă
reputaţie profesională şi morală, aleşi de Senat;
c)preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reprezentant al puterii judecătoreşti,
ministrul justiţiei şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, care sunt membri de drept ai Consiliului.
Art. 4
- Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii este alcătuită din:
a)2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
b)3 judecători de la curţile de apel;
c)2 judecători de la tribunale;
d)2 judecători de la judecătorii.
Art. 5
- Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii este alcătuită din:
a)1 procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la Direcţia
Naţională Anticorupţie sau de la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism;

b)1 procuror de la parchetele de pe lângă curţile de apel;

c)2 procurori de la parchetele de pe lângă tribunale;
d)1 procuror de la parchetele de pe lângă judecătorii.
6.1.2. Alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii
Art. 6
(1)Judecătorii şi procurorii, membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, prevăzuţi la art. 3
lit. a), sunt aleşi în adunările generale ale judecătorilor sau, după caz, ale procurorilor.
(2)Data la care au loc adunările generale ale judecătorilor şi ale procurorilor se stabileşte de
către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii cu cel puţin 90 de zile înainte de expirarea
mandatului membrilor acestuia şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a,
şi pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii.
Art. 7
(1)Membrii Consiliului Superior al Magistraturii se aleg din rândul judecătorilor şi
procurorilor numiţi de Preşedintele României, cu o vechime de cel puţin 7 ani în funcţia de
judecător sau procuror definitiv şi care nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani.

(2)Judecătorii şi procurorii îşi pot susţine candidaturile depuse pentru alegerea ca membri ai
Consiliului Superior al Magistraturii în faţa colectivelor de judecători şi procurori, până cel
târziu cu două zile înainte de data alegerilor. Candidaturile judecătorilor şi procurorilor pot fi
susţinute de colectivele de judecători şi procurori, precum şi de asociaţiile profesionale ale
acestora.

(3)Perioada în care pot fi depuse candidaturile se stabileşte de Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, şi pe pagina de
internet a Consiliului Superior al Magistraturii.
(4)Candidaturile se depun la Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
respectiv la Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, inclusiv pentru procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al
Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism,
precum şi la colegiile de conducere ale curţilor de apel ori ale parchetelor de pe lângă
acestea, însoţite de:
a)curriculum vitae;
b)un proiect privind principalele obiective pe care le vor urmări judecătorii sau procurorii în
cazul alegerii în Consiliul Superior al Magistraturii, precum şi, după caz, documentele de
susţinere a candidaturii;
c)o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că nu au făcut parte din serviciile de
informaţii înainte de 1990 şi nici nu au colaborat cu acestea, în cazul persoanelor care, la data
de 1 ianuarie 1990, împliniseră vârsta de 16 ani;

d)o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că nu sunt şi nu au fost lucrători
operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii;

e)o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că nu au un interes personal ce

influenţează sau ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor
prevăzute de lege.

(5)Judecătorii şi procurorii detaşaţi la alte autorităţi decât instanţe sau parchete nu pot candida
pentru funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, iar judecătorii şi procurorii
delegaţi sau detaşaţi la alte instanţe sau parchete nu pot candida decât pentru instanţa sau
parchetul de la care au fost delegaţi sau detaşaţi. Nu pot fi aleşi membri ai Consiliului
Superior al Magistraturii judecătorii şi procurorii care au făcut parte din serviciile de
informaţii sau au colaborat cu acestea în afara cadrului legal, precum şi cei care au un interes
personal ce influenţează sau ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a
atribuţiilor prevăzute de lege.

(6)Colegiile de conducere ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, ale curţilor de apel şi ale parchetelor de pe lângă acestea verifică
îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1)-(5) de către judecătorii şi procurorii care şi-au
depus candidaturile, în termen de 5 zile de la data expirării termenului de depunere a
candidaturilor. Hotărârea colegiului de conducere se publică, de îndată, pe site-ul instanţei sau
parchetului respectiv.

(7)Împotriva hotărârilor colegiilor de conducere prevăzute la alin. (6), în termen de 5 zile de

la publicare, pot formula opoziţie candidaţii ori, după caz, judecătorii sau procurorii de la
nivelul instanţelor sau parchetelor pentru care a fost depusă candidatura.
(8)Opoziţia se depune la Consiliul Superior al Magistraturii şi se soluţionează prin hotărâre a
secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de 7 zile de la
înregistrare.
(9)Hotărârea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, prevăzută la alin.
(8), poate fi contestată de către persoanele prevăzute la alin. (7), la Secţia I civilă a Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia se soluţionează în termen de 7 zile de la înregistrare,
cu citarea părţilor. Întâmpinarea nu este obligatorie, iar dispoziţiile art. 200 şi 201 din Legea
nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările ulterioare, nu
sunt aplicabile. Hotărârea pronunţată este definitivă.

Art. 8
(1)Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie aleg, în adunarea generală, prin vot secret,
direct şi personal, 2 membri pentru Consiliul Superior al Magistraturii, dintre judecătorii care
şi-au depus candidatura.
(2)Procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorii de la
Direcţia Naţională Anticorupţie şi procurorii de la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism aleg, în adunarea generală comună a procurorilor din
acestea, prin vot secret, direct şi personal, un membru pentru Consiliul Superior al
Magistraturii dintre procurorii care şi-au depus candidatura. În cadrul adunării generale
votează şi procurorii din structurile teritoriale ale acestor parchete.

(3)Sunt aleşi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii 2 judecători de la Înalta Curte

de Casaţie şi Justiţie, un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
sau de la Direcţia Naţională Anticorupţie ori de la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism, care au obţinut majoritate de voturi în adunările
generale.

(4)În cazul în care niciunul dintre candidaţi nu obţine majoritate de voturi, se organizează
turul doi al alegerilor la care participă judecătorii şi procurorii clasaţi pe primele două locuri.
Este ales membru al Consiliului Superior al Magistraturii candidatul care a obţinut numărul
cel mai mare de voturi în turul doi al alegerilor.
Art. 9
(1)Colegiul de conducere al fiecărei curţi de apel şi al fiecărui parchet de pe lângă acestea
centralizează candidaturile depuse de judecătorii şi procurorii din circumscripţiile lor.
(2)Candidaturile se centralizează pe categorii de instanţe şi parchete şi se transmit instanţelor
şi parchetelor din circumscripţia curţii de apel, însoţite de documentele prevăzute la art. 7 alin.
(4).
(3)Colegiile de conducere ale curţilor de apel, tribunalelor şi judecătoriilor organizează
propria adunare generală.

(4)Colegiile de conducere ale parchetelor de pe lângă curţile de apel, parchetelor de pe lângă

tribunale şi parchetelor de pe lângă judecătorii organizează propria adunare generală.

Art. 10
(1)Judecătorii de la fiecare curte de apel, judecătorii de la toate tribunalele şi tribunalele
specializate din circumscripţia fiecărei curţi de apel şi judecătorii de la fiecare din
judecătoriile din circumscripţia fiecărei curţi de apel desemnează, prin vot secret, direct şi
personal, câte un candidat pentru funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii
dintre judecătorii care şi-au depus candidatura.

(2)Procurorii de la fiecare parchet de pe lângă curţile de apel, procurorii de la fiecare din

parchetele de pe lângă tribunale şi tribunalele specializate din circumscripţia fiecărei curţi de
apel şi procurorii de la parchetele de pe lângă judecătoriile din circumscripţia fiecărei curţi de
apel desemnează, prin vot secret, direct şi personal, câte un candidat pentru funcţia de
membru al Consiliului Superior al Magistraturii dintre procurorii care şi-au depus
candidatura.

(3)Sunt desemnaţi pentru a candida la funcţia de membru al Consiliului Superior al

Magistraturii judecătorii şi procurorii care au obţinut majoritate de voturi în adunările
generale prevăzute la art. 9 alin. (3) şi (4), Hotărârile adunărilor generale sunt trimise
colegiului de conducere al curţii de apel, respectiv al parchetului de pe lângă aceasta, care
stabileşte rezultatul votului.

(4)Judecătorii militari şi procurorii militari îşi depun candidatura la Curtea Militară de Apel
Bucureşti sau, după caz, la Parchetul Militar de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Dispoziţiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător. Tribunalul Militar Teritorial
Bucureşti şi tribunalele militare, precum şi parchetele de pe lângă acestea desemnează câte un
candidat care va fi inclus pe listele prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. c) şi e), respectiv d) şi f).
(5)Consiliul Superior al Magistraturii întocmeşte listele cu judecătorii şi procurorii desemnaţi
pentru a candida la funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, pe categorii de
instanţe şi parchete.
(6)Listele prevăzute la alin. (5) şi documentele prevăzute la art. 7 alin. (4) se publică pe
pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii.
(7)Dispoziţiile art. 8 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
Art. 11
(1)Listele judecătorilor şi ale procurorilor care au fost desemnaţi pentru a candida la
funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii se transmit instanţelor sau,
după caz, parchetelor, de către Consiliul Superior al Magistraturii, cu cel puţin 20 de
zile înainte de data stabilită pentru adunările generale, după cum urmează:
a)lista cuprinzând candidaţii de la curţile de apel se transmite tuturor curţilor de apel;

b)lista cuprinzând candidaţii de la parchetele de pe lângă curţile de apel se transmite tuturor

parchetelor de pe lângă curţile de apel;

c)lista cuprinzând candidaţii de la tribunale şi tribunalele specializate se transmite tuturor

tribunalelor şi tribunalelor specializate;

d)lista cuprinzând candidaţii de la parchetele de pe lângă tribunale şi tribunale specializate se

transmite tuturor parchetelor de pe lângă tribunale şi tribunale specializate;

e)lista cuprinzând candidaţii de la judecătorii se transmite tuturor judecătoriilor;

f)lista cuprinzând candidaţii de la parchetele de pe lângă judecătorii se transmite tuturor

parchetelor de pe lângă judecătorii.

(2)Listele prevăzute la alin. (1) şi documentele prevăzute la art. 7 alin. (4) se afişează la
sediile instanţelor şi parchetelor.
Art. 12
(1)Listele prevăzute la art. 11 alin. (1) şi documentele prevăzute la art. 7 alin. (4) se transmit
de către Consiliul Superior al Magistraturii instanţelor şi parchetelor, însoţite de buletine de
vot.
(2)Consiliul Superior al Magistraturii transmite fiecărei instanţe şi fiecărui parchet un număr
de buletine de vot ştampilate egal cu numărul judecătorilor şi procurorilor din cadrul
parchetului, cu un plus de 10%.
(3)Forma şi conţinutul buletinelor de vot se stabilesc de Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii.
(4)Tipărirea buletinelor de vot se asigură de Consiliul Superior al Magistraturii.
Art. 13
(1)În vederea alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, în cadrul fiecărei
instanţe şi al fiecărui parchet se convoacă adunarea generală a judecătorilor sau, după caz, a
procurorilor.
(2)Judecătorii de la curţile de apel şi procurorii de la parchetele de pe lângă acestea aleg ca
membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, în adunările lor generale, prin vot secret,
direct şi personal, 3 judecători de la curţile de apel şi un procuror de la parchetele de pe lângă
acestea.
(3)Judecătorii de la tribunale şi tribunalele specializate şi procurorii de la parchetele de pe
lângă acestea aleg ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, în adunările lor
generale, prin vot secret, direct şi personal, 2 judecători de la tribunale şi tribunalele
specializate şi 2 procurori de la parchetele de pe lângă acestea.
(4)Judecătorii de la judecătorii şi procurorii de la parchetele de pe lângă acestea aleg ca
membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, în adunările lor generale, prin vot secret,
direct şi personal, 2 judecători de la judecătorii şi un procuror de la parchetele de pe lângă
acestea.
Art. 14
(1)În procedura de desemnare a candidaţilor şi de alegere a membrilor Consiliului Superior al
Magistraturii, adunările generale sunt legal constituite în prezenţa majorităţii judecătorilor
sau, după caz, a procurorilor în funcţie. Judecătorii şi procurorii delegaţi sau detaşaţi la alte
instanţe sau parchete participă la adunarea generală a instanţei sau parchetului de la care au
fost delegaţi sau detaşaţi.

(2)Adunările generale sunt prezidate de magistratul cu cea mai mare vechime în funcţia de
judecător sau procuror, care nu şi-a depus candidatura pentru funcţia de membru al
Consiliului Superior al Magistraturii.

(3)În procedura de alegere a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, fiecare judecător

şi procuror votează un număr maxim de candidaţi egal cu numărul membrilor Consiliului
Superior al Magistraturii, care reprezintă categoria de instanţe sau parchete la nivelul cărora
judecătorul sau, după caz, procurorul îşi desfăşoară activitatea.

(4)În cazul în care au fost votate mai puţine persoane decât cele prevăzute la alin. (3), votul
este nul.
(5)La alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii nu pot participa judecătorii şi
procurorii detaşaţi la alte autorităţi decât la instanţe sau parchete.
Art. 15
(1)Judecătorul sau procurorul care a prezidat adunarea generală, împreună cu 2
judecători sau procurori desemnaţi înaintea votului de adunările generale:
a)asigură numărarea voturilor;
b)întocmeşte procesul-verbal cu privire la desfăşurarea alegerilor şi rezultatele votului şi îl
transmite Consiliului Superior al Magistraturii;
c)comunică numele judecătorilor sau al procurorilor desemnaţi pentru a candida la funcţia de
membru al Consiliului Superior al Magistraturii potrivit art. 10 alin. (5) ori, după caz,
alcătuieşte şi transmite Consiliului Superior al Magistraturii lista cuprinzând candidaţii
înscrişi în ordinea descrescătoare a voturilor obţinute în adunările generale prevăzute la art. 8
alin. (3) şi la art. 13 alin. (2)-(4).
(2)Pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), judecătorul sau procurorul care a
prezidat adunarea generală este ajutat de 2 judecători sau, după caz, de 2 procurori, desemnaţi
de adunările generale, dintre judecătorii sau procurorii care nu şi-au depus candidaturile.
Art. 16
(1)Consiliul Superior al Magistraturii centralizează rezultatele votului din circumscripţiile
tuturor curţilor de apel şi ale parchetelor de pe lângă acestea.
(2)Sunt aleşi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii:
a)3 judecători de la curţile de apel, care au obţinut numărul cel mai mare de voturi la nivel
naţional;
b)2 judecători de la tribunale şi tribunalele specializate, care au obţinut numărul cel mai mare
de voturi la nivel naţional;
c)2 judecători de la judecătorii, care au obţinut numărul cel mai mare de voturi la nivel
naţional;
d)1 procuror de la parchetele de pe lângă curţile de apel, care a obţinut numărul cel mai mare
de voturi la nivel naţional;
e)2 procurori de la parchetele de pe lângă tribunale şi tribunalele specializate care au obţinut
numărul cel mai mare de voturi la nivel naţional;
f)1 procuror de la parchetele de pe lângă judecătorii, care a obţinut numărul cel mai mare de
voturi la nivel naţional.
(3)Dispoziţiile art. 8 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
Art. 17
(1)Consiliul Superior al Magistraturii verifică legalitatea procedurilor de desemnare şi de
alegere, din oficiu sau la sesizarea oricărui judecător sau procuror.

(2)În vederea formulării sesizării, judecătorii şi procurorii au dreptul să verifice procesele-

verbale cu privire la desfăşurarea procedurilor prevăzute la alin. (1) şi rezultatul acestora,
precum şi buletinele de vot.

(3)Contestaţiile referitoare la legalitatea procedurilor de desemnare şi de alegere pot fi depuse

la secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de 15 zile de la
data la care s-a stabilit rezultatul votului.

(4)Contestaţiile se soluţionează de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în

termen de 5 zile de la data sesizării. Soluţia motivată a contestaţiei se comunică persoanelor
care au făcut sesizarea.
(5)În cazul în care se constată încălcări ale legii în procedurile de desemnare şi de alegere,
secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii dispune măsurile necesare
pentru înlăturarea acestora, inclusiv repetarea alegerilor, numai la instanţele sau parchetele la
care încălcarea legii a avut drept consecinţă influenţarea rezultatului alegerilor.

(6)Dispoziţiile art. 7 alin. (9) se aplică în mod corespunzător.

Art. 18
(1)Consiliul Superior al Magistraturii alcătuieşte lista finală cuprinzând magistraţii aleşi
potrivit prevederilor art. 8 alin. (3) şi art. 16 alin. (2) şi o transmite Biroului permanent al
Senatului.
(2)Înainte de transmiterea listei către Biroul permanent al Senatului:
a)Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii verifică şi comunică, în termen de
15 zile de la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii, dacă judecătorii şi procurorii
aleşi au făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 sau au colaborat cu acestea;
b)Consiliul Suprem de Apărare a Ţării verifică şi comunică Consiliului Superior al
Magistraturii rezultatul verificărilor privind calitatea de ofiţer acoperit, colaborator sau
informator al serviciilor de informaţii a judecătorilor şi procurorilor aleşi, în termen de 15 zile
de la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii.

(3)Biroul permanent al Senatului înaintează lista prevăzută la alin. (1) Comisiei juridice, de
numiri, disciplină, imunităţi şi validări, pentru întocmirea unui raport.

(4)Senatul, în prezenţa majorităţii membrilor săi, pe baza raportului Comisiei juridice, de

numiri, disciplină, imunităţi şi validări, validează lista cuprinzând magistraţii aleşi ca membri
ai Consiliului Superior al Magistraturii.

Art. 19
(1)În vederea alegerii celor 2 reprezentanţi ai societăţii civile în Consiliul Superior al
Magistraturii, organizaţiile profesionale ale juriştilor, consiliile profesionale ale facultăţilor de
drept acreditate, asociaţiile şi fundaţiile care au ca obiectiv apărarea drepturilor omului pot
propune Biroului permanent al Senatului câte un candidat.
(2)Pot fi aleşi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii reprezentanţi ai
societăţii civile care îndeplinesc următoarele condiţii:
a)sunt specialişti în domeniul dreptului, cu o vechime de cel puţin 7 ani într-o profesie
juridică sau în învăţământul juridic superior;

b)se bucură de înaltă reputaţie profesională şi morală;

c)nu au făcut parte din serviciile de informaţii înainte sau după anul 1990, nu au colaborat în
niciun fel cu acestea şi nu au un interes personal care influenţează sau ar putea influenţa
îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevăzute de lege. Aceştia depun o
declaraţie autentică în sensul că nu au fost lucrători operativi şi nu au colaborat, în niciun fel,
cu oricare serviciu de informaţii, înainte sau după anul 1990;

d)nu au calitatea de membru al unui partid politic şi nu au îndeplinit în ultimii 5 ani funcţii de
demnitate publică.
(3)Propunerile de candidaturi se depun la Biroul permanent al Senatului, între a 90-a zi şi a
60-a zi înainte de expirarea mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii,
însoţite de hotărârea judecătorească sau, după caz, actul normativ de înfiinţare, de actul
constitutiv şi statutul persoanelor juridice prevăzute la alin. (1), precum şi de cazierul fiscal al
acestora.
(4)Perioada în care se depun propunerile de candidaturi se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea a III-a, şi pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii, cu 30
de zile înainte de începerea curgerii termenului prevăzut la alin. (3).
(5)Candidaţii propuşi vor prezenta Senatului documentele prevăzute la art. 7 alin. (4), precum
şi cazierul judiciar.
(6)Lista candidaţilor şi documentele prevăzute la art. 7 alin. (4) se afişează pe paginile de
internet ale Senatului şi Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de 5 zile de la
expirarea perioadei de depunere a acestora.
Art. 20
(1)Senatul alege, dintre candidaţii prevăzuţi la art. 19, cei 2 reprezentanţi ai societăţii civile,
potrivit procedurii prevăzute în regulamentul acestei Camere.
(2)Dispoziţiile art. 18 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
Art. 21
Hotărârile Senatului privind validarea şi alegerea membrilor Consiliului Superior al
Magistraturii se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

6.2. Funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii

Art. 22
(1)În termen de 15 zile de la publicarea hotărârilor prevăzute la art. 21, preşedintele Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie convoacă membrii Consiliului Superior al Magistraturii în şedinţa
de constituire.
(2)În şedinţa de constituire, prezidată de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sunt
aleşi preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Superior al Magistraturii.
(3)În termen de 15 zile de la şedinţa de constituire a Consiliului Superior al Magistraturii se
stabilesc atribuţiile şi responsabilităţile fiecărui membru permanent, pe domenii de activitate.
Art. 23
(1)Consiliul Superior al Magistraturii funcţionează ca organ cu activitate permanentă.
Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau în plen sau în secţii, potrivit atribuţiilor
care revin acestora.
(2)Membrii Consiliului Superior al Magistraturii desfăşoară activitate permanentă şi
nenormată şi nu exercită activitatea de judecător sau procuror, cu excepţia membrilor de
drept.

(3)[textul din Art. 23, alin. (3) din capitolul III a fost abrogat la 11-oct-2018 de Art. I, punctul
16. din Legea 234/2018]
(4)[textul din Art. 23, alin. (4) din capitolul III a fost abrogat la 11-oct-2018 de Art. I, punctul
16. din Legea 234/2018]
(5)Funcţiile de conducere deţinute de judecătorii sau procurorii aleşi ca membri ai
Consiliului Superior al Magistraturii se suspendă de drept la data publicării hotărârii
Senatului în Monitorul Oficial al României, Partea I. Membrii aleşi ai Consiliului
Superior al Magistraturii ce deţin o funcţie de conducere la instanţe ori parchete, la data
intrării în vigoare a prezentei legi*), pot opta pentru suspendarea din funcţia de
conducere respectivă în condiţiile alin. (3).
*)A se vedea Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum
şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22
iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.
(6)Perioada în care judecătorul sau procurorul este membru al Consiliului Superior al
Magistraturii constituie vechime în aceste funcţii.
Art. 24
(1)Consiliul Superior al Magistraturii este condus de preşedinte, ajutat de un vicepreşedinte,
aleşi de plen, în prezenţa a cel puţin 15 membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, cu
votul majorităţii membrilor prezenţi dintre judecătorii şi procurorii prevăzuţi la art. 3 lit. a),
care fac parte din secţii diferite, pentru un mandat de un an. Mandatul preşedintelui nu poate
fi reînnoit.

(2)Pentru funcţia de preşedinte şi vicepreşedinte vor candida un judecător şi un procuror

desemnaţi de Secţia pentru judecători, respectiv Secţia pentru procurori a Consiliului Superior
al Magistraturii, din rândul membrilor săi, în prezenţa a cel puţin 2/3 din membrii secţiilor, cu
votul majorităţii membrilor prezenţi.

(21)Candidaţii pentru funcţiile de preşedinte, respectiv vicepreşedinte îşi vor depune

candidaturile, însoţite de un proiect privind obiectivele urmărite, în secţiile de care aparţin.
(22)Secţiile corespunzătoare ale Consiliului Superior al Magistraturii vor analiza şi dezbate
candidaturile depuse şi vor desemna candidaţii pentru funcţiile de preşedinte şi vicepreşedinte
ale Consiliului Superior al Magistraturii.

(3)Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii are următoarele atribuţii

principale:
a)reprezintă Consiliul Superior al Magistraturii în relaţiile interne şi internaţionale;
b)coordonează activitatea Consiliului Superior al Magistraturii şi repartizează lucrările pentru
plen şi secţii;
c)prezidează lucrările Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu excepţia cazului în
care la lucrări participă Preşedintele României;
d)propune plenului măsurile necesare pentru ocuparea locurilor devenite vacante, ca urmare a
revocării unor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii;

e)semnează actele emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii;

f)sesizează Curtea Constituţională, în vederea soluţionării conflictelor juridice de natură
constituţională dintre autorităţile publice;
g)desemnează membrii Consiliului Superior al Magistraturii care pot fi consultaţi pentru
elaborarea unor proiecte de acte normative, la propunerea plenului;
h)prezintă, în şedinţa publică a plenului, raportul anual asupra activităţii Consiliului Superior
al Magistraturii, care se transmite instanţelor şi parchetelor şi se dă publicităţii.
(4)Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite
de lege, de Regulamentul de organizare şi funcţionare administrativă a Consiliului Superior al
Magistraturii şi de plen.
(5)În lipsa preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, atribuţiile prevăzute la alin. (3)
şi (4) se exercită de vicepreşedinte.
(6)În caz de vacanţă a funcţiei de preşedinte sau de vicepreşedinte se aplică procedura
prevăzută la alin. (2).

Art. 25
Preşedintele României prezidează, fără drept de vot, lucrările Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii la care participă.
Art. 26
(1)Lucrările secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii sunt legal constituite în prezenţa
majorităţii membrilor acestora şi sunt prezidate de preşedintele sau, după caz, de
vicepreşedintele Consiliului Superior al Magistraturii. În lipsa acestora, membrii secţiei aleg
un preşedinte de şedinţă, cu votul majorităţii celor prezenţi.
(2)Judecătorul sau procurorul care prezidează lucrările secţiei semnează hotărârile şi celelalte
acte emise de aceasta.
Art. 27
(1)Consiliul Superior al Magistraturii se întruneşte în plen şi în secţii, la convocarea
preşedintelui, a vicepreşedintelui sau a majorităţii membrilor plenului ori, după caz, ai
secţiilor.
(2)Lucrările Plenului Consiliului Superior al Magistraturii se desfăşoară în prezenţa a cel
puţin 15 membri, iar lucrările secţiilor se desfăşoară în prezenţa majorităţii membrilor
acestora.
(3)Hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi hotărârile secţiilor se iau cu
votul majorităţii membrilor prezenţi.
Art. 28
(1)Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie participă la lucrările Secţiei pentru
judecători, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la
lucrările Secţiei pentru procurori, iar ministrul justiţiei, la lucrările ambelor secţii.
(2)Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ministrul justiţiei şi procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au drept de vot în situaţiile în
care secţiile îndeplinesc rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare, la
soluţionarea sesizărilor referitoare la buna reputaţie a judecătorilor şi procurorilor şi a
cererilor privind încuviinţarea percheziţiei, reţinerii, arestării preventive sau arestului la
domiciliu cu privire la judecători, procurori ori magistraţi-asistenţi.
(3)Reprezentanţii societăţii civile participă, cu drept de vot, la lucrările Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii.

Art. 29
(1)Lucrările plenului şi ale secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii sunt, de regulă,
publice. Membrii plenului sau ai secţiilor hotărăsc, cu majoritate de voturi, situaţiile în care
şedinţele nu sunt publice. Şedinţele secţiilor în care se soluţionează cererile privind
încuviinţarea percheziţiei, reţinerii, arestării preventive sau arestului la domiciliu cu privire la
judecători, procurori ori magistraţi-asistenţi, precum şi cele în care se soluţionează sesizările
referitoare la buna reputaţie a judecătorilor şi procurorilor nu sunt publice.

(2)Asociaţiile profesionale ale judecătorilor şi procurorilor pot participa la lucrările plenului şi

ale secţiilor, exprimând, atunci când consideră necesar, un punct de vedere asupra
problemelor ce se dezbat, la iniţiativa lor sau la solicitarea membrilor Consiliului Superior al
Magistraturii.
(3)Ordinea de zi a lucrărilor plenului şi ale secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii se
aprobă de către acestea, la propunerea preşedintelui sau, după caz, a vicepreşedintelui
Consiliului Superior al Magistraturii.
(4)Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, în plen şi în secţii, se iau prin vot direct şi
secret şi se motivează.
(5)Hotărârile plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor se redactează
în cel mult 20 de zile şi se comunică de îndată.
(6)Hotărârile prevăzute la alin. (5) se publică în Buletinul Oficial al Consiliului Superior al
Magistraturii şi pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 10
zile de la redactare.
(7)Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestaţie de orice persoană interesată, în
termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secţia de contencios administrativ şi
fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia se judecă în complet format din 3
judecători.*)
(8)Contestaţia formulată de judecătorul sau procurorul vizat de hotărârea prevăzută la alin. (5)
suspendă executarea măsurii dispuse cu privire la cariera şi drepturile acestuia.

(9)Hotărârea prin care se soluţionează contestaţia prevăzută la alin. (7) este definitivă.*)
*)Intră în vigoare la data de 1 februarie 2013, conform articolului unic pct. 1 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 44/2012 privind modificarea art. 81 din Legea nr. 76/2012 pentru
punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 606 din 23 august 2012.
(10)Proiectul ordinii de zi şi proiectele de hotărâri ce se supun votului plenului sau secţiilor se
publică cu 3 zile înainte pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii. În
ordinea de zi publicată nu se includ cererile privind încuviinţarea percheziţiei, reţinerii,
arestării preventive sau arestului la domiciliu, controlului judiciar sau pe cauţiune cu privire la
judecători, procurori ori magistraţi-asistenţi. Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii
se publică în Buletinul Oficial al Consiliului Superior al Magistraturii şi pe pagina de internet
a Consiliului Superior al Magistraturii. Pentru punctele suplimentate pe ordinea de zi,
procedura de transparenţă se aplică în mod corespunzător.

(11)În vederea asigurării transparenţei, şedinţele Consiliului Superior al Magistraturii

se desfăşoară în condiţii de publicitate:
a)şedinţele publice de plen şi de secţii se transmit în direct, audiovideo, pe pagina de internet
a Consiliului, se înregistrează şi se publică pe pagina de internet a Consiliului, cu excepţia
deliberărilor şi a audierilor în materie disciplinară;
b)hotărârile Consiliului adoptate în plen sau secţii se supun în mod corespunzător prevederilor
Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, republicată, cu
excepţia hotărârilor în materie disciplinară şi în materia carierei magistraţilor, precum şi cu
excepţia hotărârilor adoptate în aplicarea prevederilor art. 32 din prezenta lege;
c)în finalul hotărârilor adoptate de plen sau secţii se vor menţiona, fără a afecta secretul
votului, numărul de voturi «pentru», numărul de voturi «împotrivă» şi numărul de voturi
«abţinere», după caz.

6.3. Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii

6.3.1. Dispoziţii comune
Art. 30
(1)Secţiile corespunzătoare ale Consiliului Superior al Magistraturii au dreptul, respectiv
obligaţia corelativă de a se sesiza din oficiu pentru a apăra judecătorii şi procurorii împotriva
oricărui act de imixtiune în activitatea profesională sau în legătură cu aceasta, care ar putea
afecta independenţa sau imparţialitatea judecătorilor, respectiv imparţialitatea sau
independenţa procurorilor în dispunerea soluţiilor, în conformitate cu Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi
împotriva oricărui act care ar crea suspiciuni cu privire la acestea. De asemenea, secţiile
Consiliului Superior al Magistraturii apără reputaţia profesională a judecătorilor şi
procurorilor. Sesizările privind apărarea independenţei autorităţii judecătoreşti în ansamblul
său se soluţionează la cerere sau din oficiu de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.
(2)Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, secţiile, preşedintele şi vicepreşedintele
Consiliului Superior al Magistraturii, din oficiu sau la sesizarea judecătorului sau
procurorului, sesizează Inspecţia Judiciară pentru efectuarea de verificări, în vederea apărării
independenţei, imparţialităţii şi reputaţiei profesionale a judecătorilor şi procurorilor.
(3)În situaţiile în care este afectată independenţa, imparţialitatea sau reputaţia profesională a
unui judecător sau procuror, secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii
dispune măsurile care se impun şi asigură publicarea acestora pe site-ul Consiliului Superior
al Magistraturii, poate sesiza organul competent să decidă asupra măsurilor care se impun sau
poate dispune orice altă măsură corespunzătoare, potrivit legii.
(4)Judecătorul sau procurorul care consideră că independenţa, imparţialitatea sau reputaţia
profesională îi este afectată în orice mod se poate adresa Consiliului Superior al Magistraturii,
prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.
(5)La solicitarea judecătorului sau procurorului vizat, comunicatul publicat pe site-ul
Consiliului Superior al Magistraturii va fi afişat la instituţia unde acesta îşi desfăşoară
activitatea şi/sau publicat pe site-ul acestei instituţii.
(6)Consiliul Superior al Magistraturii asigură respectarea legii şi a criteriilor de competenţă şi
etică profesională în desfăşurarea carierei profesionale a judecătorilor şi procurorilor.
(7)Atribuţiile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi ale secţiilor acestuia, referitoare
la cariera judecătorilor şi procurorilor, se exercită cu respectarea dispoziţiilor Legii nr.
303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, şi ale Legii nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.

Art. 31
(1)În exercitarea atribuţiilor sale Consiliul Superior al Magistraturii poate solicita Ministerului
Justiţiei, instanţelor judecătoreşti şi parchetelor, Institutului Naţional al Magistraturii, altor
autorităţi şi instituţii publice, precum şi persoanelor fizice sau juridice informaţiile sau actele
pe care le consideră necesare.
(2)În scopul informării cu privire la activitatea instanţelor şi parchetelor, membrii Consiliului
Superior al Magistraturii efectuează deplasări la sediile instanţelor şi ale parchetelor şi
organizează întâlniri cu judecătorii, procurorii şi reprezentanţii societăţii civile.
Art. 32
(1)În cazurile în care legea prevede avizul conform, aprobarea sau acordul Consiliului
Superior al Magistraturii, punctul de vedere emis de acesta este obligatoriu. Dacă legea
prevede consultarea sau avizul Consiliului Superior al Magistraturii, punctul de vedere emis
de acesta nu este obligatoriu.
(2)În cazul în care legea nu prevede un termen pentru emiterea avizelor de către Consiliul
Superior al Magistraturii, acestea se emit în 30 de zile de la sesizare. Depăşirea de către
Consiliul Superior al Magistraturii a termenului de emitere a avizului nu afectează
valabilitatea actului.
Art. 33
Consiliul Superior al Magistraturii întocmeşte şi păstrează dosarele profesionale ale
judecătorilor şi procurorilor.
Art. 34
Consiliul Superior al Magistraturii coordonează activitatea Institutului Naţional al
Magistraturii şi a Şcolii Naţionale de Grefieri.
Art. 341
(1)Consiliul Superior al Magistraturii poate desfăşura acţiuni de cooperare cu instituţii ale
sistemelor judiciare din alte state.
(2)În condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului, Consiliul Superior al Magistraturii poate
suporta din bugetul propriu sau, după caz, din fonduri externe cheltuielile efectuate pentru
participarea reprezentanţilor instituţiilor din alte state la acţiunile de cooperare desfăşurate în
România.
6.3.2. Atribuţiile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii
Art. 35
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are următoarele atribuţii referitoare la cariera
judecătorilor şi procurorilor:
a)apără independenţa şi reputaţia profesională a judecătorilor şi procurorilor în condiţiile art.
30;

b)numeşte şi revocă inspectorul-şef, în condiţiile legii;

c)adoptă hotărârea privind îndeplinirea condiţiei de bună reputaţie, pe baza raportului întocmit
de Inspecţia Judiciară, în condiţiile legii;

d)[textul din Art. 35, litera D. din capitolul IV, sectiunea 2 a fost abrogat la 11-oct-2018 de
Art. I, punctul 26. din Legea 234/2018]
e)propune Preşedintelui României conferirea de distincţii pentru judecători şi procurori, în
condiţiile legii;
f)îndeplineşte alte atribuţii stabilite prin lege sau regulament.

Art. 36
(1)Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are următoarele atribuţii referitoare la
admiterea în magistratură, evaluarea, formarea şi examenele judecătorilor şi
procurorilor:
a)la propunerea Consiliului ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii, stabileşte
numărul anual de cursanţi ai Institutului Naţional al Magistraturii, aprobă anual data şi locul
pentru organizarea concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, stabileşte
tematica pentru concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii şi aprobă
programul de formare profesională a auditorilor de justiţie, emite avize şi adoptă regulamente,
în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege;
b)numeşte comisia de admitere şi comisia de elaborare a subiectelor pentru admiterea în
Institutul Naţional al Magistraturii, în condiţiile prevăzute de Regulamentul de organizare a
examenului de admitere în Institutul Naţional al Magistraturii;
c)organizează şi validează, potrivit legii şi regulamentului, examenul de capacitate al
judecătorilor şi procurorilor şi aprobă programul de formare profesională continuă a
judecătorilor şi procurorilor, la propunerea Consiliului ştiinţific al Institutului Naţional al
Magistraturii, precum şi tematica activităţilor de formare profesională continuă, organizate de
curţile de apel şi parchetele de pe lângă acestea;
d)[textul din Art. 36, alin. (1), litera D. din capitolul IV, sectiunea 2 a fost abrogat la 11-oct-
2018 de Art. I, punctul 28. din Legea 234/2018]
e)[textul din Art. 36, alin. (1), litera E. din capitolul IV, sectiunea 2 a fost abrogat la 11-oct-
2018 de Art. I, punctul 28. din Legea 234/2018]
f)[textul din Art. 36, alin. (1), litera F. din capitolul IV, sectiunea 2 a fost abrogat la 11-oct-
2018 de Art. I, punctul 28. din Legea 234/2018]
g)numeşte şi revocă directorul şi directorii adjuncţi ai Institutului Naţional al Magistraturii, la
propunerea Consiliului ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii, şi desemnează
judecătorii şi procurorii care vor face parte din Consiliul ştiinţific al Institutului Naţional al
Magistraturii;
h)la propunerea Consiliului ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii, aprobă structura
organizatorică, statele de funcţii şi statele de personal ale Institutului Naţional al
Magistraturii;
i)numeşte directorul şi directorii adjuncţi ai Şcolii Naţionale de Grefieri şi desemnează
judecătorii şi procurorii membri în consiliul de conducere al şcolii;
j)îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege sau regulament.

(2)[textul din Art. 36, alin. (2) din capitolul IV, sectiunea 2 a fost abrogat la 11-oct-2018 de
Art. I, punctul 29. din Legea 234/2018]
Art. 37
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are următoarele atribuţii referitoare la organizarea
şi funcţionarea instanţelor şi a parchetelor:
a)convoacă adunările generale ale judecătorilor şi procurorilor, în condiţiile legii;
b)aprobă lista localităţilor care fac parte din circumscripţiile judecătoriilor, cu avizul conform
al ministrului justiţiei, prin hotărâre care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I;

c)elaborează propriul proiect de buget, cu avizul consultativ al Ministerului Finanţelor

Publice, şi emite avizele conforme pentru proiectele de buget ale instanţelor şi parchetelor;
d)îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege sau regulament.
Art. 38
(1)Plenul Consiliului Superior al Magistraturii adoptă Codul deontologic al judecătorilor şi
procurorilor, Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al
Magistraturii, Regulamentul privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al
Magistraturii, precum şi celelalte regulamente şi hotărâri date în competenţa plenului prin
Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr.
304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2)Plenul Consiliului Superior al Magistraturii asigură publicarea Codului deontologic al

judecătorilor şi procurorilor şi a regulamentelor prevăzute la alin. (1) în Monitorul Oficial al
României, Partea I, şi pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii.
(3)Plenul Consiliului Superior al Magistraturii avizează proiectele de acte normative ce
privesc activitatea autorităţii judecătoreşti.
(4)Plenul Consiliului Superior al Magistraturii avizează proiectele de regulamente şi ordine
care se aprobă de ministrul justiţiei, în cazurile prevăzute de lege.
(5)Plenul Consiliului Superior al Magistraturii poate sesiza ministrul justiţiei cu privire la
necesitatea iniţierii sau modificării unor acte normative în domeniul justiţiei.
(6)Consiliul Superior al Magistraturii elaborează anual un raport privind starea justiţiei şi un
raport privind activitatea proprie, pe care le prezintă Camerelor reunite ale Parlamentului
României până la data de 15 februarie a anului următor şi le publică în Monitorul Oficial al
României, Partea a III-a, şi pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii.
(7)Plenul Consiliului nu va putea adopta Regulamente sau hotărâri prin care să adauge la
dispoziţiile cuprinse în legi, pe motiv că acestea ar fi neclare sau incomplete.

Art. 39
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii numeşte secretarul general şi personalul cu funcţii
de conducere din aparatul Consiliului Superior al Magistraturii.

6.3. Atribuţiile secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii

Art. 40
(1)Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii are următoarele
atribuţii referitoare la cariera judecătorilor:
a)dispune delegarea şi detaşarea judecătorilor, în condiţiile legii;
b)numeşte şi revocă din funcţie preşedintele, vicepreşedinţii şi preşedinţii de secţii ai Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie;
c)propune Preşedintelui României numirea în funcţie şi eliberarea din funcţie a judecătorilor;
d)numeşte judecătorii stagiari pe baza rezultatelor obţinute la examenul de absolvire a
Institutului Naţional al Magistraturii;
e)eliberează din funcţie judecătorii stagiari;
f)analizează îndeplinirea condiţiilor legale de către judecătorii stagiari care au promovat
examenul de capacitate, de către alţi jurişti care au fost admişi la concursul de intrare în
magistratură, de către judecătorii înscrişi la concursul de promovare şi de către judecătorii
propuşi pentru numirea în funcţii de conducere;
g)soluţionează contestaţiile împotriva calificativelor acordate de comisiile de evaluare anuală
a activităţii profesionale a judecătorilor, constituite în condiţiile legii;
h)dispune promovarea judecătorilor;
i)numeşte în funcţii de conducere judecătorii, în condiţiile legii şi ale regulamentului;
j)aprobă transferul judecătorilor;
k)dispune suspendarea din funcţie a judecătorilor;
l)convoacă adunările generale ale judecătorilor, în condiţiile legii;
m)[textul din Art. 40, alin. (1), litera M. din capitolul IV, sectiunea 3 a fost abrogat la 20-feb-
2019 de Art. 15, punctul 2. din Ordonanta urgenta 7/2019]
n)ia măsuri pentru soluţionarea sesizărilor primite de la justiţiabili sau de la alte persoane
privind conduita necorespunzătoare a judecătorilor;
o)[textul din Art. 40, alin. (1), litera O. din capitolul IV, sectiunea 3 a fost abrogat la 20-feb-
2019 de Art. 15, punctul 2. din Ordonanta urgenta 7/2019]
p)îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege sau regulament.

(2)Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii are următoarele

atribuţii referitoare la cariera procurorilor:
a)la propunerea ministrului justiţiei, înaintează Preşedintelui României propunerea pentru
numirea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
prim-adjunctului şi adjunctului acestuia, procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie,
adjuncţii acestuia, procurorului şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism şi adjuncţii acestuia;
b)avizează propunerea ministrului justiţiei de numire şi revocare a procurorului general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a procurorului şef al Direcţiei
Naţionale Anticorupţie, a adjuncţilor acestora, a procurorului şef al Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi a adjuncţilor acestuia;
c)avizează propunerea ministrului justiţiei de numire şi revocare a procurorilor şefi de secţii ai
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi
Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism;

d)propune Preşedintelui României numirea în funcţie şi eliberarea din funcţie a procurorilor;

e)numeşte procurorii stagiari, pe baza rezultatelor obţinute la examenul de absolvire a
Institutului Naţional al Magistraturii;
f)eliberează din funcţie procurorii stagiari;
g)analizează îndeplinirea condiţiilor legale de către procurorii stagiari care au promovat
examenul de capacitate, de către alţi jurişti care au fost admişi la concursul de intrare, de către
procurorii înscrişi la concursul de promovare şi de către procurorii propuşi pentru numirea în
funcţii de conducere;
h)soluţionează contestaţiile împotriva calificativelor acordate de comisiile de evaluare anuală
a activităţii profesionale a procurorilor, constituite în condiţiile legii;
i)dispune promovarea procurorilor;
j)numeşte în funcţii de conducere procurorii, în condiţiile legii şi ale regulamentului;
k)aprobă transferul procurorilor;
l)dispune suspendarea din funcţie a procurorilor;
m)dispune delegarea şi detaşarea procurorilor, în condiţiile legii;
n)convoacă adunările generale ale procurorilor, în condiţiile legii;
o)aprobă măsurile pentru suplimentarea sau reducerea numărului de posturi pentru parchete;
p)ia măsuri pentru soluţionarea sesizărilor primite de la justiţiabili sau de la alte persoane
privind conduita necorespunzătoare a procurorilor;
q)îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege sau regulament.

Art. 41
(1)Secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii are
următoarele atribuţii referitoare la organizarea şi funcţionarea instanţelor:
a)aprobă înfiinţarea şi desfiinţarea secţiilor curţilor de apel, ale instanţelor din circumscripţiile
acestora, precum şi înfiinţarea sediilor secundare ale instanţelor judecătoreşti şi
circumscripţiilor acestora, în condiţiile legii;
b)aprobă măsurile pentru suplimentarea sau reducerea numărului de posturi pentru instanţe;
c)stabileşte categoriile de procese sau de cereri care se soluţionează în municipiul Bucureşti
numai de anumite instanţe, cu respectarea competenţei materiale prevăzute de lege;
d)la propunerea preşedinţilor curţilor de apel, stabileşte numărul vicepreşedinţilor curţilor de
apel, ai tribunalelor şi ai tribunalelor specializate, precum şi judecătoriile la care funcţionează
un vicepreşedinte;
e)îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege sau regulament;
f)adoptă Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.
g)urmăreşte respectarea prevederilor legale şi regulamentare în domeniul organizării şi
funcţionării instanţelor şi ia măsurile necesare înlăturării imediate a vulnerabilităţilor ce pot
afecta buna desfăşurare a activităţii acestora.

(2)Secţia pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii are

următoarele atribuţii referitoare la organizarea şi funcţionarea parchetelor:
a)aprobă propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, a procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, a procurorului şef al Direcţiei
de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism de înfiinţare şi
desfiinţare a secţiilor în cadrul parchetelor;
b)la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie aprobă numărul adjuncţilor procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de
apel şi ai prim-procurorilor parchetelor de pe lângă tribunale, precum şi parchetele de pe lângă
judecătorii unde prim-procurorii sunt ajutaţi de adjuncţi;
c)îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege sau regulament;
d)adoptă Regulamentul de ordine interioară al parchetelor.

(3)Secţiile Consiliului Superior al Magistraturii nu vor putea adopta Regulamente sau hotărâri
prin care să adauge la dispoziţiile cuprinse în legi, pe motiv că acestea ar fi neclare sau
incomplete.

Art. 42
(1)Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii încuviinţează percheziţia,
reţinerea, arestarea preventivă sau arestul la domiciliu cu privire la judecători şi magistraţi-
asistenţi.
(2)Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii încuviinţează percheziţia,
reţinerea, arestarea preventivă sau arestul la domiciliu cu privire la procurori.
(3)Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) privind percheziţia şi reţinerea nu se aplică în caz
de infracţiune flagrantă.
(4)Secţiile Consiliului Superior al Magistraturii se pronunţă de îndată după primirea sesizării.

Art. 43
- Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii numeşte şi promovează
magistraţii-asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile legii.

6.4. Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii în domeniul răspunderii

disciplinare a magistraţilor
Art. 44
(1)Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte, prin secţiile sale, rolul de instanţă de
judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, pentru faptele
prevăzute în Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2)Secţia pentru judecători are rolul de instanţă disciplinară şi pentru magistraţii-asistenţi ai
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Dispoziţiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător şi
magistraţilor-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(3)Acţiunea disciplinară în cazul abaterilor săvârşite de judecători, procurori şi magistraţi-
asistenţi se exercită de Inspecţia Judiciară, prin inspectorul judiciar.

(31)Ministrul justiţiei poate sesiza Inspecţia Judiciară pentru a se stabili dacă există indiciile
săvârşirii unei abateri disciplinare de către procurori. Cercetarea disciplinară se efectuează de
Inspecţia Judiciară, prevederile prezentei secţiuni fiind aplicabile în mod corespunzător.

(4)[textul din Art. 44, alin. (4) din capitolul IV, sectiunea 4 a fost abrogat la 11-oct-2018 de
Art. I, punctul 35. din Legea 234/2018]
(5)[textul din Art. 44, alin. (5) din capitolul IV, sectiunea 4 a fost abrogat la 11-oct-2018 de
Art. I, punctul 35. din Legea 234/2018]
(6)În vederea exercitării acţiunii disciplinare este obligatorie efectuarea cercetării disciplinare
de către Inspecţia Judiciară.

Art. 45
(1)Inspecţia Judiciară se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris şi motivat de
orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu
abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori.

(2)În cazul în care sesizarea nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului
sau indicii concrete cu privire la situaţia de fapt care a determinat sesizarea, aceasta se
clasează şi se comunică răspuns în acest sens. Se poate face o nouă sesizare, cu respectarea
condiţiilor prevăzute de lege.

(3)Aspectele semnalate potrivit alin. (1) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de
inspectorii judiciari din cadrul Inspecţiei Judiciare, în cadrul căreia se stabileşte dacă există
indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare. Verificările se efectuează în termen de cel mult 45
de zile de la data sesizării Inspecţiei Judiciare, potrivit alin. (1). Inspectorul-şef poate dispune
prelungirea termenului de efectuare a verificării prealabile, cu cel mult 45 de zile, dacă există
motive întemeiate care justifică această măsură.

(4)Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată Că nu există indiciile săvârşirii

unei abateri disciplinare, sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care
a formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare. Rezoluţia de clasare este supusă
confirmării inspectorului-şef. Rezoluţia poate fi infirmată, o singură dată, de inspectorul-şef,
care poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, completarea verificărilor.
(5)În cazul în care se constată că există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare,
inspectorul judiciar dispune, prin rezoluţie, începerea cercetării disciplinare.
(6)În situaţia în care mai multe sesizări privesc aceeaşi faptă şi aceeaşi persoană, sesizările se
conexează.

(7)Termenele stabilite de prezentul articol sunt prevăzute sub sancţiunea decăderii.

Art. 451
(1)Împotriva rezoluţiei de clasare prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat
sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-şef, în termen de 15 zile de la
comunicare. Plângerea se soluţionează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la
Inspecţia Judiciară.
(2)Soluţiile pe care inspectorul-şef le poate dispune sunt:
a)respingerea plângerii şi menţinerea rezoluţiei atacate;
b)admiterea plângerii şi completarea verificărilor. Completarea se efectuează de către
inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către
inspectorul-şef.
(3)Rezoluţia inspectorului-şef prin care au fost respinse plângerea şi rezoluţia de clasare pot fi
contestate de persoana care a formulat sesizarea la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare. Soluţionarea cauzei se face
de urgenţă şi cu precădere.
(4)Soluţiile pe care le poate pronunţa Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii
de Apel Bucureşti sunt:
a)respingerea contestaţiei;
b)admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-şef şi a rezoluţiei de clasare şi
trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.
(5)Hotărârea pronunţată potrivit dispoziţiilor alin. (4) lit. b) trebuie să cuprindă motivele
pentru care au fost desfiinţate rezoluţiile atacate şi să indice faptele şi împrejurările care
trebuie lămurite, precum şi mijloacele de probă ce urmează a fi administrate pentru
completarea verificărilor.
(6)Hotărârea Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti poate fi
atacată cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi
fiscal, în termen de 15 zile de la comunicare.

Art. 46
(1)În cadrul cercetării disciplinare se stabilesc faptele şi urmările acestora, împrejurările în
care au fost săvârşite, precum şi orice alte date concludente din care să se poată aprecia asupra
existenţei sau inexistenţei vinovăţiei. Ascultarea celui în cauză şi verificarea apărărilor
judecătorului sau procurorului cercetat sunt obligatorii. Refuzul judecătorului sau
procurorului cercetat de a face declaraţii ori de a se prezenta la cercetări se constată prin
proces-verbal şi nu împiedică încheierea cercetării, judecătorul sau procurorul cercetat are
dreptul să cunoască toate actele cercetării şi să solicite probe în apărare. Procedura
disciplinară se derulează cu respectarea garanţiilor procesuale şi procedurale prevăzute de
Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările ulterioare.

(2)Cercetarea disciplinară se desfăşoară cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la

informaţiile clasificate şi la protecţia datelor cu caracter personal.
(3)Cercetarea disciplinară se suspendă atunci când împotriva judecătorului sau procurorului
cercetat s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale pentru aceeaşi faptă.
(4)Organul de urmărire penală este obligat să comunice Consiliului Superior al Magistraturii
şi Inspecţiei Judiciare, întrun termen rezonabil, actul prin care s-a dispus punerea în mişcare a
acţiunii penale.
(5)Suspendarea cercetării disciplinare se dispune de inspectorul judiciar prin rezoluţie şi
operează până când soluţia pronunţată în cauza care a motivat suspendarea a devenit
definitivă. Dispoziţiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
(6)Cercetarea disciplinară se efectuează în termen de 60 de zile de la data dispunerii acesteia,
cu excepţia situaţiei în care intervine suspendarea. Cercetarea disciplinară se poate prelungi cu
cel mult 30 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură.

(7)Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării

disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârşită.
Art. 47
(1)După efectuarea cercetării disciplinare, inspectorul judiciar poate dispune, prin
rezoluţie scrisă şi motivată:
a)admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare
a Consiliului Superior al Magistraturii;
b)respingerea sesizării, în cazul în care constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că
nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii.

(3)Rezoluţia inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-şef. Inspectorul-şef

poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se
efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost
dispusă de către inspectorul-şef.
(4)Rezoluţia inspectorului judiciar poate fi infirmată, o singură dată, de inspectorul-şef, în
scris şi motivat, acesta putând dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, completarea cercetării
disciplinare. După completarea cercetării disciplinare, inspectorul-şef poate dispune, în scris
şi motivat, una dintre soluţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b).

(5)Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzute la alin. (1) lit. b) şi alin. (4) poate fi contestată
de persoana care a formulat sesizarea la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de
Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri
prealabile. Soluţionarea cauzei se face de urgenţă şi cu precădere.

(6)Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa sunt:

a)respingerea contestaţiei;
b)admiterea contestaţiei, desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar şi trimiterea dosarului
pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7)Hotărârea pronunţată potrivit dispoziţiilor alin. (6) lit. b) trebuie să cuprindă motivele
pentru care a fost desfiinţată rezoluţia inspectorului judiciar şi să indice faptele şi
împrejurările care trebuie lămurite, precum şi mijloacele de probă ce urmează a fi
administrate pentru completarea cercetării disciplinare.

(8)Hotărârea poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de

contencios administrativ şi fiscal, în termen de 15 zile de la comunicare. Soluţionarea cauzei
se face în termen de 6 luni.

Art. 481
(1)În cauzele urgente sau care prezintă un interes public deosebit, Secţia pentru judecători sau
Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, după caz, poate stabili termene
mai scurte decât cele prevăzute la art. 45 şi 46. În aceste cauze, prelungirea poate fi acordată,
la cererea inspectorului judiciar, de către Secţia pentru judecători sau Secţia pentru procurori a
Consiliului Superior al Magistraturii, după caz.
(2)În situaţiile prevăzute la alin. (1), inspectorul-şef, din oficiu, poate dispune reducerea
termenelor prevăzute de lege.

Art. 49
(1)În procedura disciplinară în faţa secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, citarea
judecătorului sau a procurorului împotriva căruia se exercită acţiunea disciplinară şi a
Inspecţiei Judiciare este obligatorie. Judecătorul sau procurorul poate fi reprezentat de un alt
judecător ori procuror sau poate fi asistat ori reprezentat de un avocat. Neprezentarea
judecătorului sau a procurorului cercetat la judecarea acţiunii nu împiedică desfăşurarea în
continuare a judecăţii.

(2)Acţiunea disciplinară este susţinută în faţa secţiilor de către unul dintre inspectorii judiciari
care a exercitat-o şi, numai în caz de imposibilitate a tuturor inspectorilor judiciari care au
exercitat acţiunea, de către un inspector judiciar desemnat de inspectorul-şef.

(3)[textul din Art. 49, alin. (3) din capitolul IV, sectiunea 4 a fost abrogat la 11-oct-2018 de
Art. I, punctul 51. din Legea 234/2018]
(4)Părţile au dreptul să ia cunoştinţă de toate actele dosarului şi pot solicita administrarea de
probe.
(5)Dispoziţiile art. 46 alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător. Suspendarea se dispune,
prin încheiere, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii.
(6)Secţiile Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul în care constată că sesizarea este
întemeiată, aplică una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute de lege, în raport cu gravitatea
abaterii disciplinare săvârşite de judecător sau procuror şi cu circumstanţele personale ale
acestuia.
(7)Dispoziţiile din prezenta lege ce reglementează procedura de soluţionare a acţiunii
disciplinare se completează cu dispoziţiile Legii nr. 134/2010, republicată, cu modificările
ulterioare, în măsura în care nu sunt incompatibile cu aceasta.

Art. 491
Procedura disciplinară îşi urmează cursul şi în cazul în care judecătorul este numit în funcţia
de procuror sau procurorul este numit în funcţia de judecător.

Art. 50
(1)Secţiile Consiliului Superior al Magistraturii soluţionează acţiunea disciplinară
printr-o hotărâre care cuprinde, în principal, următoarele:
a)descrierea faptei care constituie abatere disciplinară şi încadrarea juridică a acesteia;
b)temeiul de drept al aplicării sancţiunii;
c)motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de judecător sau procuror;
d)sancţiunea aplicată şi motivele care au stat la baza aplicării acesteia;
e)calea de atac şi termenul în care hotărârea poate fi atacată;
f)instanţa competentă să judece calea de atac.

(2)Prevederile alin. (1) se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă privind

cuprinsul hotărârii.
Art. 51
(1)Hotărârile secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluţionat acţiunea
disciplinară se redactează, obligatoriu, în termen de cel mult 20 de zile de la pronunţare şi se
comunică, de îndată, în scris, judecătorului sau procurorului vizat, precum şi Inspecţiei
Judiciare. Comunicarea hotărârilor este asigurată de Secretariatul general al Consiliului
Superior al Magistraturii.

(2)Membrul Consiliului Superior al Magistraturii faţă de care se exercită acţiunea disciplinară

nu participă la lucrările secţiei în care se judecă această acţiune.
(3)Împotriva hotărârilor prevăzute la alin. (1) se poate exercita recurs în termen de 15 zile de
la comunicare de către judecătorul sau procurorul sancţionat ori, după caz, de Inspecţia
Judiciară. Competenţa soluţionării recursului aparţine Completului de 5 judecători al Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie. Din Completul de 5 judecători nu pot face parte membrii cu drept
de vot ai Consiliului Superior al Magistraturii sau judecătorul sancţionat disciplinar.

(4)Recursul suspendă executarea hotărârii secţiei Consiliului Superior al Magistraturii de

aplicare a sancţiunii disciplinare.
(5)Hotărârea prin care se soluţionează recursul prevăzut la alin. (3) este irevocabilă.
Art. 52
(1)Pe durata procedurii disciplinare, secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al
Magistraturii, din oficiu sau la propunerea inspectorului judiciar, poate dispune suspendarea
din funcţie a magistratului, până la soluţionarea definitivă a acţiunii disciplinare, dacă
exercitarea în continuare a funcţiei ar putea afecta desfăşurarea cu imparţialitate a
procedurilor disciplinare sau dacă procedura disciplinară este de natură să aducă atingere
gravă prestigiului justiţiei. Măsura suspendării poate fi reevaluată oricând pe durata judecării
acţiunii disciplinare, până la pronunţarea hotărârii de către secţia corespunzătoare.

(11)Hotărârea prin care se dispune suspendarea din funcţie în condiţiile alin. (1) poate fi
atacată cu contestaţie în termen de 5 zile de la comunicare de către judecătorul sau procurorul
suspendat din funcţie. Competenţa soluţionării contestaţiei aparţine Completului de 5
judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, din care nu pot face parte membrii cu drept de
vot ai Consiliului Superior al Magistraturii.
(12)Contestaţia se soluţionează de urgenţă şi cu precădere şi nu suspendă executarea hotărârii
secţiei Consiliului Superior al Magistraturii. Hotărârea instanţei este definitivă.
(13)Până la soluţionarea contestaţiei, instanţa poate dispune, la cerere, suspendarea executării
hotărârii.
(14)Dacă hotărârea prin care s-a dispus suspendarea din funcţie a judecătorului sau
procurorului este desfiinţată, suspendarea din funcţie încetează, iar acesta este repus în situaţia
anterioară, i se plătesc drepturile salariale de care a fost lipsit pe perioada suspendării, în
condiţiile Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi i se
recunoaşte vechimea în muncă şi în magistratură pe această perioadă.

(2)Pe durata procedurii disciplinare, soluţionarea cererii de acordare a pensiei de serviciu se

suspendă până la soluţionarea definitivă a acţiunii disciplinare.
Art. 521
(1)Eliberarea din funcţie a unui judecător sau procuror, în condiţiile art. 65 din Legea nr.
303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau numirea unui judecător
în funcţia de procuror ori a unui procuror în funcţia de judecător nu împiedică continuarea
procedurii disciplinare.
(2)Cu excepţia situaţiei în care judecătorul a fost numit în funcţia de procuror sau procurorul a
fost numit în funcţia de judecător, în procedura disciplinară continuată în condiţiile alin. (1),
dacă se exercită acţiunea disciplinară, secţia corespunzătoare, când constată că sesizarea este
întemeiată, stabileşte una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute de lege, în raport cu
gravitatea abaterii disciplinare şi cu circumstanţele personale ale celui care a săvârşit-o.
Sancţiunea disciplinară astfel stabilită nu se mai execută. În situaţia în care judecătorul a fost
numit în funcţia de procuror sau procurorul a fost numit în funcţia de judecător sunt aplicabile
dispoziţiile art. 49 alin. (6).
(3)Judecarea acţiunii disciplinare exercitate împotriva judecătorului care, după săvârşirea
abaterii disciplinare, a fost numit în funcţia de procuror este de competenţa Secţiei pentru
judecători. Judecarea acţiunii disciplinare exercitate împotriva procurorului care, după
săvârşirea abaterii disciplinare, a fost numit în funcţia de judecător este de competenţa Secţiei
pentru procurori.

Art. 53
În cazul în care s-a dispus excluderea din magistratură a unui judecător sau a unui procuror,
hotărârea definitivă se transmite Preşedintelui României, în vederea emiterii decretului de
eliberare din funcţie.

Art. 531
(1)Pentru exercitarea atribuţiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin intermediul
plenului şi al secţiilor se organizează comisii de lucru, cu rol de structuri pregătitoare de
specialitate, din care fac parte membrii Consiliului.
(2)Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile acestora se stabilesc prin regulament elaborat de
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii sau, după caz, de secţiile corespunzătoare.
(3)Comisiile de specialitate au următoarele atribuţii:
a)analizează şi propun spre soluţionare punctele înscrise pe ordinea de zi a plenului şi a
secţiilor, cu excepţia celor în materie disciplinară şi de carieră;
b)înaintează proiecte de hotărâre ce se supun includerii pe ordinea de zi şi aprobării în plen şi
în secţii, cu excepţia celor în materie disciplinară şi de carieră cu caracter individual;
c)în situaţia în care, în cadrul comisiilor sunt puncte de vedere divergente şi nu se poate
adopta proiectul de hotărâre prin consens, se va proceda la vot. Pe ordinea de zi vor fi înscrise
proiecte alternative de hotărâre de soluţionare a punctelor de pe ordinea de zi a plenului sau a
secţiilor, cu menţionarea opiniei majoritare şi a opiniilor minoritare, după caz;
d)analizează solicitările venite din partea membrilor, a asociaţiilor profesionale, a
organizaţiilor societăţii civile, a altor autorităţi şi instituţii publice în domeniul de activitate al
Consiliului şi stabilesc priorităţi de activitate tematică;
e)alte atribuţii stabilite prin lege şi regulament.

6.5. Statutul membrilor Consiliului Superior al Magistraturii

Art. 54
(1)Durata mandatului membrilor aleşi, judecători şi procurori şi reprezentanţi ai societăţii
civile, ai Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani, fără posibilitatea reînvestirii,
beneficiind de aceleaşi drepturi şi obligaţii. Membrii Consiliului Superior al Magistraturii
desfăşoară activitate permanentă şi nenormată şi au calitatea de demnitar. Dispoziţiile
Ordonanţei Guvernului nr. 32/1998 privind organizarea cabinetului demnitarului din
administraţia publică centrală, aprobată cu modificări prin Legea nr. 760/2001, cu
modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

(2)Calitatea de membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii, reprezentant al societăţii

civile, reprezintă vechime în specialitate recunoscută în profesiile juridice şi pe durata
mandatului este incompatibilă cu exercitarea calităţii de parlamentar, ales local, funcţionar
public, judecător, procuror, notar public, avocat, consilier juridic, mediator, arbitru, executor
judecătoresc, practician în insolvenţă, grefier, consilier de probaţiune şi a altor profesii
juridice reglementate de lege.

(3)Dispoziţiile art. 6 şi 7 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările

ulterioare, se aplică şi membrilor Consiliului Superior al Magistraturii.
(4)Calitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii încetează, după caz, la
expirarea mandatului, prin demisie, revocare din funcţie, nerezolvarea stării de
incompatibilitate în termen de 15 zile de la data alegerii ca membru al Consiliului Superior al
Magistraturii, nerespectarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, imposibilitatea exercitării atribuţiilor pe o perioadă mai
mare de 3 luni, precum şi prin deces.
(5)Calitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii se suspendă de drept pentru
motivele prevăzute de art. 62 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare.
(6)Membrii aleşi ai Consiliului Superior al Magistraturii, reprezentanţi ai societăţii
civile, nu participă la şedinţele secţiilor pentru judecători, respectiv pentru procurori şi
au următoarele îndatoriri specifice:
a)asigură informarea constantă a organizaţiilor societăţii civile cu privire la lucrările
Consiliului Superior al Magistraturii;
b)realizează consultarea organizaţiilor societăţii civile cu privire la propunerile şi sugestiile
acestora privind demersurile necesare la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii pentru
îmbunătăţirea activităţii instituţiilor judiciare ca serviciu public aflat în slujba societăţii,
întocmind în acest sens un raport trimestrial de analiză şi sinteză a propunerilor, pe care îl
transmit plenului sau secţiilor, după caz, pentru analiză şi decizie;
c)monitorizează respectarea obligaţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, de transparenţă,
de asigurare a accesului publicului la informaţii şi soluţionare a petiţiilor în raport cu
societatea civilă, şi întocmesc un raport anual pe care îl publică pe pagina de internet a
Consiliului.

Art. 55
(1)Revocarea din funcţia de membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii se
poate dispune oricând în timpul mandatului, în următoarele cazuri:
a)persoana în cauză nu mai îndeplineşte condiţiile legale pentru a fi membru ales al
Consiliului Superior al Magistraturii;
b)persoanei în cauză i-a fost aplicată o sancţiune disciplinară din cele prevăzute de lege pentru
judecători şi procurori, iar măsura a rămas definitivă;
c)secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat, pe baza raportului
întocmit de Inspecţia Judiciară, că persoana în cauză nu şi-a îndeplinit sau şi-a îndeplinit în
mod necorespunzător, în mod grav, repetat şi nejustificat, atribuţiile prevăzute de lege.

(2)Secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii constată incidenţa uneia

dintre ipotezele prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), la sesizarea majorităţii judecătorilor care
compun Secţia pentru judecători sau, după caz, a majorităţii procurorilor care compun Secţia
pentru procurori, precum şi la sesizarea unei adunări generale.

(3)În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. c), procedura de revocare din funcţie a unui
membru al Consiliului se desfăşoară după cum urmează:
a)solicitarea de revocare poate fi iniţiată de cel puţin 2/3 din numărul adunărilor generale de la
nivelul instanţelor sau parchetelor pe care le reprezintă membrul Consiliului Superior al
Magistraturii a cărui revocare se solicită;
b)sesizarea trebuie să cuprindă indicarea concretă a atribuţiei prevăzute de lege pe care
persoana în cauză nu şi-a îndeplinit-o sau şi-a îndeplinit-o în mod necorespunzător, în mod
grav, repetat şi nejustificat, precum şi a motivelor din care rezultă această situaţie. Sesizarea
este inadmisibilă atunci când vizează modul în care membrul ales şi-a exercitat dreptul de vot,
mandatul membrului ales nefiind imperativ;
c)solicitarea de revocare se transmite secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al
Magistraturii, care dispune efectuarea verificărilor necesare de către Inspecţia Judiciară.
Verificările trebuie efectuate în termen de cel mult 90 de zile de la data sesizării Inspecţiei
Judiciare. Inspectorul-şef poate dispune prelungirea termenului de efectuare a verificărilor
dacă există motive întemeiate care justifică această măsură, dispoziţiile art. 46 alin. (1) fiind
aplicabile în mod corespunzător;
d)raportul întocmit de Inspecţia Judiciară se transmite secţiei corespunzătoare a Consiliului
Superior ai Magistraturii, care îl va comunica judecătorului sau procurorului vizat. Împotriva
raportului, judecătorul sau procurorul poate formula obiecţiuni în termen de 30 de zile de la
comunicare. Raportul definitiv se comunică adunărilor generale de la nivelul instanţelor sau
parchetelor pe care le reprezintă membrul Consiliului Superior al Magistraturii a cărui
revocare se solicită;
e)în vederea dezbaterii raportului, secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al
Magistraturii convoacă toate adunările generale de la nivelul instanţelor sau parchetelor pe
care le reprezintă membrul Consiliului Superior al Magistraturii a cărui revocare se solicită,
stabilind o singură dată şi o oră pentru desfăşurarea acestora;
f)persoana vizată de revocare se poate adresa judecătorilor sau procurorilor în vederea
susţinerii propriului punct de vedere, în orice mod, până la data adunărilor generale;
g)dacă 2/3 din numărul voturilor valabil exprimate de judecătorii sau procurorii întruniţi în
adunările generale ale instanţelor sau parchetelor pe care le reprezintă membrul Consiliului
Superior al Magistraturii vizat de procedură sunt în sensul menţinerii solicitării de revocare,
secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii ia act de hotărârile adunărilor
generale;
h)adunările generale ale instanţelor sau parchetelor pe care le reprezintă membrul Consiliului
Superior al Magistraturii a cărui revocare se solicită sunt legal constituite în prezenţa a cel
puţin 2/3 din numărul total al judecătorilor sau procurorilor. Hotărârile adunărilor generale se
adoptă cu votul a cel puţin 2/3 din numărul total al judecătorilor sau procurorilor.

(9)Decizia de revocare a membrilor aleşi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se ia cu votul

majorităţii judecătorilor în exerciţiu de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

(9)Dispoziţiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul revocării membrilor

aleşi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

(10)Revocarea din funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte, în caz de neîndeplinire sau

îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor prevăzute la art. 24 alin. (3) lit. a)-g), se propune de o
treime din numărul membrilor Consiliului Superior al Magistraturii şi se dispune prin votul
majorităţii Plenului Consiliului, în prezenţa a cel puţin 2/3 dintre membrii săi. Hotărârea
Plenului se redactează în cel mult 20 de zile şi se comunică de îndată.
(11)Hotărârea de revocare poate fi atacată cu contestaţie în termen de 15 zile de la
comunicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Contestaţia se judecă în complet format din 3 judecători. Introducerea contestaţiei suspendă
de drept executarea hotărârii. Hotărârea prin care se soluţionează contestaţia este definitivă.

Art. 56
(1)Membrii Consiliului Superior al Magistraturii care au calitatea de judecător sau procuror
răspund civil, disciplinar şi penal, în condiţiile legii.
(2)Prevederile art. 45-49 se aplică în mod corespunzător.
(3)Membrul Consiliului Superior al Magistraturii faţă de care se exercită acţiunea disciplinară
nu participă în calitate de membru ales la lucrările secţiei în care se judecă acţiunea
disciplinară.
Art. 57
(1)În cazul încetării calităţii de membru al Consiliului Superior al Magistraturii înainte de
expirarea mandatului, pentru locul rămas vacant se organizează noi alegeri, potrivit procedurii
prevăzute de lege.
(2)Până la alegerea unui nou membru, interimatul va fi asigurat de judecătorul sau procurorul
care a obţinut numărul următor de voturi în cadrul alegerilor desfăşurate potrivit art. 8 alin. (3)
sau art. 13 ori, după caz, art. 19.
(3)În cazul prevăzut la alin. (1), persoana aleasă pentru ocuparea locului vacant îşi exercită
calitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii pentru restul de mandat rămas
până la expirarea termenului de 6 ani.

Art. 58
Din Consiliul Superior al Magistraturii nu pot face parte, în timpul aceluiaşi mandat, soţi sau
rude ori afini până la gradul IV inclusiv.

6.6. Aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii

Art. 59
Consiliul Superior al Magistraturii dispune de un aparat tehnic administrativ propriu.
Art. 60
(1)Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale Consiliului Superior al Magistraturii se
asigură de la bugetul de stat.
(2)Bugetul Institutului Naţional al Magistraturii şi al Şcolii Naţionale de Grefieri sunt
cuprinse distinct în bugetul Consiliului Superior al Magistraturii.
(3)Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii are calitatea de ordonator principal de
credite care poate fi delegată vicepreşedintelui, secretarului general, secretarului general
adjunct sau directorului economic.
(4)Bugetul pentru curţile de apel, tribunale, tribunale specializate şi judecătorii este gestionat
de către Ministerul Justiţiei, ministrul justiţiei având calitatea de ordonator principal de
credite.
Art. 61
(1)Aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii este condus de un secretar general.
(2)Secretarul general este numit şi revocat de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii
dintre judecătorii şi procurorii care au cel puţin 8 ani vechime în magistratură.
(3)Secretarul general al Consiliului Superior al Magistraturii poate fi ajutat de un secretar
general adjunct, specialist în management, resurse umane sau în domeniul financiar.
(4)Secretarul general al Consiliului Superior al Magistraturii primeşte o indemnizaţie
lunară egală cu cea a secretarului general din Ministerul Justiţiei, prevăzută de
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002*), aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 347/2003, cu modificările ulterioare, iar adjunctul acestuia, o
indemnizaţie lunară egală cu cea a unui secretar general adjunct din Ministerul
Justiţiei, prevăzută de acelaşi act normativ.
*)Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 a fost abrogată prin Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi
altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 45/2007, cu modificările ulterioare.
Potrivit art. 11 al capitolului VIII din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 284/2010 privind
salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare,
indemnizaţiile de încadrare pentru funcţiile de secretar general al Consiliului Superior al
Magistraturii, inspector-şef în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi în cadrul
Ministerului Justiţiei sunt stabilite pe baza coeficienţilor de ierarhizare prevăzuţi pentru
funcţiile menţionate la art. 9 alin. (4) şi art. 10 alin. (1) lit. a) nr. crt. 4 din Legea-cadru nr.
284/2010, cu modificările ulterioare.
Art. 62
(1)Aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii este organizat în direcţii, servicii
şi birouri.
(2)Structura organizatorică a aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii se
stabileşte prin hotărâre a plenului, în limitele bugetului.
Art. 63
(1)Personalul din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii este numit prin
concurs sau examen.
(2)Personalul de conducere din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii este
numit de plen, iar cel de execuţie, de secretarul general.
(3)Funcţiile de specialitate juridică din aparatul propriu al Consiliului Superior al
Magistraturii pot fi ocupate şi de judecători şi procurori detaşaţi, în condiţiile legii.
(4)Funcţionarii publici şi personalul contractual din aparatul propriu al Consiliului Superior al
Magistraturii sunt asimilaţi, ca rang şi salarizare, personalului corespunzător din cadrul
Parlamentului, beneficiind în mod corespunzător de drepturile acestuia.
(41)Specialiştii IT din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii şi al
instituţiilor aflate în coordonarea acestuia, precum şi din cadrul aparatului propriu al
Inspecţiei Judiciare beneficiază de aceleaşi drepturi salariale ca specialiştii IT din cadrul
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri prevăzute pentru această
categorie de personal de Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de
specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului
care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, cu modificările
şi completările ulterioare, precum şi de alte acte normative.

(5)Statele de funcţii şi de personal se aprobă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii,

în limitele bugetului.
Art. 64
Atribuţiile secretarului general şi ale personalului din aparatul propriu al Consiliului Superior
al Magistraturii, precum şi organizarea şi funcţionarea compartimentelor din cadrul aparatului
propriu al Consiliului Superior al Magistraturii se stabilesc prin Regulamentul de organizare
şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii.

7. Ministerul Justiției
Articolul 1
(1) Ministerul Justiției, denumit în continuare Ministerul, este organ de specialitate al
administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului.
(2) Ministerul are sediul în municipiul București, str. Apolodor nr. 17, sectorul 5.

Articolul 2
Ministerul contribuite la buna funcționare a sistemului judiciar și la asigurarea condițiilor
înfăptuirii justiției ca serviciu public, apărarea ordinii de drept și a drepturilor și libertăților
cetățenești.
Articolul 3
În realizarea scopurilor sale fundamentale prevăzute la art. 2, Ministerul cooperează
instituțional cu celelalte ministere, cu Administrația Prezidențială și Parlamentul, cu Consiliul
Superior al Magistraturii (CSM), cu organizațiile neguvernamentale, cu Ministerul Public
(MP) și exercită autoritatea prevăzută la art. 132 alin. (1) din Constituția României,
republicată.
Ministerul are următoarele funcții principale:
a) elaborează politicile publice, strategiile și planurile de acțiune în domeniul justiției, al
prevenirii și combaterii corupției și formelor grave de criminalitate, inclusiv în concordanță cu
obiectivele programului de guvernare;
(la 16-05-2012, Lit. a) a art. 5 a fost modificată de pct. 1 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 508
din 16 mai 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 332 din 16 mai 2012. )
b) abrogată;
(la 16-05-2012, Lit. b) a art. 5 a fost abrogată de pct. 2 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 508 din
16 mai 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 332 din 16 mai 2012. )
c) reglementează cadrul normativ și instituțional al sistemului judiciar și al înfăptuirii justiției
ca serviciu public;
d) coordonează și controlează aplicarea unitară și respectarea normelor legale privind
organizarea și funcționarea instituțiilor care se află în subordinea sau în coordonarea sa;
e) asigură autoritatea prevăzută la art. 132 alin. (1) din Constituția României, republicată,
potrivit legilor de organizare a sistemului judiciar și a înfăptuirii justiției ca serviciu public;
e^1) asigură resursele financiare necesare administrării justiției ca serviciu public;
(la 11-05-2016, Lit. e^1) a art. 5 a fost introdusă de pct. 1 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 328
din 27 aprilie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 361 din 11 mai 2016. )
f) veghează la respectarea ordinii de drept și a drepturilor și libertăților cetățenești, prin
mijloacele și procedurile puse la dispoziție prin prezenta hotărâre sau prin alte reglementări;
g) reprezintă statul sau Guvernul în domeniul de activitate și competență specifice stabilite
prin prezenta hotărâre sau prin alte reglementări;
h) este autoritate centrală în domeniul cooperării judiciare internaționale, potrivit tratatelor la
care România este parte și instrumentelor juridice adoptate în cadrul Uniunii Europene;
i) coordonează integrarea eforturilor de realizare a obiectivelor de referință specifice din
cadrul Mecanismului de cooperare și verificare instituit prin Decizia Comisiei Europene
2006/928/CE din 13 decembrie 2006 și integrează informațiile solicitate autorităților în
virtutea acestei funcții; reprezintă statul și guvernul în cooperarea cu Comisia Europeană în
cadrul Mecanismului de cooperare și verificare.

Articolul 6
Ministerul are următoarele atribuții principale:
I. în domeniul planificării strategice și al funcționării sistemului judiciar și a justiției ca
serviciu public:
1. formulează propuneri pentru programul legislativ al Guvernului în domeniul său de
competență, în vederea îndeplinirii programului de guvernare;
2. elaborează, coordonează și evaluează aplicarea strategiilor și programelor și asigură
promovarea acestora;
3. negociază, implementează, monitorizează și evaluează programele internaționale de
asistență tehnică și financiară pentru sistemul justiției și pentru prevenirea criminalității și a
corupției, indiferent de instituția beneficiară sau care le implementează;
4. exercită competențele prevăzute de Constituție și de alte reglementări cu privire la
organizarea sistemului judiciar și buna funcționare a justiției ca serviciu public;
5. exercită competențele și procedurile prevăzute de legi sau alte reglementări pentru
asigurarea exercitării autorității prevăzute la art. 132 alin. (1) din Constituția României,
republicată;
6. elaborează proiectele de reglementări în sfera sa de competență și participă la susținerea
acestora în Parlament;
II. în domeniul reglementării cadrului normativ și al îmbunătățirii acestuia:
1. constituie, potrivit legii, comisii de elaborare a proiectelor de coduri și de alte acte
normative ce interesează domeniul justiției, de documentare și/sau elaborare a studiilor de
fundamentare a acestora și a strategiilor în domeniul justiției, putând folosi, în condițiile legii,
și colaboratori externi - cadre didactice din învățământul superior juridic, cercetători
științifici, judecători, procurori, membri ai profesiilor juridice reglementate sau alți specialiști,
procedura de selecție, modul de organizare și funcționare a comisiilor fiind stabilite prin ordin
al ministrului justiției;
(la 15-06-2020, Subpunctul 1. din Punctul II. , Articolul 6 , Capitolul II a fost modificat de
Punctul 1, Articolul I din HOTĂRÂREA nr. 466 din 11 iunie 2020, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 507 din 15 iunie 2020 )
1^1. încheie parteneriate, bazate pe voluntariat sau finanțate din fondurile proprii ale
partenerilor, cu instituții de învățământ superior juridic și juridico-administrativ, cu
organizațiile profesionale ale profesiilor juridice, cu institutele de pregătire profesională
inițială și continuă ale profesiilor juridice, precum și cu alte entități de interes public din
domeniul juridic și juridico-administrativ sau de apărare a drepturilor și libertăților
cetățenești, în vederea elaborării și promovării de strategii, studii, documentații sau programe
privind politici publice și proiecte legislative;
(la 15-06-2020, Punctul II. din Articolul 6 , Capitolul II a fost completat de Punctul 2,
Articolul I din HOTĂRÂREA nr. 466 din 11 iunie 2020, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 507 din 15 iunie 2020 )
1^2. este autorizat, în exclusivitate, să editeze și să publice edițiile oficiale ale codurilor și
legilor complexe din domeniul justiției;
(la 15-06-2020, Punctul II. din Articolul 6 , Capitolul II a fost completat de Punctul 2,
Articolul I din HOTĂRÂREA nr. 466 din 11 iunie 2020, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 507 din 15 iunie 2020 )
2. elaborează proiectele de acte normative care au legătură cu domeniul său de activitate;
participă la susținerea proiectelor de legi în cadrul comisiilor parlamentare și în plenul celor
două Camere;
3. evaluează legislația, în sfera de competență, din punctul de vedere al constituționalității, al
tehnicii legislative și al compatibilității cu acquis-ul comunitar și tratatele și convențiile
internaționale, ori alte documente juridice cu caracter internațional la care România este parte
și propune Guvernului, altor ministere sau autorități soluții de îmbunătățire legislativă,
inclusiv în forma unor proiecte de acte normative;
4. formulează propuneri de promovare a recursului în interesul legii;
5. participă, de la caz la caz și potrivit sferei sale de competență, în temeiul sarcinilor
încredințate de Guvern, la procesul de definitivare a altor proiecte de acte normative din
domeniul de activitate al altor ministere sau autorități publice;
(la 16-05-2012, Subpct. 5 de la pct. II al art. 6 a fost modificat de pct. 3 al art. I din
HOTĂRÂREA nr. 508 din 16 mai 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 332 din 16
mai 2012. )
6. analizează și avizează, după caz, exclusiv din punctul de vedere al constituționalității,
legalității și tehnicii legislative, proiectele de acte normative elaborate de alte ministere;
7. abrogat;
(la 11-05-2016, Subpct. 7 de la pct. II al art. 6 a fost abrogat de pct. 2 al art. I din
HOTĂRÂREA nr. 328 din 27 aprilie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 361 din
11 mai 2016. )
8. editează buletine informative, culegeri de acte normative și de practică judiciară, precum și
alte materiale din domeniul său de activitate, fiind autorizat în exclusivitate să editeze și să
publice edițiile oficiale ale codurilor și ale altor acte normative complexe;
9. distribuie, cu titlu gratuit, codurile și alte acte normative complexe, pe care este autorizat în
exclusivitate să le editeze și să le publice în ediții oficiale, instituțiilor publice pentru care
Ministerul Justiției are calitatea de ordonator principal de credite, precum și, în limita
fondurilor disponibile, instituțiilor cu care cooperează și colaborează instituțional; în limita
fondurilor disponibile poate distribui materiale informative către justițiabili.
(la 08-12-2011, Pct. 9 al pct. II al art. 6 a fost introdus de pct. 1 al art. unic din HOTĂRÂREA
nr. 1.172 din 25 noiembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 864 din 8
decembrie 2011. )
III. în domeniul internațional, al drepturilor și libertăților cetățenești:
1. exercită competențele de autoritate centrală în domeniul cooperării judiciare internaționale,
precum și cele prevăzute de tratatele și acordurile internaționale interesând domeniul justiției;
2. îndeplinește formalitățile pentru negocierea și semnarea tratatelor internaționale interesând
domeniul justiției;
3. fundamentează, coordonează și asigură, în domeniile sale de competență, stabilirea și
realizarea obiectivelor României ca stat membru al Uniunii Europene, participarea la
procedurile decizionale ale Uniunii Europene și îndeplinirea obligațiilor care decurg din
calitatea de stat membru al acesteia;
4. sprijină, la solicitarea instituțiilor publice implicate, pregătirea reprezentării României în
cadrul procedurilor desfășurate în fața Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de
Justiție a Uniunii Europene în cauzele care privesc domeniile sale de competență;
(la 16-05-2012, Subpct. 4 de la pct. III al art. 6 a fost modificat de pct. 4 al art. I din
HOTĂRÂREA nr. 508 din 16 mai 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 332 din 16
mai 2012. )
5. participă la Consiliul Justiție și Afaceri Interne și la alte reuniuni internaționale în domeniul
de competență;
6. formulează propuneri privind cererile de grațiere;
7. abrogat;
(la 16-05-2012, Subpct. 7 de la pct. III al art. 6 a fost abrogat de pct. 5 al art. I din
HOTĂRÂREA nr. 508 din 16 mai 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 332 din 16
mai 2012. )
IV. în domeniul supravegherii executării pedepselor:
1. coordonează activitatea sistemului de probațiune și a sistemului penitenciar;
(la 11-03-2014, Subpct. 1 de la pct. IV al art. 6 a fost modificat de pct. 1 al art. I din
HOTĂRÂREA nr. 137 din 6 martie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 176 din
11 martie 2014. )
2. coordonează executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri privative ori
neprivative de libertate și asigură condițiile pentru respectarea drepturilor persoanelor față de
care s-au dispus astfel de pedepse sau măsuri;
(la 11-03-2014, Subpct. 2 de la pct. IV al art. 6 a fost modificat de pct. 1 al art. I din
HOTĂRÂREA nr. 137 din 6 martie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 176 din
11 martie 2014. )
3. abrogat;
(la 16-05-2012, Subpct. 3 de la pct. IV al art. 6 a fost abrogat de pct. 7 al art. I din
HOTĂRÂREA nr. 508 din 16 mai 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 332 din 16
mai 2012. )
4. întocmește lucrările pregătitoare și face propuneri în legătură cu cererile de grațiere și
comutare a pedepselor;
V. în domeniul organizării, coordonării și controlului unor profesii și servicii juridice conexe:
1. îndeplinește atribuțiile care îi sunt încredințate prin lege cu privire la notarii publici și
executorii judecătorești;
(la 11-05-2016, Subpct. 1 de la pct. V al art. 6 a fost modificat de pct. 3 al art. I din
HOTĂRÂREA nr. 328 din 27 aprilie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 361 din
11 mai 2016. )
2. autorizează operatorii, își exprimă acordul sau dezacordul la împuternicire în cazul
agenților și îndeplinește atribuțiile stabilite prin lege, în calitate de autoritate de supraveghere
a Registrului Național de Publicitate Mobiliară;
(la 31-05-2021, Punctul 2. din Punctul V. , Articolul 6 , Capitolul II a fost modificat de
Punctul 1, Articolul I din HOTĂRÂREA nr. 585 din 27 mai 2021, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 561 din 31 mai 2021 )
3. autorizează interpreții și traducătorii folosiți în activitatea judiciară;
4. coordonează, în condițiile legii, activitatea de autorizare și evidență a experților
criminaliști;
5. coordonează din punct de vedere administrativ și metodologic activitatea de expertiză
tehnică judiciară;
6. coordonează activitatea Oficiului Național al Registrului Comerțului și a oficiilor
registrului comerțului de pe lângă tribunale;
7. gestionează Registrul național al persoanelor juridice fără scop patrimonial și îndeplinește
atribuțiile privind verificarea disponibilității de denumire, în condițiile legii;
8. exercită atribuțiile prevăzute de lege în materia acordării ajutorului public judiciar, a
asistenței judiciare în materie penală și a asistenței juridice în cauzele privind cooperarea
judiciară internațională în materie civilă și penală;
VI. abrogat.
(la 22-09-2010, Pct. VI al art. 6 a fost abrogat de pct. 1 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 935 din
1 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 22 septembrie 2010. )
VII. în domeniul gestionării resurselor:
1. exercită atribuțiile ce îi revin privind recrutarea, numirea și eliberarea din funcție a
personalului propriu și a altor categorii de personal care, potrivit legii, este numit prin ordin al
ministrului justiției, precum și privind gestionarea carierei acestora;
2. exercită atribuțiile prevăzute de lege în legătură cu funcționarii cu statut special din cadrul
Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP);
3. asigură fondurile necesare, fundamentează și elaborează proiectul bugetului pentru
activitatea proprie, a instituțiilor publice din sistemul justiției pentru care ministrul justiției are
calitatea de ordonator principal de credite și a unităților subordonate Ministerului;
repartizează creditele bugetare ordonatorilor secundari de credite și urmărește modul de
utilizare a acestora;
4. coordonează și îndrumă activitatea economică, de investiții, de achiziții și administrativă a
instanțelor judecătorești, a aparatului propriu și a unităților subordonate Ministerului, putând
emite, în condițiile legii, norme și instrucțiuni obligatorii pentru aplicarea unitară a
reglementărilor legale; normele și instrucțiunile sunt obligatorii atât pentru ordonatorii
secundari și terțiari direcți de credite, cât și pentru ordonatorii terțiari de credite din
subordinea ordonatorilor secundari de credite; rolul de coordonare și îndrumare a activității
economice, de investiții, de achiziții și administrative a instanțelor judecătorești se va realiza
în mod similar și la nivelul ordonatorilor secundari de credite față de ordonatorii terțiari de
credite subordonați;
(la 16-05-2012, Subpct. 4 de la pct. VII al art. 6 a fost modificat de pct. 8 al art. I din
HOTĂRÂREA nr. 508 din 16 mai 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 332 din 16
mai 2012. )
4^1. organizează și conduce contabilitatea, organizează activitatea de control financiar
preventiv propriu, asigură salarizarea personalului și centralizarea situațiilor financiare;
(la 11-05-2016, Subpct. 4^1 de la pct. VII al art. 6 a fost introdus de pct. 4 al art. I din
HOTĂRÂREA nr. 328 din 27 aprilie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 361 din
11 mai 2016. )
5. coordonează activitățile de implementare a proiectelor cu finanțare externă pentru toate
domeniile sale de activitate și administrează fondurile provenind din intrări de credite externe
și fonduri externe nerambursabile aferente acestor proiecte;
6. elaborează Strategia de informatizare a sistemului judiciar; implementează strategia și
programele guvernamentale de informatizare în unitățile sistemului judiciar; coordonează,
îndrumă și verifică din punct de vedere tehnic, metodologic și profesional activitatea
informatică a instanțelor și unităților subordonate;
7. Abrogat.
(la 08-08-2013, Subpct. 7 de la pct. VII al art. 6 a fost abrogat de pct. 1 al art. unic din
HOTĂRÂREA nr. 574 din 30 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 501 din 8
august 2013. )
8. asigură controlul cu privire la tipărirea și circulația timbrului judiciar, potrivit prevederilor
legale;
9. gestionează, în condițiile legii, sumele provenind din taxele judiciare de timbru, precum și
din impozitele încasate din onorariile avocaților, ale notarilor publici și ale executorilor
judecătorești;
10. asigură protecția juridică a patrimoniului propriu și a intereselor sale legitime în fața
instanțelor de judecată;
11. asigură accesarea și implementarea proiectelor și a programelor cu finanțare internațională
în domeniul său de competență;
12. coordonează și îndrumă activitatea de statistică judiciară a instanțelor judecătorești și a
parchetelor, putând emite, în condițiile legii, norme și instrucțiuni obligatorii pentru aplicarea
unitară a reglementărilor legale.
(la 14-12-2012, Subpct. 12 de la pct. VII al art. 6 a fost modificat de pct. 1 al art. I din
HOTĂRÂREA nr. 1.164 din 27 noiembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
846 din 14 decembrie 2012. )
VII^1. în domeniul auditului public intern:
1. organizează și asigură, în condițiile legii, exercitarea activităților de audit public intern la
nivelul ministerului;
2. asigură exercitarea activității de audit la unitățile subordonate ministerului și instituțiile
publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat, pentru care ministrul justiției are
calitatea de ordonator de credite, care nu au instituit compartiment de audit public intern, în
condițiile legii;
3. coordonează, îndrumă și verifică din punct de vedere tehnic și metodologic activitatea de
audit public intern a unităților subordonate și instituțiilor publice din sistemul justiției,
finanțate de la bugetul de stat, pentru care ministrul justiției are calitatea de ordonator de
credite, care au instituit compartiment de audit public intern, putând emite, în condițiile legii,
norme și instrucțiuni obligatorii pentru aplicarea unitară a reglementărilor legale;
4. coordonează, îndrumă și verifică din punct de vedere profesional activitatea de audit intern
desfășurată în cadrul unităților subordonate și instituțiilor publice din sistemul justiției,
finanțate de la bugetul de stat, pentru care ministrul justiției are calitatea de ordonator de
credite, care au instituit compartiment de audit public intern, prin evaluări efectuate în
condițiile legii atât asupra activității de audit desfășurate, cât și a performanțelor profesionale
ale auditorilor interni;
5. asigură activitatea de supervizare a misiunilor de audit public intern desfășurate la nivelul
unităților subordonate și instituțiilor publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de
stat, pentru care ministrul justiției are calitatea de ordonator de credite, care au instituit
compartiment de audit format dintr-un singur auditor intern.
(la 08-08-2013, Pct. VII^1 al art. 6 a fost introdus de pct. 2 al art. unic din HOTĂRÂREA nr.
574 din 30 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 501 din 8 august 2013. )
VIII. alte atribuții:
1. asigură condițiile necesare acordării asistenței medicale personalului din sistemul justiției,
potrivit legii;
(la 16-05-2012, Subpct. 1 de la pct. VIII al art. 6 a fost modificat de pct. 9 al art. I din
HOTĂRÂREA nr. 508 din 16 mai 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 332 din 16
mai 2012. )
2. ia măsuri pentru asigurarea condițiilor de securitate și sănătate în muncă și prevenirea
accidentelor de muncă și a bolilor profesionale la nivelul personalului din aparatul propriu;
3. asigură condițiile de odihnă, tratament și de recuperare a stării de sănătate a personalului
din sistemul justiției; asigură, prin ANP, gestionarea bazei materiale aflate în administrare,
formată din case de odihnă, de tratament, cluburi, unități hoteliere și alte dotări destinate
acestui scop; execută lucrări de întreținere și reparații;
4. îndeplinește atribuțiile prevăzute de Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor
clasificate, cu modificările și completările ulterioare, și de Hotărârea Guvernului nr. 585/2002
pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, cu
modificările ulterioare;
4^1. cooperează cu oficiile de recuperare a creanțelor sau cu autoritățile din celelalte state
membre ale Uniunii Europene, prin schimbul de informații și de bune practici, în scopul de a
facilita urmărirea și identificarea bunurilor rezultate din săvârșirea de infracțiuni și a altor
bunuri având legătură cu infracțiunile care ar putea face obiectul unei dispoziții de confiscare
sau de indisponibilizare. În îndeplinirea atribuțiilor rezultate din Decizia 2007/845/JAI a
Consiliului din 6 decembrie 2007 privind cooperarea dintre oficiile de recuperare din statele
membre în domeniul urmăririi și identificării produselor provenite din săvârșirea de
infracțiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracțiunile, Ministerul Justiției va coopera,
prin schimb de informații, cu instituțiile naționale implicate în procedura de confiscare sau
indisponibilizare a bunurilor, cum ar fi: Oficiul Național al Registrului Comerțului, parchetele
și instanțele, Ministerul Administrației și Internelor și organele de poliție, Ministerul
Finanțelor Publice și instituțiile publice deconcentrate, Garda Financiară, Autoritatea
Națională a Vămilor, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Agenția Națională de
Cadastru și Publicitate Imobiliară, Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării
Banilor, precum și orice altă autoritate care ar putea furniza informațiile necesare;
(la 22-09-2010, Pct. 4^1 de la pct. VIII al art. 6 a fost introdus de pct. 2 al art. I din
HOTĂRÂREA nr. 935 din 1 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 654
din 22 septembrie 2010. )
4^2. îndeplinește atribuțiile de coordonator național al ECLI (Identificatorul european de
jurisprudență); în exercitarea acestor atribuții, colaborează cu instituții de la nivel european și
național care au competențe în domeniu;
(la 11-05-2016, Subpct. 4^2 de la pct. VIII al art. 6 a fost introdus de pct. 5 al art. I din
HOTĂRÂREA nr. 328 din 27 aprilie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 361 din
11 mai 2016. )
4^3. elaborează strategiile de comunicare, organizează conferințele de presă ale Ministerului
și răspunde de asigurarea caracterului coerent și unic al mesajului public al Ministerului;
(la 15-06-2020, Punctul VIII. din Articolul 6 , Capitolul II a fost completat de Punctul 3,
Articolul I din HOTĂRÂREA nr. 466 din 11 iunie 2020, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 507 din 15 iunie 2020 )
5. îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin lege sau prin hotărâri ale Guvernului, precum
și însărcinările încredințate de Guvern sau de primul-ministru.
Articolul 7
În exercitarea atribuțiilor sale, Ministerul va adopta o politică de colaborare instituțională cu
celelalte ministere și organe de specialitate ale administrației publice centrale, cu CSM, MP,
Uniunea Națională a Barourilor din România, Uniunea Națională a Notarilor Publici din
România, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, precum și cu alte autorități publice,
cu asociațiile judecătorilor și procurorilor și cu alte asociații profesionale sau organizații
neguvernamentale, prezervând însă obiectivele și politicile sale în domeniul de competență.
8. Statutul magistraților
8.1. Admiterea în magistratură şi formarea profesională iniţială a judecătorilor şi
procurorilor
Art. 12
Admiterea în magistratură a judecătorilor şi procurorilor se face prin concurs, pe baza
competenţei profesionale, a aptitudinilor şi a bunei reputaţii.
Art. 13
Admiterea în magistratură şi formarea profesională iniţială în vederea ocupării funcţiei de
judecător şi procuror se realizează prin Institutul Naţional al Magistraturii.
Art. 14
(1)Admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii se face cu respectarea principiilor
transparenţei şi egalităţii, exclusiv pe bază de concurs.
(2)Poate fi admisă la Institutul Naţional al Magistraturii persoana care îndeplineşte
cumulativ următoarele condiţii:
a)are cetăţenia română, domiciliul în România şi capacitate deplină de exerciţiu;
b)este licenţiată în drept;
c)nu are antecedente penale sau cazier fiscal şi se bucură de o bună reputaţie;
d)cunoaşte limba română;
e)este aptă, din punct de vedere medical şi psihologic, pentru exercitarea funcţiei.

Art. 15
(1)Concursul de admitere se organizează anual la data şi locul stabilite de Institutul Naţional
al Magistraturii, cu aprobarea Consiliului Superior al Magistraturii. Data, locul, modul de
desfăşurare a concursului de admitere şi numărul de locuri scoase la concurs se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, pe pagina de internet a Consiliului Superior al
Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Magistraturii, cu cel puţin 6 luni înainte de
data stabilită pentru concurs.

(2)Consiliul Superior al Magistraturii, prin secţiile corespunzătoare, stabileşte, în fiecare an,

numărul de cursanţi, separat, pentru judecători şi procurori, în funcţie de posturile de
judecători şi procurori vacante, precum şi de cele care vor fi înfiinţate.

(3)După publicarea datelor prevăzute la alin. (1), se verifică îndeplinirea condiţiei bunei
reputaţii şi a condiţiei de a fi apt din punct de vedere psihologic şi medical pentru exercitarea
funcţiei, pentru persoanele care îşi exprimă intenţia de a participa la concurs. În vederea
evaluării psihologice, persoana interesată plăteşte o taxă al cărei cuantum se stabileşte prin
hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii. Condiţia de a fi apt din punct de vedere
medical se dovedeşte prin certificat medical eliberat de un medic specializat în medicina
muncii, la cererea fiecărui candidat.

(4)Calificativul «admis» obţinut la evaluarea psihologică este valabil şi la concursurile de

admitere la Institutul Naţional al Magistraturii sau de admitere în magistratură organizate
ulterior, dacă de la data evaluării psihologice şi până la data publicării anunţului de organizare
a concursului în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, nu au trecut mai mult de 2 ani.

(5)Persoanele care îndeplinesc condiţia bunei reputaţii şi sunt apte din punct de vedere
psihologic şi medical pentru exercitarea funcţiei se pot înscrie la concursul prevăzut la alin.
(1). Pentru înscrierea la concurs, candidatul plăteşte o taxă al cărei cuantum se stabileşte prin
hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, în funcţie de cheltuielile necesare pentru
organizarea concursului.

(6)Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului prevăzut la alin. (1), inclusiv

comisiile de concurs şi constituirea acestora, probele de concurs şi modalitatea de stabilire şi
contestare a rezultatelor se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 106 lit. a).

(7)Rezultatele concursului se afişează la sediul Institutului Naţional al Magistraturii şi se

publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Institutului
Naţional al Magistraturii.

(8)[textul din Art. 15, alin. (8) din titlul II, capitolul I a fost abrogat la 18-oct-2018 de Art. I,
punctul 15. din Legea 242/2018]
Art. 151
Admiterea pe posturile de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi
procurorilor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi al instituţiilor coordonate sau
subordonate, Ministerului Public, precum şi al Ministerului Justiţiei şi al instituţiilor
coordonate sau subordonate se face prin concursul de admitere la Institutul Naţional al
Magistraturii. Posturile respective se evidenţiază separat.

Art. 16
(1)Cursanţii Institutului Naţional al Magistraturii au calitatea de auditori de justiţie.
(2)Formarea profesională iniţială în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii constă în
pregătirea teoretică şi practică a auditorilor de justiţie pentru a deveni judecători sau
procurori.
(3)Durata cursurilor de formare profesională a auditorilor de justiţie este de 4 ani. După
primul an de cursuri, auditorii vor urma stagii de pregătire practică pentru perioade de
câte şase luni la: instanţe, parchete, penitenciare şi cabinete de avocatură. În ultimul an
de stagiu, cursanţii vor efectua stagii de practică şi la alte instituţii cu relevanţă pentru
pregătirea profesională. Instituţiile la care se vor efectua stagiile de practică şi durata
acestora sunt stabilite de Plenul Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea
Institutului Naţional al Magistraturii, pentru fiecare ciclu de învăţământ. Stagiile vor fi
organizate pe baza unor protocoale de colaborare între Institutul Naţional al
Magistraturii şi instituţiile cu relevanţă pentru pregătirea profesională.

N.R.: "Dispoziţiile prevăzute la art. 16 alin. (3), art. 19, art. 26 şi art. 28 din prezenta lege
intră în vigoare începând cu anul şcolar 2019-2020."

(4)În perioada stagiilor de pregătire practică, auditorii de justiţie asistă la toate activităţile
specifice instituţiilor şi profesiilor, în condiţiile stabilite prin Regulamentul de organizare,
desfăşurare şi evaluare a stagiilor de practică prevăzut la alin. (5).

(41)La finalul fiecărui stagiu, îndrumătorii de practică, stabiliţi prin Regulamentul de

organizare, desfăşurare şi evaluare a stagiilor de practică, vor realiza o evaluare a capacităţii
fiecărui auditor de a exercita funcţia de judecător sau procuror.

(5)Regulamentul de organizare, desfăşurare şi evaluare a stagiilor de practică şi Programul de

formare profesională a auditorilor de justiţie sunt aprobate de Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii.

Art. 17
(1)Auditorii de justiţie beneficiază de o bursă având caracterul unei indemnizaţii lunare
corespunzătoare funcţiei de judecător stagiar şi procuror stagiar, în raport cu vechimea pe care
o au ca auditori.
(2)Bursa auditorilor de justiţie prevăzută la alin. (1) are natura şi regimul juridic al unui drept
salarial şi se stabileşte pe baza indemnizaţiei brute prevăzute de lege pentru judecătorii şi
procurorii stagiari, la care se vor calcula reţinerile pentru obţinerea indemnizaţiei nete,
urmând a se vira obligaţia angajatorului şi a asiguraţilor la asigurările sociale de stat, precum
şi obligaţia angajatorului şi a asiguraţilor privind contribuţia la asigurările sociale de sănătate.
Auditorii de justiţie beneficiază de indemnizaţie şi în perioada vacanţelor.
(3)Indemnizaţiile auditorilor de justiţie se plătesc din fondul prevăzut în bugetul anual aprobat
al Consiliului Superior al Magistraturii.
(31)Auditorii de justiţie beneficiază de decontarea materialelor didactice, în condiţiile şi în
limita unui plafon lunar stabilite de Regulamentul Institutului Naţional al Magistraturii.
Auditorii de justiţie beneficiază în mod gratuit de cazare în spaţiile de cazare ale Institutului
Naţional al Magistraturii, în limita locurilor disponibile, în condiţiile stabilite prin
Regulamentul Institutului Naţional al Magistraturii. Cheltuielile de întreţinere se suportă de
Institut.
(32)În cazul epuizării locurilor disponibile în spaţiile de cazare ale Institutului Naţional al
Magistraturii, precum şi în situaţiile în care auditorii de justiţie îşi desfăşoară activitatea de
formare în afara municipiului Bucureşti, aceştia au dreptul la decontarea chiriei într-un plafon
de până la 50% din suma care s-ar cuveni, cu acest titlu, magistraţilor, în condiţiile legii.
(33)Auditorii de justiţie beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi
proteze, în condiţiile respectării dispoziţiilor legale privind plata contribuţiei pentru
asigurările sociale de sănătate, precum şi de plata indemnizaţiei de maternitate, risc maternal
şi pentru creşterea copilului, pe durata concediilor respective.

(4)[textul din Art. 17, alin. (4) din titlul II, capitolul I a fost abrogat la 18-oct-2018 de Art. I,
punctul 21. din Legea 242/2018]
(5)Perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiţie, dacă a promovat
examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, constituie vechime în funcţia de
judecător sau procuror.
(6)Prevederile alin. (1)-(3) şi (5) se aplică şi auditorilor de justiţie proveniţi din alte ţări, pe
baza înţelegerilor încheiate cu ministerele de justiţie din ţările respective.
Art. 171
Dispoziţiile legale privind incompatibilităţile şi interdicţiile judecătorilor şi procurorilor se
aplică şi auditorilor de justiţie.
Art. 172
Auditorii de justiţie au drepturile prevăzute la art. 79 alin. (3) şi art. 80, precum şi îndatoririle
prevăzute la art. 90 şi art. 91 alin. (2).
Art. 173
Cheltuielile de transport al personalului de instruire al Institutului Naţional al Magistraturii
care nu are domiciliul sau reşedinţa în municipiul Bucureşti, care participă la activităţile de
formare profesională iniţială organizate de Institutul Naţional al Magistraturii, se suportă din
bugetul acestei instituţii.

Art. 18
(1)Abaterile disciplinare ale auditorilor de justiţie de la îndatoririle ce le revin potrivit legii
sau Regulamentului Institutului Naţional al Magistraturii se sancţionează disciplinar.
(2)Constituie abateri disciplinare:
a)atitudinile care aduc atingere bunelor moravuri sau ordinii publice, atitudinile ireverenţioase
faţă de colegi, personalul de instruire şi de conducere al Institutului Naţional al Magistraturii,
precum şi faţă de persoanele cu care intră în contact în perioada efectuării stagiului;
b)absenţele nemotivate de la activităţile obligatorii stabilite prin programul de formare, dacă
acestea depăşesc 8 ore într-o lună;
c)faptele prevăzute la art. 99 lit. a), b), d), j), l), n) şi q), dispoziţii care se aplică în mod
corespunzător.

(3)Sancţiunile disciplinare aplicabile auditorilor de justiţie sunt:

a)avertismentul;
b)diminuarea bursei cu până la 15% pe o perioadă de la o lună la 3 luni;
c)diminuarea bursei proporţional cu numărul absenţelor nemotivate, dacă acestea depăşesc 8
ore într-o lună;
d)exmatricularea din Institutul Naţional al Magistraturii.
(4)[textul din Art. 18, alin. (4) din titlul II, capitolul I a fost abrogat la 18-oct-2018 de Art. I,
punctul 24. din Legea 242/2018]
(5)Sancţiunile prevăzute la alin. (3) se aplică de Consiliul ştiinţific al Institutului Naţional al
Magistraturii, după efectuarea cercetării disciplinare. Răspunderea disciplinară se prescrie în
termen de un an de la săvârşirea faptei.

(6)Hotărârile consiliului ştiinţific prevăzute la alin. (5) pot fi atacate la instanţa de contencios
administrativ şi fiscal competentă.
(7)În cazul exmatriculării din Institutul Naţional al Magistraturii, cel sancţionat este obligat să
restituie indemnizaţia şi cheltuielile de şcolarizare.
(8)Procedura de cercetare disciplinară şi de aplicare a sancţiunilor disciplinare se stabileşte
prin Regulamentul Institutului Naţional al Magistraturii.

(9)Cercetarea disciplinară se suspendă atunci când împotriva auditorului de justiţie s-a dispus
trimiterea în judecată pentru aceeaşi faptă.
(10)Organul de urmărire penală este obligat să comunice, de îndată, Institutului Naţional al
Magistraturii actul prin care s-a dispus trimiterea în judecată a auditorului de justiţie.
(11)Suspendarea cercetării disciplinare se dispune de către directorul Institutului Naţional al
Magistraturii şi operează până când soluţia pronunţată în cauza care a motivat suspendarea a
devenit definitivă. Hotărârea definitivă este comunicată de îndată Institutului Naţional al
Magistraturii. Pe durata suspendării cercetării disciplinare, cursul prescripţiei răspunderii
disciplinare este suspendat.

Art. 181
(1)Pe durata cursurilor în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, auditorii de justiţie
trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (2) lit. a), c) şi e).
(2)Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) se constată de către Consiliul ştiinţific al
Institutului Naţional al Magistraturii şi atrage exmatricularea, precum şi obligarea la
restituirea bursei şi a cheltuielilor de formare profesională, în acele situaţii imputabile
auditorilor. Consiliul ştiinţific este sesizat de directorul Institutului Naţional al Magistraturii
din oficiu sau la solicitarea oricărei persoane interesate.
(3)Procedura de verificare a îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin
Regulamentul Institutului Naţional al Magistraturii.
(4)Dispoziţiile art. 18 alin. (6) se aplică în mod corespunzător.
(5)Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (2), condamnarea definitivă a auditorilor pentru o
infracţiune din culpă ori amânarea aplicării pedepsei pentru acelaşi tip de infracţiune, precum
şi renunţarea la urmărirea penală sau renunţarea la aplicarea pedepsei printr-o hotărâre
definitivă nu conduc la exmatriculare, dacă se apreciază de către Consiliul ştiinţific că
infracţiunea săvârşită nu aduce atingere demnităţii calităţii de auditor de justiţie sau imaginii
Institutului.

Art. 19
(1)După încheierea cursurilor în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, auditorii de
justiţie susţin un examen de absolvire prin care se verifică însuşirea cunoştinţelor,
competenţelor şi abilităţilor necesare exercitării funcţiei de judecător, respectiv procuror,
precum şi un test psihologic.
(2)O comisie de examinare teoretică şi practică va fi alcătuite din 7 persoane: 3 judecători, 2
procurori, un avocat şi un profesor universitar, desemnaţi de Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii dintre judecătorii, procurorii sau avocaţii cu cel puţin 12 ani vechime în profesie
şi dintre cadrele didactice ale facultăţilor de drept care au obţinut gradul universitar de
profesor de cel puţin 5 ani.
(3)Examenul psihologic se va susţine în faţa unei comisii alcătuite din 3 psihologi, care vor
nota candidatul cu «apt» sau «inapt».
(4)Împotriva calificativului «inapt», candidatul poate face contestaţie în termen de 5 zile de la
afişare, ce va fi soluţionată de o comisie de 5 psihologi cu o altă componenţă decât comisia
anterioară. Calificativul final «inapt» va avea drept consecinţă declararea candidatului ca
respins la examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii.
(5)Auditorii de justiţie care nu promovează examenul de absolvire se pot prezenta încă o dată
pentru susţinerea acestuia, la următoarea sesiune organizată de Institutul Naţional al
Magistraturii. În cazul în care auditorul de justiţie nu se prezintă, în mod nejustificat, la
examen sau nu promovează examenul în a doua sesiune, el nu poate fi numit ca judecător sau
procuror şi este obligat să restituie bursa şi cheltuielile de şcolarizare, cu excepţia situaţiilor
prevăzute la alin. (3) şi (4).
(6)Componenţa comisiilor prevăzute de alin. (3) şi (4) va fi stabilită de Plenul Consiliului
Superior al Magistraturii, după caz.
(7)Nota finală de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii este compusă din media de
la examenul de absolvire prevăzut la alin. (1), ce va avea o pondere de 60%, şi media rezultată
din evaluările realizate pe durata studiilor în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, ce va
avea o pondere de 40%.

N.R.: "Dispoziţiile prevăzute la art. 16 alin. (3), art. 19, art. 26 şi art. 28 din prezenta lege
intră în vigoare începând cu anul şcolar 2019-2020."

Art. 20
(1)Absolvenţii Institutului Naţional al Magistraturii sunt obligaţi să îndeplinească timp de 10
ani funcţia de judecător sau de procuror.
(2)În cazul în care un absolvent al Institutului Naţional al Magistraturii este eliberat din
funcţie înainte de expirarea perioadei de 10 ani, din iniţiativa sa ori din motive care îi sunt
imputabile, el este obligat să restituie bursa de auditor de justiţie şi cheltuielile de şcolarizare
efectuate cu formarea sa, proporţional cu timpul rămas până la împlinirea termenului prevăzut
la alin. (1).

8.2. Judecătorii stagiari şi procurorii stagiari

Art. 21
(1)Auditorii de justiţie optează pentru locurile de judecători stagiari şi procurori stagiari
scoase la concurs, iar repartizarea acestora se face pe baza notei finale de absolvire a
Institutului Naţional al Magistraturii, prevăzută la art. 19 alin. (7). Opţiunile se fac în faţa
Institutului Naţional al Magistraturii, care va înainta tabelul cu propunerile de repartizare,
făcute în acest mod, secţiilor corespunzătoare ale Consiliului Superior al Magistraturii, în
vederea numirii în funcţie.
(2)Judecătorii stagiari şi procurorii stagiari sunt repartizaţi şi numiţi în funcţie de către secţiile
corespunzătoare ale Consiliului Superior al Magistraturii, pe baza opţiunilor exprimate
conform alin. (1).
(3)În circumscripţiile instanţelor şi parchetelor unde o minoritate naţională are o pondere de
cel puţin 50% din numărul locuitorilor, la medii egale, au prioritate candidaţii cunoscători ai
limbii acelei minorităţi.
(4)Candidatului care nu şi-a exercitat dreptul de alegere a postului în termenul prevăzut la
alin. (2) i se propune, din oficiu, un post de către Consiliul Superior al Magistraturii. Refuzul
de a accepta propunerea este considerat demisie.
(5)La medii egale are prioritate la alegerea postului, în următoarea ordine, candidatul care are
domiciliul în raza instanţei sau parchetului pentru care a optat ori cel care are o vechime mai
mare în magistratură.
(6)Repartizarea pe posturi se afişează la sediul Consiliului Superior al Magistraturii, al
instanţelor şi al parchetelor, se comunică persoanelor interesate şi se publică pe pagina de
internet a Consiliului Superior al Magistraturii.
(7)Perioada cuprinsă între promovarea examenului de absolvire şi numirea de către Consiliul
Superior al Magistraturii în funcţia de judecător sau procuror stagiar, precum şi perioada în
care o persoană a avut calitatea de judecător sau procuror stagiar, dacă a promovat examenul
de capacitate prevăzut la art. 28. constituie vechime în funcţia de judecător sau procuror.
(8)Judecătorii stagiari şi procurorii stagiari se bucură de stabilitate.

Art. 22
(1)Durata stagiului este de 2 ani.

(2)În perioada stagiului, judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să continue formarea

profesională, sub coordonarea unui judecător sau procuror anume desemnat de preşedintele
judecătoriei sau, după caz, de prim-procurorul parchetului de pe lângă această instanţă.
(3)Conducerea instanţelor şi a parchetelor este obligată să asigure toate condiţiile pentru buna
desfăşurare a stagiului.
Art. 23
(1)Judecătorii stagiari judecă:
a)acţiunile posesorii, cererile privind înregistrările şi rectificările în registrele de stare civilă;
b)litigiile patrimoniale având ca obiect plata unei sume de bani sau predarea unui bun, în
cazul în care valoarea obiectului litigiului nu depăşeşte 10.000 lei;
c)plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a
sancţiunilor contravenţionale, daca sancţiunea contravenţionala maxima prevăzută de lege
este de 10.000 lei;
d)cererile de valoare redusă, prevăzute la art. 1.026-1.033 din Legea nr. 134/2010 privind
Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările ulterioare;
e)cererile având ca obiect înlocuirea amenzii contravenţionale cu sancţiunea prestării unei
activităţi în folosul comunităţii;
f)cererile de abţinere şi de recuzare, precum şi cererile de revizuire şi contestaţiile în anulare
în cauzele ce intră în competenţa lor;
g)reabilitarea;
h)constatarea intervenţiei amnistiei ori graţierii;
i)infracţiunile prevăzute de Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi
completările ulterioare, şi legile speciale, pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cu excepţia infracţiunilor prevăzute la art. 218 alin.
(1) şi (2), art. 219 alin. (1), art. 223, art. 226 şi 227, precum şi art. 239-241 din Legea nr.
286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv plângerile împotriva soluţiilor de
neurmărire sau netrimitere în judecată, cererile de confirmare a soluţiilor de renunţare la
urmărirea penală şi cererile de confirmare a redeschiderii urmăririi penale în cauzele care au
ca obiect aceste infracţiuni.
(11)Judecătorii stagiari asistă şi la şedinţe de judecată cu alte tipuri de cauze decât cele
prevăzute la alin. (1), prin rotaţie, la completuri ale instanţei constituite din judecători
definitivi, stabilite de preşedintele instanţei. În cauzele la care asistă, judecătorul stagiar
întocmeşte un raport consultativ asupra cauzei şi poate redacta proiectul hotărârii, la
solicitarea preşedintelui completului.
(12)Modalitatea de participare la aceste completuri se stabileşte prin hotărâre a colegiului de
conducere.

(2)Procurorii stagiari au dreptul să pună concluzii în instanţă, să efectueze şi să semneze acte

procesuale şi procedurale, sub coordonarea unui procuror definitiv.

(21)Procurorul stagiar emite opinie consultativă care se motivează şi rezolvă lucrările date în
sarcina sa de prim-procurorul parchetului de pe lângă judecătorie.
(22)Judecătorii şi procurorii stagiari nu au dreptul să dispună măsuri privative sau restrictive
de libertate.

(3)Soluţiile procurorilor stagiari sunt contrasemnate de procurorii care îi coordonează.

Art. 24
(1)Judecătorul sau procurorul care răspunde de coordonarea judecătorilor stagiari sau, după
caz, a procurorilor stagiari întocmeşte trimestrial un referat de evaluare individuală privind
însuşirea cunoştinţelor practice specifice activităţii de judecător sau de procuror.
(2)[textul din Art. 24, alin. (2) din titlul II, capitolul II a fost abrogat la 18-oct-2018 de Art. I,
punctul 36. din Legea 242/2018]
Art. 25
(1)După încheierea perioadei de stagiu, judecătorii şi procurorii stagiari sunt obligaţi să se
prezinte la examenul de capacitate. În cazul în care judecătorul stagiar sau procurorul stagiar
este respins la examenul de capacitate, el este obligat să se prezinte la sesiunea următoare.
(2)Lipsa nejustificată de la examenul de capacitate sau respingerea candidatului la două
sesiuni atrage pierderea calităţii de judecător stagiar sau de procuror stagiar. În această
situaţie, judecătorul sau procurorul stagiar este obligat să restituie bursa de auditor de justiţie
şi cheltuielile de şcolarizare efectuate pentru formarea sa profesională.
(3)Persoana care, din motive justificate, nu s-a prezentat la examenul de capacitate poate
susţine acest examen dacă de la încheierea stagiului până la data fixată pentru examen nu au
trecut mai mult de 2 ani. Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
(4)După trecerea termenului de 2 ani, persoanele prevăzute la alin. (3) sunt obligate să
efectueze din nou stagiul, potrivit legii.
Art. 26
(1)Examenul de capacitate constă în susţinerea unei probe scrise şi a unei probe orale,
respectiv evaluarea mapei de stagiu, fiecare având ponderi egale în media finală.
(2)Examenul de capacitate va urmări însuşirea competenţelor şi aptitudinilor practice în
perioada de stagiu.
(3)Examenul de capacitate se organizează la finalul fiecărui stagiu, în baza regulamentelor
elaborate de secţiile corespunzătoare ale Consiliului Superior al Magistraturii, prin
intermediul Institutului Naţional al Magistraturii.
(4)Examinarea se realizează de către comisiile prevăzute la art. 28.
(5)Modalitatea de susţinere a examenului, criteriile de apreciere ale acestuia, procedura şi
criteriile de evaluare ale mapei de stagiu se stabilesc prin regulamente propuse de Institutul
Naţional al Magistraturii şi aprobate de Secţia pentru judecători, respectiv de Secţia pentru
procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

N.R.: "Dispoziţiile prevăzute la art. 16 alin. (3), art. 19, art. 26 şi art. 28 din prezenta lege
intră în vigoare începând cu anul şcolar 2019-2020."

Art. 27
(1)Data, locul şi modul de desfăşurare a examenului de capacitate se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea a III-a, precum şi pe pagina de internet a Consiliului Superior al
Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Magistraturii şi se comunică instanţelor
judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea, cu cel puţin 90 de zile înainte de data stabilită
pentru examenul de capacitate.
(2)Cererile de înscriere la examenul de capacitate, însoţite de mapele de stagiu şi de celelalte
acte necesare potrivit regulamentelor privind examenul de capacitate al judecătorilor stagiari,
respectiv al procurorilor stagiari, se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de
60 de zile de la publicarea datei examenului.

Art. 28
(1)Comisia pentru examenul de capacitate al judecătorilor şi comisia pentru soluţionarea
contestaţiilor sunt alcătuite din judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi din
judecători de la curţile de apel, numiţi prin hotărâre a Secţiei pentru judecători a Consiliului
Superior al Magistraturii.
(2)Comisia pentru examenul de capacitate al procurorilor şi comisia pentru soluţionarea
contestaţiilor sunt alcătuite din procurori de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie şi din procurori de la parchetele de pe lângă curţile de apel, numiţi prin hotărâre a
Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.
(3)Comisiile de concurs sunt numite prin hotărâre de secţiile corespunzătoare ale Consiliului
Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii.

N.R.: "Dispoziţiile prevăzute la art. 16 alin. (3), art. 19, art. 26 şi art. 28 din prezenta lege
intră în vigoare începând cu anul şcolar 2019-2020."

Art. 29
(1)Rezultatele examenului de capacitate se afişează la sediul Institutului Naţional al
Magistraturii şi se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe
cea a Institutului Naţional al Magistraturii.
(2)Contestaţiile cu privire la fiecare din cele două probe se trimit la Institutul Naţional al
Magistraturii, în termen de 72 de ore de la afişarea rezultatelor, de către candidaţi, curţile de
apel sau parchetele de pe lângă acestea. Contestaţiile se soluţionează în termen de 3 zile.
Decizia comisiei de soluţionare a contestaţiilor este definitivă, dispoziţiile alin. (1) fiind
aplicabile în mod corespunzător.
(3)Contestaţia la proba orală se soluţionează de comisia de contestaţii prin analizarea
înregistrării audiovideo a probei susţinute de candidat.
(4)După întocmirea tabelului de clasificare a candidaţilor, fiecare din secţiile Consiliului
Superior al Magistraturii validează examenul de capacitate, în prima şedinţă care urmează
afişării rezultatelor.
(5)Secţiile Consiliului Superior al Magistraturii pot invalida, în tot sau în parte, examenul de
capacitate, în cazurile în care constată că nu au fost respectate condiţiile prevăzute de lege sau
de regulament privind organizarea examenului sau că există dovada săvârşirii unor fraude.

8.3. Numirea judecătorilor şi procurorilor

Art. 31
(1)Judecătorii şi procurorii care au promovat examenul de capacitate sunt numiţi de
Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.
(2)Propunerile de numire se fac în cel mult 30 de zile de la data validării examenului de
capacitate.
(3)Preşedintele României nu poate refuza numirea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor
prevăzuţi la alin. (1).

(4)[textul din Art. 31, alin. (4) din titlul II, capitolul III a fost abrogat la 18-oct-2018 de Art. I,
punctul 43. din Legea 242/2018]
(5)În perioada dintre data validării examenului de capacitate şi data intrării în vigoare a
actului de numire de către Preşedintele României, judecătorii şi procurorii care au promovat
examenul de capacitate primesc salariul corespunzător funcţiei imediat superioare celei de
judecător sau procuror stagiar.
Art. 32
(1)Poate fi numită judecător sau procuror militar persoana care îndeplineşte condiţiile
prevăzute de lege pentru intrarea în magistratură, cu avizul conform al Ministerului Apărării
Naţionale privind îndeplinirea condiţiilor legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer activ în
cadrul acestui minister.
(2)Numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanţele sau parchetele civile
la instanţele ori parchetele militare, precum şi acordarea gradelor militare şi înaintarea în grad
a judecătorilor şi procurorilor militari se fac potrivit unui regulament comun al Consiliului
Superior al Magistraturii şi Ministerului Apărării Naţionale.

Art. 33
(1)Pot fi numiţi în magistratură, pe bază de concurs, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la
art. 14 alin. (2), foştii judecători şi procurori care şi-au încetat activitatea din motive
neimputabile, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), avocaţii, notarii,
asistenţii judiciari, consilierii juridici, executorii judecătoreşti cu studii superioare juridice,
personalul de probaţiune cu studii superioare juridice, ofiţerii de poliţie judiciară cu studii
superioare juridice, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au îndeplinit funcţii
de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului,
Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi sau al Consiliului Legislativ,
în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române şi Institutul Român pentru Drepturile
Omului, cadrele didactice din învăţământul juridic superior acreditat, precum şi magistraţii-
asistenţi, cu o vechime în specialitate de cel puţin 5 ani.

(2)Concursul prevăzut la alin. (1) se organizează anual sau ori de câte ori este necesar, de
Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Naţional al Magistraturii, pentru ocuparea
posturilor vacante de la judecătorii şi parchetele de pe lângă acestea.
(21)Dispoziţiile art. 15 se aplică în mod corespunzător.

(3)În termen de cel mult 30 de zile de la data validării concursului prevăzut la alin. (1),
Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţia de
judecător sau, după caz, de procuror a candidaţilor admişi.
(4)Dispoziţiile art. 30 alin. (6) se aplică în mod corespunzător.
(11)Preşedintele României nu poate refuza numirea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor
prevăzuţi la alin. (1).
(13)După numirea în funcţia de judecător sau procuror, persoanele prevăzute la alin. (1) sunt
obligate să urmeze, pe o perioadă de 6 luni, un curs de formare profesională în cadrul
Institutului Naţional al Magistraturii, care va cuprinde în mod obligatoriu elemente de drept
comunitar.
(14)Persoanele numite în condiţiile prezentului articol nu pot fi delegate, detaşate, transferate
şi nu pot promova la alte instanţe sau parchete timp de cel puţin 3 ani de la numirea în funcţie.
(15)Judecătorii Curţii Constituţionale care, la data numirii, aveau funcţia de judecător sau de
procuror au dreptul, la încetarea mandatului, să revină la postul deţinut anterior.
Art. 34
(1)Înainte de a începe să-şi exercite funcţia, judecătorii şi procurorii depun următorul
jurământ: "Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr drepturile şi libertăţile
fundamentale ale persoanei, să-mi îndeplinesc atribuţiile cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire.
Aşa să-mi ajute Dumnezeu!" Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă
potrivit credinţei religioase a judecătorilor şi procurorilor şi este facultativă.
(2)Refuzul depunerii jurământului atrage, de drept, nulitatea numirii în funcţie.
(3)Jurământul se depune în şedinţă solemnă, în faţa judecătorilor instanţei sau, după caz, a
procurorilor parchetului la care a fost numit judecătorul sau procurorul, după citirea actului de
numire.
(4)Depunerea jurământului se consemnează într-un proces-verbal, care se semnează de
conducătorul instanţei sau, după caz, al parchetului şi de 2 dintre judecătorii sau procurorii
prezenţi, precum şi de cel care a depus jurământul.
(5)Depunerea jurământului nu este necesară în cazul transferului sau al promovării
judecătorului ori procurorului în altă funcţie.

8.4. Incompatibilităţi şi interdicţii

Art. 5
(1)Funcţiile de judecător, procuror, magistrat-asistent şi asistent judiciar sunt incompatibile cu
orice alte funcţii publice sau private, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul
superior, aşa cum acestea sunt definite de legislaţia în vigoare.

(2)Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să se abţină de la orice activitate legată de actul de

justiţie în cazuri care presupun existenţa unui conflict între interesele lor şi interesul public de
înfăptuire a justiţiei sau de apărare a intereselor generale ale societăţii.

(3)Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul auxiliar de specialitate sunt

obligaţi să dea, anual, o declaraţie pe propria răspundere în care să menţioneze dacă soţul,
rudele sau afinii până la gradul al IV-lea inclusiv exercită o funcţie sau desfăşoară o activitate
juridică ori activităţi de investigare sau cercetare penală, precum şi locul de muncă al
acestora. Declaraţiile se înregistrează şi se depun la dosarul profesional.
Art. 6
(1)Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, personalul de specialitate juridică asimilat
magistraţilor şi personalul auxiliar de specialitate sunt obligaţi să facă o declaraţie autentică,
pe propria răspundere potrivit legii penale, privind apartenenţa sau neapartenenţa ca agent sau
colaborator al organelor de securitate, ca poliţie politică.
(2)Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii verifică declaraţiile prevăzute la
alin. (1). Rezultatele verificărilor se ataşează la dosarul profesional.
(21)Apartenenţa în calitate de colaborator al organelor de securitate, ca poliţie politică, are ca
efect eliberarea din funcţia deţinută.

(3)Dispoziţiile Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii
ca poliţie politică se aplică în mod corespunzător.
Art. 7
(1)Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, personalul de specialitate juridică asimilat
acestora, personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex personalului de specialitate al
instanţelor judecătoreşti şi parchetelor nu pot fi lucrători operativi, inclusiv acoperiţi,
informatori sau colaboratori ai vreunui serviciu de informaţii.
(2)Încălcarea dispoziţiilor alin. (1) conduce la eliberarea din funcţia deţinută, inclusiv cea de
judecător sau procuror.
(3)Persoanele prevăzute la alin. (1) completează anual o declaraţie olografă pe propria
răspundere, potrivit legii penale, din care să rezulte că nu au fost şi nu sunt lucrători operativi,
inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai niciunui serviciu de informaţii. Declaraţiile
se depun şi se arhivează la compartimentul de resurse umane.
(4)Serviciilor de informaţii le este interzis să racoleze persoanele prevăzute la alin. (1) ca
lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori. Încălcarea acestei
interdicţii este infracţiune împotriva independenţei justiţiei şi se pedepseşte cu închisoare de
la 5 la 10 ani. În cazul în care infracţiunea este comisă de un ofiţer cu funcţii de conducere sau
la instigarea acestuia, limitele pedepsei se majorează cu jumătate. Tentativa se pedepseşte.
(5)Verificarea veridicităţii datelor din declaraţiile prevăzute la alin. (3) se face individual
pentru fiecare declaraţie de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, anual, din oficiu, sau
ori de câte ori este sesizat de Ministerul Justiţiei, Secţia pentru judecători sau Secţia pentru
procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorul sau procurorul vizat.
(6)Rezultatul verificărilor se comunică din oficiu Consiliului Superior al Magistraturii,
judecătorului sau procurorului vizat, precum şi, la cerere, oricărei persoane.
(7)Actul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării prevăzut la alin. (5) poate fi contestat în
instanţă, în termen de 3 luni de la data la care a luat la cunoştinţă, de către orice persoană care
justifică un interes legitim, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu
modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile prevăzute la art. 7 din Legea nr. 554/2004,
cu modificările şi completările ulterioare, nu sunt aplicabile.
(8)Răspunsul eronat se pedepseşte conform legii.
(9)Informaţiile care privesc statutul judecătorilor şi procurorilor, organizarea judiciară,
organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, cooperarea instituţională
între instanţe şi parchete, pe de o parte, şi orice altă autoritate publică, pe de altă parte, precum
şi actele administrative extrajudiciare emise sau încheiate de către sau între autorităţile
publice care privesc sau afectează desfăşurarea procedurilor judiciare, prin derogare de la
prevederile art. 12 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes
public, cu modificările şi completările ulterioare, constituie informaţii de interes public, la
care accesul liber este garantat.
(10)Dispoziţiile art. 8-12, art. 33 şi art. 76 din prezenta lege se aplică, în mod corespunzător,
şi magistraţilor-asistenţi.

Art. 8
(1)Judecătorilor şi procurorilor le este interzis:
a)să desfăşoare activităţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse;
b)să desfăşoare activităţi de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură;
c)să aibă calitatea de asociat sau de membru în organele de conducere, administrare sau
control la societăţi, instituţii de credit sau financiare, societăţi de asigurare/reasigurare,
societăţi naţionale sau regii autonome;

d)să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic.

(11)În cazul dobândirii, prin moştenire, a calităţii de asociaţi sau acţionari la societăţi, instituţii
de credit sau financiare, societăţi de asigurare/reasigurare, companii naţionale, societăţi
naţionale sau regii autonome, magistraţii sunt obligaţi să ia măsurile necesare, astfel încât
această calitate să înceteze în termen de maximum un an de la data dobândirii ei efective.
(2)Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. c), judecătorii şi procurorii pot fi acţionari sau
asociaţi ca urmare a legii privind privatizarea în masă.
Art. 9
(1)Judecătorii şi procurorii nu pot să facă parte din partide sau formaţiuni politice şi nici să
desfăşoare sau să participe la activităţi cu caracter politic.
(2)Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca în exercitarea atribuţiilor să se abţină de la
exprimarea sau manifestarea, în orice mod, a convingerilor lor politice.
(3)Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca, în exercitarea atribuţiilor, să se abţină de la
manifestarea sau exprimarea defăimătoare, în orice mod, la adresa celorlalte puteri ale statului
- legislativă şi executivă.

Art. 10
(1)Judecătorii şi procurorii nu îşi pot exprima public opinia cu privire la procese aflate în curs
de desfăşurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
(2)Judecătorii şi procurorii nu pot să dea consultaţii scrise sau verbale în probleme litigioase,
chiar dacă procesele respective sunt pe rolul altor instanţe sau parchete decât acelea în cadrul
cărora îşi exercită funcţia şi nu pot îndeplini orice altă activitate care, potrivit legii, se
realizează de avocat.
(3)Judecătorilor şi procurorilor le este permis să pledeze, în condiţiile prevăzute de lege,
numai în cauzele lor personale, ale ascendenţilor şi descendenţilor, ale soţilor, precum şi ale
persoanelor puse sub tutela sau curatela lor. Chiar şi în asemenea situaţii însă judecătorilor şi
procurorilor nu le este îngăduit să se folosească de calitatea pe care o au pentru a influenţa
soluţia instanţei de judecată sau a parchetului şi trebuie să evite a se crea aparenţa că ar putea
influenţa în orice fel soluţia.
Art. 11
(1)Judecătorii şi procurorii pot participa la elaborarea de publicaţii, pot elabora articole, studii
de specialitate, lucrări literare ori ştiinţifice şi pot participa la emisiuni audiovizuale, cu
excepţia celor cu caracter politic.
(2)Judecătorii şi procurorii pot fi membri ai unor comisii de examinare sau de întocmire a
proiectelor de acte normative, a unor documente interne sau internaţionale.
(3)Judecătorii şi procurorii pot fi membri ai societăţilor ştiinţifice sau academice, precum şi ai
oricăror persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial.

8.5. Formarea profesională continuă şi evaluarea periodică a judecătorilor şi

procurorilor
Art. 35
(1)Formarea profesională continuă a judecătorilor şi procurorilor constituie garanţia
independenţei şi imparţialităţii în exercitarea funcţiei. Formarea iniţială şi continuă este un
drept şi o îndatorire pentru judecător.
(2)Formarea profesională continuă trebuie să ţină seama de dinamica procesului legislativ şi
constă, în principal, în cunoaşterea şi aprofundarea legislaţiei interne, a documentelor
europene şi internaţionale la care România este parte, a jurisprudenţei instanţelor judecătoreşti
şi a Curţii Constituţionale, a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii
de Justiţie a Uniunii Europene, a dreptului comparat, a normelor deontologice, în abordarea
multidisciplinară a instituţiilor cu caracter de noutate, precum şi în cunoaşterea şi
aprofundarea unor limbi străine şi operarea pe calculator.

Art. 36
Responsabilitatea pentru formarea profesională continuă a judecătorilor şi procurorilor revine
Institutului Naţional al Magistraturii, conducătorilor instanţelor sau parchetelor la care aceştia
îşi desfăşoară activitatea, precum şi fiecărui judecător şi procuror, prin pregătire individuală.
Art. 37
(1)Judecătorii şi procurorii participă, cel puţin o dată la 3 ani, la programe de formare
profesională continuă organizate de Institutul Naţional al Magistraturii, de instituţii de
învăţământ superior din ţară sau din străinătate ori la alte forme de perfecţionare profesională.
(2)Judecătorii şi procurorii au obligaţia de a urma în cadrul programelor de formare
profesională continuă un curs intensiv pentru învăţarea sau aprofundarea unei limbi străine şi
un curs intensiv pentru iniţierea sau aprofundarea cunoştinţelor de operare pe calculator
organizate de Institutul Naţional al Magistraturii sau de instanţele judecătoreşti sau parchete,
de instituţii de învăţământ superior din ţară sau din străinătate, precum şi de alte instituţii de
specialitate.
(3)Consiliul Superior al Magistraturii aprobă anual, la propunerea Institutului Naţional al
Magistraturii, programul de formare profesională continuă a judecătorilor şi procurorilor.
(4)Formarea profesională continuă a judecătorilor şi procurorilor se realizează ţinând seama
de necesitatea specializării lor.
Art. 371
(1)Cheltuielile de cazare şi masă ale judecătorilor, procurorilor, personalului de specialitate
juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, auditorilor de justiţie, personalului de instruire
prevăzut la art. 108 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, care participă la activităţile de formare profesională
continuă organizate de Institutul Naţional al Magistraturii, se suportă din bugetul acestei
instituţii.
(11)Cheltuielile de cazare şi masă ale judecătorilor şi procurorilor străini, ale cursanţilor sau
ale reprezentanţilor altor instituţii de formare profesională din străinătate, care participă, în
cadrul unor programe de cooperare, la activităţile de formare profesională organizate de
Institutul Naţional al Magistraturii, pot fi suportate din bugetul acestei instituţii.

(2)Plafonul maxim al cheltuielilor prevăzute la alin. (1) şi (11) se stabileşte prin decizie a
preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al
Magistraturii. Cazarea participanţilor în condiţiile alin. (1) şi (11) se poate realiza în structurile
de primire turistice în limita plafonului maxim stabilit prin decizie a preşedintelui Consiliului
Superior al Magistraturii, independent de clasificarea acestora.
(3)Cheltuielile de transport ale judecătorilor, procurorilor, personalului de specialitate juridică
asimilat judecătorilor şi procurorilor, care participă la activităţile de formare profesională
continuă organizate de Institutul Naţional al Magistraturii, se suportă din bugetul instituţiilor
unde îndeplinesc funcţia de bază.
(4)Cheltuielile de transport ale auditorilor de justiţie şi ale personalului de instruire al
Institutului Naţional al Magistraturii, care participă la activităţile de formare profesională
continuă organizate de Institutul Naţional al Magistraturii, se suportă din bugetul acestei
instituţii.
(5)Judecătorii, procurorii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi
procurorilor, auditorii de justiţie, precum şi personalul de instruire care participă la activităţile
de formare organizate de Institutul Naţional al Magistraturii nu beneficiază de diurnă de
delegare de la instituţiile unde îndeplinesc funcţia de bază.

(6)Cheltuielile de transport al membrilor Consiliului ştiinţific al Institutului Naţional al

Magistraturii care nu au domiciliul în municipiul Bucureşti se suportă din bugetul Institutului
Naţional al Magistraturii.

Art. 38
(1)În cadrul fiecărei curţi de apel şi în cadrul fiecărui parchet de pe lângă curtea de apel se
organizează periodic activităţi de formare profesională continuă, constând în consultări,
dezbateri, seminarii, sesiuni sau mese rotunde, cu participarea Institutului Naţional al
Magistraturii. Tematica acestora se aprobă de Consiliul Superior al Magistraturii.
(11)Cheltuielile aferente organizării activităţilor prevăzute la alin. (1), inclusiv cele privind
cazarea, masa şi transportul personalului de instruire şi al participanţilor, se suportă din
bugetul curţii de apel sau, după caz, al parchetului de pe lângă curtea de apel. În cazul
personalului de instruire al Institutului Naţional al Magistraturii care participă, la propunerea
Institutului, în această calitate, conform programului anual de formare profesională continuă
al judecătorilor şi procurorilor aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii, la activităţile
prevăzute la alin. (1), cheltuielile privind cazarea, masa şi transportul acestuia se suportă din
bugetul Institutului Naţional al Magistraturii.

(12)Plafonul maxim al cheltuielilor prevăzute la alin. (11) se stabileşte prin ordin al ministrului
justiţiei, respectiv al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie. În cazul personalului de instruire al Institutului Naţional al Magistraturii care
participă, la propunerea Institutului, în această calitate, conform programului anual de formare
profesională continuă al judecătorilor şi procurorilor aprobat de Consiliul Superior al
Magistraturii, la activităţile prevăzute la alin. (1), plafonul maxim al cheltuielilor se stabileşte
în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2).

(13)Cheltuielile cu salarizarea personalului de instruire care participă la activităţile prevăzute

la alin. (1) se suportă din bugetul curţii de apel sau, după caz, al parchetului de pe lângă curtea
de apel. Dispoziţiile art. 108 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător. În cazul personalului de instruire
angajat la plata cu ora al Institutului Naţional al Magistraturii care participă, la propunerea
Institutului, în această calitate, conform programului anual de formare profesională continuă
al judecătorilor şi procurorilor aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii, la activităţile
prevăzute la alin. (1), cheltuielile cu salarizarea personalului de instruire se suportă din
bugetul Institutului Naţional al Magistraturii.

(14)Judecătorii, procurorii, precum şi personalul de instruire care participă la activităţile

prevăzute la alin. (1) nu beneficiază de diurnă de delegare de la instituţiile unde îndeplinesc
funcţia de bază.

(2)Preşedintele curţii de apel sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă
curtea de apel desemnează judecătorii, respectiv procurorii, care răspund de organizarea
activităţii de formare profesională continuă a judecătorilor şi procurorilor de la curtea de apel
şi instanţele din circumscripţia acesteia, respectiv de la parchetul de pe lângă curtea de apel şi
parchetele subordonate.
Art. 39
(1)Pentru verificarea îndeplinirii criteriilor de competenţă profesională şi de performanţă,
judecătorii şi procurorii sunt supuşi unei evaluări periodice privind calitatea activităţii,
eficienţa, integritatea şi obligaţia de formare profesională continuă, iar în cazul judecătorilor
şi procurorilor numiţi în funcţii de conducere, şi modul de îndeplinire a atribuţiilor
manageriale.
(2)În raport cu vechimea în funcţia de judecător, respectiv de procuror, evaluarea se
realizează după cum urmează:
a)o dată la 2 ani, pentru judecătorii şi procurorii cu o vechime între un an şi 5 ani;
b)o dată la 3 ani, pentru judecătorii şi procurorii cu o vechime între 5 şi 10 ani;
c)o dată la 4 ani, pentru judecătorii şi procurorii cu o vechime între 10 şi 15 ani;
d)o dată la 5 ani, pentru judecătorii şi procurorii cu o vechime mai mare de 15 ani.
(3)Evaluarea prevăzută la alin. (1) se face de comisii constituite separat pentru judecători şi
procurori, formate din preşedintele instanţei, respectiv conducătorul parchetului din care face
parte persoana evaluată, precum şi 2 sau mai mulţi judecători sau procurori de la instanţa sau
parchetul ierarhic superior, desemnaţi de colegiul de conducere al acestei instanţe sau parchet,
cu aceeaşi specializare cu judecătorul sau procurorul evaluat. Evaluarea preşedintelui instanţei
şi a vicepreşedintelui se face de o comisie formată din preşedintele instanţei superioare,
preşedintele secţiei corespunzătoare specializării judecătorului evaluat, precum şi un judecător
de la instanţa superioară, desemnat de colegiul de conducere. Evaluarea conducătorului
parchetului, a adjunctului acestuia şi a procurorului şef de secţie se realizează de o comisie de
la parchetul ierarhic superior, din care face parte conducătorul acestuia, un procuror cu funcţie
de conducere corespunzătoare specializării procurorului evaluat şi un alt procuror desemnat
de colegiul de conducere. Evaluarea preşedinţilor, vicepreşedinţilor şi a preşedinţilor de secţie
de la curţile de apel sau de la Curtea Militară de Apel se face de o comisie compusă din
judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, desemnaţi de colegiul de conducere al
acestei instanţe, iar evaluarea procurorilor generali, a procurorilor generali adjuncţi şi a şefilor
de secţie de la parchetele de pe lângă curţile de apel sau de la Parchetul de pe lângă Curtea
Militară de Apel se face de o comisie compusă din procurori de la Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, desemnaţi de colegiul de conducere al acestui parchet. Evaluarea
preşedintelui şi vicepreşedinţilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de o comisie
compusă din judecători, membri aleşi ai Secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului
Superior al Magistraturii, cu grad cel puţin de curte de apel, desemnaţi de Secţia pentru
judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. Evaluarea procurorului general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a procurorilor şefi ai direcţiilor
specializate se face de o comisie compusă din procurori, membri aleşi ai Secţiei pentru
procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu grad cel puţin de tribunal,
desemnaţi de Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.
(4)Din comisiile de evaluare a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie, inclusiv a celor din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism şi Direcţiei Naţionale Anticorupţie, fac parte procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori prim-adjunctul sau adjunctul
acestuia, procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată
şi Terorism şi procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie sau adjuncţii acestora,
procurorii şefi de secţie, precum şi procurori desemnaţi, după caz, de colegiul de conducere al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de colegiul de conducere al
Direcţiei Naţionale Anticorupţie sau de colegiul de conducere al Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
(5)Pentru judecătorii şi tribunale şi, respectiv, pentru parchetele de pe lângă acestea, comisiile
prevăzute la alin. (4) se constituie prin hotărâre a colegiului de conducere al curţii de apel sau
al parchetului de pe lângă aceasta. Pentru curţile de apel şi pentru parchetele de pe lângă
acestea, comisiile de evaluare se constituie prin hotărâre a colegiului de conducere al Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie. Pentru Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, comisia de evaluare se
constituie prin hotărâre a Secţiei pentru judecători din 3 judecători, desemnaţi dintre membrii
aleşi ai Secţiei pentru judecători, cu grad cel puţin de curte de apel. Pentru Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, comisia de evaluare se constituie prin hotărâre a
Secţiei pentru procurori din 3 procurori, desemnaţi dintre membrii aleşi ai Secţiei pentru
procurori, cu grad cel puţin de tribunal.
(6)Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor se
aprobă prin hotărâre de fiecare din secţiile corespunzătoare ale Consiliului Superior al
Magistraturii.

Art. 40
(1)Prin raportul de evaluare a activităţii profesionale a judecătorului sau procurorului,
întocmit de comisiile prevăzute la art. 39 alin. (3), (4) sau (5), se poate acorda unul dintre
calificativele: «foarte bine», «bine», «satisfăcător» sau «nesatisfăcător».

(2)Judecătorii sau procurorii nemulţumiţi de calificativul acordat pot face contestaţie la secţia
corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de 30 de zile de la
comunicare.
(3)În soluţionarea contestaţiei, secţiile Consiliului Superior al Magistraturii pot cere
conducătorului instanţei sau parchetului ori comisiilor sau persoanelor prevăzute la art. 39
alin. (4) şi (5) orice informaţii pe care le consideră necesare, iar citarea judecătorului sau
procurorului pentru a fi audiat este obligatorie.

(4)Hotărârile secţiilor pot fi atacate cu recurs, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a

curţii de apel, în termen de 15 zile de la comunicare, fără parcurgerea procedurii prealabile.
Hotărârea curţii de apel este definitivă.

Art. 41
(1)Judecătorii şi procurorii care primesc calificativul "nesatisfăcător" sunt obligaţi să urmeze
pentru o perioadă cuprinsă între 3 şi 6 luni cursuri speciale organizate de Institutul Naţional al
Magistraturii.
(2)Judecătorii şi procurorii care primesc calificativul "satisfăcător" în urma a două evaluări
consecutive sunt obligaţi să urmeze pentru o perioadă cuprinsă între 3 şi 6 luni cursuri
speciale organizate de Institutul Naţional al Magistraturii.
(3)Cursurile prevăzute la alin. (1) şi (2) se încheie prin susţinerea unui examen, organizat de
Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Naţional al Magistraturii.

(4)Judecătorul sau procurorul care primeşte în urma a două evaluări consecutive calificativul
"nesatisfăcător" sau care nu a promovat examenul prevăzut la alin. (3) este eliberat din funcţie
pentru incapacitate profesională de către Preşedintele României, la propunerea Consiliului
Superior al Magistraturii.
Art. 42
(1)Evoluţia carierei de judecător sau procuror se consemnează în fişa din dosarul profesional,
care se întocmeşte şi se păstrează de Consiliul Superior al Magistraturii.
(2)Datele conţinute în dosarul profesional sunt confidenţiale, în condiţiile prevăzute de lege.
(3)Judecătorii şi procurorii au acces la propriul dosar profesional şi pot obţine copii ale actelor
existente în dosar.

8.6. Promovarea judecătorilor şi procurorilor şi numirea în funcţiile de conducere

SECŢIUNEA 1:Promovarea la tribunale, curţi de apel şi la parchete
Art. 43
Concursul pentru promovarea judecătorilor şi procurorilor se organizează, anual sau ori de
câte ori este necesar, de secţiile corespunzătoare din Consiliul Superior al Magistraturii, prin
Institutul Naţional al Magistraturii.

Art. 44
(1)Pot participa la concursul de promovare pe loc, în gradul profesional imediat
superior, judecătorii şi procurorii care au avut calificativul «foarte bine» la ultima
evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc următoarele
condiţii minime de vechime:
a)7 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţiile de
judecător de tribunal sau tribunal specializat şi procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau
la parchetul de pe lângă tribunalul specializat;
b)10 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţiile de
judecător de curte de apel şi procuror la parchetul de pe lângă aceasta;
c)10 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţia de
procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

(2)La calcularea condiţiei minime de vechime pentru a participa la concursul de promovare nu

se ia în considerare perioada în care judecătorul sau procurorul a avut calitatea de auditor de
justiţie.
(3)Vechimile prevăzute la alin. (1) şi (2) trebuie să fie îndeplinite până la data înscrierii la
concursul de promovare.
(31)Pentru a fi promovaţi în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
procurorii trebuie să nu fi fost sancţionaţi disciplinar, să aibă o bună pregătire profesională, o
conduită morală ireproşabilă, cel puţin 10 ani vechime în funcţia de procuror sau judecător,
cel puţin gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă curtea de apel şi să fi fost
declaraţi admişi în urma unui concurs organizat de către comisia constituită în acest scop.

(4)Consiliul Superior al Magistraturii verifică, prin secţiile corespunzătoare, îndeplinirea

condiţiilor prevăzute la alin. (1)-(31).

Art. 45
Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 44 pot participa la
concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de secţiile
corespunzătoare din Consiliul Superior al Magistraturii.

Art. 46
(1)Concursul de promovare pe loc constă în susţinerea unei probe scrise.
(2)Procedura de desfăşurare a concursului, inclusiv modalitatea de contestare a rezultatelor,
precum şi materiile la care se susţine proba scrisă prevăzută la alin. (1), în funcţie de
specializarea judecătorului sau procurorului, se stabilesc prin Regulamentul privind
organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor.
(3)Dispoziţiile art. 21 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

Art. 461
(1)Promovarea efectivă a judecătorilor şi procurorilor se face numai prin concurs organizat la
nivel naţional, în limita locurilor vacante existente la tribunale şi curţi de apel sau, după caz,
la parchete.
(2)Data, locul, modul de desfăşurare a concursului şi posturile vacante pentru care se
organizează concurs se comunică tuturor judecătorilor şi procurorilor, prin curţile de apel şi
parchete, şi se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, a
Institutului Naţional al Magistraturii şi a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, cu cel puţin 30 de zile înainte de data de la care se pot depune cererile de înscriere la
concurs.
Art. 462
(1)Pot participa la concursul de promovare efectivă la instanţele şi parchetele imediat
superioare judecătorii şi procurorii care au avut calificativul «foarte bine» la ultima evaluare,
nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani, au dobândit gradul profesional corespunzător
instanţei sau parchetului la care solicită promovarea şi au funcţionat efectiv timp de cel puţin
2 ani la instanţa sau parchetul ierarhic inferior, în cazul promovării în funcţiile de judecător de
curte de apel, procuror la parchetul de pe lângă aceasta sau de procuror la Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(2)Dispoziţiile art. 44 alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător.
Art. 463
(1)Concursul de promovare efectivă constă în susţinerea unei probe având ca obiect evaluarea
activităţii şi conduitei candidaţilor din ultimii 3 ani.
(2)Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului, inclusiv comisiile de concurs şi
constituirea acestora, aspectele supuse verificării în cadrul probei prevăzute la alin. (1) şi
modalitatea de stabilire şi contestare a rezultatelor se stabilesc prin regulamentul prevăzut la
art. 46 alin. (2).

(3)Dispoziţiile art. 21 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

Art. 47
În termen de cel mult 30 de zile de la comunicarea rezultatelor, Secţia pentru judecători sau,
după caz, Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii dispune, prin
hotărâre, promovarea judecătorilor şi procurorilor declaraţi admişi.

Art. 471
(1)Judecătorii şi procurorii care au promovat efectiv în funcţii de execuţie la instanţe sau
parchete superioare nu pot fi delegaţi, detaşaţi sau transferaţi timp de cel puţin 2 ani de la data
promovării.
(2)Judecătorii care au promovat efectiv în funcţii de execuţie la instanţe superioare nu pot fi
numiţi în funcţia de procuror, iar procurorii care au promovat efectiv în funcţii de execuţie la
parchete superioare nu pot fi numiţi în funcţia de judecător timp de cel puţin 2 ani de la data
promovării.
Art. 472
Promovarea personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din
cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, al Ministerului Public, al Ministerului Justiţiei,
precum şi al instituţiilor coordonate sau subordonate acestora se face prin examenul de
promovare organizat pentru judecători şi procurori, în condiţiile legii.
8.7. Numirea în funcţiile de conducere din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, curţilor de
apel şi parchetelor corespunzătoare
Art. 48
(1)Numirea în funcţiile de preşedinte şi vicepreşedinte la judecătorii, tribunale, tribunale
specializate şi curţi de apel se face numai prin concurs sau examen organizat, ori de câte ori
este necesar, de Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin Institutul
Naţional al Magistraturii.

(2)Pot participa la concurs sau examen judecătorii care au calificativul "foarte bine" la ultima
evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc condiţiile de vechime
prevăzute de lege.
(3)Judecătorii îşi depun candidaturile însoţite de orice alte acte considerate relevante, în
termen de 20 de zile de la publicarea datei concursului sau examenului, la Institutul Naţional
al Magistraturii.
(4)Concursul sau examenul constă în prezentarea unui proiect referitor la exercitarea
atribuţiilor specifice funcţiei de conducere şi în probe scrise privind managementul,
comunicarea, resursele umane, capacitatea candidatului de a lua decizii şi de a-şi asuma
răspunderea, rezistenţa la stres şi un test psihologic. Contestaţiile cu privire la proba scrisă se
trimit Institutului Naţional al Magistraturii în termen de 3 zile de la publicarea rezultatelor.

(5)Comisia de examinare este numită de Secţia pentru judecători din cadrul Consiliului
Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii, şi este formată
din 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, 2 judecători de la curţile de apel şi 3
specialişti în management şi organizare instituţională. La constituirea comisiilor vor fi avuţi în
vedere, în principal, judecătorii care au urmat cursuri de management.

(6)Data, locul, precum şi Regulamentul de organizare a concursului sau examenului elaborat

de Institutul Naţional al Magistraturii se aprobă de Secţia pentru judecători din cadrul
Consiliului Superior al Magistraturii şi se afişează pe pagina de internet a Institutului Naţional
al Magistraturii, Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii şi la sediile
instanţelor judecătoreşti, cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării acestuia.

(61)[textul din Art. 48, alin. (6^1) din titlul II, capitolul V, sectiunea 2 a fost abrogat la 20-feb-
2019 de Art. 13, punctul 5. din Ordonanta urgenta 7/2019]
(7)Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii validează rezultatul
concursului sau examenului şi numeşte judecătorii în funcţiile de conducere prevăzute la alin.
(1) în termen de 15 zile de la data afişării rezultatelor finale. Dispoziţiile art. 21 alin. (3) se
aplică în mod corespunzător.

(8)Numirea judecătorilor care au obţinut rezultatul cel mai bun la concurs sau, după caz, au
fost declaraţi admişi la examen în funcţiile pentru care au candidat se face pe o perioadă de 3
ani, cu posibilitatea reînvestirii, o singură dată, în condiţiile prevăzute la alin. (1).
(9)Numirea judecătorilor în celelalte funcţii de conducere se face pe o perioadă de 3 ani, cu
posibilitatea reînvestirii o singură dată, de Secţia pentru judecători din cadrul Consiliului
Superior al Magistraturii, la propunerea preşedintelui instanţei.

(91)Pot fi numiţi în funcţiile de conducere prevăzute la alin. (9) judecătorii care au

calificativul «foarte bine» la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani
şi îndeplinesc condiţiile de vechime prevăzute de lege.

(10)Nu pot fi numiţi în funcţii de conducere judecătorii care au făcut parte din serviciile de
informaţii sau au colaborat cu acestea ori judecătorii care au un interes personal, ce
influenţează sau ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor
prevăzute de lege.

(11)Judecătorii care participă la concurs sau examen, precum şi cei propuşi pentru o funcţie
de conducere sunt obligaţi să dea o declaraţie pe proprie răspundere din care să rezulte că nu
au făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 şi nici nu au colaborat cu acestea,
precum şi o declaraţie de interese care se actualizează anual sau în termen de 15 zile de la
apariţia unei schimbări sau de la data la care judecătorul a luat cunoştinţă despre aceasta.
(12)Înainte de numirea în funcţiile de conducere, Consiliul Naţional pentru Studierea
Arhivelor Securităţii verifică şi comunică, în termen de 15 zile de la solicitarea Consiliului
Superior al Magistraturii, dacă judecătorul a făcut parte din serviciile de informaţii înainte de
1990 sau a colaborat cu acestea.
(13)Evidenţa posturilor vacante de conducere de la instanţele judecătoreşti este publică şi
disponibilă permanent pe paginile de Internet ale Consiliului Superior al Magistraturii,
Institutului Naţional al Magistraturii şi Ministerului Justiţiei, precum şi prin afişare la sediile
instanţelor judecătoreşti.
(14)Numirea în funcţii de conducere potrivit prezentului articol se face în termen de cel mult
6 luni de la data la care acestea devin vacante.
Art. 49
(1)Numirea în funcţiile de procuror general al parchetului de pe lângă curtea de apel, prim-
procuror al parchetului de pe lângă tribunal, prim-procuror al parchetului de pe lângă
tribunalul pentru minori şi familie sau prim-procuror al parchetului de pe lângă judecătorie şi
de adjuncţi ai acestora se face numai prin concurs sau examen organizat, ori de câte ori este
necesar, de Secţia pentru procurori din Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul
Naţional al Magistraturii.

(2)Pot participa la concurs sau examen procurorii care au calificativul "foarte bine" la ultima
evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc condiţiile de vechime
prevăzute de lege.
(3)Procurorii îşi depun candidaturile însoţite de orice alte acte considerate relevante, în termen
de 20 de zile de la publicarea datei concursului sau examenului, la Institutul Naţional al
Magistraturii.
(4)Dispoziţiile art. 48 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
(5)Comisia de examinare este numită de Secţia pentru procurori din Consiliul Superior al
Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii, şi este formată din 2
procurori de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, 2 procurori de la
parchetele de pe lângă curţile de apel şi 3 specialişti în management şi organizare
instituţională. La constituirea comisiilor vor fi avuţi în vedere, în principal, procurorii care au
urmat cursuri de management.

(51)Dispoziţiile art. 48 alin. (61) se aplică în mod corespunzător.

(6)Data, locul, precum şi Regulamentul de organizare a concursului sau examenului elaborat

de Institutul Naţional al Magistraturii se aprobă de Secţia pentru procurori din Consiliul
Superior al Magistraturii şi se afişează pe pagina de internet a Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, a Institutului Naţional al Magistraturii, a Consiliului Superior al
Magistraturii, a Ministerului Justiţiei şi la sediile parchetelor, cu cel puţin 30 de zile înainte de
data desfăşurării acestuia.

(7)Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii validează rezultatul

concursului sau examenului şi numeşte procurorii în funcţiile de conducere prevăzute la alin.
(1) în termen de 15 zile de la data afişării rezultatelor finale. Dispoziţiile art. 21 alin. (3) se
aplică în mod corespunzător.

(8)Numirea procurorilor care au obţinut rezultatul cel mai bun la concurs sau, după caz, au
fost declaraţi admişi la examen în funcţiile pentru care au candidat se face pe o perioadă de 3
ani, cu posibilitatea reînvestirii, o singură dată, în condiţiile prevăzute la alin. (1).
(9)Numirea în celelalte funcţii de conducere la parchete se face pe o perioadă de 3 ani, cu
posibilitatea reînvestirii o singură dată, de Secţia pentru procurori din Consiliul Superior al
Magistraturii, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie.

(91)Pot fi numiţi în funcţiile de conducere prevăzute la alin. (9) procurorii care au calificativul
«foarte bine» la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi
îndeplinesc condiţiile de vechime prevăzute de lege.

(10)Pentru numirea în funcţiile de conducere prevăzute la alin. (9) este necesară

recomandarea conducătorului parchetului unde urmează să fie numit procurorul.
(11)Dispoziţiile art. 48 alin. (10)-(12) şi (14) se aplică în mod corespunzător şi în cazul
numirii procurorilor în funcţiile de conducere.
(12)Evidenţa posturilor vacante de conducere de la parchete este publică şi disponibilă
permanent pe paginile de Internet ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului Naţional al Magistraturii şi
Ministerului Justiţiei, precum şi prin afişare la sediile parchetelor.
Art. 50
(1)Pentru numirea în funcţii de conducere sunt necesare următoarele condiţii minime de
vechime:
a)pentru funcţia de preşedinte şi vicepreşedinte de judecătorie, prim-procuror al parchetului
de pe lângă judecătorie şi adjunct al acestuia, o vechime de 6 ani în funcţia de judecător sau
procuror;
b)pentru funcţia de preşedinte şi vicepreşedinte de tribunal sau tribunal specializat, precum şi
preşedinte de secţie la tribunal, prim-procuror al parchetului de pe lângă tribunal sau al
parchetului de pe lângă tribunalul pentru minori şi familie, adjunct al acestuia şi procuror şef
secţie al parchetului de pe lângă tribunal sau al parchetului de pe lângă tribunalul pentru
minori şi familie, o vechime de 8 ani în funcţia de judecător sau procuror;
c)pentru funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, preşedinte de secţie la curtea de apel, procuror
general al parchetului de pe lângă curtea de apel şi adjunct al acestuia, procuror şef secţie al
parchetului de pe lângă curtea de apel, o vechime de 12 ani în funcţia de judecător sau
procuror.
(2)Dispoziţiile art. 44 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
(3)În vederea participării la concursul sau examenul pentru numirea în funcţii de conducere,
judecătorul sau procurorul trebuie să funcţioneze cel puţin 2 ani la instanţa sau, după caz,
parchetul la care este vacantă funcţia de conducere pentru care îşi depune candidatura.
Dispoziţiile prezentului alineat se aplică în mod corespunzător şi pentru numirea în funcţiile
de conducere prevăzute la art. 48 alin. (9) şi art. 49 alin. (9).
(4)Prin derogare de la dispoziţiile alin. (3), în situaţia în care la două concursuri consecutive
pentru numirea într-o funcţie de conducere nu se prezintă niciun candidat, la următorul
concurs sau examen organizat pentru numirea în aceeaşi funcţie de conducere pot participa şi
judecători sau, după caz, procurori de la altă instanţă sau parchet din circumscripţia aceleiaşi
curţi de apel sau parchet de pe lângă curtea de apel, care au dreptul să funcţioneze la instanţa
ori parchetul pentru care îşi depun candidatura.
(5)În cazul în care la o judecătorie sau la un parchet de pe lângă judecătorie unde este vacantă
funcţia de preşedinte, vicepreşedinte sau preşedinte de secţie, respectiv de prim-procuror sau
adjunct al acestuia, niciun judecător sau procuror nu îndeplineşte condiţiile de vechime
prevăzute de lege pentru ocuparea acestor funcţii, nu îşi exprimă acordul în vederea delegării
sau, din motive obiective, nu poate fi delegat un judecător sau procuror de la aceeaşi instanţă
sau parchet, poate fi delegat în respectiva funcţie de conducere oricare dintre judecătorii sau
procurorii care funcţionează la altă instanţă sau parchet din circumscripţia aceleiaşi curţi de
apel.

Art. 51
(1)La expirarea mandatului funcţiei de conducere, judecătorii sau procurorii pot ocupa, în
condiţiile prevăzute la art. 48-50, o altă funcţie de conducere la aceeaşi instanţă sau parchet,
în condiţiile legii, fie revin pe funcţii de execuţie la instanţele sau parchetele pe care le-au
condus sau de unde provin.
(2)Revocarea din funcţia de conducere a judecătorilor se dispune de Consiliul Superior
al Magistraturii - Secţia pentru judecători, din oficiu sau la propunerea adunării
generale ori a preşedintelui instanţei, pentru următoarele motive:
a)în cazul în care nu mai îndeplinesc una dintre condiţiile necesare pentru numirea în funcţia
de conducere;
b)în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor manageriale privind organizarea
eficientă, comportamentul şi comunicarea, asumarea responsabilităţilor şi aptitudinile
manageriale;
c)în cazul aplicării uneia dintre sancţiunile disciplinare.

(3)La verificarea organizării eficiente a activităţii vor fi avute în vedere, în principal,

următoarele criterii: folosirea adecvată a resurselor umane şi materiale, evaluarea
necesităţilor, gestionarea situaţiilor de criză, raportul resurse investite - rezultate obţinute,
gestionarea informaţiilor, organizarea pregătirii şi perfecţionării profesionale şi repartizarea
sarcinilor în cadrul instanţelor sau parchetelor.
(4)La verificarea comportamentului şi comunicării vor fi avute în vedere, în principal,
comportamentul şi comunicarea cu judecătorii, procurorii, personalul auxiliar, justiţiabilii,
persoanele implicate în actul de justiţie, alte instituţii, mass-media, asigurarea accesului la
informaţiile de interes public din cadrul instanţei sau parchetului şi transparenţa actului de
conducere.
(5)La verificarea asumării responsabilităţii vor fi avute în vedere, în principal, îndeplinirea
atribuţiilor prevăzute de lege şi regulamente, implementarea strategiilor naţionale şi
secvenţiale în domeniul justiţiei şi respectarea principiului distribuirii aleatorii sau, după caz,
al repartizării pe criterii obiective a cauzelor.
(6)La verificarea aptitudinilor manageriale vor fi avute în vedere, în principal, capacitatea de
organizare, capacitatea rapidă de decizie, rezistenţa la stres, autoperfecţionarea, capacitatea de
analiză, sinteză, previziune, strategie şi planificare pe termen scurt, mediu şi lung, iniţiativă şi
capacitatea de adaptare rapidă.
(7)Revocarea din funcţia de conducere a procurorilor se dispune de Consiliul Superior al
Magistraturii - Secţia pentru procurori, din oficiu sau la propunerea adunării generale ori a
conducătorului parchetului, pentru motivele prevăzute la alin. (2), care se aplică în mod
corespunzător.

(8)Până la finalizarea procedurii de revocare din funcţiile de conducere prevăzute la alin. (2)
şi (7), Secţia pentru judecători, respectiv Secţia pentru procurori a Consiliul Superior al
Magistraturii, după caz, poate dispune suspendarea judecătorului sau procurorului din funcţia
de conducere.
(9)Hotărârea se motivează în termen de 5 zile de la pronunţare şi poate fi atacată cu
contestaţie la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în
termen de 5 zile de la comunicare, fără îndeplinirea procedurii prealabile.
(10)Până la soluţionarea contestaţiei, instanţa poate dispune, la cerere, suspendarea executării
hotărârii de suspendare.
Art. 511
(1)Suspendarea, în orice mod, a raportului de muncă nu suspendă durata mandatelor funcţiilor
de conducere prevăzute la art. 48 şi 49.
(2)Imposibilitatea exercitării atribuţiilor pe o perioadă mai mare de un an atrage încetarea
mandatelor funcţiilor de conducere prevăzute la art. 48 şi 49.

8.8. Promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi numirea

în funcţiile de conducere din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetului Naţional Anticorupţie
Art. 52
(1)Promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face numai prin
concurs organizat ori de câte ori este necesar, în limita posturilor vacante, de către Secţia
pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin Institutul Naţional al
Magistraturii.

(2)Data, locul, modul de desfăşurare a concursului şi posturile vacante pentru care se

organizează concurs se comunică tuturor judecătorilor şi procurorilor prin curţile de apel, prin
parchetele de pe lângă curţile de apel şi prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie şi se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, a Institutului
Naţional al Magistraturii, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi în 3 cotidiene centrale, cu cel puţin 40 de zile înainte de
data stabilită pentru concurs.

(3)Pot participa la concursul de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie judecătorii care au îndeplinit efectiv cel puţin 3 ani funcţia de judecător la curtea de
apel, au obţinut calificativul «foarte bine» la ultimele 3 evaluări, nu au fost sancţionaţi
disciplinar în ultimii 3 ani şi au o vechime de cel puţin 18 ani în funcţiile prevăzute la art. 44
alin. (1). Dispoziţiile art. 44 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(4)Dispoziţiile art. 48 alin. (10)-(12) se aplică în mod corespunzător.

(5)Consiliul Superior al Magistraturii verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezentul
articol.

Art. 521
(1)Cererile de înscriere la concursul de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie cuprind precizarea secţiei pentru care se depune candidatura.
(2)Concursul de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
constă în:
a)o probă având ca obiect evaluarea actelor întocmite de candidaţi sau care privesc activitatea
acestora;
b)un interviu susţinut în faţa Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
c)[textul din Art. 52^1, alin. (2), litera C. din titlul II, capitolul V, sectiunea 3 a fost abrogat la
18-oct-2018 de Art. I, punctul 79. din Legea 242/2018]
(3)Comisiile de concurs sunt numite prin hotărâre a Secţiei pentru judecători a Consiliului
Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii.

(4)Comisiile de concurs sunt alcătuite din câte 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie şi câte un cadru didactic universitar având grad de conferenţiar sau profesor
universitar de la o facultate de drept din cadrul universităţilor de cercetare avansată şi
educaţie, astfel cum acestea sunt clasificate potrivit art. 193 alin. (4) lit. c) din Legea educaţiei
naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

(5)Membrii comisiilor prevăzute la alin. (3) nu pot avea apartenenţă politică la data formării
comisiilor şi pe toată durata derulării concursului.

(6)
[textul din Art. 52^1, alin. (6) din titlul II, capitolul V, sectiunea 3 a fost abrogat la 12-dec-
2012 de Art. I, punctul 3. din Ordonanta urgenta 81/2012]
(7)Nu pot fi membri ai comisiilor prevăzute la alin. (3) persoanele care au soţul sau soţia, rude
ori afini până la gradul al patrulea inclusiv, în rândul candidaţilor.
Art. 522
(1)În cadrul probei prevăzute la art. 521 alin. (2) lit. a), la cererea comisiilor de concurs, Secţia
pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii va solicita, prin intermediul curţilor
de apel, hotărâri judecătoreşti pronunţate şi redactate de candidaţi, precum şi celelalte date
necesare evaluării potrivit prezentei legi.

(2)Orice persoană poate transmite comisiilor de concurs acte de natura celor prevăzute la alin.
(1), întocmite de candidaţi, care pot fi analizate în cadrul probei având ca obiect evaluarea
actelor întocmite de candidaţi sau care privesc activitatea acestora.
(3)Cererile de înscriere la concurs se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al
Magistraturii şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, însoţite de un anunţ prin care se aduce la
cunoştinţa publică posibilitatea oricărei persoane de a transmite comisiilor de concurs acte de
natura celor prevăzute la alin. (1), întocmite de candidaţi, precum şi termenul în care acestea
pot fi transmise.
(4)Actele prevăzute la alin. (1) se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al
Magistraturii, cu respectarea dispoziţiilor legale privind protejarea datelor cu caracter
personal, pentru a fi supuse dezbaterii publice pentru o perioadă de 7 zile de la publicare.
Sesizările sau observaţiile primite din partea opiniei publice pot fi avute în vedere la evaluare
de către comisiile de concurs.

Art. 523
(1)Evaluarea prevăzută la art. 522 are ca obiect:
a)verificarea capacităţii de analiză şi sinteză;
b)verificarea coerenţei în exprimare;
c)verificarea argumentaţiei din punctul de vedere al clarităţii şi logicii;
d)verificarea respectării termenelor rezonabile de soluţionare a cauzelor şi de redactare a
hotărârilor.

(2)[textul din Art. 52^3, alin. (2) din titlul II, capitolul V, sectiunea 3 a fost abrogat la 18-oct-
2018 de Art. I, punctul 83. din Legea 242/2018]
(3)În cadrul procedurii de evaluare, comisiile de concurs pot solicita candidaţilor explicaţii cu
privire la orice aspect supus evaluării.
Art. 524
(1)În cadrul probei interviului, Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii
evaluează aspecte referitoare la integritatea candidaţilor şi modul în care candidaţii se
raportează la valori precum independenţa justiţiei şi imparţialitatea judecătorilor, motivaţia
candidaţilor şi competenţele umane şi sociale ale acestora.
(2)La şedinţa Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii în care se
susţine interviul va participa, cu rol consultativ, şi un psiholog desemnat de Secţia pentru
judecători, care va putea adresa întrebări candidaţilor în scopul evaluării motivaţiei şi
competenţelor umane şi sociale ale acestora.

Art. 525
(1)Punctajul maxim ce poate fi atribuit la probele prevăzute la art. 521 alin. (2) este de
100 de puncte, distribuite astfel:
a)50 de puncte pentru proba prevăzută la art. 521 alin. (2) lit. a);
b)50 de puncte pentru proba prevăzută la art. 521 alin. (2) lit. b);
(2)Punctajul minim pentru a fi declarat admis la probele prevăzute la art. 521 alin. (2)
este următorul:
a)35 de puncte pentru proba prevăzută la art. 521 alin. (2) lit. a);
b)35 de puncte pentru proba prevăzută la art. 521 alin. (2) lit. b);
(3)Punctajul minim pentru a fi declarat admis la concurs este de 70 de puncte.

Art. 526
[textul din Art. 52^6 din titlul II, capitolul V, sectiunea 3 a fost abrogat la 18-oct-2018 de Art.
I, punctul 85. din Legea 242/2018]
Art. 527
(1)În termen de cel mult 15 zile de la comunicarea rezultatelor concursului de promovare în
funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia pentru judecători dispune, prin
hotărâre, promovarea candidaţilor declaraţi admişi.

(2)Procedura de desfăşurare a concursului de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte

de Casaţie şi Justiţie, inclusiv modalitatea de contestare a rezultatelor se stabilesc prin
regulament aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii, în conformitate cu prezenta lege,
prin hotărâre care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 53
(1)Preşedintele, vicepreşedinţii şi preşedinţii de secţie ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
sunt numiţi de către Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii dintre
judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care au funcţionat la această instanţă cel puţin 2
ani şi care nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani.
(2)Numirea în funcţiile prevăzute la alin. (1) se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea
reînvestirii o singură dată.
(3)Dispoziţiile art. 48 alin. (10)-(12) se aplică în mod corespunzător.
(4)Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin.
(1) îşi pot depune candidaturile pentru funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte al Înaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie ori preşedinte de secţie, la Secţia pentru judecători a Consiliului Superior
al Magistraturii, în termen de 30 de zile de la data la care funcţia de preşedinte, vicepreşedinte
sau preşedinte de secţie a devenit vacantă.
(5)Revocarea din funcţie a preşedintelui, vicepreşedinţilor şi preşedinţilor de secţie ai Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al
Magistraturii, care se poate sesiza din oficiu, la cererea unei treimi din numărul membrilor sau
la cererea adunării generale a instanţei, pentru motivele prevăzute la art. 51 alin. (2), care se
aplică în mod corespunzător.

Art. 54
(1)Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-
adjunctul şi adjunctul acestuia, procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, adjuncţii
acestuia, procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată
şi Terorism, adjuncţii acestuia, precum şi procurorii şefi de secţii ai acestor parchete sunt
numiţi de Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Secţiei pentru
procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimă
de 15 ani în funcţia de judecător sau procuror, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea
reînvestirii o singură dată.

(11)În vederea formulării propunerilor de numire în funcţiile de conducere prevăzute la alin.

(1), ministrul justiţiei organizează o procedură de selecţie, pe baza unui interviu, în cadrul
căruia candidaţii susţin un proiect privind exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de
conducere pentru care şi-au depus candidatura. În vederea asigurării transparenţei, audierea
candidaţilor se transmite în direct, audiovideo, pe pagina de internet a Ministerului Justiţiei, se
înregistrează şi se publică pe pagina de internet a ministerului.

(2)Dispoziţiile art. 48 alin. (10)-(12) se aplică în mod corespunzător.

(3)Preşedintele României poate refuza, motivat, o singură dată, numirea în funcţiile de
conducere prevăzute la alin. (1), aducând la cunoştinţa publicului motivele refuzului.
(4)Revocarea procurorilor din funcţiile de conducere prevăzute la alin. (1) se face de către
Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, care se poate sesiza din oficiu, la
cererea adunării generale sau, după caz, a procurorului general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori a procurorului general al Direcţiei Naţionale Anticorupţie
ori Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, cu avizul
Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, pentru motivele prevăzute la
art. 51 alin. (2), care se aplică în mod corespunzător.

(5)De la data încetării mandatului funcţiei de conducere, procurorii prevăzuţi la alin. (1) îşi
redobândesc gradul profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare acestuia avute
anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul
desfăşurării activităţii în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, al
Direcţiei Naţionale Anticorupţie ori al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism.

Art. 55
(1)Numirea în alte funcţii de conducere decât cele prevăzute la art. 54 în cadrul Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei
de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism se face pe o perioadă
de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată, de către Secţia pentru procurori a
Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie
sau a procurorului şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată
şi Terorism, după caz.

(11)Pot fi numiţi în funcţiile de conducere prevăzute la alin. (1) procurorii care nu au fost
sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi au o vechime efectivă de minimum 10 ani.

(2)Pentru numirea în funcţiile de conducere prevăzute la alin. (1) este necesară recomandarea
conducătorului secţiei ori, după caz, al direcţiei din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie sau Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, unde urmează să fie numit procurorul.

(3)Dispoziţiile art. 48 alin. (10)-(12) se aplică în mod corespunzător.

(4)Revocarea din funcţiile de conducere a procurorilor numiţi potrivit alin. (1) se dispune de
Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea
procurorului general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a
procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, a procurorului şef al Direcţiei de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sau, după caz, pentru
motivele prevăzute la art. 51 alin. (2), care se aplică în mod corespunzător.

(5)Propunerea prevăzută la alin. (4) poate fi formulată din oficiu sau la sesizarea adunărilor
generale ori a conducătorilor secţiilor ori, după caz, al direcţiei din cadrul Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie sau Direcţiei de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Art. 56
(1)La încetarea mandatului pentru funcţiile de conducere prevăzute la art. 53, judecătorii revin
pe funcţiile deţinute anterior în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(2)La încetarea mandatului funcţiei de conducere prevăzute la art. 54 şi 55, procurorii pot
ocupa o altă funcţie de conducere la acelaşi parchet, în condiţiile legii, fie revin pe funcţii de
execuţie la parchetele pe care le-au condus sau de unde provin.

8.9. Magistraţii-asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ai Curţii Constituţionale

Art. 66
(1)Prim-magistratul-asistent, magistraţii-asistenţi-şefi şi magistraţii-asistenţi se bucură de
stabilitate.

(2)Magistraţii-asistenţi sunt numiţi şi promovaţi în funcţie de Secţia pentru judecători, pe bază

de concurs.

(21)Magistraţii-asistenţi ai Curţii Constituţionale sunt numiţi şi promovaţi în funcţie de Plenul

Curţii Constituţionale, pe bază de concurs. Comisia de examinare se numeşte de preşedintele
Curţii Constituţionale şi este formată din 5 judecători ai Curţii, în cazul prim-magistratului-
asistent şi al magistraţilor-asistenţi-şefi şi din 3 judecători ai Curţii în cazul magistraţilor-
asistenţi.

(3)Condiţiile generale de numire a magistraţilor-asistenţi sunt cele prevăzute pentru funcţia de

judecător şi procuror.
(4)Dispoziţiile prezentei legi privind incompatibilităţile şi interdicţiile, formarea profesională
continuă şi evaluarea periodică, drepturile şi îndatoririle, precum şi răspunderea disciplinară a
judecătorilor şi procurorilor se aplică în mod corespunzător şi magistraţilor-asistenţi.
Art. 67
(1)Prim-magistratul-asistent este promovat dintre magistraţii-asistenţi şefi cu o vechime de cel
puţin 2 ani în această funcţie.

(2)Magistraţii-asistenţi şefi gradul III sunt promovaţi dintre magistraţii-asistenţi cu cel puţin 3
ani vechime în această funcţie. După o perioadă de 2 ani ca magistraţi-asistenţi şefi pot fi
trecuţi în gradul II şi după alţi 5 ani în gradul I.
(3)Magistraţii-asistenţi gradul III sunt numiţi, fără concurs, dintre judecătorii sau procurorii cu
o vechime în aceste funcţii de cel puţin 5 ani, prin susţinerea unui interviu în faţa Secţiei
pentru judecători a Consiliului sau a Plenului Curţii Constituţionale, după caz. După o
perioadă de 3 ani în această funcţie, magistraţii-asistenţi pot fi trecuţi în gradul II, iar după alţi
3 ani în gradul I.
(4)Magistraţii-asistenţi gradul III pot fi numiţi, prin concurs, şi dintre avocaţi, notari, personal
de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), cadre didactice universitare de specialitate
juridică, precum şi dintre grefieri cu studii superioare juridice de la curţile de apel, Curtea
Constituţională şi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu o vechime de cel puţin 5 ani în
aceste funcţii.

(5)Persoanele care au ocupat minimum 10 ani funcţia de magistrat-asistent, care nu au fost

sancţionate disciplinar în ultimii 3 ani, au avut numai calificativul «foarte bine» la toate
evaluările şi şi-au încetat activitatea din motive neimputabile pot fi numite fără concurs sau
examen în funcţia vacantă de magistrat-asistent, cu acelaşi grad avut la data eliberării din
funcţie. Nu pot fi numite în această funcţie persoanele care au făcut parte din serviciile de
informaţii sau au colaborat cu acestea. Prevederile art. 33 alin. (2)-(4) se aplică în mod
corespunzător.
(6)Numirea în funcţiile de prim-magistrat-asistent şi magistrat-asistent-şef se face pe o
perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii în condiţiile prezentului articol.

Art. 68
(1)Prim-magistratul-asistent are următoarele atribuţii:
a)coordonează activitatea magistraţilor-asistenţi din secţii şi a funcţionarilor din Cancelaria
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
b)ia parte la şedinţele Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale Completului
de 5 judecători, ca instanţă disciplinară.

(2)Prim-magistratul-asistent are şi alte atribuţii stabilite prin Regulamentul privind

organizarea administrativă şi funcţionarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Art. 69
Magistraţii-asistenţi şefi au următoarele atribuţii:
a)participă la şedinţele de judecată ale secţiilor şi ale Completului de 5 judecători;

b)repartizează magistraţii-asistenţi care participă la şedinţele de judecată;

c)asigură ţinerea în bune condiţii a evidenţelor secţiilor şi realizarea la timp a tuturor
lucrărilor.
Art. 70
(1)Magistraţii-asistenţi participă la şedinţele de judecată ale secţiilor.
(2)Magistraţii-asistenţi-şefi şi magistraţii-asistenţi care participă la şedinţele Secţiilor Unite
ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt desemnaţi de preşedintele instanţei.

Art. 71
Magistraţii-asistenţi care participă la şedinţele de judecată ale Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie redactează încheierile, participă cu vot consultativ la deliberări şi redactează hotărâri,
conform repartizării făcute de preşedinte pentru toţi membrii completului de judecată.
Art. 72
Magistraţii-asistenţi aduc la îndeplinire orice alte sarcini încredinţate de preşedintele Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie, de vicepreşedinte sau de preşedintele secţiei.
Art. 721
Prim-magistratul-asistent, magistraţii-asistenţi- şefi, dintre care unul este director al
cabinetului preşedintelui Curţii Constituţionale, şi magistraţii-asistenţi ai Curţii
Constituţionale îşi desfăşoară activitatea sub conducerea preşedintelui Curţii Constituţionale
şi îndeplinesc, după caz, atribuţiile prevăzute prin Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările ulterioare, şi prin
Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale.

8.10. Drepturile şi îndatoririle judecătorilor şi procurorilor

Art. 73
Stabilirea drepturilor judecătorilor şi procurorilor se face ţinându-se seama de locul şi rolul
justiţiei în statul de drept, de răspunderea şi complexitatea funcţiei de judecător şi procuror, de
interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute de lege pentru aceste funcţii şi urmăreşte
garantarea independenţei şi imparţialităţii acestora.
Art. 74
(1)Pentru activitatea desfăşurată, judecătorii şi procurorii au dreptul la o remuneraţie stabilită
în raport cu nivelul instanţei sau al parchetului, cu funcţia deţinută, cu vechimea în
magistratură şi cu alte criterii prevăzute de lege.
(2)Drepturile salariale ale judecătorilor şi procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate
decât în cazurile prevăzute de prezenta lege. Salarizarea judecătorilor şi procurorilor se
stabileşte prin lege specială.
(3)[textul din Art. 74, alin. (3) din titlul III a fost abrogat la 30-iun-2006 de Art. I, punctul 3.
din Ordonanta urgenta 50/2006]
(4)Judecătorii şi procurorii militari sunt militari activi şi au toate drepturile şi obligaţiile ce
decurg din această calitate.
(5)Salarizarea şi celelalte drepturi cuvenite judecătorilor şi procurorilor militari se asigură de
Ministerul Apărării Naţionale, în concordanţă cu prevederile legislaţiei privind salarizarea şi
alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti şi cu reglementările
referitoare la drepturile materiale şi băneşti specifice calităţii de militar activ şi, respectiv, de
salariat civil al acestui minister.
(6)Acordarea gradelor militare şi înaintarea în grad a judecătorilor şi procurorilor militari se
fac potrivit normelor aplicabile cadrelor permanente din Ministerul Apărării Naţionale.
Art. 75
(1)Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii are dreptul, respectiv
obligaţia ca, la cerere sau din oficiu:
a)să apere judecătorii împotriva oricărui act de imixtiune în activitatea profesională sau în
legătură cu aceasta, care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea, precum şi
împotriva oricărui act care ar crea suspiciuni cu privire la acestea;
b)să apere reputaţia profesională a judecătorilor;
c)să apere independenţa puterii judecătoreşti.
(2)Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii are dreptul, respectiv
obligaţia ca, la cerere sau din oficiu:
a)să apere procurorii împotriva oricărui act de imixtiune în activitatea profesională sau în
legătură cu aceasta care le-ar putea afecta imparţialitatea sau independenţa în dispunerea
soluţiilor, în conformitate cu Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi împotriva oricărui act care ar crea suspiciuni cu privire la acestea;
b)să apere reputaţia profesională a procurorilor.
(3)Sesizările privind apărarea independenţei autorităţii judecătoreşti în ansamblul său se
soluţionează, la cerere sau din oficiu, de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, cu
avizul fiecărei secţii.
(4)Judecătorii sau procurorii care sunt în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) sau (2) se
pot adresa secţiilor corespunzătoare ale Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a dispune
măsurile necesare, conform legii.

Art. 76
Judecătorii şi procurorii sunt liberi să organizeze sau să adere la organizaţii profesionale
locale, naţionale sau internaţionale, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor
profesionale, precum şi la cele prevăzute la art. 11 alin. (3), putând face parte din organele de
conducere ale acestora.

Art. 77
(1)Judecătorii şi procurorii în funcţie sau pensionari au dreptul de a li se asigura măsuri
speciale de protecţie împotriva ameninţărilor, violenţelor sau a oricăror fapte care îi pun în
pericol pe ei, familiile sau bunurile lor.
(2)Măsurile speciale de protecţie, condiţiile şi modul de realizare a acestora se stabilesc prin
hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al
Magistraturii şi a Ministerului Afacerilor Interne.

(3)Măsurile concrete de protecţie dispuse de organele competente pentru fiecare caz în parte
se comunică de îndată, dar nu mai târziu de 48 de ore Consiliului Superior al Magistraturii.

Art. 78
(1)Judecătorii şi procurorii, inclusiv cei pensionaţi, beneficiază de despăgubiri acordate din
fondurile bugetare ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale Ministerului Justiţiei,
Ministerului Public sau, în cazul procurorilor militari, din fondurile Ministerului Apărării
Naţionale, în cazul în care viaţa, sănătatea ori bunurile le sunt afectate în exercitarea
atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea.

(2)Despăgubirile prevăzute la alin. (1) se acordă în condiţiile stabilite prin hotărâre a

Guvernului, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
(3)În cazul refuzului de acordare a despăgubirilor prevăzute la alin. (1), beneficiarul acestora
se poate adresa secţiei de contencios administrativ a tribunalului. Acţiunea este scutită de la
plata taxei judiciare de timbru.

Art. 79
(1)Judecătorii şi procurorii beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 35 de zile
lucrătoare.
(2)Judecătorii şi procurorii au dreptul la concedii de studii de specialitate plătite pentru
participarea la cursuri sau alte forme de specializare organizate în ţară sau în străinătate,
pentru pregătirea şi susţinerea examenului de capacitate şi de doctorat, precum şi la concedii
fără plată, potrivit Regulamentului privind concediile judecătorilor şi procurorilor.
(3)Judecătorii şi procurorii au dreptul la concedii medicale şi la alte concedii, în conformitate
cu legislaţia în vigoare.
(4)În perioada concediului de creştere a copilului în vârstă de până la 2 ani, judecătorii
sau procurorii au dreptul la o indemnizaţie în cuantum de 75% din media veniturilor
nete realizate în ultimele 6 luni anterioare datei de la care se acordă acest concediu.
*) Se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului

(5)Judecătorii şi procurorii în activitate sau pensionari, precum şi soţul sau soţia şi copiii
aflaţi în întreţinerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală,
medicamente şi proteze, în condiţiile respectării dispoziţiilor legale privind plata
contribuţiei la asigurările sociale.
*) Dispoziţiile art. I pct. 4 ("Alineatul (5) al articolului 79 se abrogă.") intră în vigoare la data
intrării în vigoare a legii de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006
privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal
din sistemul justiţiei.

(6)Judecătorii şi procurorii au dreptul la închirierea locuinţelor de serviciu. Locuinţele de

serviciu aflate în proprietatea sau administrarea Ministerului Justiţiei şi unităţilor subordonate,
precum şi cele aflate în proprietatea sau în administrarea Ministerului Public nu pot fi
cumpărate de judecători, procurori sau orice alţi salariaţi ai acestor instituţii.
(7)În cazul pensionării pentru limită de vârstă, titularul contractului de închiriere prevăzut la
alin. (6) şi, după caz, soţul ori soţia acestuia îşi păstrează drepturile locative pe tot parcursul
vieţii.
(8)Judecătorii şi procurorii în activitate sau pensionari, precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi
în întreţinerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi
proteze, în condiţiile respectării dispoziţiilor legale privind plata contribuţiei la asigurările
sociale.
(9)Condiţiile de acordare în mod gratuit a asistenţei medicale, a medicamentelor şi protezelor
sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului. Aceste drepturi nu au caracter salarial şi nu se
impozitează.
Art. 80
Judecătorii şi procurorii beneficiază anual de 6 călătorii în ţară dus-întors, gratuite, la
transportul pe calea ferată clasa I, auto, naval şi aerian sau de decontarea a 7,5 litri
combustibil la suta de kilometri pentru 6 călătorii în ţară dus-întors, în cazul în care
deplasarea se efectuează cu autoturismul.
*) În anul 2012 se acordă reduceri de tarife sau, după caz, gratuităţi, numai în limita a 3
călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple, la facilităţile de transport prevăzute de art. 80 din
Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare.

*) În anul 2013 se acordă reduceri de tarife sau, după caz, gratuităţi, numai în limita a 3
călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple la facilităţile de transport prevăzute de art. 80 din
Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare.

*) În anul 2014 se acordă reduceri de tarife sau, după caz, gratuităţi, numai în limita a 3
călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple la facilităţile de transport prevăzute de art. 80 din
Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare.

*) În anul 2015 şi 2016 se acordă reduceri de tarife sau, după caz, gratuităţi, numai în limita a
3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple la facilităţile de transport prevăzute de art. 80 din
Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare.

*) În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017 se acordă reduceri de tarife sau, după caz,
gratuităţi, numai în limita a 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple la facilităţile de
transport prevăzute de art. 80 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

*) În anul 2018 se acordă reduceri de tarife sau, după caz, gratuităţi, numai în limita a 3
călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple la facilităţile de transport prevăzute de art. 80 din
Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare.

*) În perioada 2019-2021 se acordă reduceri de tarife sau, după caz, gratuităţi, numai în limita
a 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple la facilităţile de transport prevăzute de art. 80 din
Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare.

Art. 81
(1)Judecătorii şi procurorii cu vechime continuă în magistratură de 20 de ani beneficiază,
 la data pensionării sau a eliberării din funcţie pentru alte motive neimputabile, de o
indemnizaţie egală cu 7 indemnizaţii de încadrare lunare brute, care se impozitează potrivit
legii.
(2)Indemnizaţia prevăzută la alin. (1) se acordă o singură dată în decursul carierei de
judecător sau procuror şi se înregistrează, potrivit legii.
(3)[textul din Art. 81, alin. (3) din titlul III a fost abrogat la 18-oct-2018 de Art. I, punctul
141. din Legea 242/2018]
(4)Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul decesului judecătorului sau procurorului aflat
în activitate. În acest caz, de indemnizaţie beneficiază soţul/soţia şi copiii care se află în
întreţinerea acestuia la data decesului.
Art. 82
(1)Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
magistraţii-asistenţi de la Curtea Constituţională şi personalul de specialitate juridică
asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi
consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de
Conturi, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţia de judecător ori procuror, magistrat-
asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi
în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia
jurisdicţională a Curţii de Conturi se pot pensiona la cerere şi pot beneficia, la împlinirea
vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul
reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar,
după caz, şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.

(2)Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la

Curtea Constituţională, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi
procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la
secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi se pot pensiona la
cerere, înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani, şi beneficiază de pensia prevăzută la alin.
(1), dacă au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţia de judecător, procuror,
magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea Constituţională sau
personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător la
Curtea Constituţională, judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia
jurisdicţională a Curţii de Conturi. La calcularea acestei vechimi se iau în considerare şi
perioadele în care judecătorul, procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate
juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi judecătorul de la Curtea
Constituţională, judecătorul, procurorul financiar şi consilierul de conturi la secţia
jurisdicţională a Curţii de Conturi a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate
juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.

(3)De pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de

ani, şi judecătorii şi procurorii cu o vechime în magistratură între 20 şi 25 de ani, în
acest caz cuantumul pensiei fiind micşorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin.
(1), pentru fiecare an care lipseşte din vechimea integrală în magistratură.
*) Legea 86/2021 Art. III: Dispoziţiile art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind
statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
în forma anterioară modificării prin Legea nr. 242/2018 rămân în vigoare şi după data
încetării efectelor art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2018 pentru
modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, aprobată cu modificări
prin Legea nr. 239/2019.

(4)Pentru fiecare an care depăşeşte vechimea în magistratură prevăzută la alin. (1) şi (2) la
cuantumul pensiei se adaugă câte 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1), fără a o putea
depăşi.
(5)Persoanele care îndeplinesc condiţiile de vechime prevăzute la alin. (1) şi (3) în
funcţia de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică
asimilat judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau
consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi se pot pensiona şi
pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, chiar dacă la data
pensionării au o altă ocupaţie. În acest caz, pensia se stabileşte dintr-o bază de calcul
egală cu indemnizaţia de încadrare brută lunară pe care o are un judecător sau
procuror în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei sau
parchetului, şi sporurile, în procent, avute la data eliberării din funcţie ori, după caz,
cu salariul de bază brut lunar şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de
data pensionării. De această pensie de serviciu pot beneficia numai persoanele care au
fost eliberate din funcţie din motive neimputabile.

*) Pentru acordarea pensiei de serviciu în baza dispoziţiilor art. 82 alin. (5), la stabilirea
condiţiilor de vechime trebuie avută în vedere numai vechimea în funcţiile enumerate în
cuprinsul acestui alineat, iar trimiterea la prevederile alin. (1) al aceluiaşi articol se referă la
perioada de cel puţin 25 de ani.

(6)Judecătorii şi procurorii şi magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi

de la Curtea Constituţională au dreptul la pensie de boală profesională şi de invaliditate în
cuantum de 80% din pensia de serviciu.

(7)Judecătorii şi procurorii pot opta între pensia de serviciu şi pensia din sistemul public.
Judecătorii şi procurorii militari pot opta între pensia de serviciu şi pensia militară de
serviciu.
(8)Pensia prevăzută de prezentul articol are regimul juridic al unei pensii pentru limită de
vârstă.

Art. 83
(1)Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
precum şi personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) pot fi menţinuţi în
funcţie după împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege, până la vârsta de 70 de ani.
 Până la vârsta de 65 de ani, magistratul poate opta să rămână în funcţie, însă după împlinirea
acestei vârste, pentru menţinerea în activitate este necesar avizul anual al Secţiei pentru
judecători sau, după caz, al Secţiei pentru procurori.

(2)Judecătorii şi procurorii care au fost eliberaţi din funcţie prin pensionare pot cumula
pensia de serviciu cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de
nivelul veniturilor respective.
(3)Reîncadrarea în funcţia de judecător, procuror ori magistrat-asistent se face fără concurs
de către secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, la instanţele sau,
după caz, la parchetele de pe lângă acestea, în cadrul cărora aveau dreptul să funcţioneze
până la data pensionării şi care nu pot funcţiona normal din cauza lipsei de personal. În
acest caz, numirea în funcţia de magistrat-asistent se face de Consiliul Superior al
Magistraturii, iar numirea în funcţia de judecător sau procuror se face de Preşedintele
României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Pot fi reîncadraţi în funcţie,
în condiţiile prezentului alineat, foştii judecători, procurori sau magistraţi-asistenţi care au
fost eliberaţi din funcţie prin pensionare potrivit prezentei legi şi cu privire la care nu s-a
stabilit sancţiunea disciplinară a excluderii din magistratură, în condiţiile Legii nr.
317/2004, republicată, cu modificările ulterioare. Pe perioada reîncadrării, cuantumul
pensiei se reduce cu 85%.

Art. 831
(1)Judecătorii şi procurorii pot fi pensionaţi anticipat, cu reducerea vârstei de pensionare
prevăzute de prezenta lege cu până la 5 ani, în cazul în care depăşesc vechimea în
magistratură prevăzută la art. 82 alin. (1) cu cel puţin 5 ani. Cei care îndeplinesc atât condiţiile
pentru acordarea pensiei în condiţiile prezentului articol, cât şi pe cele prevăzute la art. 82
alin. (2) pot opta între cele două pensii.
(2)Pensia prevăzută la alin. (1) are regimul unei pensii anticipate de serviciu.
(3)Beneficiarii pensiei de serviciu prevăzute la alin. (1) nu pot cumula pensia de serviciu cu
veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective,
până la vârsta de 60 de ani.
(4)Cuantumul pensiei anticipate se stabileşte potrivit prevederilor art. 82 alin. (1) şi (4).

Art. 832
(1)Nu beneficiază de pensia de serviciu prevăzută la art. 82 şi 831 şi de indemnizaţia
prevăzută la art. 81 judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul de specialitate
juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor care, chiar ulterior eliberării din funcţie, au fost
condamnaţi definitiv ori s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pentru o infracţiune de
corupţie, o infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie sau o infracţiune în legătură cu
acestea, precum şi una din infracţiunile cuprinse în titlul IV din Legea nr. 286/2009, cu
modificările şi completările ulterioare, «Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei» săvârşite
înainte de eliberarea din funcţie. Aceste persoane beneficiază de pensie în sistemul public, în
condiţiile legii.

(2)Punerea în mişcare a acţiunii penale pentru una dintre infracţiunile prevăzute la alin. (1)
atrage, de drept, suspendarea soluţionării cererii de acordare a pensiei de serviciu sau, după
caz, suspendarea plăţii pensiei de serviciu, dacă aceasta a fost acordată până la soluţionarea
definitivă a cauzei. În această perioadă, persoana faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea
penală beneficiază, în condiţiile legii, de pensie din sistemul public.
(3)Dacă se dispune clasarea, renunţarea la urmărirea penală, achitarea, încetarea procesului
penal sau renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de judecător, procuror, magistrat-asistent sau
personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, acesta este repus în
situaţia anterioară şi i se plăteşte pensia de serviciu de care a fost lipsit ca urmare a punerii în
mişcare a acţiunii penale sau, după caz, diferenţa dintre aceasta şi pensia din sistemul public
încasată după punerea în mişcare a acţiunii penale.
(4)Hotărârea de condamnare sau prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, rămasă
definitivă, se comunică de către instanţa de executare Consiliului Superior al Magistraturii.
Secţia pentru judecători sau, după caz, Secţia pentru procurori va informa Casa Naţională de
Pensii Publice cu privire la apariţia uneia dintre situaţiile prevăzute de prezentul articol care
are ca efect acordarea, suspendarea, încetarea sau reluarea plăţii pensiei de serviciu ori, după
caz, suspendarea sau reluarea procedurii de soluţionare a cererii de acordare a pensiei de
serviciu. Informarea Secţiei pentru judecători sau, după caz, a Secţiei pentru procurori
cuprinde elementele necesare pentru aplicarea măsurii respective de către casele teritoriale de
pensii, inclusiv datele de identificare a persoanei, temeiul de drept al măsurii, precum şi data
de la care se aplică.

*) În interpretarea şi aplicarea art. 832 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost introdus
prin Legea nr. 118/2014 pentru completarea Legii nr. 303/2004, dispoziţia legală menţionată
nu se aplică în cazul condamnărilor pentru infracţiuni săvârşite anterior intrării sale în
vigoare.

Art. 833
Nu beneficiază de pensia de serviciu prevăzută la art. 82 şi 831 şi de indemnizaţia prevăzută la
art. 81 judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul de specialitate juridică
asimilat judecătorilor şi procurorilor cu privire la care s-a stabilit sancţiunea disciplinară a
excluderii din magistratură, în condiţiile Legii nr. 317/2004, republicată, cu modificările
ulterioare. Aceste persoane beneficiază de pensie în sistemul public, în condiţiile legii.

Art. 84
(1)Soţul supravieţuitor al judecătorului sau procurorului are dreptul, la împlinirea vârstei de
60 de ani, la pensia de urmaş în condiţiile prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul
unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, calculată din pensia de
serviciu aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul la data decesului susţinătorul, actualizată,
după caz.
 (2)Copiii minori ai judecătorului sau procurorului decedat, precum şi copiii majori până la
terminarea studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani au dreptul la pensia de urmaş, calculată
din pensia de serviciu aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul la data decesului
susţinătorul decedat, actualizată, după caz, în condiţiile Legii nr. 263/2010, cu modificările şi
completările ulterioare, şi în procentele prevăzute de această lege, în funcţie de numărul de
urmaşi.
(3)În cazul în care la data decesului procurorul sau judecătorul nu îndeplineşte condiţiile de
acordare a pensiei de serviciu, copiii minori, precum şi copiii majori până la terminarea
studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani au dreptul la o pensie de urmaş în cuantum de 75%
din indemnizaţia de încadrare brută lunară avută de susţinătorul decedat în ultima lună de
activitate, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările
ulterioare.

Art. 85
(1)Partea din pensia de serviciu care depăşeşte nivelul pensiei din sistemul public, pensia
prevăzută la art. 82 alin. (2), art. 831 şi art. 84 alin. (3), precum şi pensia de serviciu acordată
celor care nu îndeplinesc condiţia de limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 263/2010, cu
modificările şi completările ulterioare, se suportă din bugetul de stat.

(2)Pensiile de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor, precum şi pensiile de urmaş

prevăzute la art. 84 se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizaţia brută lunară a
unui judecător şi procuror în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al
instanţei sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de
calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum şi a sporului de vechime. Dacă în urma
actualizării rezultă o pensie de serviciu mai mică, judecătorul sau procurorul îşi poate păstra
pensia aflată în plată.
(3)Cererile de pensionare formulate de judecătorii şi procurorii în activitate pentru acordarea
pensiei de serviciu prevăzute de prezenta lege se depun la casa teritorială de pensii
competentă. Plata pensiei se face de la data prevăzută în decretul Preşedintelui României ca
fiind cea a eliberării din funcţie sau, în cazul lipsei unei astfel de date, de la data publicării în
Monitorul Oficial al României, Partea I, a decretului Preşedintelui României de eliberare din
funcţie.

Art. 851
Dispoziţiile art. 82-85 se aplică în mod corespunzător şi judecătorilor Curţii Constituţionale.
Perioada în care persoana a îndeplinit funcţia de judecător la Curtea Constituţională constituie
vechime în funcţia de judecător.

Art. 86
(1)Constituie vechime în magistratură, aplicabilă şi persoanelor prevăzute la art. 82 alin. (1)
şi (2), perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la
art. 87 alin. (1) sau magistratul-asistent a îndeplinit funcţiile de judecător, procuror, judecător
 la Curtea Constituţională, judecător financiar, procuror financiar, consilier de conturi în
secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, auditor de justiţie, personal de specialitate juridică
prevăzut la art. 87 alin. (1), magistrat-asistent, grefier cu studii superioare juridice, avocat,
notar, asistent judiciar, consilier juridic, personal de specialitate juridică în aparatul
Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului
Poporului, Curţii de Conturi sau al Consiliului Legislativ, cadru didactic din învăţământul
juridic superior acreditat.
(2)[textul din Art. 86, alin. (2) din titlul III a fost abrogat la 20-feb-2019 de Art. 13, punctul
14. din Ordonanta urgenta 7/2019]
Art. 87
(1)Pe durata îndeplinirii funcţiei, personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei,
Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional de Criminologie,
Institutul Naţional de Expertize Criminalistice şi din Institutul Naţional al Magistraturii este
asimilat judecătorilor şi procurorilor în ceea ce priveşte drepturile şi îndatoririle, inclusiv
susţinerea examenului de admitere, evaluarea activităţii profesionale, susţinerea examenului
de capacitate şi de promovare, dispoziţiile prezentei legi aplicându-se în mod corespunzător.

(2)Stabilirea faptelor care constituie abateri disciplinare, precum şi a procedurii de cercetare şi

aplicare a sancţiunilor disciplinare se face prin ordin al conducătorilor autorităţilor prevăzute
la alin. (1).
Art. 88
(1)Pentru merite deosebite în activitate, judecătorii şi procurorii pot fi distinşi cu Diploma
Meritul judiciar.
(2)Diploma Meritul judiciar se acordă de Preşedintele României, la propunerea Consiliului
Superior al Magistraturii, pentru judecători, şi la propunerea ministrului justiţiei, pentru
procurori.
Art. 89
Modelul diplomei şi modul de confecţionare a acesteia se stabilesc, cu avizul conform al
Consiliului Superior al Magistraturii, de către ministrul justiţiei.
Art. 90
(1)Judecătorii şi procurorii sunt datori să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să
compromită demnitatea lor în profesie şi în societate.
(2)Relaţiile judecătorilor şi procurorilor la locul de muncă şi în societate se bazează pe respect
şi bună-credinţă.
Art. 91
(1)Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să rezolve lucrările în termenele stabilite şi să
soluţioneze cauzele în termen rezonabil, în funcţie de complexitatea acestora, şi să respecte
secretul profesional.
(2)Judecătorul este obligat să păstreze secretul deliberărilor şi al voturilor la care a participat,
inclusiv după încetarea exercitării funcţiei.
Art. 92
(1)Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să aibă, în timpul şedinţelor de judecată, ţinuta
vestimentară corespunzătoare instanţei la care funcţionează.
(2)Ţinuta vestimentară se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, cu avizul Consiliului Superior
al Magistraturii, şi se asigură în mod gratuit.
Art. 93
Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să prezinte, în condiţiile şi la termenele prevăzute de
lege, declaraţia de avere şi declaraţia de interese.

8.11. Răspunderea judecătorilor şi procurorilor

8.11.1. Dispoziţii generale
Art. 94
Judecătorii şi procurorii răspund civil, disciplinar şi penal, în condiţiile legii.
Art. 95
(1)Judecătorii şi procurorii pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi numai cu încuviinţarea
Secţiei pentru judecători sau, după caz, a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al
Magistraturii.
(2)În caz de infracţiune flagrantă, judecătorii şi procurorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei
potrivit legii, Secţia pentru judecători sau, după caz, Secţia pentru procurori fiind informată de
îndată de organul care a dispus reţinerea sau percheziţia.

Art. 96
(1)Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.
(2)Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea judecătorilor
şi procurorilor care, chiar dacă nu mai sunt în funcţie, şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă
sau gravă neglijenţă, conform definiţiei acestora de la art. 991.
(3)Există eroare judiciară atunci când:
a)s-a dispus în cadrul procesului efectuarea de acte procesuale cu încălcarea evidentă a
dispoziţiilor legale de drept material şi procesual, prin care au fost încălcate grav drepturile,
libertăţile şi interesele legitime ale persoanei, producându-se o vătămare care nu a putut fi
remediată printr-o cale de atac ordinară sau extraordinară;
b)s-a pronunţat o hotărâre judecătorească definitivă în mod evident contrară legii sau situaţiei
de fapt care rezultă din probele administrate în cauză, prin care au fost afectate grav
drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanei, vătămare care nu a putut fi remediată
printr-o cale de atac ordinară sau extraordinară.
(4)Prin Codul de procedură civilă şi Codul de procedură penală, precum şi prin alte legi
speciale pot fi reglementate ipoteze specifice în care există eroare judiciară.
(5)Pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu acţiune numai
împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice. Competenţa soluţionării
acţiunii civile revine tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază reclamantul.
(6)Plata de către stat a sumelor datorate cu titlu de despăgubire se efectuează în termen de
maximum un an de la data comunicării hotărârii judecătoreşti definitive.
(7)În termen de două luni de la comunicarea hotărârii definitive pronunţate în acţiunea
prevăzută la alin. (6), Ministerul Finanţelor Publice va sesiza Inspecţia Judiciară pentru a
verifica dacă eroarea judiciară a fost cauzată de judecător sau procuror ca urmare a exercitării
funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, potrivit procedurii prevăzute la art. 741 din Legea
nr. 317/2004, republicată, cu modificările ulterioare.
(8)Statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, va exercita acţiunea în regres împotriva
judecătorului sau procurorului dacă, în urma raportului consultativ al Inspecţiei Judiciare
prevăzut la alin. (7) şi al propriei evaluări, apreciază că eroarea judiciară a fost cauzată ca
urmare a exercitării de judecător sau procuror a funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.
Termenul de exercitare a acţiunii în regres este de 6 luni de la data comunicării raportului
Inspecţiei Judiciare.
(9)Competenţa de soluţionare a acţiunii în regres revine, în primă instanţă, secţiei civile a
curţii de apel de la domiciliul pârâtului. În cazul în care judecătorul sau procurorul împotriva
căruia se exercită acţiunea în regres îşi exercită atribuţiile în cadrul acestei curţi sau la
parchetul de pe lângă aceasta, acţiunea în regres va fi soluţionată de o curte de apel
învecinată, la alegerea reclamantului.
(10)Împotriva hotărârii pronunţate potrivit alin. (9) se poate exercita calea de atac a recursului
la secţia corespunzătoare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(11)Consiliul Superior al Magistraturii va stabili, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare
a prezentei legi, condiţii, termene şi proceduri pentru asigurarea profesională obligatorie a
judecătorilor şi procurorilor. Asigurarea va fi acoperită integral de către judecător sau
procuror, iar lipsa acesteia nu poate să întârzie, să diminueze sau să înlăture răspunderea
civilă a judecătorului sau procurorului pentru eroarea judiciară cauzată de exercitarea funcţiei
cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

Art. 97
(1)Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii
instanţelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a
judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii
ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare.
(2)Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin
hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse căilor legale de atac.
8.11.2. Răspunderea disciplinară a judecătorilor şi procurorilor
Art. 98
(1)Judecătorii şi procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu,
precum şi pentru faptele care afectează prestigiul justiţiei.
(2)Răspunderea disciplinară a judecătorilor şi procurorilor militari poate fi angajată numai
potrivit dispoziţiilor prezentei legi.
Art. 99
Constituie abateri disciplinare:
a)manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei,
săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu;
b)încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii privind judecătorii
şi procurorii;
c)atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, celălalt
personal al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi,
experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii;
d)desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice
în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
e)refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de
părţile din proces;
f)refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu;
g)nerespectarea de către procuror a dispoziţiilor procurorului ierarhic superior, date în scris şi
în conformitate cu legea;
h)nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la
soluţionarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive
imputabile;
i)nerespectarea îndatoririi de a se abţine atunci când judecătorul sau procurorul ştie că există
una din cauzele prevăzute de lege pentru abţinerea sa, precum şi formularea de cereri repetate
şi nejustificate de abţinere în aceeaşi cauză, care are ca efect tergiversarea judecăţii;
j)nerespectarea secretului deliberării sau a confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter,
precum şi a altor informaţii de aceeaşi natură de care a luat cunoştinţă în exercitarea funcţiei,
cu excepţia celor de interes public, în condiţiile legii, dacă fapta nu constituie infracţiune;

k)absenţe nemotivate de la serviciu, în mod repetat sau care afectează în mod direct activitatea
instanţei ori a parchetului;
l)imixtiunea în activitatea altui judecător sau procuror;
m)nerespectarea în mod nejustificat a dispoziţiilor ori deciziilor cu caracter administrativ
dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanţei sau al parchetului ori a altor
obligaţii cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente;
n)folosirea funcţiei deţinute pentru a obţine un tratament favorabil din partea autorităţilor sau
intervenţiile pentru soluţionarea unor cereri, pretinderea ori acceptarea rezolvării intereselor
personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal
reglementat pentru toţi cetăţenii, dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei
infracţiuni;

o)nerespectarea dispoziţiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor;

p)obstrucţionarea activităţii de inspecţie a inspectorilor judiciari, prin orice mijloace;

q)participarea directă sau prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc
sau sisteme de investiţii pentru care nu este asigurată transparenţa fondurilor;
r)neredactarea sau nesemnarea hotărârilor judecătoreşti sau a actelor judiciare ale
procurorului, din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege;
s)utilizarea unor expresii inadecvate în cuprinsul hotărârilor judecătoreşti sau al actelor
judiciare ale procurorului ori motivarea în mod vădit contrară raţionamentului juridic, de
natură să afecteze prestigiul justiţiei sau demnitatea funcţiei de magistrat;
ş)nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale ori a deciziilor pronunţate de Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor în interesul legii;
t)exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă fapta nu întruneşte elementele
constitutive ale unei infracţiuni. Sancţiunea disciplinară nu înlătură răspunderea penală.

Art. 991
(1)Există rea-credinţă atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu ştiinţă normele de
drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane.
(2)Există gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau procurorul nesocoteşte din culpă, în
mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual.

Art. 100
Sancţiunile disciplinare care se pot aplica judecătorilor şi procurorilor, proporţional cu
gravitatea abaterilor, sunt:
a)avertismentul;
b)diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu până la 25% pe o perioadă de până la
un an;

c)mutarea disciplinară pentru o perioadă efectivă de la un an la 3 ani la o altă instanţă sau la

un alt parchet, chiar de grad imediat inferior;

d)suspendarea din funcţie pe o perioadă de până la 6 luni;

d1)retrogradarea în grad profesional;

e)excluderea din magistratură.

(2)Prin derogare de la dispoziţiile legilor speciale care reglementează răspunderea

disciplinară, sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate pentru abaterile disciplinare prevăzute
la art. 99 lit. b), d) şi t) teza întâi nu pot consta în cele prevăzute la art. 100 lit. a)-d).

Art. 101
Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 100 se aplică de secţiile Consiliului Superior al
Magistraturii, în condiţiile legii sale organice.

Sarcină de lucru
Prezentați Răspunderea disciplinară a judecătorilor şi
procurorilor
Bibliografie minimală

 Manuela Tăbăraș, Teoria generală a dreptului II, Organizarea și

administrarea justiției, Ediția a VI-a, Editura Renaissance, București,
2012;
 Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor –
Republicată, versiune la 1 ianuarie 2022
 Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii –
Republicată, versiune la 7 martie 2019
 Legea 304/2004 privind organizarea judiciară – Republicată, versiune
la 22 iulie 2021
 UNITATEA DE ÎNVĂȚARE NR.II

ORGANIZAREA ȘI EXERCITAREA PROFESIEI DE AVOCAT

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 4 ore

Cuprins
1. Principii și reguli fundamentale de organizare și exercitare a profesiei
1.1. Dispoziții generale
1.2. Dobândirea calităţii de avocat
1.2.1. Condiţiile de înscriere în avocatură
1.2.2. Încetarea şi suspendarea calităţii de avocat
1.3. Drepturile şi îndatoririle avocatului
1.3.1. Drepturile avocaţilor
1.3.2. Îndatoririle avocaţilor
1.4.2. Uniunea Naţională a Barourilor din România - U.N.B.R.
1.5. Asistenţa judiciară
1.5.1. Cazurile şi condiţiile de acordare a asistenţei judiciare
1.5.2. Organizarea activităţii de acordare a asistenţei judiciare
1.5.3. Răspunderea disciplinară
1.6. Exercitarea în România a profesiei de către avocaţii care au obţinut calificarea
profesională în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului
Economic European
1.6.1. Dispoziţii generale
1.6.2. Exercitarea cu caracter permanent a profesiei în România de către avocaţii care
au obţinut calificarea profesională în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene
şi ale Spaţiului Economic European
1.6.3. Exercitarea în România, prin prestarea de servicii, a profesiei de către avocaţii
provenind din statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European
Sarcină de lucru
Bibliografie minimală
Sediul materiei:
 Legea 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat- republicată,
versiune de la: 5 iulie 2021
 STATUT din 3 decembrie 2011 al PROFESIEI DE AVOCAT la data 19-dec-
2011 actul a fost adoptat de Hotărârea 64/2011), forma aplicabila la data 24
martie 2019

1. Principii și reguli fundamentale de organizare și exercitare a profesiei

1.1. Dispoziții generale

Art. 1
(1)Profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonome, în
condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei.
(2)Profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac
parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România, denumită în
continuare U.N.B.R.
(3)Constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de
constituire şi de înregistrare ale acestora sunt nule de drept. Nulitatea poate fi constatată şi
din oficiu.
Art. 2
(1)În exercitarea profesiei avocatul este independent şi se supune numai legii, statutului
profesiei şi codului deontologic.
(2)Avocatul promovează şi apără drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale omului.
(3)Avocatul are dreptul să asiste şi să reprezinte persoanele fizice şi juridice în faţa
instanţelor autorităţii judecătoreşti şi a altor organe de jurisdicţie, a organelor de urmărire
penală, a autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi în faţa altor persoane fizice sau
juridice, care au obligaţia să permită şi să asigure avocatului desfăşurarea nestingherită a
activităţii sale, în condiţiile legii.
(4)Orice persoană are dreptul să îşi aleagă în mod liber avocatul.
(5)În exercitarea dreptului de apărare avocatul are dreptul şi obligaţia de a stărui pentru
realizarea liberului acces la justiţie, pentru un proces echitabil şi într-un termen rezonabil.
Art. 3
(1)Activitatea avocatului se realizează prin:
a)consultaţii şi cereri cu caracter juridic;
b)asistenţă şi reprezentare juridică în faţa instanţelor judecătoreşti, a organelor de urmărire
penală, a autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale, a notarilor publici şi a executorilor
judecătoreşti, a organelor administraţiei publice şi a instituţiilor, precum şi a altor persoane
 juridice, în condiţiile legii;
c)redactarea de acte juridice, atestarea identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor
prezentate spre autentificare;
d)asistarea şi reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în faţa altor autorităţi
publice cu posibilitatea atestării identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor încheiate;
e)apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor şi intereselor legitime
ale persoanelor fizice şi juridice în raporturile acestora cu autorităţile publice, cu instituţiile şi
cu orice persoană română sau străină;
f)activităţi de mediere;
g)activităţi fiduciare desfăşurate în condiţiile Codului civil;
h)stabilirea temporară a sediului pentru societăţi la sediul profesional al avocatului şi
înregistrarea acestora, în numele şi pe seama clientului, a părţilor de interes, a părţilor sociale
sau a acţiunilor societăţilor astfel înregistrate;
i)activităţile prevăzute la lit. g) şi h) se pot desfăşura în temeiul unui nou contract de asistenţă
juridică;
j)activităţi de curatelă specială potrivit legii şi Statutului profesiei de avocat;
k)orice mijloace şi căi proprii exercitării dreptului de apărare, în condiţiile legii.

(2)Activităţile prevăzute la alin. (1) se exercită numai de avocat, dacă legea nu prevede altfel.
(3)Avocatul este obligat să ţină evidenţa actelor întocmite conform alin. (1) lit. c) şi d), cu
excluderea actelor întocmite pentru asistare şi reprezentare, şi să le păstreze în arhiva sa
profesională, în ordinea întocmirii lor. În termen de cel mult 3 zile de la data întocmirii actelor
prevăzute la alin. (1), avocatul este obligat să înregistreze operaţiunea în Registrul electronic
al actelor întocmite de avocaţi potrivit alin. (1) lit. c) şi d), conform procedurii prevăzute în
Regulamentul de organizare şi funcţionare a registrului, aprobat de Consiliul U.N.B.R., sub
sancţiunea inopozabilităţii faţă de terţi.
Art. 4
În exercitarea profesiei şi în legătură cu aceasta avocatul este protejat de lege.
Art. 5
(1)Formele de exercitare a profesiei de avocat sunt: cabinete individuale, cabinete asociate,
societăţi civile profesionale sau societăţi profesionale cu răspundere limitată.
(2)În cabinetul individual îşi poate exercita profesia un avocat definitiv, singur sau
împreună cu alţi avocaţi colaboratori.
(3)Cabinetele individuale se pot asocia în scopul exercitării în comun a profesiei;
drepturile şi obligaţiile avocaţilor titulari ai unor cabinete asociate îşi păstrează caracterul
personal şi nu pot fi cedate. În mod corespunzător cabinetele individuale se pot asocia şi
cu societăţile civile profesionale.
(4)Cabinetele individuale se pot grupa pentru a-şi crea facilităţi tehnico-economice în
vederea exercitării profesiei şi îşi păstrează individualitatea în relaţiile cu clienţii.
(5)Societatea civilă profesională se constituie din 2 sau mai mulţi avocaţi definitivi. În
societatea civilă profesională îşi pot exercita profesia şi avocaţi colaboratori sau avocaţi
 salarizaţi. Societatea civilă profesională şi avocaţii care profesează în cadrul ei nu pot
acorda asistenţă juridică persoanelor cu interese contrare.
(6)Cabinetele grupate, cabinetele asociate, societăţile civile profesionale şi societăţile
profesionale cu răspundere limitată pot avea şi proprietate comună.
(7)Avocatul poate schimba oricând forma de exercitare a profesiei, cu înştiinţarea baroului
din care face parte.
(8)Avocatul nu îşi poate exercita profesia, în acelaşi timp, în mai multe forme de exercitare a
acesteia.
(9)Formele de exercitare a profesiei pot fi înstrăinate prin acte între vii numai între avocaţi
definitivi şi aflaţi în exerciţiul profesiei sau pot fi lichidate la încetarea calităţii, cu
respectarea regimului investiţiilor reglementat prin prezenta lege.
(10)La constituirea formelor de exercitare a profesiei şi ulterior, avocaţii au dreptul să
stabilească patrimoniul afectat exercitării profesiei, în condiţiile legii, cu procedura
reglementată pentru constituirea Registrului electronic al evidenţei patrimoniului de
afectaţiune al avocaţilor, în condiţiile stabilite de Consiliul U.N.B.R. prin Regulamentul de
organizare şi funcţionare. Înscrierea efectuată în registru are efecte de opozabilitate faţă de
terţi, în condiţiile prevăzute de lege.
Art. 6
(1)Societatea profesională cu răspundere limitată este o societate cu personalitate juridică,
constituită în condiţiile prevăzute de prezenta lege şi de Statutul profesiei de avocat, prin
asocierea a cel puţin 2 avocaţi definitivi, aflaţi în exerciţiul profesiei, indiferent dacă deţin
sau nu ori dacă aparţin sau nu unei alte forme de exercitare a profesiei.
(2)Dobândirea personalităţii juridice a societăţii profesionale cu răspundere limitată are loc
la data înregistrării la barou a deciziei emise de către consiliul baroului în a cărui rază
teritorială se află sediul ei principal.
(3)Societatea profesională cu răspundere limitată este titulară a unui patrimoniu propriu.
(4)Obligaţiile şi răspunderea societăţii profesionale cu răspundere limitată sunt garantate cu
patrimoniul propriu. Asociaţii răspund personal numai în limita aportului social al fiecăruia.
(5)În situaţia în care societatea profesională cu răspundere limitată se constituie din avocaţi
care fac parte din alte forme de exercitare a profesiei, acestea din urmă pot să nu fie supuse
lichidării, dacă asociaţii convin astfel.
(6)Forma de exercitare a profesiei din care provine asociatul, dacă este cazul, îşi încetează
activitatea profesională desfăşurată în nume propriu pe perioada în care avocatul titular sau,
după caz, avocaţii titulari ai acesteia au calitatea de asociat în societatea profesională cu
răspundere limitată. Pe perioada în care forma de exercitare a profesiei îşi încetează
activitatea din această cauză, în Tabloul avocaţilor se menţionează corespunzător situaţia
privind încetarea activităţii, în condiţiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat.
(7)În cazul prestaţiilor profesionale constând în asistenţă şi reprezentare juridică la instanţe,
parchete, organe de cercetare penală sau alte autorităţi, societatea profesională cu răspundere
limitată are obligaţia de a menţiona în contractul încheiat cu clientul numele
avocatului/avocaţilor ales/aleşi sau acceptat/acceptaţi de client să asigure serviciul
profesional, precum şi acordarea sau, după caz, neacordarea dreptului de substituire.
 (8)Societatea profesională cu răspundere limitată conduce contabilitatea în partidă simplă şi
este supusă regimului transparenţei fiscale. Plata impozitului pe venit se face de către fiecare
asociat, pentru venitul său propriu.
Art. 7
Orice avocat, indiferent de forma de exercitare a profesiei, poate să încheie convenţii de
colaborare cu experţi sau cu alţi specialişti, în condiţiile legii. Societăţile civile profesionale şi
societăţile profesionale cu răspundere limitată pot încheia astfel de convenţii numai cu
acordul tuturor asociaţilor.
Art. 8
(1)Formele de exercitare a profesiei de avocat şi cabinetele grupate vor fi individualizate
prin denumire, după cum urmează:
a)în cazul cabinetului individual - numele avocatului titular, urmat de sintagma cabinet de
avocat;
b)în cazul cabinetelor asociate - numele tuturor titularilor, urmate de sintagma cabinete de
avocat asociate;
c)în cazul societăţilor civile profesionale şi al societăţilor profesionale cu răspundere limitată -
numele a cel puţin unuia dintre asociaţi, urmat de sintagma societate civilă de avocaţi sau,
după caz, societate profesională de avocaţi cu răspundere limitată;
d)în cazul cabinetelor grupate - numele fiecărui titular de cabinet, urmat de sintagma cabinete
de avocat grupate.

(2)Denumirea formei de exercitare a profesiei, individualizată potrivit alin. (1), poate fi

păstrată şi după decesul sau plecarea unuia dintre asociaţi, cu acordul acestuia, sau, după caz,
al tuturor moştenitorilor celui decedat, exprimat în formă autentică.
(3)Denumirile prevăzute la alin. (1) vor figura pe firmele cabinetelor sau societăţilor, în
condiţiile stabilite de statutul profesiei.
(4)În cazul tuturor formelor de exercitare a profesiei de către avocaţii străini se pot utiliza
denumirea şi numele formei de exercitare a profesiei din ţară sau din străinătate, în condiţiile
prezentului articol.
Art. 9
(1)Convenţiile de grupare şi de asociere a cabinetelor, actele de constituire a societăţilor civile
profesionale de avocaţi şi a societăţilor profesionale cu răspundere limitată, precum şi
convenţiile prevăzute la art. 7 se încheie în formă scrisă, cu respectarea condiţiilor de fond
prevăzute de legaşi de statutul profesiei.
(2)Consiliul baroului sesizat verifică îndeplinirea condiţiilor legale şi, constatând îndeplinirea
lor, dispune înregistrarea convenţiei în termen de o lună de la înregistrarea cererii.
(3)Împotriva deciziei consiliului baroului orice persoană care se consideră vătămată într-un
drept sau interes legitim al său poate formula plângere la organele de jurisdicţie profesională,
în condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei.
(4)Barourile ţin evidenţa separată a avocaţilor pentru fiecare formă de exercitare a profesiei.
Art. 10
(1)Barourile şi U.N.B.R. asigură exercitarea calificată a dreptului de apărare, competenţa şi
disciplina profesională, protecţia demnităţii şi onoarei avocaţilor membri.
(2)În fiecare judeţ există şi funcţionează un singur barou membru al U.N.B.R. cu sediul în
localitatea de reşedinţă a judeţului.
(3)Fiecare barou organizează şi asigură funcţionarea a câte unui serviciu de asistenţă judiciară
pe lângă fiecare judecătorie. Consiliul baroului răspunde de organizarea şi funcţionarea
acestui serviciu.
Art. 11
Avocatul este dator să păstreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a
fost încredinţată, cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege.

1.2. Dobândirea calităţii de avocat

1.2.1. Condiţiile de înscriere în avocatură

Art. 12
(1)Poate fi membru al unui barou din România cel care îndeplineşte următoarele
condiţii:
a)are exerciţiul drepturilor civile şi politice;
b)este licenţiat al unei facultăţi de drept cu durata stabilită de lege;
c)nu se găseşte în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenta lege;
d)este apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiei.

(2)Îndeplinirea condiţiei prevăzute la lit. d) a alin. (1) trebuie dovedită cu certificat medical
de sănătate, eliberat pe baza constatărilor făcute de o comisie medicală constituită în
condiţiile prevăzute în statutul profesiei.
Art. 13
(1)Membrul unui barou dintr-o altă ţară poate exercita profesia de avocat în România, în
cazul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de prezenta lege.
(2)Pentru a acorda consultanţă juridică privind dreptul românesc, avocatul străin are
obligaţia de a susţine un examen de verificare a cunoştinţelor de drept românesc şi de
limbă română, organizat de U.N.B.R.
(3)Avocatul străin poate exercita profesia de avocat în România, la alegere, în cadrul uneia
dintre formele de organizare prevăzute la art. 5.
(4)Avocatul străin nu poate pune concluzii orale sau scrise în faţa instanţelor judecătoreşti
şi a celorlalte organe jurisdicţionale şi judiciare, cu excepţia celor de arbitraj internaţional.
(5)Onorariile cuvenite avocatului străin se vor înregistra şi se vor plăti integral în
România.
(6)Avocatul străin care exercită profesia în România este obligat să se înscrie în tabloul
special ţinut de fiecare barou şi se supune prevederilor prezentei legi, ale statutului
profesiei şi codului deontologic.
Art. 14
 Este nedemn de a fi avocat:
a)cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare
pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere
prestigiului profesiei*);
______
*)
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 225 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 22 iunie 2017, s-a admis excepţia de
neconstituţionalitate, constatându-se că sintagma "de natură să aducă atingere prestigiului
profesiei" este neconstituţională.
b)cel care a săvârşit abuzuri prin care au fost încălcate drepturile şi libertăţile
fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească, sau a săvârşit abateri
disciplinare grave, sancţionate cu măsura excluderii din profesie, ca sancţiune disciplinară;
c)cel căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia, pe durata stabilită prin
hotărâre judecătorească sau disciplinară;
d)cel în sarcina căruia s-a reţinut, în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive sau prin
acte ale organelor profesiei de avocat, fapta de a fi exercitat sau sprijinit, sub orice formă,
exercitarea fără drept de către o persoană a profesiei de avocat.
Art. 15
Exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu:
a)activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat;
b)ocupaţiile care lezează demnitatea şi independenţa profesiei de avocat sau bunele
moravuri;
c)exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerţ.
Art. 16
Exercitarea profesiei de avocat este compatibilă numai cu:
a)calitatea de deputat sau senator, consilier în consiliile locale sau judeţene;
b)activităţi şi funcţii didactice în învăţământul superior, activităţi didactice cu conţinut
juridic în învăţământul liceal şi gimnazial;
c) activităţi în domeniul cercetării ştiinţifice sau al creaţiei intelectuale;
d)calitatea de arbitru, mediator, conciliator sau negociator, consilier fiscal, consilier în
proprietate industrială, traducător autorizat, practician în insolvenţă, responsabil cu protecţia
datelor cu caracter personal, expert în executarea contractelor cu finanţare europeană;
e)alte activităţi prevăzute de lege.

Art. 17
(1)Primirea în profesie se realizează numai în baza unui examen organizat de U.N.B.R.,
cel puţin anual şi la nivel naţional, potrivit prezentei legi şi Statutului profesiei de
avocat.
(2)Examenul pentru primirea în profesia de avocat se susţine în cadrul Institutului Naţional
pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor şi se desfăşoară în mod unitar, în centrele
teritoriale ale acestuia, având la bază o metodologie elaborată şi aprobată de Consiliul
U.N.B.R.
 (3)Tematica examenului este unică la nivelul U.N.B.R., iar selectarea subiectelor se face
de comisia naţională de examen.
(4)Comisia naţională de examen este formată cu precădere din avocaţi - cadre didactice
universitare, care au minimum 10 ani vechime în profesia de avocat. Desemnarea acesteia
se face de Comisia permanentă a U.N.B.R., la propunerea barourilor.
(5)Dispoziţiile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod
corespunzător, precum şi judecătorilor de la instanţele internaţionale.
Art. 18
(1)La începutul exercitării profesiei avocatul efectuează în mod obligatoriu un stagiu de
pregătire profesională cu durata de 2 ani, timp în care are calitatea de avocat stagiar.
(2)Condiţiile efectuării stagiului, drepturile şi obligaţiile avocatului stagiar, ale avocatului
îndrumător, precum şi ale baroului faţă de aceştia sunt reglementate prin statutul profesiei.
(3)În perioada stagiului, cu acordul avocatului îndrumător, avocaţii stagiari pot urma
cursuri de masterat, care sunt luate în considerare la aprecierea formării profesionale
iniţiale, în condiţiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat.
(4)Stagiul se suspendă în caz de lipsă motivată din profesie ori în caz de încetare a
îndrumării profesionale fără culpa avocatului stagiar. Perioada de stagiu anterior efectuată
se socoteşte pentru îndeplinirea stagiului.
(5)După efectuarea stagiului avocatul stagiar va susţine examenul de definitivare.
(6)Avocatul stagiar respins de trei ori la examenul de definitivare va fi exclus din profesie.
Art. 19
Activitatea unui avocat stagiar poate fi îndrumată numai de avocaţi definitivi cu o vechime
de cel puţin 6 ani în această calitate şi care se bucură de o reputaţie profesională neştirbită.
Art. 20
(1)Calitatea de avocat definitiv se dobândeşte în baza unui examen organizat de U.N.B.,
anual şi la nivel naţional, potrivit prezentei legi şi Statutului profesiei de avocat sau prin
promovarea examenului de absolvire a Institutului Naţional pentru Pregătirea şi
Perfecţionarea Avocaţilor, în condiţiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat.
(2)Examenul de definitivare se susţine în cadrul Institutului Naţional pentru Pregătirea şi
Perfecţionarea Avocaţilor şi se desfăşoară în mod unitar, pe centre teritoriale, având la
bază o metodologie elaborată şi aprobată de Consiliul U.N.B.R.
(3)Tematica examenului de definitivare este unică la nivelul U.N.B.R., iar selectarea
subiectelor se face de comisia naţională de examen.
(4)Comisia naţională de examen este formată, cu precădere, din avocaţi - cadre didactice
universitare, care au minimum 10 ani vechime în profesie. Desemnarea acesteia se face de
Comisia permanentă a U.N.B.R., la propunerea barourilor.
(5)Cel care a promovat examenul de primire în profesia de avocat şi care până la data
susţinerii examenului de primire în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător,
procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de 5 ani dobândeşte calitatea
de avocat definitiv, fără susţinerea examenului de definitivare prevăzut/a alin. (1), cu
 condiţia promovării examenului de definitivat în profesia din care provine.
(6)Dispoziţiile alin. (5) se aplică şi persoanelor care au promovat examenul de intrare în
profesia de avocat şi care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul
Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale,
Avocatului Poporului, Curţii de Conturi şi Consiliului Legislativ timp de 5 ani
neîntrerupţi.
(7)Avocatul stagiar care a exercitat cel puţin un mandat de parlamentar, primar,
viceprimar, preşedinte de consiliu judeţean sau vicepreşedinte de consiliu judeţean
dobândeşte la cerere calitatea de avocat definitiv.
(8)Avocaţii - foşti judecători nu pot pune concluzii la instanţele unde au funcţionat, iar
foştii procurori şi cadrele de poliţie nu pot acorda asistenţă juridică la unitatea de urmărire
penală la care şi-au desfăşurat activitatea, timp de 5 ani de la încetarea funcţiei respective.
Art. 21
(1)La înscrierea în barou avocatul depune în faţa consiliului baroului, în cadru solemn,
următorul jurământ: "Jur să respect şi să apăr Constituţia şi legile ţării, drepturile şi libertăţile
omului şi să exercit profesia de avocat cu cinste şi demnitate. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!"
(2)Jurământul poate fi depus şi fără formula religioasă, în acest caz, jurământul va începe cu
formula: "Jur pe onoare şi conştiinţă!"
Art. 22
(1)Avocatul stagiar poate pune concluzii numai la judecătorie şi poate asista ori reprezenta
partea la organele şi instituţiile prevăzute la art. 3.
(2)Avocaţii stagiari, după înscrierea în barou, au obligaţia să urmeze cursurile Institutului
Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor, în perioada de stagiu.
(3)Avocatul definitiv are dreptul să pună concluzii la toate instanţele, cu excepţia Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Curţii Constituţionale, unde va putea pune concluzii dacă are o
vechime neîntreruptă în profesie de cel puţin 5 ani de la definitivare.
(4)Avocatul definitiv este obligat să frecventeze formele de pregătire profesională continuă
organizate de barou, Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor sau de
formele de exercitare a profesiei, în condiţiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat.
Art. 23
(1)Baroul are obligaţia să întocmească anual tabloul avocaţilor definitivi şi stagiari în ordine
alfabetică, cu menţionarea numelui, prenumelui, titlului ştiinţific, datei înscrierii în barou,
sediului profesional, formei de exercitare a profesiei şi a instanţelor la care au dreptul să
pună concluzii.
(2)A doua parte a tabloului va cuprinde cabinetele asociate, societăţile civile profesionale şi
societăţile profesionale cu răspundere limitată, cu indicarea sediului şi a avocaţilor care le
compun.
(3)Prin grija baroului, tabloul anual al avocaţilor şi modificările intervenite sunt comunicate,
la începutul fiecărui an, instanţelor judecătoreşti, organelor de urmărire penală şi autorităţilor
administrative ale judeţului sau municipiului Bucureşti, precum şi U.N.B.R. Distinct, se va
înainta U.N.B.R. tabloul avocaţilor incompatibili.
 Art. 24
(1)Consiliul baroului emite decizii de trecere pe tabloul avocaţilor incompatibili, la cerere
sau din oficiu, iar reînscrierea pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei se
face numai la cerere, după încetarea stării de incompatibilitate.
(2)În cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce
efectele numai de la data încetării Stării de incompatibilitate.
(3)Până la încetarea stării de incompatibilitate, cel primit în profesie va fi înscris în tabloul
avocaţilor incompatibili într-o secţiune, distinct.
Art. 25
(1)Instanţele sunt obligate să verifice şi să se pronunţe asupra calităţii de reprezentant al unei
persoane care se prezintă ca avocat, exercitând acte specifice acestei profesii şi folosind
însemnele profesiei de avocat.
(2)Exercitarea, fără drept, a oricărei activităţi specifice profesiei de avocat constituie
infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale.
(3)Fapta unei persoane care exercită activităţi specifice profesiei de avocat în cadrul unor
entităţi care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de prezenta lege
constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale.
(4)Actele specifice profesiei de avocat, efectuate în mod public de o persoană care nu a
dobândit calitatea de avocat în condiţiile prezentei legi, sunt nule.

1.2.2. Încetarea şi suspendarea calităţii de avocat

Art. 26
Calitatea de avocat încetează:
a)prin renunţarea scrisă la exerciţiul profesiei;
b)prin deces;
c)dacă împotriva avocatului s-a luat măsura excluderii din profesie ca sancţiune disciplinară;
d)dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală şi care îl
face nedemn de a fi avocat, conform legii.
Art. 27
Calitatea de avocat este suspendată:
a)în caz de incompatibilitate, pe durata existenţei acestei stări;
b)pe perioada interdicţiei de a profesa, dispusă prin hotărâre judecătorească sau disciplinară;
c)în caz de neplată totală sau parţială a taxelor şi a contribuţiilor profesionale către barou,
către U.N.B.R. şi către sistemul propriu de asigurări sociale, timp de 3 luni de la scadenţa
acestora şi până la lichidarea integrală a datoriilor;
d)la cererea scrisă a avocatului.
1.3. Drepturile şi îndatoririle avocatului
1.3.1. Drepturile avocaţilor
Art. 28
(1)Avocatul înscris în tabloul baroului are dreptul să asiste şi să reprezinte orice
 persoană fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă, care
dobândeşte dată certă prin înregistrarea în registrul oficial de evidenţă.
(2)Avocatul, precum şi clientul au dreptul să renunţe la contractul de asistenţă juridică
sau să îl modifice de comun acord, în condiţiile prevăzute de statutul profesiei.
Renunţarea unilaterală a clientului nu constituie cauză de exonerare pentru plata
onorariului cuvenit, pentru serviciile avocaţiale prestate, precum şi pentru acoperirea
cheltuielilor efectuate de avocat în interesul procesual al clientului.
Art. 29
(1)Avocatul are dreptul de a alege şi de a fi ales în organele de conducere ale profesiei,
în condiţiile prevăzute în prezenta lege şi în statut.
(2)Nu pot face parte din organele de conducere ale profesiei avocaţii care au datorii
scadente la taxele şi contribuţiile stabilite pentru formarea bugetului U.N.B.R. şi al
baroului, precum şi a fondurilor Casei de Asigurări a Avocaţilor din România şi ale
filialelor.
Art. 30
(1)Pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea
tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său.
(2)Activitatea desfăşurată de avocat în condiţiile legii şi ale Statutului profesiei de
avocat, indiferent de forma şi modalitatea de exercitare a profesiei, care generează
venituri profesionale, nu poate fi reconsiderată ca activitate dependentă în conformitate
cu prevederile din Codul fiscal.
(3)Avocaţii pot conveni cu clienţii onorarii superioare celor stabilite în tabloul
onorariilor minimale adoptat de Consiliul U.N.B.R.
(4)În acest scop, avocatul poate să îşi deschidă un cont bancar pentru încasarea
onorariilor şi altul pentru depunerea sumelor primite de la client pentru cheltuieli
procesuale în interesul acestuia. Modul de administrare a sumelor predate de client
avocatului, pentru cheltuieli procesuale în interesul său, va fi stabilit prin convenţia
dintre avocat şi client, în condiţiile prevăzute de statutul profesiei.
(5)Contractul de asistenţă juridică, legal încheiat, este titlu executoriu. Învestirea cu
formulă executorie este de competenţa judecătoriei în a cărei rază teritorială se află
sediul profesional al avocatului. Restanţele din onorarii şi alte cheltuieli efectuate de
avocat în interesul procesual al clientului său se recuperează potrivit dispoziţiilor
statutului profesiei.
Art. 31
Contestaţiile şi reclamaţiile privind onorariile se soluţionează de decanul baroului. Decizia
decanului poate fi atacată la consiliul baroului, a cărui hotărâre este definitivă.
Art. 32
(1)Avocaţii au propriul sistem de asigurări sociale.
(2)Sistemul de asigurări sociale al avocaţilor este reglementat prin lege şi se bazează pe
contribuţia acestora, precum şi pe alte surse prevăzute de lege ori de Statutul Casei de
Asigurări a Avocaţilor.
(3)Timpul servit în avocatură este considerat vechime în muncă.
(4)Avocatul are dreptul la recuperarea capacităţii de muncă, în condiţiile prevăzute de
Statutul profesiei de avocat.
Art. 33
Constituie vechime în profesia de avocat perioada în care avocatul a exercitat funcţia de
judecător, procuror, notar, a îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul
Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale,
Avocatului Poporului, Curţii de Conturi şi Consiliului Legislativ, precum şi perioada în
care acesta a fost suspendat din profesie în vederea exercitării unei funcţii de demnitate
publică sau a unei funcţii asimilate cu funcţia de demnitate publică.
Art. 34
(1)Pentru asigurarea secretului profesional, actele şi lucrările cu caracter profesional aflate
asupra avocatului sau în cabinetul său sunt inviolabile. Percheziţionarea avocatului, a
domiciliului ori a cabinetului său sau ridicarea de înscrisuri şi bunuri nu poate fi făcută
decât de procuror, în baza unui mandat emis în condiţiile legii.
(2)Sunt exceptate de la măsura ridicării de înscrisuri şi de la măsura confiscării:
a)înscrisurile care conţin comunicări între avocat şi clientul său;
b)înscrisurile care conţin consemnări efectuate de către avocat cu privire la aspecte
referitoare la apărarea unui client.
(3)Nu vor putea fi ascultate şi înregistrate, cu niciun fel de mijloace tehnice, convorbirile
telefonice ale avocatului şi nici nu va putea fi interceptată şi înregistrată corespondenţa sa
cu caracter profesional, decât în condiţiile şi cu procedura prevăzute de lege.
(4)Raportul dintre avocat şi persoana pe care o asistă sau o reprezintă nu poate forma
obiectul supravegherii tehnice decât dacă există date că avocatul săvârşeşte ori pregăteşte
săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute în art. 139 alin. (2) din Codul de procedură
penală. Dacă pe parcursul sau după executarea măsurii rezultă că activităţile de
supraveghere tehnică au vizat şi raporturile dintre avocat şi suspectul ori inculpatul pe care
acesta îl apără, probele obţinute nu pot fi folosite în cadrul niciunui proces penal, urmând a
fi distruse, de îndată, de către procuror. Judecătorul care a dispus măsura este informat, de
îndată, de către procuror. Judecătorul dispune informarea avocatului.
Art. 35
(1)Contactul dintre avocat şi clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau
indirect, de niciun organ al statului.
(2)În cazul în care clientul se află în stare de arest sau detenţie, administraţia locului de
arest ori detenţie are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru respectarea drepturilor
prevăzute la alin. (1).
Art. 36
Avocatul care profesează individual, cabinetele asociate, societatea civilă profesională şi
societatea profesională cu răspundere limitată au dreptul la sediu profesional în
circumscripţia baroului în care sunt înscrişi şi la sedii secundare în alt barou din ţară sau
din străinătate unde sunt luaţi în evidenţă.
Art. 37
 Ministerul Justiţiei este obligat să asigure spaţiile necesare în vederea desfăşurării
activităţii avocaţilor în sediul instanţelor judecătoreşti.
Art. 38
(1)În exercitarea profesiei, avocaţii sunt parteneri indispensabili ai justiţiei, ocrotiţi de
lege, fără a putea fi asimilaţi funcţionarilor publici, cu excepţia situaţiilor în care atestă
identitatea părţilor, a conţinutului sau datei unui act.
(2)Avocatul este obligat să respecte solemnitatea şedinţei de judecată, să nu folosească
cuvinte sau expresii de natură a aduce atingere demnităţii judecătorului, procurorului, altor
avocaţi, părţilor sau reprezentanţilor acestora în proces.
(3)Avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile făcute oral sau în scris, în forma adecvată
şi cu respectarea prevederilor alin. (2), în faţa instanţelor de judecată, a organelor de
urmărire penală sau a altor organe administrative de jurisdicţie şi nici dacă sunt în legătură
cu consultaţiile oferite justiţiabililor ori cu formularea apărării în acea cauză ori pentru
susţinerile făcute în cadrul consultaţiilor verbale sau consultaţiilor scrise acordate
clienţilor, dacă ele sunt făcute cu respectarea normelor de deontologie profesională.
(4)Nerespectarea de către avocat a prevederilor alin. (2) şi (3) constituie abatere
disciplinară gravă. Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea penală sau civilă.
(5)Nu constituie abatere disciplinară şi nici nu pot atrage alte forme de răspundere juridică
a avocatului opiniile juridice ale acestuia, exercitarea drepturilor, îndeplinirea obligaţiilor
prevăzute de lege şi folosirea mijloacelor legale pentru pregătirea şi realizarea efectivă a
apărării libertăţilor, drepturilor şi intereselor legitime ale clienţilor săi.
1.3.2. Îndatoririle avocaţilor
Art. 39
(1)Avocatul este dator să studieze temeinic cauzele care i-au fost încredinţate, angajate sau
din oficiu, să se prezinte la fiecare termen la instanţele de judecată sau la organele de
urmărire penală ori la alte instituţii, conform mandatului încredinţat, să manifeste
conştiinciozitate şi probitate profesională, să pledeze cu demnitate faţă de judecători şi de
părţile din proces, să depună concluzii scrise sau note de şedinţă ori de câte ori natura sau
dificultatea cauzei cere aceasta ori instanţa de judecată dispune în acest sens.
Nerespectarea imputabilă a acestor îndatoriri profesionale constituie abatere disciplinară.
(2)Avocatul este obligat să depună toată diligenţa pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi
intereselor legitime ale clienţilor şi să uzeze de mijloacele prevăzute de lege, pe care le
consideră favorabile acestora.
(3)Avocatul este obligat să se abţină de la asistarea şi sfătuirea unui client în realizarea de
către acesta de acte sau fapte ce ar putea constitui infracţiuni.
(4)Avocatul este îndreptăţit să se retragă imediat şi să renunţe la asistarea şi reprezentarea
clientului în cazul în care acţiunile şi scopurile acestuia, aparent legale la începutul
asistenţei şi/sau al reprezentării, se dovedesc, pe parcursul acesteia, ca fiind infracţionale.
Art. 40
Avocatul este obligat să acorde asistenţă juridică în cauzele în care a fost desemnat din
oficiu sau gratuit de către barou.
Art. 41
Avocatul este obligat să se asigure pentru răspunderea profesională, în condiţiile stabilite
prin statutul profesiei.
Art. 42
Avocatul este obligat să participe la toate şedinţele convocate de consiliul baroului, la
activităţile profesionale şi la şedinţele organelor de conducere din care face parte.
Absentarea repetată şi în mod nejustificat constituie abatere disciplinară.
Art. 43
(1)Avocatul este obligat să ţină evidenţele cerute de lege şi de statut cu privire la cauzele
în care s-a angajat şi să achite cu regularitate şi la timp taxele şi contribuţiile stabilite
pentru formarea bugetului baroului şi a fondurilor Casei de Asigurări a Avocaţilor din
România şi ale filialelor. Bugetul U.N.B.R. este format din contribuţiile barourilor,
stabilite conform legii şi statutului profesiei.
(2)Actele întocmite de avocat pentru ţinerea evidenţelor profesionale cerute de lege,
precum şi pentru legitimarea faţă de terţi a calităţii de reprezentant au forţa probantă
deplină până la înscrierea în fals.
Art. 44
Avocatul este obligat să restituie actele ce i s-au încredinţat persoanei de la care le-a
primit.
Art. 45
(1)Avocatul nu poate asista sau reprezenta părţi cu interese contrare în aceeaşi cauză sau în
cauze conexe şi nu poate pleda împotriva părţii care l-a consultat mai înainte în legătură cu
aspectele litigioase concrete ale pricinii.
(2)Orice contact dintre avocat şi o persoană cu interese contrare în cauza în care avocatul
este angajat, reprezentantul acesteia sau un terţ care se dovedeşte că este interesat de
soluţia ce se va pronunţa în cauză nu poate fi realizat decât cu acordul expres, prealabil, al
clientului, în prezenţa clientului sau a persoanei desemnate de acesta.
(3)Avocatul nu poate fi ascultat ca martor şi nu poate furniza relaţii niciunei autorităţi sau
persoane cu privire la cauza care i-a fost încredinţată, decât dacă are dezlegarea prealabilă,
expresă şi scrisă din partea tuturor clienţilor săi interesaţi în cauză.
(4)Calitatea de martor are întâietate faţă de calitatea de avocat cu privire la faptele şi
împrejurările pe care acesta le-a cunoscut înainte de a fi devenit apărător sau reprezentant
al vreunei părţi în cauză.
(5)Dacă a fost ascultat ca martor, avocatul nu mai poate desfăşura nicio activitate
profesională în acea cauză.
(6)Divulgarea de către avocat, fără drept, a unei informaţii confidenţiale din sfera privată a
clientului său ori care priveşte un secret operaţional sau comercial care i-a fost încredinţat
în virtutea aceleiaşi calităţi sau de care a putut să ia cunoştinţă în timpul desfăşurării
activităţilor specifice profesiei constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la
unu la 5 ani.
(7)Sunt obligaţi să respecte secretul profesional şi membrii organelor de conducere ale
 profesiei de avocat cu privire la aspectele de care au luat cunoştinţă în virtutea exercitării
prerogativelor cu care au fost învestiţi.
(8)Nu constituie infracţiune fapta avocatului de nedenunţare a unor infracţiuni
despre care ia cunoştinţă în exercitarea profesiei, cu excepţia următoarelor
infracţiuni:
1.omor, ucidere din culpă sau altă infracţiune care a avut ca urmare moartea unei
persoane;
2.genocid, infracţiuni contra umanităţii sau infracţiuni de război contra persoanelor;
3.cele prevăzute de art. 32-38 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi
combaterea terorismului, cu modificările şi completările ulterioare.
În toate cazurile, este exonerat de răspundere avocatul care previne săvârşirea
infracţiunii sau consecinţele acesteia în alt mod decât denunţarea făptuitorului.
(9)Avocatul nu poate îndeplini funcţia de expert sau de traducător în cauza în care este
angajat apărător.
Art. 46
(1)Avocatul este obligat să poarte robă în faţa instanţelor judecătoreşti.
(2)Caracteristicile robei sunt cele stabilite prin statutul profesiei.
(3)Purtarea robei în afara incintei instanţei judecătoreşti este interzisă, cu excepţia
cazurilor în care avocatul este delegat de către organele profesiei să reprezinte baroul
sau U.N.B.R. într-o ocazie care impune această ţinută.
Art. 47
(1)Orice comunicare publică sau orice publicitate făcută de un avocat sau de o formă de
exercitare a profesiei este permisă, cu condiţia ca aceasta să respecte reglementările
profesionale şi cele privitoare la independenţa, demnitatea, integritatea profesiei, păstrarea
secretului profesional, să fie obiectivă şi să corespundă adevărului.
(2)Statutul profesiei de avocat reglementează detaliat normele aplicabile publicităţii făcute
de avocaţi sau de formele de exercitare a profesiei de avocat în scopul atragerii clientelei.

1.4. Organizarea profesiei de avocat

1.4.1. Baroul
Art. 48
(1)Profesia de avocat este organizată şi funcţionează în baza principiului autonomiei, în
limitele competenţelor prevăzute în prezenta lege.
(2)Alegerea organelor de conducere ale profesiei de avocat se face numai prin vot secret.
(3)Organele de conducere colegiale iau hotărâri numai prin vot deschis. Deliberările şi votul
constituie secret profesional.
Art. 49
(1)Baroul este constituit din toţi avocaţii dintr-un judeţ sau din municipiul Bucureşti.
Sediul baroului este în oraşul de reşedinţă al judeţului, respectiv în municipiul Bucureşti.
(2)Baroul are personalitate juridică, patrimoniu şi buget propriu.
(3)Contribuţia avocaţilor la realizarea bugetului este stabilită de consiliul baroului.
(4)Patrimoniul baroului poate fi folosit în activităţi producătoare de venituri, în condiţiile
legii.
Art. 50
(1)Organele de conducere ale baroului sunt:
a)adunarea generală;
b)consiliul;
c)decanul.

(2)În cadrul baroului îşi desfăşoară activitatea comisia de cenzori şi comisia de disciplină.
Organizarea, funcţionarea, precum şi atribuţiile acestora sunt reglementate potrivit
Statutului profesiei de avocat.
(3)În cadrul fiecărui barou este organizată şi funcţionează Curtea de Arbitraj Profesional a
Avocaţilor, instituţie permanentă de arbitraj, neguvernamentală, fără personalitate juridică,
independentă în exercitarea atribuţiilor. Organizarea, funcţionarea, precum şi atribuţiile
Curţii de Arbitraj Profesional a Avocaţilor sunt reglementate potrivit Statutului profesiei
de avocat.
Art. 51
(1)Adunarea generală este formată din toţi avocaţii înscrişi în tabloul baroului cu drept de
exercitare a profesiei.
(2)Adunarea generală are următoarele competenţe:
a)stabileşte măsuri pentru exercitarea profesiei în baroul respectiv, în limitele legii şi ale
statutului;
b)alege şi revocă decanul, membrii consiliului, membrii comisiei de cenzori şi pe cei ai
comisiei de disciplină. Decanul este ales pentru un mandat de 4 ani şi poate fi reales o
singură dată. Decanul se alege dintre avocaţii cu o vechime de minimum 10 ani în
profesie;
c)alege delegaţii baroului la Congresul avocaţilor;
d)propune candidaţii pentru Comisia centrală de disciplină;
e)aprobă proiectul de buget al baroului şi dă descărcare consiliului cu privire la activitatea
şi gestiunea sa.
Art. 52
(1)Adunarea generală ordinară se întruneşte anual, în primul trimestru, la convocarea
consiliului baroului.
(2)Convocarea se face prin afişare la sediul baroului, la sediul serviciilor de asistenţă din
judeţ şi prin publicare într-un ziar local cu cel puţin 15 zile înainte de data stabilită.
(3)Adunarea generală extraordinară poate fi convocată de consiliul sau de comisia de
cenzori ale baroului.
(4)La cererea a peste o treime din totalul membrilor baroului consiliul este obligat să
convoace adunarea generală extraordinară în termen de cel mult 15 zile de la primirea
cererii, în acest caz procedura convocării va fi efectuată cu cel puţin 7 zile înainte de data
stabilită.
(5)Şedinţa adunării generale este condusă de decan împreună cu 5 membri aleşi prin vot
 deschis de cei prezenţi, dintre care unul va fi desemnat secretar. În caz de alegere sau de
revocare a decanului ori a membrilor consiliului niciunul dintre aceştia nu va face parte
din prezidiu, iar şedinţa va fi condusă de cel mai în vârstă membru prezent.
Art. 53
(1)Adunarea generală este legal constituită cu participarea majorităţii membrilor săi.
(2)În cazul în care numărul legal nu este întrunit, iar pe ordinea de zi a şedinţei nu este
inclusă alegerea organelor de conducere a baroului, prezidiul adunării generale, de faţă cu
cei prezenţi, stabileşte o nouă adunare generală în termen de cel mult 15 zile de la data
primei convocări. Consiliul baroului are obligaţia să îndeplinească procedura convocării cu
cel puţin 7 zile înainte de data fixată.
(3)Adunarea generală convocată în condiţiile alin. (2) este legal constituită cu participarea
a cel puţin unei treimi din numărul total al membrilor săi.
(4)Hotărârile adunării generale se iau cu votul majorităţii membrilor prezenţi, în afară de
cazurile în care legea prevede alt cvorum de şedinţă şi de vot.
Art. 54
(1)Adunările generale de alegere a organelor de conducere a baroului sunt legal constituite
numai cu participarea majorităţii membrilor adunării generale a baroului.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul barourilor care au în evidenţă mai mult
de 500 de avocaţi cu drept de exercitare a profesiei, în cazul în care, la prima convocare,
numărul legal de participanţi nu este întrunit sunt aplicabile, în mod corespunzător,
dispoziţiile art. 53 alin. (2) şi (3).
(21)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul barourilor care au în evidenţă mai
mult de 2.000 de avocaţi cu drept de exercitare a profesiei, adunarea generală convocată se
consideră legal constituită dacă la procesul de votare participă cel puţin 30% din numărul
total al membrilor adunării generale a baroului.
(22)În cazul prevăzut la alin. (21), Consiliul baroului poate decide, prin hotărâre, ca în
adunările generale elective, procesul de votare pentru alegerile prevăzute la art. 51 alin. (2)
lit. b), c) şi d) să se desfăşoare pe parcursul mai multor zile consecutive, fără a putea
depăşi 7 zile în total.
(23)Persoanele care ocupă funcţiile rezultate din adunarea electivă precedentă continuă să
îşi exercite atribuţiile specifice, pentru fiecare caz în parte, până la validarea rezultatelor
procesului de alegere prevăzut de prezentul articol.

(3)Participarea la adunarea generală de alegere a organelor de conducere a baroului se face

personal. Avocatul membru al baroului nu poate delega exercitarea dreptului său de vot
unui alt avocat.
Art. 541
(1)Atât în cazul adunării generale ordinare sau extraordinare, cât şi în cazul adunării generale
de alegere a organelor de conducere a baroului, consiliul baroului poate hotărî ca votul să se
desfăşoare prin mijloace electronice.
(2)În situaţia prevăzută la alin. (1), cvorumul va fi stabilit în raport cu numărul total al
membrilor baroului care şi-au exprimat opţiunea de vot, cu respectarea dispoziţiilor art. 53 şi
art. 54 alin. (2), (21) şi (22), după caz.
(3)Consiliul baroului va face public, pe site-ul web al baroului, cu cel puţin 30 de zile
înaintea datei adunării generale în care va fi utilizată procedura de vot electronic,
regulamentul privind utilizarea sistemului electronic de votare, care va conţine garanţii cu
privire la securitatea şi corectitudinea procesului de vot şi de respectare a secretului votului
în cazul adunării generale de alegere a organelor de conducere a baroului.

Art. 55
(1)Consiliul baroului este format din 5 până la 21 de membri, aleşi pe o durată de 4 ani,
dintre avocaţii cu drept de exercitare a profesiei şi o vechime neîntreruptă de cel puţin 8
ani. Decanul şi prodecanul se includ în acest număr.

(2)Consiliul baroului are următoarele atribuţii:

a)adoptă hotărâri pentru aplicarea şi respectarea prevederilor prezentei legi şi ale statutului
profesiei;
b)duce la îndeplinire hotărârile şi deciziile Congresului avocaţilor, Consiliului U.N.B.R.,
Comisiei permanente a U.N.B.R. şi ale adunării generale a baroului;
c)întocmeşte, modifică şi dă publicităţii tabloul anual al avocaţilor, membri ai baroului, şi
îl comunică celor în drept;
d)adoptă măsuri pentru organizarea controlului profesional, disciplinar şi deontologic,
pentru soluţionarea sesizărilor şi reclamaţiilor, în condiţiile prevăzute de lege şi de statutul
profesiei;
e)verifică şi constată îndeplinirea condiţiilor legale ale cererilor de primire în profesie şi
aprobă primirea în profesie cu examen sau cu scutire de examen;
f)hotărăşte asupra stării de incompatibilitate şi asupra încetării acesteia;
g)soluţionează cererile de transfer în conformitate cu prevederile legii şi ale statutului
profesiei;
h)verifică şi constată dacă actele privind constituirea, modificarea şi schimbarea formelor
de exercitare a profesiei, precum şi convenţiile de grupare sau de conlucrare profesională
îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege şi de statutul profesiei de avocat; autorizează
funcţionarea acestor forme; organizează şi ţine evidenţa lor;
i)identifică şi sesizează organelor judiciare competente cazurile de exercitare sub orice
formă a activităţii specifice de avocat de către persoane care nu au calitatea de avocat
înscris într-un barou şi pe tabloul avocaţilor acelui barou sau, înscrise fiind, nu au dreptul
de exercitare a profesiei;
j)coordonează activitatea filialei sau sucursalei Casei de Asigurări a Avocaţilor (C.A.A.)
din raza de competenţă şi exercită controlul activităţii acesteia la sesizarea Consiliului de
administraţie al C.A.A. sau a Consiliului U.N.B.R., independent de dreptul propriu de
control ai Consiliului de administraţie al C.A.A. sau al Consiliului U.N.B.R.;
k)organizează conferinţele de stagiu, cercurile de studii şi editează publicaţiile baroului;
l)organizează şi îndrumă activitatea serviciilor de asistenţă juridică din judeţ, potrivit legii
şi statutului profesiei;
m)sesizează comisia de disciplină cu judecarea abaterilor disciplinare ale avocaţilor;
n)suspendă din exercitarea profesiei, pe durata neplăţii taxelor, avocatul care nu achită
taxele şi contribuţiile prevăzute de lege şi de statutul profesiei timp de 3 luni de la scadenţa
acestora, dacă a fost avertizat despre neplată şi nu s-a conformat obligaţiei;
o)soluţionează contestaţiile împotriva deciziei decanului privind onorariile;
p)stabileşte cota de contribuţie a avocaţilor la bugetul baroului;
q)acceptă donaţiile şi legatele făcute baroului;
r)aprobă organigrama, statul de funcţii şi angajează personalul baroului;
s)întocmeşte proiectul de buget anual, pe care îl supune adunării generale, şi administrează
patrimoniul baroului;
ş)prezintă anual adunării generale, spre aprobare, raportul de activitate a consiliului şi a
decanului, de gestiune curentă şi de gestionare a patrimoniului baroului;
t)alege prodecanul baroului;
ţ)soluţionează plângerile şi contestaţiile împotriva deciziilor decanului baroului;
u)îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute în lege sau în alte acte normative.
Art. 56
(1)Şedinţele consiliului baroului sunt convocate de decan sau de înlocuitorul acestuia.
Consiliul poate fi convocat şi de o treime din membrii acestuia.
(2)Consiliul baroului lucrează legal în prezenţa a două treimi din numărul membrilor săi şi
ia hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi.
Art. 57
(1)Decanul baroului are următoarele competenţe:
a)reprezintă baroul în raporturile acestuia cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi din
străinătate;
b)prezidează şedinţele consiliului baroului;
c)aprobă cererile de asistenţă juridică gratuită;
d)exercită căile de atac împotriva hotărârilor comisiei de disciplină şi împotriva deciziilor
consiliului baroului pentru care sunt prevăzute căi de atac;
e)ordonanţează cheltuielile baroului;
f)ia măsuri privind conducerea baroului care nu sunt de competenţa adunării generale sau a
consiliului baroului;
g)îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau hotărâte de organele de conducere
ale U.N.B.R. şi date în competenţa sa.

(2)Prodecanul îl înlocuieşte pe decan la cererea sau în absenţa acestuia.

(3)Dacă decanul şi prodecanul sunt în imposibilitate temporară de a-şi exercita funcţiile,
consiliul baroului poate delega un consilier pentru a îndeplini, în tot sau în parte, atribuţiile
decanului.
(4)La Baroul Bucureşti, consiliul baroului alege 2 prodecani. Decanul este înlocuit, la
cerere sau în absenţa sa, de către prodecanul pe care îl desemnează în scris.
Art. 58
Avocatul nemulţumit de decizia decanului o poate ataca la consiliul baroului, în termen de
15 zile de la comunicare.
1.4.2. Uniunea Naţională a Barourilor din România - U.N.B.R.
Art. 59
(1)Uniunea Naţională a Barourilor din România - U.N.B.R. este formată din toate barourile
din România şi are sediul în capitala ţării, municipiul Bucureşti.
(2)U.N.B.R. este persoană juridică de interes public, are patrimoniu şi buget proprii.
(3)Bugetul U.N.B.R. se formează din contribuţia barourilor în cote stabilite de Congresul
avocaţilor. Patrimoniul U.N.B.R. poate fi folosit şi în activităţi producătoare de venituri, în
condiţiile legii.
(4)Baroul de avocaţi se constituie şi funcţionează numai în cadrul U.N.B.R., potrivit
prezentei legi şi statutului profesiei.
(5)U.N.B.R, este succesoarea de drept a Uniunii Avocaţilor din România.
(6)Folosirea fără drept a denumirilor "Barou", "Uniunea Naţională a Barourilor din
România", "U.N.B.R." ori "Uniunea Avocaţilor din România" sau a denumirilor specifice
formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum şi folosirea însemnelor specifice
profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiţii decât cele prevăzute de prezenta lege
constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Art. 60
(1)Organele de conducere ale U.N.B.R. sunt:
a)Congresul avocaţilor;
b)Consiliul U.N.B.R.;
c)Comisia permanentă a U.N.B.R.;
d)preşedintele U.N.B.R.

(2)În cadrul U.N.B.R. se constituie şi funcţionează:

a)Comisia centrală de cenzori;
b)Comisia centrală de disciplină;
c)aparatul tehnic-administrativ.
Art. 61
(1)Congresul avocaţilor este constituit din delegaţi ai fiecărui barou, potrivit normei de
reprezentare stabilite de statutul profesiei, din membrii Consiliului U.N.B.R. şi din
preşedintele Consiliului de administraţie al Casei de Asigurări a Avocaţilor.

(2)Congresul avocaţilor se întruneşte anual în sesiune ordinară, la convocarea Consiliului

U.N.B.R.
(3)La cererea a cel puţin unei treimi din numărul barourilor, Consiliul U.N.B.R. este
obligat să convoace Congresul avocaţilor în sesiune extraordinară.
Art. 62
(1)Convocarea congresului se face cu cel puţin o lună înainte de data stabilită, prin
înştiinţarea în scris a barourilor şi prin publicare într-un ziar central. Consiliile barourilor
sunt obligate să afişeze data convocării şi ordinea de zi la sediul baroului şi la instanţele
judecătoreşti din raza acestora.
 (2)Barourile sunt obligate să îşi aleagă delegaţii cu cel puţin 10 zile înainte de congres.
(3)Congresul este legal constituit în prezenţa a două treimi din numărul membrilor săi şi
adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor prezenţi.
Art. 63
(1)Congresul avocaţilor are următoarele atribuţii:
a)analizează şi aprobă raportul anual al Consiliului U.N.B.R.;
b)alege şi revocă membrii Consiliului U.N.B.R. dintre membrii congresului, potrivit
prevederilor art. 64 alin. (1) şi prevederilor Statutului profesiei de avocat;
c)alege şi revocă Comisia centrală de cenzori;
d)face propuneri autorităţilor cu drept de iniţiativă legislativă privind profesia de avocat;
e)adoptă şi modifică statutul profesiei şi statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor, în
conformitate cu prevederile prezentei legi şi pe baza proiectelor întocmite de Consiliul
U.N.B.R.;
f)adoptă hotărâri privitoare la relaţiile dintre barouri, perfecţionarea pregătirii profesionale
şi respectarea regulilor deontologice ale profesiei;
g)alege şi revocă membrii Comisiei centrale de disciplină. Fiecare barou are dreptul de a
propune câte un candidat pentru Comisia centrală de disciplină. Competenţa şi procedura
de judecată ale Comisiei centrale de disciplină se stabilesc prin statut;
h)aprobă bugetul anual al Casei de Asigurări a Avocaţilor şi execuţia bugetară anuală;
i)aprobă bugetul anual al U.N.B.R. şi execuţia bugetară anuală a acestuia şi stabileşte cota
de contribuţie a barourilor la formarea bugetului U.N.B.R. Cheltuielile necesare
organizării congreselor se suportă de către fiecare barou în funcţie de numărul
reprezentanţilor săi;
j)exercită şi alte atribuţii prevăzute de lege.

(2)Hotărârile congresului sunt definitive şi obligatorii pentru toate organele profesiei.

Art. 64
(1)Consiliul U.N.B.R. este format din decanii barourilor şi reprezentanţii barourilor aleşi
potrivit normei de reprezentare stabilite în statutul profesiei.
(2)Mandatul de membru al Consiliului U.N.B.R. este de 4 ani. În cazul încetării
mandatului unuia dintre ei, înlocuitorul său execută diferenţa de mandat înlocuitorul este
desemnat în condiţiile prevăzute la alin. (1).
(3)În caz de schimbare a decanului unui barou noul decan îl înlocuieşte de drept pe
predecesorul său. Celelalte vacanţe sunt completate la proximul congres al avocaţilor.
(4)Consiliul U.N.B.R. se întruneşte trimestrial la convocarea preşedintelui U.N.B.R.
Convocarea se face cu cel puţin 15 zile înainte de data şedinţei.
(5)La cererea a cel puţin unei treimi din numărul membrilor Consiliului U.N.B.R. sau în
situaţii excepţionale, preşedintele U.N.B.R. va convoca Consiliul U.N.B.R. în şedinţă
extraordinară, în cel mult 10 zile de la data solicitării sau a evenimentului justificativ.
(6)Consiliul U.N.B.R. lucrează în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor
săi şi adoptă hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi.
Art. 65
Consiliul U.N.B.R. are următoarele atribuţii:
a)este organul reprezentativ şi deliberativ al barourilor din România şi asigură activitatea
permanentă a U.N.B.R.;
b)duce la îndeplinire hotărârile Congresului avocaţilor;
c)rezolvă orice probleme interesând profesia de avocat între sesiunile Congresului
avocaţilor, cu excepţia acelora care sunt date în competenţa exclusivă a Congresului
avocaţilor;
d)exercită controlul asupra activităţii şi asupra hotărârilor Comisiei permanente a
U.N.B.R.;
e)organizează examenul de verificare a cunoştinţelor de drept românesc şi de limba
română ale avocaţilor străini;
f)organizează şi conduce activitatea Institutului Naţional de Pregătire şi Perfecţionare a
Avocaţilor, constituit ca persoană juridică de drept privat nonprofit şi care nu face parte
din sistemul naţional de învăţământ şi nu este supus procedurilor de autorizare şi
acreditare;
g)aprobă folosirea patrimoniului U.N.B.R. şi C.A.A. în activităţi producătoare de venituri,
potrivit legii;
h)adoptă hotărâri în toate problemele privind pregătirea şi perfecţionarea profesională a
avocaţilor, precum şi recomandări privind relaţiile dintre barouri;
i)organizează examenul de primire în profesia de avocat şi de dobândire a titlului
profesional de avocat definitiv, în condiţiile art. 17 şi cu respectarea prevederilor Statutului
profesiei de avocat;
j)organizează şi supraveghează serviciul statistic general al U.N.B.R.;
k)organizează şi editează publicaţiile U.N.B.R. şi sprijină publicaţiile barourilor;
l)întocmeşte proiectul de buget al U.N.B.R. şi îl supune spre aprobare Congresului
avocaţilor, precum şi execuţia bugetară anuală a bugetului U.N.B.R.;
m)întocmeşte raportul anual de activitate şi de gestiune a patrimoniului U.N.B.R. şi le
supune spre aprobare Congresului avocaţilor;
n)stăruie pentru realizarea bugetului U.N.B.R. şi executarea de către barouri a hotărârilor
adoptate de Congresul avocaţilor şi de Consiliul U.N.B.R.;
o)alege şi revocă preşedintele şi vicepreşedinţii U.N.B.R. şi membrii Comisiei permanente
a U.N.B.R., dintre membrii săi, avocaţi cu o vechime mai mare de 10 ani în profesie,
pentru un mandat de 4 ani;
p)verifică legalitatea şi temeinicia deciziilor de primire în profesie şi de înscriere în tabloul
avocaţilor, date de către consiliile barourilor, la cererea persoanelor interesate;
q)anulează, pentru cauze de nelegalitate, hotărârile şi deciziile adoptate de organele de
conducere ale barourilor, cu excepţia celor care vizează plângeri ale terţilor sau ale
avocaţilor împotriva deciziilor adoptate în materia plângerilor îndreptate împotriva
avocaţilor, care încalcă legea şi Statutul profesiei de avocat, ca urmare a contestaţiei
formulate de membrii baroului respectiv sau a sesizării preşedintelui U.N.B.R.;
r)înfiinţează Casa Centrală de Credit şi Ajutor a Avocaţilor şi controlează activitatea
acesteia;
s)alege şi revocă membrii Consiliului de administraţie al C.A.A., coordonează activitatea
 acestuia şi exercită controlul activităţii sale la sesizarea consiliului unui barou, a Comisiei
permanente sau a Comisiei de cenzori a C.A.A.;
ş)îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de lege şi adoptă hotărâri în interesul profesiei, cu
respectarea legii;
t)acordă, la propunerea Comisiei permanente a U.N.B.R., titlul de membru de onoare,
respectiv de preşedinte de onoare al U.N.B.R.;
ţ)emite hotărâri cu caracter interpretativ pentru aplicarea corectă şi unitară a Statutului
profesiei de avocat, a Statutului C.A.A. şi a altor acte normative emise în baza acestora;
u)aprobă bugetul anual al Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea
Avocaţilor şi execuţia bugetară anuală a acestuia;
v)adoptă, cu caracter de recomandare, tabloul onorariilor minimale pentru serviciile
prestate potrivit legii de formele de exercitare a profesiei de avocat.
Art. 66
Comisia permanentă a U.N.B.R. se compune din 15 membri, dintre care 5 membri sunt
reprezentanţi ai Baroului Bucureşti, iar 10 membri sunt reprezentanţi ai celorlalte barouri din
ţară. Preşedintele şi vicepreşedinţii U.N.B.R. sunt membri de drept ai Comisiei permanente a
U.N.B.R. şi se includ în cei 15 membri. Mandatul membrilor Comisiei permanente a
U.N.B.R. este de 4 ani. În caz de încetare a mandatului unui membru al Comisiei
permanente a U.N.B.R., desemnarea înlocuitorului se face pe aceleaşi criterii şi înlocuitorul
execută diferenţa de mandat. Unul dintre membrii Comisiei permanente a U.N.B.R.
îndeplineşte funcţia de secretar al acesteia şi este desemnat prin vot de Comisia permanentă a
U.N.B.R. Preşedintele U.N.B.R. este şi preşedintele Comisiei permanente a U.N.B.R.
Art. 67
(1)Comisia permanentă a U.N.B.R. are următoarele atribuţii:
a)este organul executiv al Consiliului U.N.B.R., cu activitate permanentă şi de legătură cu
barourile U.N.B.R.;
b)duce la îndeplinire hotărârile Congresului avocaţilor şi ale Consiliului U.N.B.R. şi
supraveghează executarea acestor hotărâri de către barouri, adoptând decizii
corespunzătoare;
c)organizează serviciile Consiliului U.N.B.R. şi serviciile proprii şi angajează personalul
acestora;
d)aprobă organigramele şi statele de funcţii ale U.N.B.R., Casei de Asigurări a Avocaţilor
şi Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor, la propunerea, după
caz, a Comisiei permanente a U.N.B.R., Consiliului de administraţie al C.A.A. şi,
respectiv, a Consiliului de conducere al INPPA;
e)asigură execuţia bugetară şi urmăreşte realizarea resurselor bugetului U.N.B.R.;
f)exercită atribuţiile prevăzute de lege cu privire la adunările generale ale
acţionarilor/asociaţilor societăţilor înfiinţate pentru folosirea patrimoniului U.N.B.R. în
activităţi producătoare de venituri;
g)acceptă donaţiile şi legatele făcute U.N.B.R.;
h)în realizarea atribuţiilor sale, emite decizii executorii;
i)aprobă propunerile barourilor de desemnare a comisiilor teritoriale necesare pentru
susţinerea examenului de intrare şi definitivare în profesia de avocat;
 j)are obligaţia să apere reputaţia profesională a avocatului, la cererea acestuia, pe baza
cercetărilor şi a propunerilor înaintate de consiliul baroului din care face parte.

(2)Comisia permanentă a U.N.B.R. este condusă de preşedintele U.N.B.R, şi lucrează

valabil în prezenţa majorităţii membrilor săi şi tot astfel adoptă deciziile.
(3)Comisia permanentă a U.N.B.R. îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite de lege sau de
organele ierarhice ale profesiei.
Art. 68
(1)Preşedintele U.N.B.R. are următoarele atribuţii:
a)reprezintă U.N.B.R. în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi din străinătate;
b)încheie convenţii, acorduri şi contracte în numele U.N.B.R., cu autorizarea Consiliului
U.N.B.R.;
c)convoacă şi conduce şedinţele Consiliului U.N.B.R. şi ale Comisiei permanente a
U.N.B.R.;
d)ordonanţează cheltuielile bugetare şi extrabugetare ale U.N.B.R.;
e)semnează actele Consiliului şi ale Comisiei permanente ale U.N.B.R.;
f)supraveghează relaţiile dintre structurile centrale ale profesiei şi barouri, precum şi
relaţiile dintre barouri;
g)acordă sprijin şi ajutor barourilor în relaţiile lor cu autorităţile centrale şi locale;
h)veghează la asigurarea condiţiilor corespunzătoare de desfăşurare a activităţii avocaţilor
la instanţele judecătoreşti şi la organele de urmărire penală.

(2)Preşedintele este înlocuit, la cerere sau în absenţa sa, de către vicepreşedintele pe care îl
desemnează în acest scop.
Art. 69
Consiliul U.N.B.R. stabileşte personalul necesar îndeplinirii atribuţiilor funcţiei pentru
preşedintele U.N.B.R.

1.5. Asistenţa judiciară

1.5.1. Cazurile şi condiţiile de acordare a asistenţei judiciare
Art. 70
(1)În cazurile prevăzute de lege, barourile asigură asistenţa judiciară în următoarele
forme:
a)în cauzele penale, în care apărarea este obligatorie potrivit dispoziţiilor Codului de
procedură penală;
b)în orice alte cauze decât cele penale, ca modalitate de acordare a ajutorului public judiciar,
în condiţiile legii;
c)asistenţa judiciară prin avocat, acordată la solicitarea organelor administraţiei publice
locale.
(2)În cazuri de excepţie, dacă drepturile persoanei lipsite de mijloace materiale ar fi
prejudiciate prin întârziere, decanul baroului poate aproba acordarea cu titlu gratuit a
asistenţei de specialitate juridică.
Art. 71
(1)În cazul în care, potrivit art. 11-19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008
privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 193/2008, cu modificările şi completările ulterioare, a fost încuviinţată cererea de
ajutor public judiciar sub forma asistenţei prin avocat, cererea împreună cu încheierea de
încuviinţare se trimit de îndată decanului baroului din circumscripţia acelei instanţe.
(2)Decanul baroului sau avocatul căruia decanul i-a delegat această atribuţie va desemna, în
termen de 3 zile, un avocat înscris în Registrul de asistenţă judiciară, căruia îi transmite,
odată cu înştiinţarea desemnării, încheierea prevăzută la alin. (1). Decanul baroului are
obligaţia de a comunica şi beneficiarului ajutorului public judiciar numele avocatului
desemnat. Beneficiarul ajutorului public judiciar poate solicita el însuşi desemnarea unui
anumit avocat, cu consimţământul acestuia, în condiţiile legii.
Art. 72
(1)Avocatul desemnat potrivit art. 71 alin. (2) să acorde ajutorul public judiciar nu poate
refuza această sarcină profesională decât în caz de conflict de interese sau pentru alte motive
justificate.
(2)Refuzul nejustificat de a prelua cazul sau de a continua executarea constituie abatere
disciplinară, în condiţiile legii.
(3)Refuzul nejustificat al beneficiarului sau renunţarea unilaterală şi nejustificată a acestuia la
asistenţa acordată de avocatul desemnat duce la încetarea ajutorului public sub forma
asistenţei prin avocat.
Art. 73
(1)Asistenţa extrajudiciară prevăzută la art. 35 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
51/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările şi
completările ulterioare, se acordă de Serviciul de asistenţă judiciară constituit la nivelul
fiecărui barou, pe baza unei cereri al cărei model se aprobă de Departamentul de coordonare a
asistenţei judiciare, care va cuprinde menţiuni privind obiectul şi natura solicitării de
asistenţă, identitatea, codul numeric personal, domiciliul şi starea materială ale solicitantului
şi ale familiei sale, ataşându-se înscrisuri doveditoare ale veniturilor acestuia şi ale familiei
sale, precum şi dovezi cu privire la obligaţiile de întreţinere sau de plată. Cererea va fi însoţită
şi de o declaraţie pe propria răspundere a solicitantului, în sensul de a preciza dacă în cursul
ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce formă, pentru ce cauză,
precum şi cuantumul acestui ajutor.
(2)Dovada stării materiale a solicitantului se face, în principal, cu următoarele
documente:
a)adeverinţă eliberată de autorităţile competente sau de către angajator, după caz, din care să
rezulte veniturile profesionale ale solicitantului şi ale celorlalţi membri ai familiei supuse,
potrivit legii, impozitului pe venit, realizate în perioada prevăzută de legislaţia privind
ajutorul public judiciar, sau sumele încasate cu titlu de pensie, indemnizaţie de şomaj sau
asigurări sociale şi altele asemenea, încasate pe aceeaşi perioadă;
b)livretul de familie şi, după caz, certificatele de naştere ale copiilor;
c)certificatul de persoană cu handicap al solicitantului sau al copilului, după caz;
d)declaraţie pe propria răspundere din care să reiasă că solicitantul şi ceilalţi membri ai
familiei nu beneficiază de alte venituri suplimentare;
e)declaraţie pe propria răspundere privind situaţia patrimonială a solicitantului şi a familiei
sale;
f)declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că solicitantul şi/sau celălalt părinte
natural ori adoptiv sau, după caz, o altă persoană căreia i s-a încredinţat copilul în vederea
adopţiei ori care are copilul în plasament sau în plasament în regim de urgenţă ori a fost
numită tutore se ocupă de creşterea şi îngrijirea copilului şi că acesta nu este încredinţat sau
dat în plasament niciunui organism privat autorizat ori serviciu public autorizat sau unei
persoane juridice;
g)dovada eliberată de autorităţile competente privind situaţia bunurilor impozabile ale
solicitantului sau, după caz, ale celorlalţi membri ai familiei;
h)alte acte necesare stabilirii dreptului la acordarea de asistenţă judiciară, potrivit legii.
(3)Cererea de acordare a asistenţei extrajudiciare se depune la serviciul de asistenţă judiciară
şi se soluţionează în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data înregistrării, prin decizie
de admitere ori de respingere, după caz.
(4)În cazul admiterii cererii de acordare a asistenţei extrajudiciare, decizia privind
acordarea de asistenţă judiciară va cuprinde următoarele:
a)denumirea actului;
b)denumirea organului emitent;
c)temeiul legal şi de fapt pentru emiterea deciziei;
d)persoana căreia i se acordă asistenţa extrajudiciară;
e)tipul sau forma asistenţei extrajudiciare acordate;
f)data eliberării, funcţia şi semnătura persoanei care a eliberat actul respectiv.
(5)În temeiul deciziei de acordare a asistenţei extrajudiciare, decanul baroului competent
desemnează un avocat din Registrul de asistenţă judiciară al baroului.
(6)După posibilităţi, decanul baroului poate aproba acordarea asistenţei extrajudiciare de către
un avocat ales de persoana căreia i se acordă asistenţa judiciară.
(7)Decizia prevăzută la alin. (3) se comunică solicitantului în termen de 5 zile lucrătoare de la
data emiterii deciziei.
(8)Decizia de respingere a cererii de acordare a asistenţei extrajudiciare poate fi contestată la
consiliul baroului, în termen de 5 zile de la comunicarea acesteia.
(9)Contestaţiile formulate împotriva deciziei de respingere se soluţionează de consiliul
baroului, cu caracter de urgenţă la prima şedinţă a consiliului baroului.
Art. 74
Avocatul care acordă asistenţă judiciară potrivit prezentului capitol nu are dreptul să
primească de la client sau de la cel apărat niciun fel de remuneraţie sau de alte mijloace de
recompensă, nici chiar cu titlu de acoperire a cheltuielilor.

1.5.2. Organizarea activităţii de acordare a asistenţei judiciare

Art. 75
(1)În cadrul U.N.B.R. se organizează Departamentul de coordonare a asistenţei judiciare,
organ cu activitate permanentă, coordonat de un vicepreşedinte al U.N.B.R. Structura
organizatorică a acestui departament se stabileşte prin decizie a Comisiei permanente a
U.N.B.R.
(2)Departamentul de coordonare a asistenţei judiciare emite decizii şi norme metodologice în
limitele atribuţiilor conferite prin prezenta lege, în condiţiile şi cu procedura prevăzute de
Statutul profesiei de avocat.
Art. 76
Departamentul de coordonare a asistenţei judiciare exercită, în principal, următoarele atribuţii:
a)desfăşoară conducerea metodologică a activităţii de acordare a asistenţei judiciare;
b)elaborează proiectul de Regulament-cadru pentru organizarea serviciilor de asistenţă
judiciară;
c)propune sau, după caz, avizează, proiecte de protocoale ce se încheie cu autorităţile publice
competente în scopul obţinerii mijloacelor financiare necesare pentru organizarea serviciilor
de asistenţă judiciară;
d)organizează Registrul naţional de asistenţă judiciară pe baza registrelor întocmite de
barouri;
e)organizează şi coordonează metodologia de plată a onorariilor pentru asistenţa judiciară
acordată;
f)efectuează controlul asupra asistenţei judiciare acordate;
g)elaborează proiecte de acte normative în domeniul asistenţei judiciare, pe care le propune
Ministerului Justiţiei în vederea promovării;
h)stabileşte, împreună cu Ministerul Justiţiei, indicii statistici, ţine evidenţa statistică a
sistemului de asistenţă judiciară şi analizează informaţiile necesare pentru planificarea şi
coordonarea corectă a sistemului de asistenţă judiciară;
i)colaborează cu Ministerul Justiţiei pentru buna funcţionare şi planificarea, inclusiv din punct
de vedere bugetar, a sistemului de asistenţă judiciară;
j)popularizează sistemul de asistenţă judiciară;
k)stabileşte formularistica utilizată de barouri pentru organizarea activităţii de asistenţă
judiciară şi extrajudiciară, în condiţiile legii;
l)reprezintă U.N.B.R. în domeniul asistenţei judiciare, în cadrul colaborării internaţionale în
materie, în condiţiile legii sau ale Statutului profesiei de avocat.
Art. 77
În vederea organizării activităţii de asistenţă judiciară, barourile îndeplinesc următoarele
atribuţii:
a)organizează serviciile de asistenţă judiciară atât la nivelul fiecărui barou, cât şi la sediul
fiecărei instanţe judecătoreşti;
b)organizează şi actualizează Registrul de asistenţă judiciară al fiecărui barou pe baza
cererilor avocaţilor, aprobate de consiliul baroului;
c)desemnează avocaţii înscrişi în Registrul de asistenţă judiciară pentru acordarea asistenţei
judiciare, ţinând cont de experienţa profesională şi de calificarea avocatului, precum şi de
natura şi complexitatea cazului, de celelalte desemnări ale acestuia potrivit prezentei legi şi de
gradul de angajare al acestuia;
d)efectuează controlul asupra acordării asistenţei judiciare de către avocaţii din cadrul
baroului;
e)organizează şi execută programe de popularizare a sistemului de asistenţă judiciară;
f)îndeplinesc orice alte atribuţii prevăzute de lege sau de Regulamentul-cadru pentru
organizarea serviciilor de asistenţă judiciară.
Art. 78
(1)Baroul organizează serviciile de asistenţă judiciară la sediile tuturor instanţelor
judecătoreşti din judeţ, în spaţii destinate exclusiv desfăşurării acestei activităţi, care se pun la
dispoziţie, în mod obligatoriu şi cu titlu gratuit de Ministerul Justiţiei sau, după caz, de
autorităţile administraţiei publice locale.
(2)Serviciile de asistenţă prevăzute la alin. (1) sunt conduse de un avocat definitiv, numit de
consiliul baroului, şi sunt coordonate de un membru al consiliului. Organizarea, funcţionarea
şi atribuţiile serviciilor de asistenţă judiciară se realizează potrivit regulamentului aprobat de
consiliul baroului, în baza Regulamentului-cadru pentru organizarea serviciilor de asistenţă
judiciară, aprobat de Consiliul U.N.B.R.
Art. 79
(1)Fiecare barou organizează Registrul de asistenţă judiciară în care sunt înscrişi avocaţii ce
pot fi desemnaţi pentru acordarea asistenţei judiciare şi a asistenţei extrajudiciare.
(2)Registrul este public, se păstrează pe suport hârtie şi în format electronic şi se publică pe
pagina de internet a fiecărui barou.
(3)Actualizarea Registrului de asistenţă judiciară pentru următorul an calendaristic se
efectuează până la sfârşitul lunii septembrie a anului calendaristic precedent.
(4)În cazuri excepţionale, în Registrul de asistenţă judiciară pot fi operate modificări şi în
cursul anului, potrivit procedurii prevăzute pentru înscrierea în registru.
(5)U.N.B.R. organizează Registrul naţional de asistenţă judiciară, constituit din registrele de
asistenţă judiciară ale tuturor barourilor.
(6)Registrul naţional de asistenţă judiciară se publică pe pagina de internet a U.N.B.R. şi se
actualizează în mod automat odată cu actualizarea datelor din registrul fiecărui barou.
Art. 80
(1)Pentru înscrierea în Registrul de asistenţă judiciară, avocatul depune o cerere la baroul din
care face parte.
(2)Cererea prevăzută la alin. (1) se completează conform formularului aprobat de
Departamentul de coordonare a asistenţei judiciare din cadrul U.N.B.R.
(3)Înscrierea avocatului în Registrul de asistenţă judiciară se efectuează în baza deciziei
consiliului baroului.
(4)Consiliul baroului poate, motivat, să refuze înscrierea în registru sau să radieze din
registru un avocat în următoarele cazuri:
a)dacă avocatului solicitant i s-a aplicat o sancţiune disciplinară;
b)dacă avocatul este învinuit pentru săvârşirea unei infracţiuni de drept comun;
c)dacă s-a constatat încălcarea repetată a dispoziţiilor prezentei legi sau calitatea inferioară a
asistenţei judiciare acordate.
(5)Radierea din registru poate fi dispusă pentru o perioadă de un an, iar dacă se constată
săvârşirea consecutivă a trei sau a mai multor abateri de la obligaţiile prevăzute de prezenta
lege, radierea se poate dispune pentru o perioadă de până la 3 ani.
(6)Refuzul baroului de înscriere a avocatului solicitant în registru, precum şi măsura radierii
unui avocat din registru pot fi contestate potrivit procedurii prevăzute la cap. VI din prezenta
lege.
(7)Decizia de radiere din registru se aduce la cunoştinţă publicului prin afişare pe pagina de
internet a baroului, precum şi pe pagina de internet a U.N.B.R.
Art. 81
(1)Pentru asistenţa judiciară acordată, avocatul desemnat are dreptul la un onorariu stabilit de
organul judiciar, potrivit naturii şi volumului activităţii desfăşurate, în limitele sumelor
stabilite prin protocolul încheiat între U.N.B.R. şi Ministerul Justiţiei.
(2)Prin actul de încuviinţare a asistenţei judiciare, organul judiciar stabileşte şi valoarea
provizorie a onorariului avocatului.
(3)După acordarea asistenţei judiciare, avocatul întocmeşte un referat scris cu privire la
prestaţia avocaţială efectivă, conform formularului aprobat de Departamentul de coordonare a
asistenţei judiciare din cadrul U.N.B.R. Referatul este supus confirmării organului judiciar,
care, în funcţie de volumul şi complexitatea activităţii desfăşurate de avocat, precum şi în
raport cu durata, tipul şi particularităţile cauzei, poate dispune menţinerea sau majorarea
onorariului stabilit iniţial.
(4)Referatul confirmat potrivit alin. (3) se înaintează baroului, în vederea efectuării
formalităţilor prevăzute de lege pentru plata onorariilor.
(5)În cazul în care avocatul este sancţionat disciplinar, potrivit art. 85 alin. (1), avocatul nu va
primi onorariul în asigurarea asistenţei judiciare pentru care a fost desemnat, pentru acel caz.
Art. 82
(1)Plata onorariului pentru asistenţa judiciară acordată se face lunar prin virament bancar, pe
baza documentelor pentru decontare prevăzute la art. 81 alin. (2), avizate de consiliul
baroului.
(2)Sumele necesare pentru plata onorariilor sau, după caz, a remuneraţiilor pentru asistenţa
judiciară se virează, lunar, în condiţiile legii, într-un cont distinct, deschis de fiecare barou.
Respectarea de către barouri a destinaţiei fondurilor astfel virate face şi obiect al controlului
U.N.B.R., în condiţiile stabilite de Statutul profesiei de avocat.
Art. 83
U.N.B.R. şi barourile conlucrează cu Ministerul Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii,
instanţele judecătoreşti, precum şi cu parchetele de pe lângă acestea, în vederea desfăşurării în
bune condiţii a activităţii de acordare a asistenţei judiciare prevăzute de prezentul capitol.
Art. 84
(1)Onorariile pentru asistenţa judiciară acordată în oricare dintre formele prevăzute de
prezentul capitol se stabilesc prin protocolul încheiat între U.N.B.R., Ministerul Justiţiei şi
Ministerul Public.
(2)Plata onorariilor prevăzute la alin. (1) se face în termen de 45 de zile de la data depunerii
deconturilor de către barouri la organul judiciar competent. Pentru întârzierea la plată a
onorariilor se calculează şi se plătesc dobânzi/penalităţi la nivelul prevăzut de Legea nr.
207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, în
cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat. Plata dobânzilor/penalităţilor
se face la cererea barourilor.
(3)Fondurile necesare pentru plata onorariilor prevăzute la alin. (1) se asigură din sumele
prevăzute la art. 47 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele
judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare.
(4)Pentru cheltuielile curente necesare funcţionării serviciilor de asistenţă judiciară a
barourilor, din sumele virate lunar pentru remunerarea avocaţilor, fiecare barou îşi constituie
un fond prin reţinerea a 2% din valoarea acestor sume aprobate şi efectiv vărsate, conform
regulilor stabilite prin Statutul profesiei de avocat. Reţinerea procentului de 2% se face la
achitarea efectivă a onorariului către avocatul îndreptăţit,
(5)Onorariile pentru asistenţa judiciară acordată în oricare dintre formele prevăzute de
prezentul capitol, la solicitarea organelor administraţiei publice locale, se acordă din fondurile
acestor organe, în limitele sumelor stabilite prin protocol încheiat de fiecare barou cu acestea.
În lipsa protocolului, sunt aplicabile limitele stabilite prin protocolul prevăzut la art. 81 alin.
(1).

1.5.3. Răspunderea disciplinară

Art. 85
(1)Avocatul răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi sau ale
statutului, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale
baroului sau ale uniunii, precum şi pentru orice fapte săvârşite în legătură cu profesia sau în
afara acesteia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei, ale corpului
de avocaţi sau ale instituţiei.
(2)Avocatul care conduce asistenţa judiciară de pe lângă fiecare instanţă este obligat să
sesizeze în scris consiliului baroului faptele comise de orice avocat, în condiţiile prevederilor
alin. (1).
(3)Instanţele judecătoreşti şi parchetele Ministerului Public sunt obligate să înainteze
consiliului baroului orice plângere făcută împotriva unui avocat şi să îl înştiinţeze despre orice
acţiune de urmărire penală sau de judecată pornită împotriva unui avocat.
(4)Constituie abatere disciplinară gravă încălcarea dispoziţiilor din lege şi din Statutul
profesiei de avocat care prevăd expres o astfel de calificare.
Art. 86
(1)Anchetarea abaterii şi exercitarea acţiunii disciplinare sunt de competenţa consiliului
baroului.
(2)Anchetarea abaterii şi exercitarea acţiunii disciplinare privind decanii barourilor şi
membrii Consiliului U.N.B.R. sunt de competenţa Consiliului U.N.B.R. Persoana anchetată
sau trimisă în judecată disciplinară nu participă la luarea hotărârii.
(3)Membrii comisiei permanente care sunt anchetaţi nu pot participa la dezbaterile privind
 luarea deciziei de exercitare a acţiunii disciplinare.
(4)În toate cazurile, acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la
data luării la cunoştinţă, de către consiliul baroului, despre săvârşirea abaterii, dar nu mai
târziu de 3 ani de la data săvârşirii acesteia.
Art. 87
(1)În cadrul fiecărui barou se organizează şi funcţionează o comisie de disciplină care
judecă, în primă instanţă şi în complet de 3 membri, abaterile disciplinare săvârşite de
avocaţii din acel barou.
(2)În cadrul U.N.B.R. este organizată şi funcţionează Comisia centrală de disciplină,
care judecă:
a)ca instanţă de fond, în complet de 3 membri, abaterile săvârşite de membrii Consiliului
U.N.B.R. şi de decanii barourilor;
b)în contestaţie, în complet de 5 membri, potrivit prevederilor statutului profesiei.
(3)Recursul declarat împotriva deciziei disciplinare a Comisiei centrale de disciplină, ca
instanţă de fond, este judecat de Consiliul U.N.B.R. constituit ca instanţă disciplinară în
plenul său, în afară de persoana implicată în cauză.
(4)Împotriva hotărârilor pronunţate potrivit alin. (2) şi (3) partea interesată poate formula
contestaţie la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.
(5)Procedura judecării abaterilor disciplinare este stabilită în statutul profesiei şi se
completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Art. 88
(1)Sancţiunile disciplinare sunt:
a)mustrarea;
b)avertismentul;
c)amendă de la 500 lei la 5.000 lei, care se face venit la bugetul baroului. Plata amenzii se va
face în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii disciplinare.
Neachitarea în acest termen atrage suspendarea de drept din exerciţiul profesiei, până la
achitarea sumei. Limitele amenzii disciplinare se actualizează periodic de către Consiliul
U.N.B.R., în funcţie de rata inflaţiei;
d)interdicţia de a exercita profesia pe o perioadă de la o lună la un an;
e)excluderea din profesie.

(2)În perioada interdicţiei avocatul nu poate presta sub nicio formă asistenţă juridică, nu
poate face uz de calitatea de avocat şi nu poate participa la activitatea organelor profesiei.
(3)Împotriva deciziei disciplinare pot declara recurs persoana interesată, decanul baroului şi
preşedintele uniunii, în termen de 15 zile de la comunicare.
Art. 89
(1)În caz de abatere evidentă şi gravă, instanţa disciplinară poate lua măsura suspendării
avocatului din exerciţiul profesiei până la judecarea definitivă a cauzei.
(2)Împotriva încheierii prin care s-a luat această măsură se poate declara recurs în termen de 5
zile de la comunicare.
(3)Recursul este suspensiv de executare şi va fi soluţionat de urgenţă.
1.6. Exercitarea în România a profesiei de către avocaţii care au obţinut calificarea
profesională în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului
Economic European
1.6.1. Dispoziţii generale
Art. 90
(1)Dispoziţiile prezentului capitol se aplică avocaţilor care şi-au obţinut calificarea
profesională în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului
Economic European, care îşi exercită profesia pe teritoriul României:
a)în mod independent sau în asociere;
b)ca avocaţi salariaţi în România;
c)prin prestare de servicii.

(2)Dispoziţiile prezentului capitol sunt aplicabile şi avocaţilor care şi-au obţinut calificarea
profesională în Confederaţia Elveţiană, care îşi exercită profesia pe teritoriul României în
oricare dintre modalităţile prevăzute la alin. (1).
Art. 91
În sensul prezentului capitol:
a)avocat reprezintă orice persoană provenind dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau
al Spaţiului Economic European, care este autorizată să-şi desfăşoare activităţile
profesionale sub titlul profesional corespunzător obţinut într-un stat membru;
b)stat membru de origine reprezintă statul membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului
Economic European, în care un avocat a obţinut dreptul de a utiliza unul dintre titlurile
profesionale prevăzute la lit. a), înainte de a practica profesia de avocat în România;
c)titlu profesional din statul membru de origine reprezintă titlul profesional utilizat în statul
membru unde un avocat a obţinut dreptul de a folosi acest titlu, înainte de a practica profesia
de avocat în România;
d)grupare reprezintă orice entitate, cu sau fără personalitate juridică, organizată potrivit
legislaţiei unui stat membru, în cadrul căreia avocaţii îşi desfăşoară activităţile profesionale
împreună, sub nume comun;
e)titlu profesional din România reprezintă titlul profesional sub care un avocat este înscris în
Tabloul avocaţilor din România;
f)autoritatea română competentă este structura din cadrul U.N.B.R., desemnată potrivit
statutului.
Art. 92
Avocaţii care profesează în România sub titlul profesional din statul membru de origine pot
desfăşura aceleaşi activităţi profesionale ca şi avocaţii care profesează sub titlul profesional
obţinut în România, pot acorda asistenţă juridică şi pot reprezenta persoane fizice sau
persoane juridice în faţa instanţelor române, referitor la dreptul statului membru de origine,
dreptul comunitar, dreptul internaţional, precum şi dreptul românesc, cu respectarea regulilor
de procedură aplicabile în faţa instanţelor române.
Art. 93
(1)Avocaţii care profesează în România sub titlul profesional din statul membru de origine
vor folosi denumirea sub care îşi desfăşoară profesia în statul membru de origine, exprimata
în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru de origine respectiv.
(2)Pe lângă denumirea prevăzută la alin. (1), în denumire se va menţiona, alături de forma
juridică de exercitare a profesiei în România, şi forma juridică a grupării din statul membru
de origine.
(3)Autoritatea română competentă poate cere unui avocat care profesează sub titlul
profesional obţinut în statul membru de origine să indice gruparea profesională din care face
parte în statul membru de origine sau autoritatea judiciară în cadrul Căreia este admis să-şi
exercite profesia, potrivit legii din statul membru de origine.
(4)Avocatul care obţine admiterea în profesia de avocat în România în condiţiile art. 94 sau
103 are dreptul să folosească titlul profesional din statul membru de origine, exprimat în
limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru de origine, alături de
titlul profesional corespunzător profesiei de avocat din România.
Art. 94
(1)Indiferent de forma de exercitare a activităţii pe teritoriul României, avocaţii care
profesează sub titlul profesional din statul membru de origine pot solicita oricând
recunoaşterea diplomelor, în vederea admiterii în profesia de avocat şi a practicării acesteia
sub titlul profesional din România.
(2)În vederea recunoaşterii diplomelor în România, solicitantul va trebui să susţină, la
alegere, un examen de verificare a cunoştinţelor sau să efectueze un stagiu de 3 ani în
domeniul dreptului românesc.
(3)U.N.B.R. va stabili componenţa comisiei de evaluare, precum şi conţinutul şi modul de
desfăşurare ale examenului sau ale stagiului, după caz.
(4)La depunerea cererii de recunoaştere a diplomei, în vederea determinării conţinutului şi
modului de desfăşurare ale examenului sau ale perioadei de stagiu, comisia de evaluare va
verifica în prealabil dacă experienţa profesională dobândită de solicitant este de natură să
acopere în tot sau în parte diferenţele existente între dreptul românesc şi cel al statului
membru de origine în care a fost obţinută diploma, în vederea exceptării parţiale sau totale
de la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (2).
(5)Prevederile prezentului articol se completează cu dispoziţiile legislaţiei-cadru privind
recunoaşterea reciprocă a calificărilor profesionale.
Art. 95
(1)Autoritatea competentă română şi autorităţile competente din statele membre de origine
colaborează în vederea aplicării corespunzătoare a dispoziţiilor prezentei legi, informaţiile
care se obţin în cadrul acestor colaborări fiind confidenţiale. Colaborarea se poate realiza şi
prin intermediul sistemului de informare în cadrul pieţei interne, în conformitate cu
prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a
prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România, aprobată cu modificări
şi completări prin Legea nr. 68/2010, cu modificările ulterioare.
(2)Autoritatea competentă din statul membru de origine poate formula observaţii în cadrul
procedurilor disciplinare care se desfăşoară împotriva unui avocat care profesează subtitlul
profesional din acel stat.
1.6.2. Exercitarea cu caracter permanent a profesiei în România de către avocaţii care
au obţinut calificarea profesională în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene
şi ale Spaţiului Economic European
Art. 96
(1)În condiţiile prezentei secţiuni, oricare dintre avocaţii prevăzuţi la art. 91 lit. a) poate
desfăşura pe teritoriul României, cu caracter permanent şi sub titlul profesional din statul
membru de origine, activităţile prevăzute la art. 92.
(2)Avocaţii care îşi exercită în mod permanent activitatea pe teritoriul României pot dobândi
titlul profesional din România fie în condiţiile prevăzute la art. 94, fie potrivit art. 103.
Art. 97
(1)Avocatul care doreşte să profeseze în România sub titlul profesional din statul membru în
care şi-a obţinut calificarea profesională se înscrie în tabloul special ţinut de barourile
române, în condiţiile prezentului articol, ale art. 13 alin. (6) şi ale statutului profesiei.
(2)Autoritatea română competentă înscrie avocatul solicitant pe baza prezentării unui
certificat care atestă înregistrarea lui la autoritatea competentă din statul membru de origine.
Autoritatea română competentă informează autoritatea competentă din statul membru de
origine despre înscriere.
(3)Certificatul prevăzut la alin. (2) trebuie să fie eliberat cu cel mult 3 luni înainte de
formularea cererii de înscriere în Tabloul avocaţilor din România.
(4)La publicarea numelor avocaţilor înscrişi în România, autoritatea română competentă va
publica şi numele avocaţilor înscrişi potrivit prezentei secţiuni.
Art. 98
(1)Avocaţilor care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine li se asigură
reprezentarea corespunzătoare în asociaţiile profesionale ale avocaţilor din România, potrivit
dispoziţiilor prezentei legi şi ale statutului profesiei; ei au cel puţin dreptul de a participa la
alegerea organelor de conducere ale acestor asociaţii.
(2)Avocaţii care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine sunt
obligaţi fie să se asigure pentru răspundere profesională, în condiţiile stabilite prin
statutul profesiei, fie să devină membri ai Casei de Asigurări a Avocaţilor, în condiţiile
prevăzute la cap. VII*).
____
*)
Prevederile alin. (2) se referă la fostul cap. VII care, anterior renumerotării, a fost abrogat
prin art. 139 lit. b) din Legea nr. 72/2016 privind sistemul de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale ale avocaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342
din 5 mai 2016.
(3)Avocaţii pot fi scutiţi de obligaţiile prevăzute la alin. (2), dacă fac dovada unei asigurări
plătite sau a unei alte garanţii date în condiţiile legii statului membru de origine, în măsura îh
care asigurarea sau garanţia este echivalentă din punctul de vedere al condiţiilor şi al
acoperirii. Dacă acoperirea este doar parţială, avocaţii trebuie să încheie o asigurare
suplimentară pentru a acoperi aspectele care nu se regăsesc în asigurarea sau în garanţia dată
potrivit reglementărilor din statul membru de origine.
Art. 99
Avocaţii înscrişi în România sub titlul profesional din statul membru de origine pot profesa
ca salariaţi în oricare dintre formele de organizare a profesiei, permise pentru avocaţii care
profesează sub titlul profesional obţinut în România.
Art. 100
Avocaţii care profesează în România sub titlul profesional din statul membru de origine se
supun aceloraşi reguli de conduită profesională prevăzute în prezenta lege şi în statutul
profesiei ca şi avocaţii care profesează sub titlul profesional obţinut în România, pentru
activităţile desfăşurate pe teritoriul ţării.
Art. 101
(1)Avocaţii prevăzuţi în prezentul capitol răspund disciplinar pentru nerespectarea prezentei
legi sau a statutului, potrivit prevederilor cap. VI.
(2)Înainte de iniţierea procedurilor disciplinare împotriva unui avocat care profesează sub
titlul profesional din statul membru de origine, autoritatea română competentă informează în
cel mai scurt timp autoritatea competentă din statul membru de origine, furnizând orice
informaţii utile în cauză.
(3)Autoritatea română competentă cooperează cu autoritatea competentă din statul membru
de origine pe tot parcursul desfăşurării procedurilor disciplinare.
(4)Retragerea permanentă sau temporară de către autoritatea competentă din statul membru
de origine a autorizaţiei de exercitare a profesiei are ca efect obligatoriu interdicţia
temporară sau permanentă ca avocatul în cauză să profeseze în România sub titlul
profesional din statul membru de origine.
Art. 102
(1} Unul sau mai mulţi avocaţi din aceeaşi grupare ori din acelaşi stat membru, care
profesează sub titlul profesional din statul membru de origine, pot profesa în România prin
înfiinţarea unui sediu secundar al grupării respective, organizat în orice formă de exercitare a
profesiei de avocat prevăzută de legea română.
(2)Profesia de avocat se poate exercita şi în cadrul formelor asociate prevăzute de legea
română, astfel:
a)mai mulţi avocaţi din diferite state membre, care profesează sub titlurile profesionale din
statele membre de origine;
b)unul sau mai mulţi avocaţi dintre cei prevăzuţi la lit. a) şi unul sau mai mulţi avocaţi din
România.
(3)Avocatul care intenţionează să profeseze sub titlul profesional din statul membru de
origine informează autoritatea română competentă despre faptul că este membru al unei
forme de exercitare a profesiei în statul membru de origine şi furnizează toate detaliile
relevante despre acea grupare.
Art. 103
(1)Avocaţii care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine şi care îşi
desfăşoară activitatea efectiv şi cu regularitate, pe o perioadă de cel puţin 3 ani în România,
în domeniul dreptului românesc sau al dreptului comunitar sunt admişi în profesia de avocat
în România, fără a fi necesară îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 94, cu respectarea
prevederilor prezentei legi referitoare la exerciţiul drepturilor civile şi politice şi la cazurile
de nedemnitate şi incompatibilitate.
(2)În faţa autorităţii române competente solicitanţii trebuie să facă dovada desfăşurării
cu regularitate a activităţii în România pe o perioadă de cel puţin 3 ani în domeniul
dreptului românesc sau comunitar. În acest scop:
a)avocaţii trebuie să prezinte toate informaţiile şi documentele relevante cu privire la
numărul de cauze în care au acordat asistenţă juridică, precum şi cu privire la natura
acestora;
b)autoritatea română competentă poate să verifice caracterul efectiv şi regularitatea activităţii
desfăşurate şi poate cere avocatului, dacă este necesar, să ofere clarificări, în scris sau verbal,
cu privire la informaţiile şi documentele prevăzute la lit. a).
(3)Avocaţii care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine în România
pot oricând să ceară ca diplomele să le fie recunoscute, potrivit dispoziţiilor art. 94, în
vederea obţinerii admiterii în profesia de avocat în România şi a exercitării acesteia sub titlul
profesional astfel obţinut.
(4)Avocaţii care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine şi care
au desfăşurat în mod efectiv şi cu regularitate o activitate profesională în România pe o
perioadă de cel puţin 3 ani, dar pe o perioadă mai scurtă în domeniul dreptului
românesc, pot obţine admiterea în profesia de avocat şi dreptul de a o practica sub
titlul profesional din România, fără a fi necesară îndeplinirea condiţiilor prevăzute la
art. 94, cu respectarea prevederilor prezentei legi referitoare la exerciţiul drepturilor
civile şi politice şi la cazurile de nedemnitate şi incompatibilitate, după următoarea
procedură:
a)autoritatea română competentă ia în considerare desfăşurarea efectivă şi cu regularitate a
activităţii în perioada de cel puţin 3 ani, cunoştinţele şi experienţa profesională dobândite în
România, precum şi orice participare la prelegeri şi seminarii despre dreptul românesc sau
deontologia profesiei de avocat;
b)solicitantul pune la dispoziţia baroului român orice informaţie şi documentaţie relevantă,
în special despre cauzele în care a acordat asistenţă juridică.
(5)Decizia autorităţii române competente de a nu acorda înscrierea automată în cazul în care
nu s-a prezentat dovada că cerinţele prevăzute la alin. (1) sau (4) au fost îndeplinite va fi
motivată, comunicată solicitantului şi baroului şi supusă căilor de atac prevăzute de statutul
profesiei.
(6)Desfăşurarea efectivă şi cu regularitate a activităţii avocatului în România şi capacitatea
sa de a o continua sunt evaluate pe baza unui interviu susţinut cu comisia de evaluare
prevăzută la art. 94.
(7)Autoritatea română competentă poate, printr-o decizie motivată şi supusă căilor de atac
prevăzute da statutul profesiei, să refuze avocatului solicitant acordarea titlului profesional
de avocat în România, dacă se consideră că aceasta ar aduce atingere ordinii publice, ca
urmare a unor abateri disciplinare, a unor plângeri şi incidente de orice fel.
(8)Reprezentanţii U.N.B.R. sunt obligaţi să păstreze confidenţialitatea informaţiilor primite
cu ocazia examinării cererii de acordare a titlului profesional în România.
1.6.3. Exercitarea în România, prin prestarea de servicii, a profesiei de către avocaţii
provenind din statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic
European
Art. 104
(1)În condiţiile prezentei secţiuni, avocaţii provenind din statele membre ale Uniunii
Europene şi ale Spaţiului Economic European pot desfăşura în România activităţi
profesionale care pot fi exercitate ocazional sub forma prestării de servicii.
(2)Activitatea de prestare de servicii prevăzută la alin. (1) se exercită în România prin
reprezentarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice
în justiţie sau în faţa autorităţilor publice, în condiţiile prevăzute pentru avocaţii stabiliţi în
acest stat, fără a fi necesară înscrierea în barou.
(3)Pentru exercitarea altor activităţi decât cele menţionate la alin. (2), avocatul respectă
condiţiile şi regulile de conduită profesională ale statului membru de origine, precum şi
legislaţia română privind profesia, în special cu privire la incompatibilităţi, la secretul
profesional, la relaţiile dintre avocaţi, la interdicţia ca acelaşi avocat să reprezinte două părţi
având interese contrarii, precum şi la publicitate. Un avocat care nu este stabilit în România
este ţinut de respectarea acestor reguli numai în măsura în care respectarea lor este justificată
obiectiv pentru asigurarea exercitării corecte a activităţilor de avocat, a demnităţii profesiei
şi a respectării regulilor privind incompatibilitatea.
Art. 105
(1)Autoritatea română competentă cere avocatului care prestează servicii dovedirea calităţii
sale de avocat.
(2)În cazul nerespectării obligaţiilor prevăzute la art. 104, autoritatea română competentă
stabileşte prin statut consecinţele acestei nerespectări.
(3)La verificarea cazului de nerespectare a obligaţiilor prevăzute la art. 104, autoritatea
română competentă poate solicita orice informaţii profesionale utile cu privire la persoana
care prestează servicii.
(4)Autoritatea română competentă va informa autoritatea competentă din statul membru de
origine despre orice decizie luată. Comunicările prevăzute de prezentul alineat au caracter
confidenţial.

Sarcină de lucru nr. ...

Prezentați Exercitarea cu caracter permanent a profesiei în România
de către avocaţii care au obţinut calificarea profesională în unul
dintre statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului
Economic European
Bibliografie minimală

 Manuela Tăbăraș, Teoria generală a dreptului II, Organizarea și

administrarea justiției, Ediția a VI-a, Editura Renaissance, București,
2012;
 Legea 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat-
republicată, versiune de la: 5 iulie 2021
 STATUT din 3 decembrie 2011 al PROFESIEI DE AVOCAT la
data 19-dec-2011 actul a fost adoptat de Hotărârea 64/2011), forma
aplicabila la data 24 martie 2019
 UNITATEA DE ÎNVĂȚARE NR.III

ORGANIZAREA ȘI EXERCITAREA PROFESIEI DE CONSILIER JURIDIC

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 4 ore

Cuprins
1. Dispoziţii generale
2. Dobândirea şi încetarea calităţii de consilier juridic
3. Organizarea şi protecţia profesiei de consilier juridic
Sarcină de lucru
Bibliografie minimală
Sediul materiei:
Legea 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, versiune
de la: 30 iunie 2006

1. Dispoziţii generale
Art. 1
Consilierul juridic asigură apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale statului, ale
autorităţilor publice centrale şi locale, ale instituţiilor publice şi de interes public, ale
celorlalte persoane juridice de drept public, precum şi ale persoanelor juridice de drept
privat, în slujba cărora se află şi în conformitate cu Constituţia şi legile ţării.
Art. 2
Consilierul juridic poate să fie numit în funcţie sau angajat în muncă, în condiţiile legii.
Art. 3
(1)Consilierul juridic numit în funcţie are statutul funcţionarului, potrivit funcţiei şi
categoriei acesteia.
(2)Consilierul juridic angajat în muncă are statut de salariat.
Art. 4
Consilierul juridic în activitatea sa asigură consultanţă şi reprezentarea autorităţii sau
instituţiei publice în serviciul căreia se află ori a persoanei juridice cu care are raporturi de
muncă, apără drepturile şi interesele legitime ale acestora în raporturile lor cu autorităţile
publice, instituţiile de orice natură, precum şi cu orice persoană juridică sau fizică, română
sau străină; în condiţiile legii şi ale regulamentelor specifice unităţii, avizează şi
contrasemnează actele cu caracter juridic.
Art. 5
Consilierii juridici pot constitui asociaţii profesionale în scopul apărării şi promovării
intereselor profesionale, în condiţiile legii privind asocierea şi constituirea persoanelor
juridice.
Art. 6
Consilierii juridici au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege potrivit statutului
profesional şi reglementărilor legale privind persoana juridică în serviciul căreia se află
sau cu care are raporturi de muncă.
Art. 7
Activitatea de consilier juridic este considerată vechime în muncă juridică în funcţiile de
magistrat, avocat, notar public sau alte funcţii juridice, potrivit dispoziţiilor legale specifice
fiecăreia dintre aceste profesii.
2. Dobândirea şi încetarea calităţii de consilier juridic
Art. 8
Poate fi consilier juridic acela care îndeplineşte următoarele condiţii:
a)este cetăţean român şi are domiciliul în România;
b)are exerciţiul drepturilor civile şi politice;
c)este licenţiat al unei facultăţi de drept;
d)este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei; această condiţie se
dovedeşte cu certificat medical eliberat în condiţiile legii;
e)nu se află în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenta lege.
Art. 81
(1)Cetăţeanul unui stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European
poate exercita profesia de consilier juridic în România, dacă îndeplineşte condiţiile
prevăzute de lege, mai puţin cea prevăzută la art. 8 lit. a).
(2)Persoana prevăzută la alin. (1), care a dobândit calificarea de consilier juridic în statul
membru de origine sau de provenienţă, poate solicita oricând recunoaşterea diplomelor, în
vederea admiterii în profesia de consilier juridic şi a practicării acesteia în România.
(3)În vederea recunoaşterii diplomelor în România, solicitantul va trebui să susţină, la
alegere, un examen de verificare a cunoştinţelor sau să efectueze un stagiu de 3 ani în
domeniul dreptului românesc.
(4)Ministerul Justiţiei va stabili conţinutul şi modul de desfăşurare a examenului sau a
stagiului prevăzut la alin. (3).
(5)Persoana prevăzută la alin. (1), care exercită profesia de consilier juridic în România,
poate desfăşura aceleaşi activităţi profesionale ca şi consilierul juridic român.
(6)Prevederile prezentului articol se completează cu dispoziţiile Legii nr. 200/2004 privind
recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din
România, cu modificările ulterioare.

Art. 9
Este nedemn de a fi consilier juridic:
a)cel care a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni de natură a aduce
atingere profesiei de consilier juridic;
b)cel care, în exercitarea profesiei de consilier juridic, a săvârşit abuzuri prin care au fost
încălcate drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre
judecătorească irevocabilă;
c)cel care este declarat nedemn pentru alte cauze de lege.
Art. 10
Exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibilă cu:
a)calitatea de avocat;
b)activităţile care lezează demnitatea şi independenţa profesiei de consilier juridic sau
bunele moravuri;
c)orice altă profesie autorizată sau salarizată în ţară sau în străinătate;
d)funcţia şi activitatea de administrator sau lichidator în cadrul procedurilor de
 reorganizare şi lichidare judiciară;
e)activitatea publicistică salarizată;
f)alte incompatibilităţi prevăzute de lege sau rezultate din conflict de interese, în condiţiile
legii.
Art. 11
Exercitarea profesiei de consilier juridic este compatibilă cu:
a)activitatea didactică universitară şi de cercetare juridică, activitatea literară, culturală şi
publicistică nesalarizată;
b)funcţia de arbitru, mediator sau expert, în condiţiile legii şi cu respectarea prevederilor
legale privind conflictul de interese;
c)participarea la comisii de studii, de întocmire a proiectelor de reglementări juridice.
Art. 12
(1)La debutul exercitării profesiei, consilierul juridic efectuează obligatoriu un stagiu de
pregătire profesională cu durata de 2 ani, perioadă în care are calitatea de consilier juridic
stagiar.
(2)Condiţiile efectuării stagiului, asigurarea consilierului juridic îndrumător, definitivarea
şi celelalte condiţii din perioada stagiului sunt cele prevăzute în legea pentru exercitarea
profesiei de avocat şi statutul profesional al acesteia, care se aplică în mod corespunzător.
(3)De asemenea, în ceea ce priveşte definitivarea în funcţia de consilier juridic, pe baza
vechimii în celelalte profesii juridice, se aplică în mod corespunzător prevederile Legii nr.
51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
(4)Drepturile şi obligaţiile consilierului juridic stagiar sunt cele prevăzute în actul de
numire sau în contractul de muncă, inclusiv toate celelalte drepturi ale funcţiei, pe
perioada stagiului.
Art. 13
(1)Consilierul juridic stagiar poate pune concluzii la judecătorie şi la tribunale ca instanţă de
fond, la organele de urmărire penală, precum şi la celelalte organe administrative cu atribuţii
jurisdicţionale.
(2)Consilierul juridic definitiv poate pune concluzii la instanţele judecătoreşti de toate
gradele, la organele de urmărire penală, precum şi la toate autorităţile şi organele
administrative cu atribuţii jurisdicţionale.
Art. 14
Consilierul juridic este obligat ca, în concluziile orale sau scrise, să susţină cu demnitate şi
competenţă drepturile şi interesele legitime ale autorităţii sau persoanei juridice pe care o
reprezintă şi să respecte normele de deontologie profesională prevăzute în legea pentru
organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi statutul acestei profesii.
Art. 15
Evidenţele activităţii consilierului juridic, actele şi documentele sunt ţinute de acesta,
potrivit reglementărilor privind activitatea persoanei juridice în slujba căreia se află.
Art. 16
Consilierul juridic este obligat să respecte dispoziţiile legale privitoare la interesele
 contrare în aceeaşi cauză sau în cauze conexe ori la conflictul de interese pe care persoana
juridică ce o reprezintă le poate avea; el este, de asemenea, obligat să respecte secretul şi
confidenţialitatea activităţii sale, în condiţiile legii.
Art. 17
Consilierul juridic răspunde juridic pentru încălcarea obligaţiilor profesionale, potrivit
legii şi reglementărilor specifice ale domeniului activităţii persoanei juridice în slujba
căreia se află.
Art. 18
Autorităţile şi persoanele juridice de drept public sau privat, care încadrează consilieri
juridici debutanţi, beneficiază de reglementările financiare favorabile prevăzute de lege.
Art. 19
Consilierii juridici din structurile administraţiei publice judeţene şi locale sunt obligaţi să
acorde consultanţă şi asistenţă juridică, la cerere, consiliilor comunale şi primăriilor, iar
reprezentarea acestora se poate face pe baza delegaţiei emise de primar.
3. Organizarea şi protecţia profesiei de consilier juridic
Art. 20
(1)În condiţiile prevăzute la art. 5, consilierii juridici se pot asocia în structuri judeţene, pe
ramuri sau domenii de activitate, potrivit intereselor profesionale, şi, după caz, la nivel
naţional, cu respectarea legii privind asociaţiile şi fundaţiile.
(2)Formele de asociere şi organizare la nivel judeţean şi la nivel naţional sunt stabilite prin
statutul asociaţiei, cerut de lege.
(3)Constituirea asocierilor profesionale are la bază principiile constituţionale ale dreptului
de asociere şi reglementările legale privind asocierea şi constituirea de persoane juridice.
Art. 21
Asociaţia profesională a consilierilor juridici ţine evidenţa acestora în condiţii similare
evidenţei barouri-lor de avocaţi.
Art. 22
(1)Consilierul juridic răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi şi
ale reglementării legale privind activitatea persoanei juridice în slujba căreia se află.
(2)Constatarea abaterii disciplinare, cercetarea acesteia, procedura de judecată şi sancţiunile
disciplinare sunt cele prevăzute în reglementarea specifică persoanei juridice în slujba căreia
se află consilierul juridic.
(3)Autoritatea disciplinară poate fi sesizată de persoana vătămată sau, după caz, de asociaţia
profesională.
Art. 23
În activitatea sa profesională consilierul juridic se bucură de protecţia legii, în condiţiile
prevăzute de legea pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
 Sarcină de lucru
Prezentați asemănări și deosebiri între profesia de avocat și cea de
consilier juridic.

Bibliografie minimală

 Manuela Tăbăraș, Teoria generală a dreptului II, Organizarea și

administrarea justiției, Ediția a VI-a, Editura Renaissance, București,
2012;
 Legea 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de
consilier juridic, versiune de la: 30 iunie 2006
 UNITATEA DE ÎNVĂȚARE NR.IV

ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII NOTARIALE

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 4 ore

Cuprins
1.1. Competența notarilor publici
1.2. Organizarea activităţii notarilor publici
1.2.1. Organizarea, funcţionarea şi evidenţa biroului individual notarial şi a societăţii
profesionale notariale
1.2.2. Actualizarea numărului de notari publici
1.2.3. Dobândirea calităţii de notar public
1.2.4. Numirea în funcţia de notar public
1.2.5. Încetarea şi suspendarea din funcţia de notar public
1.2.6. Camera Notarilor Publici
1.2.7. Uniunea Naţională a Notarilor Publici
1.3. Drepturile şi îndatoririle notarilor publici
1.3.1. Drepturile notarilor publici
1.3.2. Îndatoririle şi răspunderile notarilor publici
Sarcină de lucru
Bibliografie minimală
Sediul materiei:
 Legea 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale – REPUBLICARE,
versiune de la: 6 aprilie 2020
 STATUT din 2 octombrie 2014 al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România

1.1. Competența notarilor publici

Art. 12
Notarul public îndeplineşte următoarele acte şi proceduri notariale:
a)redactarea înscrisurilor cu conţinut juridic, la solicitarea părţilor;
b)autentificarea înscrisurilor;
c)procedura succesorală notarială;
d)certificarea unor fapte, în cazurile prevăzute de lege;
e)legalizarea semnăturilor de pe înscrisuri, a specimenelor de semnătură, precum şi a
sigiliilor;
f)darea de dată certă înscrisurilor;
g)primirea în depozit a bunurilor, a înscrisurilor şi a documentelor prezentate de părţi,
precum şi a sumelor de bani, a altor bunuri, înscrisuri sau documente găsite cu ocazia
inventarului succesoral, în limita spaţiului şi utilităţilor de care dispune biroul notarial;
h)actele de protest al cambiilor, al biletelor la ordin şi al cecurilor;
i)legalizarea copiilor de pe înscrisuri;
j)efectuarea şi legalizarea traducerilor;
k)eliberarea de duplicate de pe actele pe care le-a întocmit;
l)activităţi fiduciare, în condiţiile legii;
m)numirea, în cazurile prevăzute de lege, a custodelui sau a curatorului special;
n)înregistrarea şi păstrarea, în condiţiile legii, a amprentelor dispozitivelor speciale de
marcat;
o)certificarea etapelor procedurale ale licitaţiilor şi/sau ale rezultatelor acestora;
p)procedura divorţului, în condiţiile legii;
q)emiterea certificatului european de moştenitor;
r)lichidarea pasivului succesoral, cu acordul tuturor moştenitorilor;
s)emiterea titlurilor executorii notariale;
ş)orice alte operaţiuni prevăzute de lege.
Art. 13
Notarii publici pot da şi alte consultaţii juridice în materie notarială decât cele privind
conţinutul actelor pe care le îndeplinesc şi pot participa, în calitate de specialişti desemnaţi de
părţi, la pregătirea şi întocmirea unor acte juridice cu caracter notarial.
Art. 14
Notarul public poate desfăşura, în condiţiile legii, activităţi de agent al Arhivei Electronice
de Garanţii Reale Mobiliare, precum şi alte activităţi decât cele prevăzute de prezenta lege,
date în competenţa sa.
Art. 15
În îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, notarul public are competenţă generală, cu excepţiile
prevăzute în situaţiile următoare:
a)procedura succesorală notarială este de competenţa notarului public din biroul notarial
situat în circumscripţia teritorială a judecătoriei în care defunctul şi-a avut ultimul domiciliu;
b)în cazul moştenirilor succesive, moştenitorii pot alege competenţa oricăruia dintre notarii
publici care îşi desfăşoară activitatea într-un birou individual sau într-o societate
profesională din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care şi-a avut ultimul domiciliu
acela dintre autori care a decedat cel din urmă;
c)actele de protest al cambiilor, al biletelor la ordin şi al cecurilor se fac de notarul public
din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care urmează a se face plata;
d)eliberarea duplicatelor de pe actele notariale, îndreptarea erorilor materiale sau
completarea omisiunilor vădite se face de notarul public în a cărui arhivă se află originalul
actelor notariale;
e)procedura divorţului este de competenţa notarului public cu sediul biroului în
circumscripţia judecătoriei în a cărei rază teritorială se află locul încheierii căsătoriei sau
ultima locuinţă comună a soţilor;
f)procedura eliberării încheierii cu privire la rezultatul verificărilor efectuate în Registrul de
evidenţă a procedurilor succesorale al Camerelor şi în registrele naţionale notariale ale
Uniunii se îndeplineşte de notarul public competent, în condiţiile legii, să efectueze
procedura succesorală;
g)orice alte situaţii prevăzute de lege.
Art. 16
(1)Conflictele de competenţă între notarii publici din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel se
soluţionează de către Colegiul director al Camerei, la sesizarea notarului public sau a părţii
interesate.
(2)Conflictele de competenţă dintre notarii publici din circumscripţia unor curţi de apel
diferite se soluţionează de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii.
(3)Decizia Colegiului director al Camerei sau, după caz, a Biroului executiv al Consiliului
Uniunii poate fi contestată, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei
circumscripţie îşi desfăşoară activitatea notarul public cel din urmă sesizat. Hotărârea
judecătoriei este definitivă.
Art. 17
Secretarii consiliilor locale ale comunelor şi oraşelor unde nu funcţionează birouri ale
notarilor publici îndeplinesc, la cererea părţilor, legalizarea copiilor de pe înscrisuri, cu
excepţia înscrisurilor sub semnătură privată.
Art. 18
(1)Activitatea notarială a misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României se
desfăşoară pe baza legii române şi a înţelegerilor internaţionale la care România este parte,
precum şi potrivit uzanţelor internaţionale.
 (2)La cererea persoanelor fizice având cetăţenia română, precum şi a persoanelor
juridice române, misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României îndeplinesc
următoarele acte notariale:
a)redactarea de înscrisuri, la solicitarea părţilor, în vederea îndeplinirii uneia dintre
procedurile notariale prevăzute de lege în competenţa misiunilor diplomatice şi oficiilor
consulare;
b)autentificarea înscrisurilor, cu excepţia actelor juridice între vii cu efect constitutiv sau
translativ de proprietate şi a actelor privind alegerea, modificarea şi lichidarea regimului
matrimonial;
c)legalizarea sigiliilor şi a semnăturilor;
d)darea de dată certă înscrisurilor prezentate de părţi;
e)certificarea unor fapte;
f)legalizarea de copii de pe înscrisuri;
g)efectuarea şi legalizarea traducerilor;
h)primirea în depozit a înscrisurilor şi documentelor prezentate de părţi;
i)eliberarea de duplicate de pe actele notariale întocmite de misiunile diplomatice sau oficiile
consulare.
(3)Misiunile diplomatice şi oficiile consulare nu pot îndeplini procedura desfacerii căsătoriei
şi procedura succesorală.
(4)Activităţile notariale prevăzute la alin. (2), care produc efecte juridice în România, pot fi
îndeplinite de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României şi la cererea
persoanelor fizice sau juridice străine, în măsura în care legile şi reglementările statului de
reşedinţă sau acordurile bilaterale nu se opun.
(5)Actele notariale se îndeplinesc la sediile misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare,
precum şi la bordul navelor şi aeronavelor sub pavilion românesc care se află staţionate în
raza de activitate a acestor organe, precum şi la domiciliul cetăţeanului român ori în alt loc,
dacă acest lucru este prevăzut în convenţiile internaţionale la care România şi statul de
reşedinţă sunt părţi sau legea locală nu se opune.

1.2. Organizarea activităţii notarilor publici

1.2.1. Organizarea, funcţionarea şi evidenţa biroului individual notarial şi a societăţii
profesionale notariale
Art. 19
(1)Activitatea notarilor publici se desfăşoară în cadrul unui birou notarial, în care pot
funcţiona unul sau mai mulţi notari publici asociaţi în partidă simplă sau comună, după caz,
conform avizului Colegiului director al Camerei, angajaţi cu studii superioare şi personal
auxiliar.
(2)Prin asociere, notarul public nu îşi pierde dreptul la birou notarial individual.
(3)Asocierea şi încetarea asocierii notarilor publici care au sediul biroului în
circumscripţia aceleiaşi judecătorii se dispun prin decizie a Colegiului director al
Camerei în a cărei rază teritorială se află judecătoria în circumscripţia căreia au sediul
notarii publici. Asocierea şi încetarea asocierii notarilor publici care nu au sediul
biroului în circumscripţia aceleiaşi judecătorii se dispun prin ordin al ministrului
justiţiei. Condiţiile şi procedura privind asocierea, respectiv încetarea asocierii
notarilor publici, se stabilesc prin regulamentul de punere în aplicare a prezentei legi*).
_______
*)
A se vedea Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.333/C/2013 privind aprobarea Regulamentului
de aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 1 august 2013, cu modificările şi
completările ulterioare.
(4)Asocierea, respectiv încetarea asocierii, produce efecte de la data înregistrării acesteia în
Registrul naţional de evidenţă a notarilor publici, denumit în continuare RNENP, ţinut de
Uniune. Certificatul de înregistrare se comunică, de îndată, Ministerului Justiţiei.
Art. 20
(1)Notarul public îşi poate schimba sediul biroului notarial dintr-o localitate în altă
localitate, prin concurs organizat de către Institutul Notarial Român, la nivel naţional, pe
posturile destinate schimbărilor de sedii.
(2)Concursul de schimbări de sedii prevăzut la alin. (1) constă într-o probă practică scrisă.
Nota minimă de promovare este 7,00.
(3)Ocuparea posturilor de către candidaţii admişi se face potrivit opţiunii exprimate în
cererea de înscriere la concurs, în ordinea mediilor obţinute şi în limita posturilor prevăzute
în ordinul de actualizare menţionat la art. 21 alin. (3) lit. d).
(4)Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), schimbarea sediului biroului notarial dintr-o
localitate în altă localitate se poate realiza prin încetarea calităţii notarului public titular şi
preluarea postului acestuia, la cerere, de către notarul public asociat.
(5)În cazul în care în societatea profesională funcţionează mai mult de 2 notari publici
asociaţi, care nu sunt numiţi în localitatea respectivă, locul vacantat în condiţiile alin. (4) se
ocupă de notarul public nominalizat prin contractul de asociere de către notarul public
titular, dintre notarii asociaţi. În cazul în care nu este nominalizat unul dintre notarii asociaţi,
locul vacantat se ocupă prin concurs organizat în condiţiile prezentei legi.
(6)La stabilirea posturilor destinate schimbărilor de sedii, Colegiile directoare ale Camerelor
vor ţine seama atât de criteriile prevăzute la art. 21 alin. (4), cât şi de locurile devenite
vacante ca urmare a încetării calităţii unor notari publici.
(7)Notarul public îşi poate schimba temporar sediul, prin asociere, dintr-o localitate în altă
localitate, cu respectarea dispoziţiilor art. 19 alin. (1)-(3).
(8)Componenţa comisiilor pentru organizarea şi desfăşurarea concursului de schimbare de
sedii se stabileşte potrivit regulamentului aprobat de către Consiliul Uniunii. Din comisia de
examinare şi din comisia de soluţionare a contestaţiilor face parte şi câte un reprezentant al
Ministerului Justiţiei.
(9)Schimbarea sediului biroului se dispune prin ordin al ministrului justiţiei.
(10)Schimbarea temporară a sediului biroului notarial prevăzută la alin. (7) se dispune prin
ordin al ministrului justiţiei sau, după caz, prin decizie a Colegiului director al Camerei.
(11)Procedura privind organizarea şi desfăşurarea concursului de schimbare de sediu se
stabileşte prin regulament, aprobat de Consiliul Uniunii.
 1.2.2. Actualizarea numărului de notari publici
Art. 21
(1)La actualizarea numărului de notari publici se va avea în vedere ca în circumscripţia
unei judecătorii să îşi exercite funcţia cel puţin 2 notari publici.
(2)Numărul posturilor de notar public se actualizează, de regulă anual, de către ministrul
justiţiei. Actualizarea se face la propunerea Consiliului Uniunii.
(3)Ministrul justiţiei va proceda, în primul trimestru al fiecărui an, pe baza
propunerilor Consiliului Uniunii, la emiterea ordinelor de actualizare, în mod distinct,
pentru fiecare categorie de posturi care se actualizează, astfel:
a)posturile destinate judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
b)posturi destinate notarilor stagiari care vor promova examenul de definitivat;
c)posturi destinate persoanelor care au cel puţin 6 ani vechime în funcţii de specialitate
juridică şi care vor promova concursul de dobândire a calităţii de notar public;
d)posturi destinate schimbărilor de sedii ale birourilor notariale.
(4)La formularea propunerii de actualizare, Consiliul Uniunii va ţine seama de:
a)propunerile Camerelor;
b)numărul notarilor publici în funcţie;
c)numărul notarilor stagiari care urmează să susţină examenul de definitivat;
d)cererile judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care urmează să fie numiţi
notar public cu scutire de examen;
e)cerinţele rezultate din întinderea teritoriului, numărul locuitorilor;
f)volumul şi tipul procedurilor notariale solicitate de către public;
g)media anuală a onorariilor încasate de birourile notariale, pe localităţi.
(5)La formularea propunerilor de actualizare, Camerele vor avea în vedere criteriile
prevăzute la alin. (4) lit. b)-g).

1.2.3. Dobândirea calităţii de notar public

Art. 22
(1)Notar public poate fi cel care îndeplineşte următoarele condiţii:
a)este cetăţean român, cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, cetăţean al unui stat
aparţinând Spaţiului Economic European sau cetăţean al Confederaţiei Elveţiene şi are
domiciliul sau reşedinţa în România;
b)are capacitate deplină de exerciţiu;
c)este licenţiat în drept;
d)nu are antecedente penale rezultate ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni de serviciu sau în
legătură cu serviciul ori a săvârşirii cu intenţie a unei alte infracţiuni;
e)se bucură de o bună reputaţie, constatată în condiţiile stabilite prin statut;
f)cunoaşte limba română;
g)este apt din punct de vedere medical şi psiholog/c pentru exercitarea funcţiei;
h)a deţinut timp de 2 ani calitatea de notar stagiar, a absolvit Institutul Notarial Român şi a
promovat examenul de definitivat sau a exercitat timp de cel puţin 6 ani o funcţie de
specialitate juridică şi a promovat concursul de admitere în funcţia de notar public.

(2)Dovada îndeplinirii condiţiei prevăzute la alin. (1) lit. g) se face în baza unui certificat
medical şi a unui aviz psihologic emise de către unităţi sanitare şi cabinete psihologice
acreditate potrivit legii şi cu care Uniunea sau Camerele au încheiat protocoale de colaborare.
Art. 23
În toate cazurile în care, potrivit legii, există obligaţia îndeplinirii condiţiei prevăzute la art.
22 alin. (1) lit. g), dispoziţiile art. 22 alin. (2) sunt aplicabile.
Art. 24
(1)Pentru a deveni notar stagiar, o persoană trebuie să îndeplinească cumulativ condiţiile
prevăzute la art. 22 alin. (1) lit. a)-g) şi să promoveze examenul sau concursul de dobândire a
calităţii de notar stagiar, organizat de Institutul Notarial Român.
(2)Institutul Notarial Român organizează, pe posturile aprobate de Consiliul Uniunii, într-o zi
lucrătoare, la o dată stabilită de preşedintele Uniunii, examenul sau concursul de dobândire a
calităţii de notar stagiar.
(3)Examenul sau concursul de admitere ca notar stagiar constă într-o probă scrisă, cu caracter
teoretic, din tematica aprobată de Consiliul Uniunii. Nota minimă de promovare este 7,00.
Candidaţii declaraţi admişi vor ocupa locurile în limita posturilor aprobate de Consiliul
Uniunii pentru Camera la care şi-au depus cererea de înscriere la examen sau concurs. Un
candidat poate depune cererea de înscriere la examen sau concurs la o singură Cameră.
(4)Locurile destinate dobândirii calităţii de notar stagiar se aprobă de către Consiliul Uniunii,
după consultarea Colegiilor directoare.
Art. 25
(1)După promovarea examenului sau concursului prevăzut la art. 24, notarul stagiar urmează
timp de 2 ani cursurile de pregătire teoretică şi practică organizate de Institutul Notarial
Român.
(2)Pe perioada desfăşurării stagiului, notarul stagiar suportă cheltuielile de pregătire stabilite
de către Institutul Notarial Român. Nefrecventarea cursurilor sau neplata cheltuielilor de
pregătire atrage încetarea calităţii de notar stagiar. Structura pregătirii şi condiţiile aplicării
sancţiunii prevăzute în prezentul alineat, precum şi procedura desfăşurării stagiului se
stabilesc prin regulament aprobat de către Consiliul Uniunii.
(3)Pregătirea teoretică se desfăşoară prin frecventarea cursurilor organizate de Institutul
Notarial Român. Pregătirea practică se desfăşoară în cadrul unui birou notarial, desemnat de
către Colegiul director al Camerei în care notarul stagiar a susţinut examenul sau concursul
de dobândire a calităţii de notar stagiar, cu acordul notarului public coordonator.
(4)Activitatea unui notar stagiar poate fi îndrumată numai de notari publici cu o vechime de
cel puţin 6 ani în această calitate şi care se bucură de o bună reputaţie profesională.
(5)După finalizarea celor 2 ani de stagiu, notarul stagiar trebuie să participe şi să promoveze
examenul de definitivat organizat de Institutul Notarial Român, denumit în continuare INR.
(6)Examenul de definitivat constă în două probe scrise, respectiv una cu caracter teoretic şi
 una cu caracter practic, din tematica de concurs. Media minimă de promovare este 7,00, dar
nu mai puţin de nota 5,00 la fiecare probă.
(7)După finalizarea celor 2 ani de stagiu, notarul stagiar are dreptul de a se prezenta la cel
mult două sesiuni ale examenului de definitivat.
(8)Comisia de examinare pentru examenul de definitivat este constituită din următorii
membri: un membru al Consiliului Uniunii, care este şi preşedintele comisiei, un
reprezentant al Ministerului Justiţiei, un membru al corpului didactic din învăţământul
superior de specialitate şi 2 notari publici cu prestigiu profesional, desemnaţi în condiţiile
regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului.
(9)În funcţie de numărul candidaţilor, Consiliul Uniunii, la propunerea INR, poate hotărî
suplimentarea numărului comisiilor de examinare cu componenţa celei prevăzute la alin. (8),
cu excepţia preşedintelui, care este unic.
(10)Dispoziţiile alin. (8) şi (9) se aplică în mod corespunzător şi pentru constituirea comisiei
de soluţionare a contestaţiilor.
(11)Rezultatele examenului de definitivat se validează de către Consiliul Uniunii, la
propunerea preşedintelui comisiei de examinare.
(12)Examenul sau, după caz, concursul de dobândire a calităţii de notar stagiar se susţine în
limba română şi se organizează de către Institutul Notarial Român, conform condiţiilor şi
procedurii prevăzute prin regulament aprobat de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului
Uniunii. Componenţa comisiilor pentru organizarea şi desfăşurarea examenului sau, după
caz, a concursului de dobândire a calităţii de notar stagiar se stabileşte potrivit
regulamentului. Din comisia de examinare şi din comisia de soluţionare a contestaţiilor face
parte şi câte un reprezentant al Ministerului Justiţiei.
(13)Examenul de definitivat, concursul de dobândire a calităţii de notar public, concursul de
schimbări de sedii, precum şi examenul sau, după caz, concursul de dobândire a calităţii de
notar stagiar se desfăşoară la Bucureşti.
(14)Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de definitivat şi a
concursului pentru dobândirea calităţii de notar public se aprobă prin ordin al ministrului
justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii.
Art. 26
În termen de 15 zile de la validarea rezultatelor, candidaţii care au promovat examenul de
definitivat îşi exprimă opţiunile pentru ocuparea locurilor de notar public, în ordinea mediilor
obţinute pe locurile din cadrul Camerei în care au susţinut examenul sau concursul de
dobândire a calităţii de notar stagiar şi în limita locurilor cuprinse în ordinul de actualizare
prevăzut la art. 21 alin. (3) lit. b).
Art. 27
După exprimarea opţiunilor de ocupare a locurilor şi comunicarea acestora Ministerului
Justiţiei de către Consiliul Uniunii, candidaţii declaraţi admişi sunt numiţi notari publici prin
ordin al ministrului justiţiei, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Art. 28
(1)Poate dobândi calitatea de notar public şi persoana care îndeplineşte cumulativ condiţiile
prevăzute la art. 22 alin. (1) lit. a)-g), are cel puţin 6 ani vechime într-o funcţie de
 specialitate juridică şi promovează concursul de admitere în funcţia de notar public organizat
de INR.
(2)Persoanele care doresc să dobândească calitatea de notar public, în condiţiile alin. (1),
trebuie să se înscrie la Camera în circumscripţia căreia doresc să îşi desfăşoare activitatea,
pentru ocuparea unui post propus de respectiva Cameră şi cuprins în ordinul de actualizare
emis de ministrul justiţiei.
(3)INR organizează concursul de admitere la nivel naţional pentru persoanele înscrise din
toate Camerele, la o dată unică stabilită de preşedintele Uniunii, în condiţiile stabilite de
regulamentul de organizare şi funcţionare a concursului.
(4)Comisia de examinare şi Comisia pentru soluţionarea contestaţiilor pentru concursul de
admitere se constituie potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (8)-(10).
(5)Concursul de admitere constă în două probe scrise, respectiv una cu caracter teoretic şi
una cu caracter practic, din tematica de concurs. Media minimă de promovare este 7,00, cu
condiţia ca la fiecare probă din concurs să obţină cel puţin nota 5,00.
(6)Preşedintele concursului înaintează, spre validare, Consiliului Uniunii rezultatele
concursului de admitere.
Art. 29
Concursul de admitere în funcţia de notar public pentru persoanele care au cel puţin 6 ani
vechime într-o funcţie de specialitate juridică se organizează de către INR, la solicitarea
Consiliului Uniunii, ori de câte ori este necesar, dar cel puţin o dată la 2 ani.
Art. 30
În termen de 15 zile de la data validării rezultatelor, candidaţii care au promovat concursul
de admitere îşi exprimă opţiunile pentru ocuparea locurilor de notar public, în ordinea
mediilor obţinute pe locurile din cadrul Camerei în care s-au înscris la concurs şi în limita
locurilor cuprinse în ordinul de actualizare prevăzut la art. 21 alin. (3) lit. c).
Art. 31
După exprimarea opţiunilor de ocupare a locurilor şi comunicarea acestora Ministerului
Justiţiei de către Consiliul Uniunii, candidaţii declaraţi admişi sunt numiţi notari publici prin
ordin al ministrului justiţiei, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Art. 32
După numirea prin ordin al ministrului justiţiei, notarii publici care au obţinut această
calitate în condiţiile art. 28 au obligaţia de a urma cursuri privind pregătirea practică pentru
desfăşurarea profesiei de notar, precum şi pentru organizarea activităţii unui birou notarial,
cursuri organizate de INR pe o perioadă stabilită de către Consiliul Uniunii, cu plata taxelor
aferente.
Art. 33
(1)Pot dobândi, la cerere, fără examen, calitatea de notar public şi judecătorii de la Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare. Cererea de numire se adresează ministrului justiţiei, în termen de cel mult un an de
la data expirării mandatului sau eliberării din funcţie, din motive neimputabile.
(2)Pentru a fi avute în vedere la emiterea ordinului de actualizare, cererile de numire se depun
până la data de 31 martie a fiecărui an, la Ministerul Justiţiei. Solicitantul va preciza în
cererea de numire Camera în a cărei circumscripţie doreşte să îşi exercite activitatea. Cererile
depuse după această dată vor fi soluţionate în anul următor. Sub sancţiunea respingerii cererii
de numire, solicitantul va depune odată cu cererea dovezile din care să rezulte că îndeplineşte
condiţiile art. 22 alin. (1) lit. a)-g), precum şi o declaraţie pe propria răspundere, încheiată în
formă autentică, din care să rezulte că nu a revenit pe funcţia de magistrat deţinută anterior
sau pe o altă funcţie de judecător ori procuror şi nu a optat pentru intrarea în avocatură.
(3)Ministerul Justiţiei va transmite Consiliului Uniunii, în 30 de zile de la expirarea
termenului prevăzut la alin. (2), cererile judecătorilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute
mai sus.
Art. 34
(1)În funcţie de cererile comunicate de Ministerul Justiţiei, Consiliul Uniunii va solicita
Camerelor pentru care judecătorii şi-au exprimat opţiunea să propună un număr de locuri
corespunzător cu opţiunile formulate. La formularea propunerilor, Camerele vor avea în
vedere criteriile prevăzute de prezenta lege pentru actualizarea numărului de posturi.
(2)Pe baza propunerilor primite de la Camere, Consiliul Uniunii formulează propunerile de
posturi destinate a fi ocupate de judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe care le
supune aprobării ministrului justiţiei.
(3)După emiterea ordinului de actualizare a posturilor destinate a fi ocupate de judecătorii de
la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ministrul justiţiei va emite ordinele de numire în funcţia
de notar public a solicitanţilor care îndeplinesc condiţiile de mai sus.
(4)În cazul în care există mai mulţi solicitanţi pentru acelaşi post, aceştia vor fi departajaţi
după criteriile stabilite în regulamentul de aplicare a prezentei legi.
Art. 35
După numirea prin ordin al ministrului justiţiei, notarii publici care au obţinut această calitate
în condiţiile art. 33 au obligaţia de a urma cursuri de pregătire practică pentru desfăşurarea
profesiei de notar, precum şi pentru organizarea activităţii unui birou notarial, cursuri
organizate de INR pe o perioadă stabilită de către Consiliul Uniunii, cu plata taxelor aferente.
1.2.4. Numirea în funcţia de notar public
Art. 36
(1)Notarul public este numit de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii, în baza
cererii celui interesat şi după ce face dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 22.
(2)În ordinul de numire în funcţie se menţionează circumscripţia judecătoriei şi localitatea în
care este numit notarul public.
Art. 37
După împlinirea vârstei de 75 de ani, notarul public îşi poate exercita funcţia numai dacă
prezintă anual un certificat medical privind îndeplinirea condiţiei prevăzute la art. 22 alin.
(1) lit. g).
Art. 38
Exercitarea fără drept a funcţiei de notar public constituie infracţiune şi se sancţionează
potrivit legii penale.
Art. 39
(1)După emiterea ordinului de numire în funcţie în condiţiile art. 36, notarul public va
depune jurământul.
(2)Jurământul va fi depus, într-un cadru solemn, de către notarul public în faţa ministrului
justiţiei şi a preşedintelui Uniunii sau a reprezentanţilor acestora.
(3)Jurământul are următorul conţinut: "Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să-mi
îndeplinesc cu onoare şi credibilitate publică, cu conştiinţă şi fără părtinire atribuţiile ce-mi
revin şi să păstrez secretul profesional. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!"
(4)Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinţei religioase a
notarului public.
(5)Notarul public fără confesiune va depune jurământul fără formulă religioasă, pe conştiinţă
şi onoare.
Art. 40
(1)Notarul public care, după numire, îşi va desfăşura activitatea într-un birou individual
notarial este obligat, în termen de 3 luni de la emiterea ordinului de numire în funcţie, să îşi
înregistreze sediul biroului individual în RNENP. Pentru înregistrarea sediului biroului
individual notarial, notarul public va prezenta ordinul de numire în funcţie, sigiliul şi
specimenul de semnătură, dovada depunerii jurământului, precum şi licenţa de funcţionare.
(2)Notarul public care după numire îşi va desfăşura activitatea într-o societate profesională
este obligat să îşi obţină licenţa de funcţionare şi să îşi înregistreze în RNENP atât ordinul de
numire în funcţie, cât şi ordinul de asociere sau, după caz, decizia Colegiului director al
Camerei, în termen de 3 luni de la emiterea ordinului de numire, respectiv de asociere.
Pentru înregistrare, notarul public va prezenta ordinul de numire în funcţie, ordinul de
asociere sau, după caz, decizia Colegiului director al Camerei, sigiliul şi specimenul de
semnătură, dovada depunerii jurământului, precum şi licenţa de funcţionare.
(3)Licenţa de funcţionare constă în atestarea îndeplinirii formalităţilor pentru începerea şi
desfăşurarea activităţii, prevăzute prin regulament.
(4)Certificatul de înregistrare în RNENP conferă notarului public dreptul de a desfăşura
efectiv activitatea.
(5)Înregistrarea unei cereri de suspendare înainte de expirarea termenului prevăzut la alin.
(1) sau (2), urmată de emiterea ordinului ministrului justiţiei de suspendare a calităţii de
notar public, întrerupe curgerea termenului.
(6)Pentru cazuri temeinic justificate, confirmate de Colegiul directorat Camerei, termenele
prevăzute la alin. (1) şi (2) pot fi prelungite prin ordin al ministrului justiţiei, pe o perioadă
ce nu poate depăşi 3 luni.
(7)Neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. (1) şi (2) privind înregistrarea în RNENP
atrage suspendarea de drept a calităţii de notar public, începând cu data expirării termenului
de înregistrare.
(8)Notarul public care este înregistrat în RNENP, iar în modul său de funcţionare şi
exercitare a activităţii a intervenit o modificare are obligaţia ca, în termen de 3 luni de la
emiterea ordinului ministrului justiţiei de schimbare a sediului biroului în circumscripţia altei
judecătorii, de încetare a suspendării calităţii, respectiv de la emiterea ordinului ministrului
 justiţiei ori, după caz, a deciziei Colegiului director al Camerei de asociere sau de încetare a
asocierii, să solicite înregistrarea în RNENP, în mod corespunzător, a modificării intervenite
în desfăşurarea activităţii.
(9)Înregistrarea în RNENP a unei cereri de suspendare înainte de expirarea termenului
prevăzut la alin. (1), urmată de emiterea ordinului ministrului justiţiei de suspendare din
funcţia de notar public, întrerupe termenul.
(10)Pentru cazuri temeinic justificate, termenul prevăzut la alin. (8) poate fi prelungit, prin
ordin al ministrului justiţiei, pe o perioadă ce nu poate depăşi 3 luni.
(11)Neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. (8) privind înregistrarea în RNENP atrage
suspendarea de drept a notarului public din exerciţiul funcţiei.
(12)Camera în a cărei rază teritorială se află judecătoria în circumscripţia căreia a fost numit
şi, după caz, Camera în care notarul public îşi desfăşura activitatea la data încetării sau
suspendării calităţii au obligaţia înregistrării modificării intervenite în desfăşurarea activităţii
notarului public în RNENP, în termen de două luni de la emiterea ordinului ministrului
justiţiei de încetare sau de suspendare a calităţii de notar public.
(13)În situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), notarul public îşi începe activitatea numai după
înregistrarea în RNENP Retragerea licenţei de funcţionare atrage suspendarea de drept a
notarului public până la acordarea unei noi licenţe de funcţionare.
(14)În situaţiile prevăzute la alin. (8), notarul public îşi începe activitatea numai după
înregistrarea în RNENP. Retragerea licenţei de funcţionare atrage suspendarea de drept a
notarului public până la acordarea unei noi licenţe de funcţionare.
(15)Procedura înregistrării în RNENP, precum şi procedura acordării sau, după caz,
retragerii licenţei de funcţionare se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

1.2.5. Încetarea şi suspendarea din funcţia de notar public

Art. 41
(1)Calitatea de notar public încetează:
a)prin renunţarea scrisă la calitatea de notar public;
b)în cazul constatării incapacităţii de muncă, în condiţiile legii;
c)în caz de neexercitare a funcţiei, fără justificare, o perioadă neîntreruptă de cel puţin 6 luni;
d)prin excluderea din profesie, dispusă ca sancţiune disciplinară, în condiţiile prezentei legi;
e)în cazul văditei incapacităţi profesionale, constatată în urma controlului exercitat în
condiţiile prezentei legi;
f)când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea sau amânarea aplicării
pedepsei pentru săvârşirea unei infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru
săvârşirea cu intenţie a unei alte infracţiuni;
g)în cazul în care notarul public nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 22 alin. (1)
lit. a)-g);
h)în cazul constatării, în condiţiile prevăzute la art. 42 alin. (3), a unei boli psihice
ireversibile;
i)prin deces.
 (2)În cazul prevăzut la alin. (1) lit. f), instanţa de judecată comunică de îndată
compartimentului de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei şi Uniunii copia certificată
a hotărârii judecătoreşti definitive de condamnare.
(3)Notarul public poate fi menţinut în activitate în cazul în care, pentru o infracţiune
săvârşită din culpă, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, suspendarea executării pedepsei,
s-a aplicat pedeapsa amenzii sau acesta a beneficiat de amnistie ori graţiere înainte de
începerea executării pedepsei şi se apreciază că fapta săvârşită nu a adus atingere prestigiului
profesiei.
(4)Încetarea funcţiei de notar public se constată sau se dispune, după caz, de ministrul
justiţiei, la propunerea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, la cererea notarului public
sau din oficiu.
(5)La încetarea calităţii de notar public, Camera are obligaţia de a ridica de îndată
sigiliile, registrele şi arhiva. Registrele şi arhiva se vor prelua, în următoarea ordine, de
către:
a)notarul public asociat;
b)un alt notar public din circumscripţia aceleiaşi judecătorii sau, în lipsă, din circumscripţia
aceleiaşi Camere, în cazul în care notarul public a cărui funcţie a încetat îşi desfăşura
activitatea într-un birou notarial individual;
c)Cameră, în cazul în care arhiva nu poate fi preluată de un notar public.
(6)În cazul în care Camera este împiedicată să îşi exercite atribuţiile prevăzute la alin. (1)-
(5), aceasta poate solicita sprijinul organelor de ordine publică.
Art. 42
(1)Notarul public este suspendat din funcţie:
a)în caz de incompatibilitate;
b)pe perioada interdicţiei de a-şi exercita funcţia, dispusă în condiţiile legii sau ca măsură
disciplinară;
c)în caz de nedepunere a situaţiei statistice lunare la termenul stabilit prin hotărârea
Consiliului Uniunii, timp de două luni consecutiv;
d)pentru neachitarea integrală, în termen de două luni de la scadenţă, a obligaţiilor băneşti
profesionale, până la depunerea situaţiilor statistice şi/sau achitarea debitului şi a penalităţilor
aferente acestuia;
e)în caz de incapacitate temporară de muncă;
f)în cazul concediului pentru creşterea şi îngrijirea copilului, în condiţiile legii;
g)în cazul în care împotriva notarului public s-a luat măsura arestării preventive sau a
arestului la domiciliu, până la încetarea măsurii;
h)la cererea formulată în scris;
i)când suferă de o boală psihică, ce îl împiedică să îşi exercite funcţia în mod corespunzător,
în condiţiile stabilite de regulament;
j)în cazul prevăzut la art. 40 alin. (7).

(2)În cazul prevăzut la alin. (1) lit. g), instanţa de judecată comunică de îndată
compartimentului de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei şi Uniunii copia certificată a
hotărârii judecătoreşti definitive prin care s-a dispus măsura arestării preventive a notarului
public.
(3)După expirarea perioadei prevăzute la alin. (1) lit. i), Camera, pe baza unei noi expertize,
poate hotărî încetarea suspendării şi repunerea în funcţie a notarului, prelungirea acesteia sau,
dacă boala este ireversibilă, propune încetarea din funcţie, potrivit legii.
(4)La suspendarea din exerciţiul funcţiei, notarului public îi revine obligaţia predării de îndată
Camerei a sigiliilor, registrelor şi, după caz, a arhivei, în vederea păstrării pe perioada
suspendării.
(5)Suspendarea încetează dacă au dispărut împrejurările care au determinat-o.
(6)În cazul suspendării din funcţia de notar, termenul de suspendare începe să curgă de la data
încheierii procesului-verbal de preluare a sigiliilor şi închidere a registrelor.
Art. 43
Suspendarea şi încetarea suspendării se dispun prin ordin de ministrul justiţiei, la propunerea
Biroului executiv al Consiliului Uniunii, la cererea notarului public sau din oficiu.
Art. 44
Pentru motive justificate, Camera va desemna, în condiţiile prevăzute de regulamentul de
aplicare a prezentei legi, un notar public pentru îndeplinirea atribuţiilor notarului public
absent sau, după caz, a notarului public aflat în situaţiile prevăzute la art. 89.
Art. 45
(1)Evidenţa notarilor publici, lucrările privind numirea în funcţie, modificările intervenite în
desfăşurarea activităţii, încetarea calităţii de notar public, precum şi cele privind organizarea
şi funcţionarea profesiei se realizează, în plan teritorial, de către Camere, iar la nivel
naţional, de către Uniune şi compartimentul de specialitate din Ministerul Justiţiei.
(2)Uniunea are obligaţia de a comunica, de îndată, Ministerului Justiţiei certificatele de
înregistrare a numirii în funcţia de notar public, precum şi a sediului biroului notarial
individual sau asociat, deciziile Colegiilor directoare ale Camerelor de asociere şi încetare a
asocierii notarilor publici care au sediul biroului în circumscripţia aceleiaşi judecătorii,
precum şi, la cerere, orice alte acte privind organizarea şi funcţionarea birourilor notarilor
publici.
(3)Ordinele ministrului justiţiei privind numirea în funcţia de notar public, modificările
intervenite în desfăşurarea activităţii, precum şi încetarea calităţii de notar public se
comunică Uniunii, care are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru a fi comunicate de
îndată Camerei, acesteia revenindu-i obligaţia comunicării, sub luare de dovadă, notarului
public.
Art. 46
Până la data de 31 martie a fiecărui an, Consiliul Uniunii are obligaţia să întocmească tabloul
anual al notarilor publici şi să îl publice în Monitorul Oficial al României, Partea I. Tabloul
anual al notarilor publici se actualizează permanent, pe baza datelor furnizate de către
Camere, se comunică Ministerului Justiţiei şi se postează pe pagina de internet a Uniunii.
1.2.6. Camera Notarilor Publici
Art. 47
(1)În circumscripţia fiecărei curţi de apel funcţionează câte o Cameră, cu personalitate
juridică.
(2)Sediul fiecărei Camere este prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.
La nivelul fiecărui judeţ din circumscripţia Camerei funcţionează cel puţin un sediu secundar
al acesteia. Camera are ştampilă proprie, care cuprinde cel puţin denumirea Camerei şi stema
României, iar în cazul sediilor secundare se menţionează şi denumirea judeţului în care
funcţionează sediul secundar.
(3)Din Cameră fac parte toţi notarii publici care funcţionează în circumscripţia acesteia.
(4)Organele de conducere ale Camerei sunt:
a)Adunarea generală a Camerei;
b)Colegiul director al Camerei;
c)preşedintele Colegiului director al Camerei.
(5)Colegiul director este format dintr-un preşedinte, care este şi preşedintele Camerei, un
vicepreşedinte, care este şi vicepreşedintele Camerei, şi 3-7 membri. Colegiul director al
Camerei este ales de Adunarea generală a Camerei, în condiţiile stabilite prin statutul
Uniunii, pentru un mandat de 4 ani, dintre notarii publici care funcţionează în acea Cameră.
(6)Alegerea în funcţiile de conducere ale Camerei se face numai prin vot secret, în condiţiile
prevăzute de statut.
(7)Preşedintele şi membrii Colegiului director al Camerei primesc indemnizaţie al cărei
cuantum este stabilit de Adunarea generală a Camerei.
(8)În perioada în care Uniunea este autorizată ca operator al Arhivei Electronice de Garanţii
Reale Mobiliare, Camerele dobândesc de drept calitatea de agent al Arhivei Electronice de
Garanţii Reale Mobiliare. În vederea exercitării acestei calităţi, Camerele pot depune o
cerere în acest sens la Ministerul Justiţiei, pentru a obţine acordul de a opera în arhivă.
Art. 48
(1)Pe lângă Camere se pot constitui şi pot funcţiona curţi de arbitraj.
(2)Curtea de arbitraj este o instituţie permanentă de arbitraj, neguvernamentală, fără
personalitate juridică, independentă în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, care funcţionează
pe lângă Camera Notarilor Publici şi care îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii.
(3)Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii de arbitraj, precum şi organele de
conducere ale acesteia se aprobă de Camere, pe baza regulamentului-cadru aprobat de
Consiliul Uniunii.
(4)Activitatea curţilor de arbitraj de pe lângă Camere se desfăşoară conform prevederilor
Codului de procedură civilă, republicat, cu modificările ulterioare, Regulamentului de
organizare şi funcţionare şi Regulilor de procedură arbitrală stabilite de către Camere în baza
regulamentului-cadru aprobat de Consiliul Uniunii.
(5)Normele cu privire la onorariile arbitrilor şi la taxele arbitrale se aprobă de către Colegiul
director al Camerei.
(6)Taxele arbitrale vor fi folosite în scopul susţinerii cheltuielilor legate de soluţionarea
litigiilor, plata cheltuielilor de secretariat, onorariile arbitrilor şi documentarea acestora,
precum şi orice cheltuială necesară funcţionării Curţii de arbitraj.
(7)Curtea de arbitraj poate soluţiona numai litigii izvorâte din actele şi procedurile notariale.
(8)Dispoziţiile alin. (1)-(7) se completează cu dispoziţiile referitoare la arbitrajul
instituţionalizat din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările ulterioare.
Art. 49
Preşedintele Colegiului director al Camerei are următoarele atribuţii:
a)reprezintă Camera în raporturile cu terţii;
b)desemnează notarul public care va elibera, în condiţiile legii, certificatul european de
moştenitor, în situaţia în care arhiva succesorală a notarului public care a emis actul se află
în administrarea Camerei;
c)desemnează, la cerere sau din oficiu, în cazuri excepţionale, un notar public care să
asigure funcţionarea unui alt birou de notar public;
d)angajează personalul de specialitate şi auxiliar, în numărul şi în structura stabilite de
Colegiul director al Camerei;
e)coordonează şi conduce compartimentele prevăzute în structura organizatorică a
Camerei;
f)convoacă şi conduce şedinţele Colegiului director al Camerei şi ale Adunării generale a
Camerei;
g)ordonanţează cheltuielile bugetare ale Camerei;
h)aprobă, la cererea părţilor, transferul dosarului succesoral;
i)îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege, regulament, statut şi de actele
normative cu caracter intern.
Art. 50
(1)Colegiul director al Camerei are următoarele atribuţii:
a)sprijină INR în organizarea examenului pentru dobândirea calităţii de notar stagiar;
b)stabileşte birourile notariale în care se va efectua pregătirea practică a notarilor stagiari;
c)urmăreşte pregătirea teoretică şi practică a notarilor stagiari;
d)înlocuieşte, la cerere sau din oficiu, biroul notarial în care se efectuează pregătirea
practică;
e)propune Adunării generale a Camerei actualizarea numărului de notari publici şi a
numărului de posturi destinate schimbărilor de sedii;
f)propune Consiliului Uniunii numărul de locuri destinate dobândirii calităţii de notar
stagiar;
g)întocmeşte documentarea juridică şi asigură consultarea şi informarea curentă a
notarilor publici;
h)ţine evidenţa veniturilor şi cheltuielilor Camerei şi a contribuţiei membrilor săi;
i)stabileşte comisia de inventariere şi lichidare a birourilor notariale, în caz de suspendare
sau încetare;
j)poate acorda sprijin şi ajutor material notarilor publici, în cazuri justificate;
k)desemnează un membru al Colegiului director al Camerei sau un alt notar public din
cadrul Camerei ce urmează să efectueze menţiunile privind revocarea, anularea,
rectificarea actelor notariale aflate în arhiva Camerei;
l)aprobă, la propunerea preşedintelui, organigrama şi statul de funcţii ale personalului de
specialitate şi administrativ al Camerei;
m)organizează, la cererea notarului public, vânzarea la licitaţie a bunurilor în vederea
 lichidării de către notar a pasivului succesoral, în condiţiile stabilite prin regulamentul
aprobat de Consiliul Uniunii;
n)îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege, regulament, statut şi actele normative
cu caracter intern.

(2)În îndeplinirea atribuţiilor sale, Colegiul director al Camerei emite decizii executorii.
Art. 51
Adunarea generală a Camerei are următoarele atribuţii:
a)alege şi revocă Colegiul director al Camerei şi Comisia de cenzori, în condiţiile stabilite
prin statut;
b)alege şi revocă reprezentantul sau reprezentanţii Camerei, după caz, şi supleantul acestora
în Consiliul Uniunii, în condiţiile stabilite prin statut, cu respectarea normei de reprezentare
prevăzute de prezenta lege;
c)alege şi revocă reprezentantul Camerei în Consiliul de disciplină, în condiţiile stabilite prin
statut;
d)alege şi propune membrul în Consiliul de administraţie al Casei de Asigurări;
e)aprobă anual raportul de activitate şi descărcarea de gestiune ale preşedintelui şi Colegiului
director al Camerei;
f)aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli al Camerei şi execuţia bugetară;
g)aprobă strategia de dezvoltare şi politica de investiţii a Camerei;
h)stabileşte indemnizaţiile membrilor organelor alese;
i)aprobă regulamentele interne ale Camerei;
j)alege membrii comisiilor de organizare a alegerilor organelor de conducere la nivelul
Camerelor şi al Uniunii, în condiţiile regulamentelor proprii;
k)alege reprezentanţii Camerei conform normei de reprezentare la Congres;
l)acordă şi retrage, la propunerea Colegiului director al Camerei, titlul onorific de preşedinte
de onoare notarilor publici care au deţinut calitatea de preşedinte al Colegiului director al
Camerei;
m)aprobă actualizarea numărului de notari publici şi a numărului de posturi destinate
schimbărilor de sedii, pe care o înaintează Consiliului Uniunii;
n)îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege, regulament, statut şi de actele normative
cu caracter intern.
Art. 52
Mandatul organelor alese la nivelul Camerelor începe la data de 1 ianuarie a anului
calendaristic următor celui în care s-au organizat alegerile.

1.2.7. Uniunea Naţională a Notarilor Publici

Art. 53
(1)Notarii publici din România sunt constituiţi la nivel naţional în Uniunea Naţională a
Notarilor Publici, unica organizaţie profesională înfiinţată prin lege, cu personalitate
juridică, de interes public, cu patrimoniu şi buget propriu.
(2)Uniunea are sediul în municipiul Bucureşti şi are ştampilă proprie, care cuprinde cel puţin
denumirea Uniunii şi stema României.
(3)Pentru realizarea obiectivelor din domeniile sale de activitate, Uniunea are
următoarele funcţii:
a)de strategie, prin transmiterea de propuneri la elaborarea de către Ministerul Justiţiei a
strategiilor în domeniul notarial;
b)de reglementare a activităţii, prin reglementări terţiare specifice, prin care se asigură, în
conformitate cu strategia adoptată, punerea în aplicare a legislaţiei în domeniul notarial şi
realizarea cadrului juridic subsidiar specific;
c)de reprezentare pe plan intern şi internaţional a notarilor publici;
d)de îndrumare, sprijin şi control al notarilor publici, în aplicarea corectă a prevederilor
legale în domeniul notarial;
e)de administrare a patrimoniului propriu.
(4)În exercitarea funcţiilor care îi revin, Uniunea poate colabora cu autorităţile şi instituţiile
publice, cu alte persoane juridice de drept public sau privat, române ori străine, pentru
realizarea unor obiective de interes comun, corespunzătoare domeniului său de activitate.
(5)Statutul aprobat de Congresul de constituire al Uniunii este actul constitutiv al acesteia.
(6)Modificarea şi completarea Statutului Uniunii între congrese se fac de către Consiliul
Uniunii, după consultarea Adunărilor generale ale Camerelor.
(7)Organele de conducere ale Uniunii sunt:
a)Congresul;
b)Consiliul Uniunii;
c)Biroul executiv al Consiliului Uniunii;
d)preşedintele Uniunii,
(8)În organele de conducere ale Uniunii pot fi aleşi notarii publici în funcţie, cu o vechime
efectivă în profesie de cel puţin 8 ani la data alegerii.
(9)Membrii Colegiului director al Camerei nu pot fi membri ai Consiliului Uniunii. Fac
excepţie preşedintele Camerei, care, potrivit art. 56, face parte de drept din Consiliul
Uniunii, şi vicepreşedintele Camerei sau un alt membru desemnat în acest sens, numai în
situaţia în care îl reprezintă pe preşedinte.
(10)Mandatul organelor alese ale Uniunii începe la data de 1 ianuarie a anului calendaristic
următor celui în care s-au organizat alegerile.
Art. 54
(1)Congresul este constituit din reprezentanţii notarilor publici, aleşi de Adunarea generală a
fiecărei Camere, potrivit normei de urî reprezentant la 10 notari publici în funcţie, la care se
adaugă membrii Consiliului Uniunii, precum şi vicepreşedinţii Colegiilor directoare ale
Camerelor.
(2)În situaţia în care nu sunt aleşi ca reprezentanţi ai Camerei la Congres, membrii
Consiliului de disciplină, ai Comisiei de cenzori şi ai Consiliului de administraţie al Casei de
răspundere civilă a notarilor publici participă fără drept de vot la lucrările Congresului.

(3)Congresul se întruneşte în sesiuni ordinare şi extraordinare.

(4)Congresul se întruneşte în sesiune ordinară, de regulă, anual şi în sesiune extraordinară, la
cererea Consiliului Uniunii sau a Camerelor, dacă aceasta reprezintă cel puţin o treime din
 numărul notarilor publici.
(5)Convocarea Congresului se face de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii cu cel
puţin 60 de zile înainte de data stabilită, prin înştiinţarea în scris a Camerelor şi prin
publicarea într-un ziar central a datei, locului şi ordinii de zi. Colegiile directoare ale
Camerelor sunt obligate să comunice data, locul de desfăşurare a Congresului şi ordinea de
zi a acestuia tuturor notarilor publici în funcţie din Cameră.
(6)Camerele sunt obligate să comunice Uniunii lista nominală cu delegaţii la Congres, de
regulă, cu cel puţin 15 zile înainte de Congres.
(7)Congresul este legal constituit în prezenţa a două treimi din numărul delegaţilor săi şi
adoptă hotărâri cu majoritatea simplă a delegaţilor prezenţi.
(8)Delegaţii la Congres au libertatea să îşi exprime votul ţinând cont de strategia şi interesele
profesiei.
(9)Congresul notarilor publici are, după caz, următoarele atribuţii:
a)adoptă, prin hotărâre, completarea sau modificarea Statutului Uniunii şi a Statutului Casei
de Asigurări a Notarilor Publici, cu excepţia modificărilor adoptate între congrese de către
Consiliul Uniunii, în condiţiile art. 53 alin. (6);
b)adoptă Codul deontologic al notarilor publici, completările şi modificările care i se aduc în
condiţiile stabilite prin statut;
c)validează, prin hotărâre, alegerea reprezentanţilor Camerelor şi a supleanţilor acestora în
Consiliul Uniunii, în condiţiile stabilite prin statut;
d)validează, prin hotărâre, alegerea, dintre membrii Consiliului Uniunii, a preşedintelui şi
vicepreşedinţilor, în condiţiile stabilite prin statut;
e)validează, prin hotărâre, alegerea membrilor Consiliului de disciplină, în condiţiile stabilite
prin statut;
f)dezbate probleme profesionale de interes general şi adoptă, cu majoritate simplă, rezoluţii
cu privire la problemele dezbătute;
g)aprobă raportul Consiliului Uniunii şi al Comisiei de cenzori, execuţia bugetară şi
descărcarea de gestiune;
h)îndeplineşte orice alte atribuţii date în competenţa sa prin lege, regulament sau statut.
(10)Hotărârile şi rezoluţiile cu caracter normativ intern, administrativ-organizatoric sunt
obligatorii pentru notarii publici.
(11)Congresul poate delega unele dintre atribuţiile sale Consiliului Uniunii, în condiţiile
stabilite prin statut.
(12)Procedura privind convocarea, organizarea şi desfăşurarea Congresului se stabileşte prin
statut.
Art. 55
(1)În cadrul Uniunii se constituie şi funcţionează:
a)Institutul Notarial Român;
b)Casa de răspundere civilă a notarilor publici;

c)Casa de Pensii a Notarilor Publici;

d)Centrul Naţional de Administrare a Registrelor Naţionale Notariale;
e)Comisia de cenzori;
f)Consiliul de disciplină;
g)Corpul de control;
h)Redacţia Buletinului Notarilor Publici;
i)comisiile de specialitate ale Consiliului Uniunii;
j)aparatul de specialitate şi administrativ;
k)Registrul naţional de evidenţă a notarilor publici, în care se înregistrează notarii publici şi
formele în care aceştia îşi exercită profesia.

(2)La nivelul Uniunii se pot înfiinţa şi alte organisme potrivit legii, statutului profesiei sau
actelor normative cu caracter intern.
Art. 56
(1)Consiliul Uniunii este constituit din reprezentanţii fiecărei Camere, aleşi potrivit
următoarei norme de reprezentare:
a)un reprezentant, pentru Camerele cu până la 200 de notari publici în funcţie;
b)2 reprezentanţi, pentru Camerele care au între 201 şi 400 de notari publici în funcţie;
c)3 reprezentanţi, pentru Camerele care au peste 400 de notari publici în funcţie.

(2)Odată cu alegerea reprezentanţilor, Camerele aleg şi supleanţii acestora. Supleanţii

înlocuiesc de drept reprezentanţii Camerelor în Consiliul Uniunii, ori de câte ori aceştia nu îşi
pot exercita mandatul.
(3)Procedura alegerii reprezentaţilor şi supleanţilor Camerelor în Consiliul Uniunii, precum şi
numărul supleanţilor se stabilesc prin statut.
(4)Preşedinţii Camerelor fac parte de drept din Consiliul Uniunii, cu drept de vot.
(5)Dintre membrii Consiliului Uniunii se aleg preşedintele şi 3 vicepreşedinţi, în condiţiile
stabilite prin statut. După alegerea preşedintelui şi a celor 3 vicepreşedinţi, supleanţii acestora
devin membri ai Consiliului Uniunii. Funcţiile de preşedinte, de prim-vicepreşedinte şi de
vicepreşedinte sunt incompatibile cu funcţiile de preşedinte al Camerei sau reprezentant în
Consiliul Uniunii.
(6)Dintre cei 3 vicepreşedinţi, Consiliul Uniunii alege un prim-vicepreşedinte, în condiţiile
stabilite prin statut.
(7)Durata mandatului membrilor Consiliului Uniunii, al preşedintelui, prim-vicepreşedintelui
şi al vicepreşedinţilor este de 4 ani.
(8)Reprezentanţii Camerelor în Consiliul Uniunii, precum şi preşedintele, prim-
vicepreşedintele şi vicepreşedinţii Consiliului beneficiază de indemnizaţie şi de alte drepturi
stabilite prin acte normative interne.
(9)Consiliul Uniunii se convoacă, de regulă, trimestrial în şedinţe ordinare sau, ori de câte ori
este nevoie, în şedinţe extraordinare, de către preşedinte. Consiliul Uniunii este legal
constituit în prezenţa a două treimi din numărul membrilor săi şi adoptă hotărâri cu votul
majorităţii simple a membrilor prezenţi, în caz de egalitate de voturi, votul preşedintelui este
decisiv în adoptarea hotărârii.
Art. 57
(1)Consiliul Uniunii are, în principal, următoarele atribuţii:
a)propune ministrului justiţiei actualizarea numărului de posturi de notar public şi posturile
destinate concursului de schimbări de sedii;
b)aprobă numărul de locuri destinate dobândirii calităţii de notar stagiar, cu consultarea
Colegiilor directoare;
c)propune ministrului justiţiei aprobarea regulamentului privind condiţiile de desfăşurare a
examenelor de dobândire a calităţii de notar public;
d)propune ministrului justiţiei onorariile minimale pentru actele şi procedurile
notariale îndeplinite în exercitarea funcţiei de către notarii publici, având în vedere
următoarele criterii:
1.timpul şi volumul de muncă solicitată pentru îndeplinirea actului sau procedurii;
2.natura, noutatea şi dificultatea actului sau procedurii;
3.obţinerea de date şi informaţii suplimentare sau conlucrarea cu experţi ori cu alţi
specialişti impusă de natura, obiectul, complexitatea şi dificultatea actului;
4.constrângerile de timp în care notarul este obligat de împrejurările actului sau
procedurii să acţioneze pentru a asigura servicii legale performante;
5.termenele de arhivare a actelor şi procedurilor notariale;
6.locul îndeplinirii actului sau procedurii;
7.răspunderea notarului public, prin raportare şi la valoarea actului sau procedurii;
e)stabileşte cotele de contribuţie ale birourilor notarilor publici la Cameră, precum şi cele ale
Camerelor la Uniune, potrivit statutului acesteia;
f)reprezintă Uniunea, prin preşedintele Consiliului Uniunii, în raporturile cu terţii, pe plan
intern şi internaţional;
g)adoptă modificările sau completările la Statutul Casei de Asigurări a Notarilor Publici şi al
Casei de Pensii a Notarilor Publici;
h)aprobă modificările şi completările Statutului Uniunii între congrese, după consultarea
Adunărilor generale ale Camerelor;
i)soluţionează contestaţiile împotriva hotărârilor Consiliului de disciplină;
j)adoptă, modifică şi completează Regulamentul Consiliului de disciplină;
k)adoptă, modifică şi completează Regulamentul de organizare şi funcţionare al INR;
l)organizează, la nivel naţional, programe care vizează alinierea practicilor notariale la
exigenţele internaţionale;
m)adoptă uzanţele profesionale potrivit Codului civil, republicat, cu modificările ulterioare;
n)aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli, execuţia bugetară şi descărcarea anuală de gestiune
a preşedintelui;
o)stabileşte, prin hotărâre, indemnizaţiile reprezentanţilor Camerelor în Consiliul Uniunii, a
preşedintelui, prim-vicepreşedintelui şi vicepreşedinţilor Consiliului Uniunii, precum şi ale
membrilor Comisiei de cenzori, Consiliului de disciplină, Consiliului de administraţie al
Casei de răspundere civilă a notarilor publici, organelor de conducere ale INR şi
indemnizaţiile membrilor altor organisme constituite la nivelul Uniunii;

p)acordă ordine, medalii şi titluri, în condiţiile stabilite prin statut;

q)aprobă sponsorizările şi mecenatele;
r)acordă ajutoare notarilor publici, în limita sumelor aprobate în acest scop prin bugetul de
venituri şi cheltuieli;
s)îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de legislaţia în vigoare, statutul profesiei sau de actele
normative cu caracter intern.

(2)Consiliul Uniunii poate să delege Biroului executiv unele atribuţii ale sale, în condiţiile
prevăzute de statut.
Art. 58
(1)Biroul executiv este organul executiv al Consiliului Uniunii, cu activitate permanentă şi
de legătură cu Camerele, şi se compune din 9 membri: preşedintele, prim-vicepreşedintele,
vicepreşedinţii şi 5 membri, aleşi de Consiliul Uniunii dintre membrii săi.
(2)Preşedintele Uniunii este şi preşedintele Consiliului Uniunii şi al Biroului executiv al
Consiliului Uniunii.
(3)Biroul executiv al Consiliului Uniunii se întruneşte lunar în şedinţă ordinară şi, ori de câte
ori este nevoie, în şedinţe extraordinare, la convocarea preşedintelui.
(4)În îndeplinirea atribuţiilor sale, Biroul executiv al Consiliului Uniunii emite decizii
executorii.
(5)Biroul executiv al Consiliului Uniunii funcţionează legal în prezenţa majorităţii
membrilor săi şi adoptă decizii cu majoritatea simplă a voturilor celor prezenţi.
(6)Biroul executiv al Consiliului Uniunii are următoarele atribuţii principale:
a)asigură activitatea permanentă a Consiliului Uniunii;
b)propune ministrului justiţiei numirea în funcţie a notarului public, schimbarea sediului
biroului notarial, asocierea şi încetarea asocierii, suspendarea şi încetarea suspendării din
funcţia de notar public, revocarea ori încetarea calităţii de notar public;
c)pregăteşte proiectele de documente care vor fi prezentate spre dezbatere şi aprobare
Consiliului Uniunii;
d)elaborează proiectul raportului anual al activităţii Uniunii;
e)elaborează proiectul de buget anual al Uniunii, asigură gestionarea curentă a patrimoniului,
urmăreşte întocmirea bilanţului financiar-contabil şi executarea bugetului;
f)asigură execuţia bugetară şi urmăreşte realizarea resurselor bugetului Uniunii;
g)organizează serviciile proprii ale Uniunii şi aprobă organigrama şi statul de funcţii ale
personalului de specialitate şi administrativ al Uniunii;
h)aprobă organigrama, statul de funcţii şi coordonează activitatea tuturor entităţilor înfiinţate
în cadrul Uniunii;
i)aprobă proiectul de buget anual, execuţia bugetară şi descărcarea de gestiune a entităţilor
înfiinţate în cadrul Uniunii;
j)acordă, suspendă şi retrage birourilor notariale, la cerere sau din oficiu, licenţa de
funcţionare;
k)analizează raportul Consiliului de disciplină al Uniunii şi propune măsurile ce se impun;
l)analizează sinteza controlului profesional administrativ întocmită de corpul de control al
Uniunii şi propune măsurile ce se impun;
m)rezolvă conflictele de competenţă dintre notarii publici din Camere diferite;
n)coordonează activitatea de creare şi funcţionare a sistemului şi reţelelor de informatizare
între Uniune şi Camere, precum şi la nivelul birourilor notariale, potrivit programelor proprii
şi celor derulate în cooperare cu notariatele europene;
o)coordonează atât activitatea Centrului Naţional de Administrare a Registrelor Naţionale
Notariale, denumit în continuare CNARNN, cât şi registrele naţionale notariale privind
evidenţa actelor şi procedurilor notariale şi adoptă actele normative necesare funcţionării
acestora;
p)soluţionează, la solicitarea preşedintelui Uniunii, sesizările formulate împotriva notarilor
publici sau împotriva Camerelor;
q)acceptă donaţiile şi legatele făcute Uniunii;
r)asigură ducerea la îndeplinire a hotărârilor Congresului şi ale Consiliului Uniunii şi
supraveghează executarea acestor hotărâri de către Camere şi notarii publici, adoptând
decizii corespunzătoare;
s)îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege, regulament, statut şi de actele normative cu
caracter intern.
Art. 59
(1)Preşedintele, prim-vicepreşedintele şi vicepreşedinţii Consiliului Uniunii sunt şi
preşedintele, prim-vicepreşedintele şi vicepreşedintele Uniunii,
(2)Preşedintele Uniunii este şi preşedintele Consiliului Uniunii şi are următoarele
atribuţii:
a)reprezintă Uniunea pe plan intern în raporturile cu autorităţile publice din România, cu
organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale, cu cele profesionale, iar în plan extern,
cu organizaţiile naţionale şi internaţionale ale notarilor publici şi oriunde va fi invitat oficial
în calitate de preşedinte;
b)ordonanţează cheltuielile bugetare ale Uniunii; preşedintele poate delega această atribuţie
prim-vicepreşedintelui;
c)convoacă şi conduce şedinţele Congresului, Consiliului Uniunii şi ale Biroului executiv al
Consiliului Uniunii;
d)angajează personalul de specialitate şi administrativ al Uniunii, cu respectarea
organigramei şi statului de funcţii, aprobate de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii;
e)exercită, în condiţiile legii, acţiunea disciplinară împotriva notarilor publici;
f)îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege, regulament, statut şi alte acte normative.
(3)În absenţă, preşedintele este înlocuit de prim-vicepreşedinte, iar dacă acesta din urmă
lipseşte, de unul dintre vicepreşedinţii delegaţi în acest sens de preşedinte.
(4)Prim-vicepreşedintele şi vicepreşedinţii reprezintă Uniunea, în limitele mandatului
acordat de preşedinte.
Art. 60
(1)În cadrul Uniunii funcţionează Casa de răspundere civilă a notarilor publici, cu
personalitate juridică, în condiţiile stabilite prin statutul acesteia, aprobat de Consiliul
Uniunii.

(2)Contractul de răspundere civilă a notarilor publici este obligatoriu şi se realizează prin

casa de răspundere civilă constituită în acest scop.

(3)Notarii publici au obligaţia să încheie contractul de răspundere civilă înainte de începerea

activităţii.

(4)Limita minimă a valorii garantate de răspundere civilă şi nivelul cuantumului contribuţiei

se stabilesc anual de către Consiliul Uniunii.

Art. 61
(1)În cadrul Uniunii se înfiinţează, se organizează şi funcţionează INR, entitate de interes
public, cu personalitate juridică, în condiţiile stabilite prin statutul propriu, aprobat de
Consiliul Uniunii.
(2)INR asigură perfecţionarea activităţii notariale, pregătirea profesională iniţială şi, după
caz, continuă a notarilor publici şi a notarilor stagiari, a altor specialişti, a personalului de
specialitate al birourilor notariale, al Camerelor şi al Uniunii, având dreptul de a elibera
diplome sau certificate de absolvire recunoscute de instituţiile publice şi private abilitate.
(3)INR are sediul în municipiul Bucureşti, are ştampilă care cuprinde denumirea sa şi stema
României şi siglă proprie. INR se înfiinţează, se organizează şi funcţionează în baza
prezentei legi, fără îndeplinirea altor formalităţi.
(4)Statutul INR, Regulamentul de organizare şi funcţionare a acestuia, precum şi
modalităţile de formare profesională iniţială sau, după caz, continuă a notarilor publici şi a
notarilor stagiari, a personalului de specialitate al birourilor notariale, al Camerelor şi al
Uniunii se aprobă prin hotărâre a Consiliului Uniunii.
(5)INR organizează, la solicitarea Consiliului Uniunii, examenul de definitivat, concursul de
admitere în funcţia de notar public pentru persoanele care au cel puţin 6 ani vechime într-o
funcţie de specialitate juridică, în condiţiile legii şi ale regulamentului de organizare şi
desfăşurare a acestora, aprobat de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii.
(6)INR organizează, la solicitarea Consiliului Uniunii, şi concursul de schimbare de sediu, în
condiţiile legii şi ale regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului, aprobat de
către Consiliul Uniunii.
(7)INR organizează, la solicitarea Consiliului Uniunii, examenul sau, după caz, concursul de
dobândire a calităţii de notar stagiar, în condiţiile legii şi ale regulamentului de organizare şi
desfăşurare a acestuia, aprobat de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii.
Art. 62
(1)În vederea administrării registrelor prevăzute la art. 164, în cadrul şi sub autoritatea
Uniunii se înfiinţează, se organizează şi funcţionează CNARNN, ca entitate cu personalitate
juridică, în condiţiile stabilite prin regulamentul propriu, aprobat de Biroul executiv al
Consiliului Uniunii.
(2)CNARNN asigură administrarea, organizarea şi funcţionarea registrelor naţionale
notariale prevăzute la art. 164, precum şi a altor activităţi stabilite prin regulamentul propriu.
(3)CNARNN are sediul în municipiul Bucureşti. CNARNN are sigiliu propriu, care cuprinde
denumirea sa şi stema României, şi siglă proprie şi se înfiinţează, se organizează şi
funcţionează, fără îndeplinirea altor formalităţi, în baza prevederilor prezentei legi.
(4)Costurile privind verificările şi înscrierile în registrele prevăzute la art. 164 vor fi
suportate de părţile interesate, iar tarifele privind înscrierea şi verificarea în registre se vor
 stabili de către Biroul executiv al Consiliul Uniunii.
(5)În cazul în care înscrierile şi verificările în registrele prevăzute la art. 164 se solicită de
către instituţiile publice, acestea se vor efectua cu scutire de tarif.
(6)Tarifele pentru înscriere sau verificare în registre se vor putea încasa de către notarii
publici de la părţi şi se vor vira CNARNN în baza facturilor emise de către acesta.
(7)Fondurile acumulate de CNARNN vor fi utilizate pentru dezvoltarea instituţiei notarului
public, pentru securizarea actului notarial şi pentru perfecţionarea profesională a corpului de
notari publici.
(8)Regulamentul de organizare şi funcţionare a CNARNN, precum şi orice alte măsuri
necesare organizării şi funcţionării acestuia se aprobă prin decizie a Biroului executiv al
Consiliului Uniunii, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 63
(1) În scopul stabilirii şi acordării pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale ale notarilor
publici se înfiinţează, sub autoritatea Uniunii, Casa de Pensii a Notarilor Publici, denumită în
continuare Casa de pensii, instituţie autonomă, de interes public, cu personalitate juridică.
(2)Sistemul de pensii prevăzut de prezenta lege este obligatoriu pentru notarii publici membri
ai Uniunii.
(3)Notarii publici pot contribui şi la sistemul public de pensii, în condiţiile legii.
(4) Organizarea şi funcţionarea Casei de pensii, contribuabilii la sistemul propriu de pensii,
persoanele asigurate, contribuţiile asiguraţilor, perioadele de contribuţie, categoriile de pensii,
calculul pensiilor, categoriile de ajutoare financiare, emiterea deciziilor de pensionare, căile
de atac împotriva deciziilor emise de Casa de pensii şi altele asemenea se stabilesc prin lege
specială. Casa de pensii are sediul în municipiul Bucureşti şi se înfiinţează în baza prezentei
legi şi se organizează şi funcţionează în baza legii speciale, fără îndeplinirea altor formalităţi.

1.3. Drepturile şi îndatoririle notarilor publici

1.3.1. Drepturile notarilor publici
Art. 64
(1)Notarii publici îşi exercită funcţia şi se bucură de stabilitate în funcţie, neputând fi mutaţi
în altă localitate fără acordul lor.
(2)Pentru asigurarea secretului profesional, actele şi lucrările cu caracter profesional aflate
asupra notarului public sau în biroul său sunt inviolabile, acestea putând fi verificate sau
ridicate numai în condiţiile legii şi în conformitate cu prevederile Codului de procedură
penală, cu modificările şi completările ulterioare.
(3)Contactul profesional dintre notarul public şi clientul său nu poate fi interzis sau restrâns.
Art. 65
(1)În cazul în care clientul se află în stare de arest sau detenţie, administraţia locului de arest
ori detenţie are obligaţia de a lua, cu prioritate, toate măsurile necesare pentru a permite
contactul de îndată al notarului public cu clientul şi respectarea drepturilor prevăzute de lege.
(2)În cauzele penale, notarul public poate fi audiat ca martor numai în cazurile şi condiţiile
prevăzute expres de Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 66
(1)Notarul public are următoarele drepturi;
1.să primească onorariu pentru fiecare act sau procedură notarială îndeplinită, în condiţiile
legii;
2.să aleagă şi să fie ales în organele de conducere ale Uniunii şi ale Camerelor, în
condiţiile prevăzute în statut;
3.să se adreseze organelor Uniunii şi ale Camerelor şi să primească informaţiile solicitate
în condiţiile stabilite prin statut sau actele normative interne;
4.să poarte însemnele Uniunii şi ale Camerelor;
5.să beneficieze de concediu de odihnă, anual, în condiţiile stabilite prin statut;
6.să beneficieze de drepturile de asigurări sociale pe baza contribuţiei la sistemul
asigurărilor sociale de stat şi/sau la sistemul privat, în condiţiile legii;
7.să aibă acces la toate datele care privesc organizarea administrativă a activităţii
notariale, atât la nivelul Camerelor, cât şi al Uniunii;
8.să adere individual la Uniunea Internaţională a Notariatului;
9.să participe, la cerere, la şedinţele organelor Camerelor şi ale Uniunii, atunci când are
un interes propriu, în vederea susţinerii acestuia;
10.să beneficieze de sprijin financiar în caz de întrerupere a activităţii biroului din cauza
incapacităţii temporare de muncă;
11.să beneficieze, la cerere, de asistenţă juridică din partea Uniunii, prin personalul de
specialitate, în cauzele care au legătură cu activitatea profesională;
12.să participe la manifestări profesionale organizate în ţară şi străinătate;
13.să beneficieze de orice alte drepturi prevăzute de lege şi statut.

(2)Notarul public îşi poate face cunoscute datele profesionale atât cu privire la persoana sa,
cât şi cu privire la locul unde îşi exercită funcţia, în condiţiile stabilite prin statutul profesiei.
Art. 67
(1)Notarii publici au dreptul la onorariu pentru fiecare act sau procedură notarială îndeplinită,
în conformitate cu art. 57 alin. (1) lit. d).
(2)Prin excepţie de la dispoziţiile art. 57 alin. (1) lit. d), la propunerea Consiliului Uniunii,
ministrul justiţiei poate stabili acte şi proceduri notariale pentru care onorariul se stabileşte
liber, între notarul public şi solicitant.
Art. 68
Notarul public are dreptul la concediu de odihnă de 30 de zile lucrătoare, în condiţiile
stabilite prin statut. Notarul publicare obligaţia de a înştiinţa Camera în circumscripţia căreia
îşi desfăşoară activitatea în legătură cu perioada în care va efectua concediul de odihnă.
Art. 69
Exercitarea profesiei de notar public este incompatibilă cu:
a)desfăşurarea unei activităţi salarizate, cu excepţia:
1.activităţii şi funcţiei didactice universitare/de învăţământ superior şi de cercetare
ştiinţifică;
2.activităţii literar-artistice şi publicistice;
 3.activităţii de creaţie tehnico-ştiinţifică;
4.calităţii de deputat sau senator ori de consilier în consiliile judeţene sau locale, pe
durata mandatului;
5.calităţii de membru în organele de conducere sau în alte organisme ale Uniunii, ale
Camerelor ori în alte organizaţii interne şi internaţionale la care Uniunea sau Camerele
sunt afiliate ori cu care colaborează;
6.calităţii de membru într-un consiliu de administraţie;
7.calităţii de membru în cadrul unei asociaţii sau fundaţii;
b)exercitarea unei funcţii publice sau de demnitate publică, alta decât cea prevăzută la lit. a)
pct. 4;
c)exercitarea unei funcţii de judecător, procuror, magistrat-asistent sau grefier;
d)exercitarea profesiei de avocat, consilier juridic, executor judecătoresc sau practician în
insolvenţă;
e)desfăşurarea directă de activităţi de producţie, comerţ sau alte activităţi de prestări de
servicii;
f)calitatea de administrator sau de preşedinte al unui consiliu de administraţie al unei
societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.

1.3.2. Îndatoririle şi răspunderile notarilor publici

Art. 70
Notarul public şi personalul biroului notarial au obligaţia să păstreze secretul profesional cu
privire la actele şi faptele despre care au luat cunoştinţă în cadrul activităţii lor, chiar şi după
încetarea funcţiei, respectiv după încetarea raporturilor de muncă, cu excepţia cazurilor în
care legea sau părţile interesate îi eliberează de această obligaţie.
Art. 71
(1)Notarul public nu poate absenta de la birou mai mult de 5 zile lucrătoare consecutive, fără
a informa Camera din care face parte şi fără a asigura funcţionarea arhivei biroului, în
condiţiile legii.
(2)În cazul nerespectării dispoziţiilor alin. (1), Camera Notarilor Publici poate delega, după
caz, un alt notar public pentru îndeplinirea atribuţiilor notarului public absent, în condiţiile
prevăzute de Statutul Uniunii.
Art. 72
(1)Notarul public are următoarele obligaţii:
a)să respecte dispoziţiile legii, ale regulamentelor, ale Statutului Uniunii, Statutului Casei de
Asigurări a Notarilor Publici şi ale Codului deontologic al notarilor publici;
b)să respecte hotărârile organelor alese ale Uniunii, ale Camerelor, precum şi ale comisiilor
de specialitate sau ale altor entităţi create la nivelul Uniunii, să îndeplinească sarcinile ce i-
au fost încredinţate şi să acţioneze pentru realizarea scopului Uniunii;
c)să participe la şedinţele organelor de conducere din care face parte;
d)să participe la şedinţele Adunărilor generala ale Camerelor;
e)să participe la manifestări profesionale organizate de Uniune, de Camere şi de alte
organizaţii interne şi internaţionale având scopuri şi principii similare;
f)să păstreze faţă de terţi confidenţialitatea dezbaterilor, opiniilor şi voturilor exprimate în
cadrul organelor de conducere;
g)să aibă un comportament demn în exercitarea funcţiei;
h)să îşi perfecţioneze continuu pregătirea profesională, participând la programe de pregătire
profesională organizate de INR, potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare aprobat
de Consiliul Uniunii;
i)să asigure pregătirea profesională a notarilor stagiari repartizaţi de către Colegiul director al
Camerei, precum şi a personalului angajat;
j)în termenele prevăzute în statut să achite contribuţiile profesionale, să comunice Camerei
din care face parte şi Uniunii situaţia statistică lunară prevăzută în statut;
k)să îşi declare domiciliul fiscal în România.

(2)Cheltuielile profesionale efectuate în condiţiile alin. (1) sunt deductibile, în condiţiile

legii.
(3)Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) lit. h) privind obligativitatea participării la programe de
pregătire profesională organizate de INR se aplică şi personalului de specialitate al birourilor
notariale, în condiţiile prevăzute de regulament.
Art. 73
Răspunderea civilă a notarului public poate fi angajată în condiţiile legii civile, pentru
încălcarea obligaţiilor sale profesionale, atunci când acesta a cauzat cu vinovăţie sub forma
relei-credinţe un prejudiciu, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă.
Art. 74
Răspunderea disciplinară a notarului public intervine pentru următoarele abateri:
a)încălcarea competenţei generale, materiale şi teritoriale stabilite prin lege;
b)nerespectarea dispoziţiilor, deciziilor şi hotărârilor organelor de conducere ale Uniunii şi
ale Camerelor, emise în condiţiile legii;
c)nerespectarea normelor şi instrucţiunilor privind metodologia de lucru cu registrele
naţionale notariale administrate de CNARNN;
d)îndeplinirea, în mod repetat, a actelor şi procedurilor notariale, cu nerespectarea
dispoziţiilor legale prevăzute pentru valabilitatea actului sau procedurii notariale în cauză,
ori îndeplinirea acestora cu încălcarea dispoziţiilor art. 9;
e)întârzierea nejustificată sau neglijenţa în efectuarea lucrărilor;
f)lipsa nejustificată de la birou, în mod repetat;
g)comportament şi atitudine necorespunzătoare în exercitarea activităţii profesionale;
h)orice manifestare de natură a aduce atingere prestigiului profesiei săvârşită în exerciţiul
funcţiei ori în legătură cu aceasta sau în afara exerciţiului funcţiei;
i)neachitarea integrală şi la scadenţă a contribuţiilor profesionale, precum şi a contribuţiei de
răspundere civilă, conform contractului de răspundere civilă;

j)sustragerea sau refuzul de a se supune controlului profesional administrativ;

k)încălcarea obligaţiilor legale cu privire la păstrarea secretului profesional;
l)folosirea ori acceptarea, în orice mod, direct sau indirect, a mijloacelor neloiale de atragere
a clientelei, aşa cum sunt definite în Codul deontologic al notarilor publici;
m)desfăşurarea unor activităţi incompatibile cu calitatea de notar public, potrivit legii;
n)refuzul nejustificat sau neglijenţa în efectuarea şi comunicarea operaţiunilor prevăzute de
lege pentru funcţionarea sistemului informatizat al Camerei şi al Uniunii;
o)nerespectarea dispoziţiilor legale cu privire la stabilirea, încasarea şi, după caz, virarea
impozitelor, tarifelor şi onorariilor;
p)nedepunerea la termen a situaţiei statistice şi a altor date solicitate de Cameră sau de
Uniune;
q)refuzul nejustificat de a întocmi un act notarial în afara sediului biroului notarial, iar în
cazuri temeinic justificate, şi în afara programului normal de lucru;
r)neîndeplinirea obligaţiei de a participa la formele de pregătire profesională continuă
organizate prin INR, la intervalele de timp stabilite prin regulament;
s)neîndeplinirea obligaţiei de a participa la formele de pregătire profesională, dispusă în
condiţiile art. 77 alin. (2);
ş)nerespectarea dispoziţiilor Codului deontologic al notarilor publici;
t)absenţe nejustificate de la Adunările generale şi de la acţiunile organizate de Colegiul
director al Camerei sau organele de conducere ale Uniunii;
ţ)nerespectarea dispoziţiilor art. 42 alin. (3) şi/sau continuarea activităţii după aplicarea
sancţiunii suspendării din exerciţiul funcţiei;
u)refuzul nejustificat de a îndeplini actele şi procedurile repartizate de preşedintele Camerei
din care face parte.
Art. 75
(1)Acţiunea disciplinară se exercită de ministrul justiţiei, de preşedintele Uniunii sau de
Colegiul director al Camerei şi se judecă de Consiliul de disciplină din cadrul Uniunii.
(2)Acţiunea disciplinară se exercită numai după efectuarea cercetării prealabile de către
inspectori din cadrul Ministerului Justiţiei sau, după caz, din cadrul Uniunii ori de către
Colegiul director al Camerei.
(3)În cadrul cercetării prealabile, citarea celui în cauză este obligatorie, acesta fiind
îndreptăţit să ia cunoştinţă de conţinutul dosarului de cercetare disciplinară şi să îşi
formuleze apărarea. Neprezentarea sau refuzul celui cercetat de a formula apărări nu
împiedică finalizarea cercetării.
(4)Consiliul de disciplină funcţionează ca organ de jurisdicţie la nivel naţional, în baza
regulamentului aprobat de Consiliul Uniunii. Consiliul de disciplină este compus din câte un
reprezentant al fiecărei Camere, ales de Adunarea generală a Camerei. Mandatul membrilor
Consiliului de disciplină este de 4 ani şi începe la data de 1 ianuarie a anului calendaristic
următor validării acestora de către Congres. Membrii Consiliului de disciplină pot fi numai
notari publici cu o vechime de minimum 10 ani într-o funcţie de specialitate juridică, dar nu
mai puţin de 5 ani în funcţia de notar public.
(5)Ministrul justiţiei sau, după caz, preşedintele Uniunii ori Colegiul director al Camerei, pe
baza rezultatului cercetării prealabile, formulează acţiunea disciplinară pe care o înaintează
Consiliului de disciplină în termen de 60 de zile de la data primirii rezultatului cercetării
prealabile.
(6)Consiliul de disciplină citează părţile şi, în cazul în care constată că sunt necesare
verificări suplimentare, poate solicita ministrului justiţiei sau, după caz, preşedintelui
Uniunii ori Colegiului director al Camerei completarea cercetării disciplinare. Completarea
cercetării prealabile se face în termen de 60 de zile de la primirea solicitării de completare.
(7)Acţiunea disciplinară se soluţionează printr-o hotărâre motivată, care se comunică părţilor
şi Camerei în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea cel cercetat, în termen de 10
zile de la pronunţare.
(8)Hotărârea prin care se soluţionează acţiunea disciplinară cuprinde, în principal,
următoarele:
a)descrierea faptei care constituie abatere disciplinară şi încadrarea juridică a acesteia;
b)temeiul de drept al aplicării sancţiunii;
c)motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de notarul public;
d)sancţiunea aplicată şi motivele care au stat la baza aplicării acesteia;
e)calea de atac şi termenul în care hotărârea poate fi atacată;
f)instanţa competentă să judece calea de atac.
(9)Prevederile alin. (8) se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă,
republicat, cu modificările ulterioare, privind cuprinsul hotărârii.
(10)Împotriva hotărârii, notarul public, respectiv titularii acţiunii disciplinare prevăzuţi la
alin. (1) pot face contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul Uniunii.
(11)Contestaţia se soluţionează de Consiliul Uniunii prin hotărâre. În cazul în care acţiunea
disciplinară a fost exercitată de preşedintele Uniunii sau de Colegiul director al Camerei,
preşedintele Uniunii sau, după caz, reprezentanţii Camerei respective în Consiliul Uniunii nu
vor participa la soluţionarea contestaţiei. Hotărârea prin care se soluţionează contestaţia
poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Bucureşti. Recursul poate fi declarat de notarul
public, respectiv de titularii acţiunii disciplinare prevăzuţi de lege, în termen de 15 zile de la
comunicare. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti este definitivă.
(12)Hotărârea prin care notarul public a fost sancţionat disciplinar, rămasă definitivă, se
comunică, de îndată, de către Uniune sau, după caz, de către instanţa de judecată
compartimentului de specialitate din Ministerul Justiţiei şi Camerei în a cărei circumscripţie
îşi desfăşoară activitatea notarul public.
(13)Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 6 luni de la data luării la cunoştinţă
a săvârşirii abaterii, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârşirii acesteia.
(14)Curgerea termenului de prescripţie pentru promovarea acţiunii disciplinare se suspendă
dacă împotriva notarului public s-a înregistrat o plângere penală având ca obiect săvârşirea
aceleiaşi fapte, până la soluţionarea procesului penal. Dacă după introducerea acţiunii
disciplinare a fost înregistrată o plângere penală având ca obiect săvârşirea aceleiaşi fapte,
acţiunea disciplinară se suspendă până la soluţionarea procesului penal.
Art. 76
(1)Verificarea sesizărilor referitoare la buna reputaţie a notarilor publici în funcţie se face de
către inspectori din cadrul Ministerului Justiţiei sau al Uniunii, din oficiu sau la solicitarea
ministrului justiţiei, respectiv a preşedintelui Uniunii sau a Colegiului director al Camerei.
(2)Raportul de inspecţie întocmit în urma verificărilor privind buna reputaţie se comunică
notarului public care face obiectul sesizării, în termen de 15 zile de la întocmire, în vederea
formulării de obiecţiuni.
(3)Raportul de inspecţie prevăzut la alin. (2) împreună cu obiecţiunile formulate se
înaintează Consiliului de disciplină din cadrul Uniunii. Pe baza raportului şi a obiecţiunilor
formulate, Consiliul de disciplină adoptă hotărârea privind constatarea îndeplinirii sau a
neîndeplinirii de către notarul public a condiţiei de bună reputaţie ori, dacă apreciază că
obiecţiunile sunt întemeiate, dispune, în scris şi motivat, retrimiterea raportului în vederea
completării verificărilor, cu arătarea în mod expres a aspectelor ce trebuie completate.
Hotărârea prin care se constată neîndeplinirea condiţiei de bună reputaţie cuprinde şi
propunerea de încetare a calităţii, în temeiul art. 41 alin. (1) lit. g).
(4)Hotărârea Consiliului de disciplină, însoţită de actele care au stat la baza acesteia, se
comunică de îndată ministrului justiţiei, preşedintelui Consiliului Uniunii şi notarului public.
(5)Hotărârea Consiliului de disciplină poate fi atacată cu contestaţie la Consiliul Uniunii în
termen de 15 zile de la comunicare. Împotriva hotărârii Consiliului Uniunii se poate formula
contestaţie la Secţia de contencios administrativa Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15
zile de la comunicare.
(6)Hotărârea definitivă prin care se constată neîndeplinirea condiţiei de bună reputaţie se
comunică ministrului justiţiei, în vederea emiterii ordinului de încetare a calităţii.
Art. 77
(1)Sancţiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea abaterii disciplinare
săvârşite şi sunt următoarele:
a)avertisment scris;
b)amendă de la 5.000 lei la 40.000 lei;
c)suspendarea notarului public din exerciţiul funcţiei pe o durată de cel mult 6 luni;
d)excluderea notarului public din profesie.

(2)În cazul abaterilor prevăzute la art. 74 lit. a), d), e), k), n), r) şi s), Consiliul de disciplină
poate dispune şi obligarea notarului public sancţionat să urmeze, în termen de 3 luni de la
rămânerea definitivă a hotărârii prin care acesta a fost sancţionat, una dintre formele de
pregătire profesională în cadrul INR.
(3)Hotărârea definitivă constituie titlu executoriu.
(4)Amenda prevăzută la alin. (1) lit. b) se face venit la bugetul Uniunii.

Sarcină de lucru
Prezentați desfășurarea activității notariale.
Bibliografie minimală

 Manuela Tăbăraș, Teoria generală a dreptului II, Organizarea și

administrarea justiției, Ediția a VI-a, Editura Renaissance, București,
2012;
 Legea 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale –
REPUBLICARE, versiune de la: 6 aprilie 2020
 UNITATEA DE ÎNVĂȚARE NR.V

ORGANIZAREA PROFESIEI DE EXECUTOR JUDECĂTORESC

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 4 ore

Cuprins
1. Competența executorului judecătoresc
2. Organizarea activităţii executorilor judecătoreşti
2.1. Organizarea şi funcţionarea birourilor executorilor judecătoreşti
2.2. Camera executorilor judecătoreşti
2.3. Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti
3. Drepturile şi îndatoririle executorului judecătoresc
3.1. Drepturile executorilor judecătoreşti
3.2. Îndatoririle şi răspunderea executorilor judecătoreşti
4. Desfăşurarea activităţii executorilor judecătoreşti
Sarcină de lucru
Bibliografie minimală
Sediul materiei:
Legea 188/2000 privind executorii judecătoreşti – REPUBLICARE, versiune de la: 19
octombrie 2014

1. Competența executorului judecătoresc

Art. 7
Executorul judecătoresc are următoarele atribuţii:
a)punerea în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii;
b)notificarea actelor judiciare şi extrajudiciare;
c)comunicarea actelor de procedură;
d)recuperarea pe cale amiabilă a oricărei creanţe;
e)aplicarea măsurilor asigurătorii dispuse de instanţa judecătorească;
f)constatarea unor stări de fapt în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă;
g)întocmirea proceselor-verbale de constatare, în cazul ofertei reale urmate de consemnarea
sumei de către debitor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă;
h)întocmirea, potrivit legii, a protestului de neplată a cambiilor, biletelor la ordin şi a
cecurilor, după caz;
i)orice alte acte sau operaţiuni date de lege în competenţa lui.
Art. 8
Executorii judecătoreşti îşi îndeplinesc atribuţiile în circumscripţia curţii de apel în raza
căreia se află judecătoria pe lângă care funcţionează, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Art. 9
(1)În cazul prevăzut la art. 7 lit. a) este competent executorul judecătoresc din circumscripţia
curţii de apel în a cărei rază teritorială urmează să se facă executarea, în condiţiile prevăzute
de Codul de procedură civilă.
(2)În cazul prevăzut la art. 7 lit. f) este competent executorul judecătoresc din circumscripţia
curţii de apel în a cărei rază teritorială se va face constatarea.
(3)În celelalte cazuri prevăzute la art. 7 este competent orice executor judecătoresc învestit de
partea interesată, în condiţiile legii.

Art. 10
(1)Executorii judecătoreşti pot fi recuzaţi în cazurile şi în condiţiile prevăzute de Codul de
procedură civilă.

(2)Executorul judecătoresc pentru care este cerută recuzarea poate declara că se abţine.
(3)Partea interesată poate cere instanţei de executare recuzarea executorului judecătoresc
imediat ce a aflat despre una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1), dar numai până la încetarea
executării silite. Încheierea instanţei prin care s-a încuviinţat ori s-a respins abţinerea, precum
şi cea prin care s-a încuviinţat recuzarea nu sunt supuse niciunei căi de atac.

(4)Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai cu apel în termen de 5 zile
de la comunicare.

(5)Încheierea prin care s-a hotărât recuzarea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de
executorul judecătoresc recuzat vor fi păstrate.
Art. 11
(1)Conflictele de competenţă între birourile executorilor judecătoreşti situate în aceeaşi
circumscripţie a unei curţi de apel se soluţionează de acea curte de apel, la sesizarea părţii
interesate.
(2)Când conflictul intervine între birouri de executori judecătoreşti situate în circumscripţii
diferite, competenţa aparţine curţii de apel în a cărei circumscripţie se află biroul executorului
judecătoresc cel dintâi sesizat.
(3)Conflictele de competenţă se soluţionează de urgenţă şi cu precădere.
(4)Instanţa se pronunţa în toate cazurile, motivat, prin încheiere definitivă.

2. Organizarea activităţii executorilor judecătoreşti

2.1. Organizarea şi funcţionarea birourilor executorilor judecătoreşti
Art. 12
(1)Activitatea executorilor judecătoreşti se desfăşoară în cadrul unui birou în care pot
funcţiona unul sau mai mulţi executori judecătoreşti asociaţi, cu personalul auxiliar
corespunzător.
(2)Prin asocierea în cadrul unei societăţi profesionale executorul judecătoresc nu îşi pierde
dreptul la biroul individual.
(3)Executorul judecătoresc sau executorii judecătoreşti asociaţi, titulari ai unui birou, pot
angaja executori judecătoreşti stagiari, alt personal de specialitate, precum şi personal
auxiliar corespunzător, necesar pentru desfăşurarea activităţii biroului.
Art. 13
(1)Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, întocmeşte evidenţa birourilor de
executori judecătoreşti şi lucrările privind numirea şi încetarea funcţiei de executor
judecătoresc.
(2)Numărul executorilor judecătoreşti se stabileşte şi se actualizează anual de ministrul
justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, în
funcţie de cerinţele locale determinate de întinderea teritoriului, de volumul de activitate şi
de numărul locuitorilor, în aşa fel încât la 15.000 de locuitori să revină cel puţin un executor
judecătoresc. Numărul executorilor judecătoreşti din circumscripţia unei instanţe nu va fi
mai mic de 3. De asemenea, la stabilirea numărului executorilor judecătoreşti se va avea în
vedere şi numărul executorilor judecătoreşti stagiari care au promovat examenul de
definitivat.
Art. 14
În circumscripţia unei judecătorii pot funcţiona unul sau mai multe birouri de executori
judecătoreşti, a căror competenţă se întinde pe tot cuprinsul curţii de apel în a cărei rază
teritorială se află judecătoria.
Art. 15
Executor judecătoresc poate fi persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:
a)are cetăţenia română şi domiciliul în România;
b)are capacitatea deplină de exerciţiu;
c)este licenţiată în drept;
d)nu are antecedente penale şi se bucură de o bună reputaţie;
e)cunoaşte limba română;
f)este aptă din punct de vedere medical pentru exercitarea funcţiei;
g)a îndeplinit timp de 2 ani funcţia de executor judecătoresc stagiar şi a promovat examenul
de definitivat sau, după caz, a exercitat timp de 3 ani o funcţie de specialitate juridică şi a
promovat concursul sau examenul de admitere în profesie. Sunt scutite de examen
persoanele care au exercitat timp de 5 ani funcţia de judecător, procuror sau avocat, cu
condiţia să fi promovat examenul de definitivat în profesia din care provin.
Art. 16
(1)Executorul judecătoresc este numit de ministrul justiţiei, în circumscripţia unei
judecătorii, în baza cererii celui interesat şi după verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute
la art. 15.
(2)Tabloul executorilor judecătoreşti se întocmeşte şi se actualizează anual de Consiliul
Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. Tabloul executorilor judecătoreşti se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se transmite instanţelor judecătoreşti.
Art. 17
(1)În termen de 90 de zile de la comunicarea ordinului ministrului justiţiei prin care a fost
numit în funcţie, executorul judecătoresc este obligat să îşi înregistreze numirea la curtea
de apel în a cărei circumscripţie îşi are biroul individual sau constituit în asociere. Pentru
această înregistrare, executorul judecătoresc va prezenta ştampila şi specimenul de
semnătură personale.
(2)Ministrul justiţiei poate, în cazuri temeinic justificate, să prelungească acest termen pe
perioade ce nu pot depăşi 90 de zile fiecare.
(3)Neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. (1) privind înregistrarea la curtea de apel
atrage de drept suspendarea executorului judecătoresc din exerciţiul funcţiei.
(4)Înregistrarea unei cereri de emitere a ordinului ministrului justiţiei de aprobare a asocierii
executorului judecătoresc, urmată de emiterea ordinului ministrului justiţiei de aprobare a
asocierii, întrerupe curgerea termenului.
(5)Înregistrarea unei cereri de suspendare înainte de expirarea termenului prevăzut la alin.
(1) sau (2), urmată de emiterea ordinului ministrului justiţiei de suspendare a executorului
judecătoresc din exerciţiul funcţiei, întrerupe curgerea termenului.

*) Dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 188/2000, republicată, precum şi cu modificările aduse
prin prezenta lege, se aplică şi cazurilor de neîndeplinire a obligaţiei prevăzute la alin. (1) al
 aceluiaşi articol, pentru care nu s-a emis, până la data intrării în vigoare a prezentei legi,
ordinul ministrului justiţiei de revocare din funcţie a executorului judecătoresc.

Art. 18
(1)După numirea în funcţie executorul judecătoresc va depune jurământul în faţa ministrului
justiţiei şi a preşedintelui Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti sau a
reprezentanţilor acestora.
(2)Jurământul are următorul conţinut:
"Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să-mi îndeplinesc cu onoare şi probitate, cu conştiinţă
şi fără părtinire atribuţiile ce-mi revin şi să păstrez secretul profesional. Aşa să-mi ajute
Dumnezeu!"
(3)Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinţei religioase a
executorului judecătoresc. Executorul judecătoresc fără confesiune va depune jurământul fără
formula religioasă, pe conştiinţă şi onoare.
(4)La depunerea jurământului se încheie un proces-verbal în două exemplare, semnate de
persoanele menţionate la alin. (1) şi de cel interesat. Un exemplar al procesului-verbal se
păstrează la grefa curţii de apel şi celălalt exemplar se înmânează executorului judecătoresc
respectiv.
(5)Executorii judecătoreşti intră în exerciţiul funcţiunii numai după depunerea jurământului.
Art. 19
Poate fi executor judecătoresc stagiar cel care:
a)îndeplineşte condiţiile cerute la art. 15 lit. a)-f);
b)a promovat concursul sau examenul de admitere în profesia de executor judecătoresc,
organizat de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, sub coordonarea şi controlul
Ministerului Justiţiei;
c)se află în perioada de stagiu, până la promovarea examenului de capacitate;
d)este angajat într-un birou de executor judecătoresc.
Art. 20
(1)Concursul sau examenul de admitere în profesia de executor judecătoresc se organizează
anual sau ori de câte ori este necesar, de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, sub
coordonarea şi controlul Ministerului Justiţiei.
(2)Data şi locul de desfăşurare a concursului sau examenului se stabilesc prin ordin al
ministrului justiţiei, cu consultarea Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.
Art. 201
(1)Stagiul reprezintă perioada premergătoare dobândirii calităţii de executor judecătoresc şi
are drept scop pregătirea profesională a executorului judecătoresc la începutul exercitării
profesiei.
(2)Durata stagiului este de 2 ani, calculată de la data încheierii contractului individual de
muncă cu un executor judecătoresc.
(3)Colegiul director al fiecărei Camere a executorilor judecătoreşti poate aproba, la cerere,
reducerea perioadei de stagiu la un an pentru executorii stagiari care se remarcă în activitatea
profesională pe baza rezultatelor obţinute la conferinţele de stagiu şi a referatului executorului
judecătoresc îndrumător.
(4)Colegiul director al fiecărei Camere a executorilor judecătoreşti poate aproba, în baza unei
cereri motivate, reducerea perioadei de stagiu pentru executorii stagiari care au intrat în
profesie în temeiul Legii nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea
activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor
financiare nebancare şi care, din motive neimputabile acestora, nu şi-au putut efectua perioada
de stagiu în aplicarea prevederilor art. 22 alin. (1) din lege.

Art. 21
(1)Concursul sau examenul de admitere în profesia de executor judecătoresc şi examenul de
definitivat se vor desfăşura în faţa unei comisii din care fac parte, în mod obligatoriu,
reprezentanţi ai Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, ai Ministerului Justiţiei şi
cadre didactice din învăţământul superior de specialitate.
(2)Condiţiile de desfăşurare a acestor concursuri sau examene se stabilesc prin
regulamentul de aplicare a prezentei legi*), aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.
___
*
) A se vedea Ordinul ministrului justiţiei nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de
punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 6 februarie 2001, cu modificările şi completările
ulterioare.
Art. 22
(1)Executorul judecătoresc este obligat să încheie contract individual de muncă cu
executorul judecătoresc stagiar şi să asigure formarea profesională a acestuia.
(2)Executorul judecătoresc poate delega executorul judecătoresc stagiar să îndeplinească
atribuţiile prevăzute la art. 7 lit. a)-e).
(3)Verificarea formării profesionale şi a condiţiilor de încheiere a contractului
individual de muncă al executorului judecătoresc stagiar este în sarcina Camerei
executorilor judecătoreşti şi se stabileşte prin Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor
Judecătoreşti*).
___
*
) A se vedea Hotărârea Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti nr. 19/2010 pentru
aprobarea Statutului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi al profesiei de
executor judecătoresc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 26
octombrie 2010, cu modificările ulterioare.
Art. 23
(1)Calitatea de executor judecătoresc încetează:
a)la cerere;
b)prin pensionare sau în cazul constatării incapacităţii de muncă, în condiţiile legii;
c)prin desfiinţarea biroului executorului judecătoresc, urmată de neexercitarea fără
justificare de către titularul acestuia a profesiei, în condiţiile legii, într-un alt birou, în termen
de 6 luni;
 d)prin excluderea din profesie, dispusă ca sancţiune disciplinară, în condiţiile prezentei legi;
e)când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea sau amânarea aplicării
pedepsei faţă de executorul judecătoresc;

f)în cazul constatării văditei sale incapacităţi profesionale, exprimată şi prin anularea sau
desfiinţarea irevocabilă de către instanţa de judecată a unui număr de executări silite
reprezentând 10% din dosarele de executare instrumentate sau a unor acte de executare
întocmite în cel mult 20% din dosarele de executare instrumentate într-un an calendaristic;
g)în cazul în care executorul judecătoresc nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 15
lit. a), b), d), e) şi f);
h)prin deces.

(11)Executorul judecătoresc poate fi menţinut în activitate în cazul în care, pentru o

infracţiune săvârşită din culpă, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, suspendarea
executării pedepsei, s-a aplicat pedeapsa amenzii ori acesta a beneficiat de amnistie sau
graţiere înainte de începerea executării pedepsei şi se apreciază că fapta săvârşită nu a adus
atingere prestigiului profesiei.

(2)Încetarea calităţii de executor judecătoresc se constată sau se dispune, după caz, de

ministrul justiţiei, la solicitarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti
sau din oficiu.
Art. 24
Exerciţiul funcţiei de executor judecătoresc se suspendă:
a)în situaţiile prevăzute la art. 49 lit. d) şi la art. 50 alin. (1);
b)în cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 42, precum şi în cazul interdicţiilor
prevăzute de lege;
c)în caz de neplată a contribuţiilor băneşti profesionale, timp de 3 luni de la scadenţa acestora,
până la achitarea lor integrală;
d)în caz de incapacitate temporară de muncă;
e)la cererea executorului judecătoresc, pentru motive întemeiate.
Art. 25
(1)În cazurile prevăzute la art. 24 lit. a), b) şi c) suspendarea se dispune de ministrul justiţiei,
din oficiu sau la cererea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.
(2)În cazul prevăzut la art. 24 lit. d) executorul judecătoresc are obligaţia de a informa de
îndată Camera executorilor judecătoreşti din care face parte, care va solicita ministrului
justiţiei să ia act de această împrejurare.
(3)În cazul prevăzut la art. 24 lit. e) suspendarea se aprobă de ministrul justiţiei, cu avizul
Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.
(4)Suspendarea încetează dacă au dispărut împrejurările care au determinat-o, dispoziţiile
privind luarea măsurii fiind aplicabile în mod corespunzător.
2.2. Camera executorilor judecătoreşti
Art. 26
 (1)În circumscripţia fiecărei curţi de apel funcţionează câte o Cameră a executorilor
judecătoreşti, cu personalitate juridică.
(2)Din Camera executorilor judecătoreşti fac parte toţi executorii judecătoreşti din
circumscripţia curţii de apel respective.
Art. 27
(1)Camera executorilor judecătoreşti este condusă de un colegiu director format dintr-un
preşedinte, un vicepreşedinte şi 3-7 membri.
(2)Colegiul director este ales, potrivit statutului, de adunarea generală a executorilor
judecătoreşti, pentru o perioadă de 3 ani, dintre membrii acelei Camere a executorilor
judecătoreşti.
(3)Preşedintele colegiului director reprezintă Camera executorilor judecătoreşti în
raporturile acesteia cu terţii. El primeşte pentru activitatea depusă o indemnizaţie al cărei
cuantum este stabilit de adunarea generală.
(4)Colegiul director are un secretar salarizat şi personal auxiliar, în numărul şi structura
stabilite de adunarea generală.
Art. 28
Colegiul director al Camerei executorilor judecătoreşti are următoarele atribuţii principale:
a)rezolvă plângerile părţilor împotriva executorilor judecătoreşti şi executorilor
judecătoreşti stagiari, luând măsurile corespunzătoare, pe care le aduce la cunoştinţa
Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti;
b)deleagă, în cazuri excepţionale, pentru o perioadă determinată de cel mult 6 luni, un
executor judecătoresc pentru a asigura funcţionarea unui alt birou de executor
judecătoresc, cu încunoştinţarea preşedintelui Uniunii Naţionale a Executorilor
Judecătoreşti şi a preşedintelui curţii de apel în a cărei circumscripţie urmează să îşi
exercite atribuţiile; delegarea nu poate fi repetată decât după un an, în afara cazului în care
executorul judecătoresc delegat îşi dă acordul;
c)informează Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti în legătură cu activitatea
birourilor executorilor judecătoreşti şi asupra necesarului de executori judecătoreşti şi
executori judecătoreşti stagiari;
d)întocmeşte documentarea juridică şi asigură consultarea şi informarea curentă a
executorilor judecătoreşti;
e)ţine evidenţa veniturilor şi cheltuielilor Camerei executorilor judecătoreşti şi a
contribuţiei membrilor săi;
f)procură datele şi lucrările necesare pentru Buletinul executorilor judecătoreşti şi asigură
difuzarea acestuia;
g)îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de prezenta lege, de regulamentul de aplicare a
acesteia şi de Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

2.3. Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti

Art. 29
(1)Executorii judecătoreşti din România se constituie în Uniunea Naţională a Executorilor
Judecătoreşti, organizaţie profesională cu personalitate juridică, formată din toţi executorii
judecătoreşti numiţi potrivit art. 16.
(2)Organele de conducere ale Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti sunt:
congresul, consiliul şi preşedintele.
(3)Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti este constituit din delegaţi ai
fiecărei Camere a executorilor judecătoreşti, potrivit normei de reprezentare stabilite prin
statut, preşedinţii Camerelor executorilor judecătoreşti şi ceilalţi membri ai Consiliului
Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.
(4)Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti se întruneşte anual la
convocarea consiliului acesteia.
Art. 30
(1)Convocarea Congresului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti se face în
termen de 7 zile de la data hotărârii Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor
Judecătoreşti şi se va ţine în termen de cel puţin o lună şi de cel mult două luni de la data
convocării. Camerele executorilor judecătoreşti vor fi înştiinţate în scris şi prin publicarea
într-un ziar central. Camerele executorilor judecătoreşti sunt obligate să afişeze data
convocării şi ordinea de zi la sediul lor şi la instanţele judecătoreşti din circumscripţia în
care funcţionează.
(2)Camerele executorilor judecătoreşti sunt obligate să îşi aleagă delegaţii cu cel puţin 10
zile înainte de Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.
(3)Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti este legal constituit în
prezenţa a două treimi din numărul membrilor şi adoptă hotărâri cu votul majorităţii
membrilor prezenţi.
(4)În cazul în care nu se realizează cvorumul cerut la alin. (3) se face o nouă convocare a
Congresului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti în aceleaşi condiţii, peste cel
mult o lună. La această convocare Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor
Judecătoreşti este legal constituit prin prezenţa majorităţii delegaţilor. Dacă nici atunci nu
se realizează cvorumul legal, Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti se
amână din nou şi va fi reconvocat de fiecare dată până la realizarea cvorumului prevăzut în
prezentul alineat.
Art. 31
(1)Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti va convoca un congres
extraordinar la cererea unei treimi din numărul membrilor Camerelor executorilor
judecătoreşti sau la cererea majorităţii colegiilor directoare ale Camerelor executorilor
judecătoreşti.
(2)Convocarea congresului extraordinar se face în termen de 7 zile de la data îndeplinirii
condiţiilor prevăzute la art. 30 alin. (4).
(3)Congresul extraordinar se va ţine în cel mult 30 de zile de la data convocării.
Art. 32
(1)Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti are următoarele
atribuţii:
a)adoptă Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi pe cel al Casei de
asigurări;
b)alege preşedintele şi vicepreşedinţii Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor
 Judecătoreşti, precum şi alte organe stabilite prin statut;
c)alege Comisia de cenzori şi Consiliul de conducere ale Casei de asigurări;
d)alege şi revocă membrii Comisiei superioare de disciplină, fiecare Cameră a executorilor
judecătoreşti având dreptul la câte un reprezentant;
e)analizează şi aprobă raportul anual al Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor
Judecătoreşti;
f)aprobă bugetul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi al Casei de asigurări;
g)îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de prezenta lege, de regulamentul de aplicare a
acesteia sau de statut.

(2)Hotărârile Congresului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti sunt obligatorii

pentru toţi membrii acesteia.
Art. 33
(1)Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti este constituit din
reprezentanţi ai fiecărei Camere a executorilor judecătoreşti, potrivit normei de
reprezentare stabilite prin statut, dintre care sunt aleşi de către Congresul Uniunii
Naţionale a Executorilor Judecătoreşti preşedintele şi 2 vicepreşedinţi.
(2)Preşedintele reprezintă Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti în raporturile cu
terţii, pe plan intern şi internaţional.
Art. 34
Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti îndeplineşte următoarele atribuţii:
a)solicită ministrului justiţiei suspendarea, revocarea ori încetarea funcţiei de executor
judecătoresc;
b)aprobă cotele de contribuţie ale birourilor executorilor judecătoreşti la Camera
executorilor judecătoreşti, precum şi pe cele ale Camerelor executorilor judecătoreşti la
Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, potrivit statutului acesteia;
c)propune ministrului justiţiei condiţiile de desfăşurare a concursului sau examenului de
admitere în profesia de executor judecătoresc şi a examenului de definitivat;
d)îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de prezenta lege, de regulamentul de aplicare a
acesteia sau de statut.
Art. 35
(1)În cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti se va organiza şi va funcţiona
o casă de asigurări pentru asigurarea de răspundere civilă a executorilor judecătoreşti, cu
personalitate juridică, în condiţiile stabilite prin statutul propriu aprobat de Congresul
Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.
(2)Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti va înfiinţa şi va administra, în
termen de cel mult un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi*), Registrul
electronic de publicitate a vânzării bunurilor supuse executării silite, ce va funcţiona
ca un sistem informatic prin intermediul căruia toţi executorii judecătoreşti vor
efectua publicitatea la nivel naţional a vânzării bunurilor mobile cu valoare mai
mare de 2.000 de lei şi a bunurilor imobile aflate în procedura de executare silită.
Prin hotărâre a Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti va fi
 stabilită procedura de implementare a sistemului şi de raportare a datelor.
___
*
) Alineatul (2) a fost introdus prin Legea nr. 154/2011 pentru completarea Legii nr.
188/2000 privind executorii judecătoreşti.

3. Drepturile şi îndatoririle executorului judecătoresc

3.1. Drepturile executorilor judecătoreşti
Art. 36
Executorii judecătoreşti îşi exercită personal atribuţiile şi se bucură de stabilitate în funcţie,
neputând fi transferaţi în altă localitate, fără acordul lor, cu excepţia cazurilor prevăzute de
lege.
Art. 37
Activitatea executorului judecătoresc, care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 15 lit.
c), este considerată vechime în funcţie juridică de specialitate.
Art. 38
(1)În exercitarea profesiei executorii judecătoreşti sunt ocrotiţi de lege.
(2)[textul din Art. 38, alin. (2) din capitolul IV, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-feb-2014
de Art. 84 din titlul II din Legea 187/2012]
Art. 39
(1)Executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale şi
maximale stabilite de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a
Executorilor Judecătoreşti. În cazul executării silite a creanţelor având ca obiect plata
unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele:
a)pentru creanţele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din
suma reprezentând valoarea creanţei ce face obiectul executării silite;
b)pentru creanţele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul
maxim este de 5.000 lei plus un procent de până la 3% din suma care depăşeşte 50.000 lei
din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite;
c)pentru creanţele în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei inclusiv, onorariul
maxim este de 5.900 lei plus un procent de până la 2% din suma care depăşeşte 80.000 lei
din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite;
d)pentru creanţele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un
procent de până la 1 % din suma care depăşeşte 100.000 lei din valoarea creanţei ce face
obiectul executării silite.

(2)Ministrul justiţiei va stabili onorarii minimale şi maximale pentru persoanele cu venituri

sub salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, precum şi posibilitatea achitării
acestora în mai multe tranşe.
(3)Executorii judecătoreşti nu pot condiţiona punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti
de plata anticipată a onorariului.
(4)[textul din Art. 39, alin. (4) din capitolul IV, sectiunea 1 a fost abrogat la 15-feb-2013 de
Art. 37, punctul 7. din titlul IV din Legea 76/2012]
(5)
[textul din Art. 39, alin. (5) din capitolul IV, sectiunea 1 a fost abrogat la 15-feb-2013 de
Art. 37, punctul 7. din titlul IV din Legea 76/2012]
Art. 40
Executorul judecătoresc are dreptul la concediu de odihnă, în condiţiile stabilite prin statut.
Art. 41
Executorii judecătoreşti beneficiază de drepturi de asigurări sociale, pe baza contribuţiilor
la sistemele de asigurări sociale, în condiţiile legii.
Art. 42
Exercitarea funcţiei de executor judecătoresc este incompatibilă cu:
a)activitatea salarizată în cadrul altor profesii, exceptând activitatea didactică universitară,
activitatea artistică, literară şi publicistică;
b)calitatea de deputat sau de senator ori de consilier în consiliile judeţene sau locale, pe
durata mandatului;
c)desfăşurarea unor activităţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse;
d)calitatea de asociat într-o societate în nume colectiv, asociat comandidat în societăţile în
comandită simplă sau pe acţiuni, administrator al unei societăţi cu răspundere limitată,
preşedinte al unui consiliu de administraţie, membru al consiliului de conducere, director
general sau director al unei societăţi pe acţiuni, administrator al unei societăţi profesionale.

3.2. Îndatoririle şi răspunderea executorilor judecătoreşti

Art. 43
Executorii judecătoreşti şi personalul birourilor de executori judecătoreşti au obligaţia să
păstreze secretul profesional cu privire la actele şi faptele despre care au luat cunoştinţă în
cadrul activităţii lor, chiar şi după încetarea funcţiei, cu excepţia cazurilor în care legea sau
părţile interesate îi eliberează de această obligaţie.
Art. 44
(1)Executorii judecătoreşti au obligaţia să participe, cel puţin o dată la 3 ani, la programe
de formare profesională continuă organizate de Uniunea Naţională a Executorilor
Judecătoreşti, de camerele executorilor judecătoreşti de pe lângă curţile de apel, de
instituţii de învăţământ superior din ţară sau din străinătate ori la alte forme de
perfecţionare profesională.
(2)Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti aprobă anual, la propunerea camerelor
executorilor judecătoreşti de pe lângă curţile de apel, programul de formare profesională
continuă a executorilor judecătoreşti.
(3)Modul de organizare a activităţilor de formare profesională continuă, precum şi
modalităţile de evaluare a îndeplinirii acestei obligaţii sunt prevăzute de regulamentul de
aplicare a prezentei legi şi de statutul profesiei.
Art. 45
(1)Răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată, în condiţiile legii
civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligaţiilor sale profesionale.
(2)Asigurarea de răspundere profesională a executorului judecătoresc se realizează prin
 Casa de asigurări constituită în acest scop, potrivit art. 35 alin. (1).
Art. 46
Este interzis executorilor judecătoreşti să dobândească direct sau prin persoane interpuse,
pentru ei sau pentru alţii, bunurile ce au făcut obiectul activităţii de executare silită.
Art. 47
Răspunderea disciplinară a executorului judecătoresc intervine pentru următoarele abateri:
a)nerespectarea secretului profesional;
b)încălcarea incompatibilităţilor şi interdicţiilor prevăzute de lege;
c)săvârşirea unor fapte care aduc atingere onoarei, probităţii profesionale ori bunelor
moravuri;
d)neîndeplinirea obligaţiilor privind formarea profesională a executorilor judecătoreşti
stagiari, angajaţi pe bază de contract;
e)întârzierea sistematică şi neglijenţa în efectuarea lucrărilor;
f)absenţa nejustificată de la birou;
g)omisiunea de a efectua publicitatea vânzării prin Registrul electronic de publicitate a
vânzării bunurilor supuse executării silite, conform prevederilor art. 35 alin. (2).
Art. 48
(1)Acţiunea disciplinară se exercită de ministrul justiţiei sau de Colegiul director al
Camerei executorilor judecătoreşti şi se judecă de Consiliul de disciplină al acesteia,
format din 3 membri aleşi de adunarea generală a Camerei executorilor judecătoreşti, pe o
perioadă de 3 ani.
(2)Pentru suspendarea din funcţie sau excluderea din profesie este obligatorie cercetarea
prealabilă, care se efectuează de inspectori generali din cadrul direcţiei de specialitate din
Ministerul Justiţiei sau de Colegiul director al Camerei executorilor judecătoreşti.
(3)Audierea celui în cauză este obligatorie, acesta fiind îndreptăţit să ia cunoştinţă de
conţinutul dosarului şi să-şi formuleze apărarea.
(4)Consiliul de disciplină al Camerei executorilor judecătoreşti citează părţile şi pronunţă
o hotărâre motivată care se comunică acestora.
(5)Împotriva hotărârii Consiliului de disciplină al Camerei executorilor judecătoreşti
părţile pot face contestaţie, în termen de 15 zile de la comunicare, la Comisia superioară de
disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, care judecă în complet de 5
membri. Hotărârea Comisiei superioare de disciplină este definitivă şi poate fi atacată cu
contestaţie la curtea de apel.

(6)Procedura judecării abaterilor disciplinare se stabileşte prin regulamentul de aplicare a

prezentei legi.
Art. 49
Sancţiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea faptelor şi constau în:
a)mustrare;
b)avertisment;
c)amendă de la 500 lei la 3.000 lei, care se face venit la bugetul Camerei executorilor
judecătoreşti în a cărei rază teritorială este situat biroul executorului judecătoresc respectiv.
 Neachitarea amenzii în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii prin
care s-a stabilit sancţiunea disciplinară atrage suspendarea de drept din funcţie a executorului
judecătoresc până la achitarea sumei. Hotărârea definitivă constituie titlu executoriu;
d)suspendarea din funcţie pe o durată de la o lună la 6 luni;
e)excluderea din profesie.
Art. 50
(1)În cazul în care împotriva executorului judecătoresc s-a luat măsura arestării preventive
ori a arestului la domiciliu sau în cazul în care s-a dispus în primă instanţă condamnarea ori
amânarea aplicării pedepsei, ministrul justiţiei, din oficiu sau la propunerea Consiliului
Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, va lua măsura suspendării din funcţie a
acestuia până la soluţionarea procesului penal, potrivit legii.

(2)Ministrul justiţiei dispune excluderea din profesie a executorului judecătoresc condamnat

în condiţiile prevăzute la art. 23 alin. (1) lit. e), începând cu data rămânerii definitive a
hotărârii judecătoreşti de condamnare.
Art. 51
În caz de suspendare sau excludere din profesie ştampila, legitimaţia, registrele şi lucrările
executorului judecătoresc suspendat sau exclus vor fi depuse, în termen de 5 zile, sub luare
de semnătură, la Camera executorilor judecătoreşti în a cărei rază teritorială este situat biroul
acestuia. Camera executorilor judecătoreşti are obligaţia de a asigura continuarea lucrărilor
neexecutate.

4. Desfăşurarea activităţii executorilor judecătoreşti

Art. 52
(1)Executarea silită şi celelalte acte care sunt de competenţa executorului judecătoresc se
îndeplinesc la cerere, dacă legea nu dispune altfel.
(2)Toate actele efectuate de executorul judecătoresc se redactează în limba română.
(3)Persoanele interesate care nu vorbesc sau nu înţeleg limba română au dreptul să ia
cunoştinţă de cuprinsul actului prin intermediul unui interpret sau traducător.
Art. 53
(1)În îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor sale, executorul judecătoresc va întocmi
încheieri, procese-verbale şi alte acte de procedură, cu formele şi în termenele prevăzute de
lege.

(2)[textul din Art. 53, alin. (2) din capitolul V a fost abrogat la 15-feb-2013 de Art. 37,
punctul 10. din titlul IV din Legea 76/2012]
(3)La cerere, în termen de cel mult 5 zile, executorul va elibera copii de pe actele întocmite în
îndeplinirea atribuţiilor sale oricărei persoane care justifică un interes.
Art. 54
Executorul judecătoresc îşi îndeplineşte atribuţiile cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, a
statutului profesiei şi a regulamentului de aplicare a prezentei legi, precum şi ale Codului de
procedură civilă şi ale altor legi aplicabile în materie.
Art. 55
(1)Actele privind executarea silită se îndeplinesc la sediul biroului executorului judecătoresc,
în timpul programului de lucru afişat în mod corespunzător sau la locul efectuării executării.
(2)În cazul în care întocmirea unui act nu suferă amânare din motive obiective, acesta va
putea fi îndeplinit şi în afara programului de lucru.
Art. 56
(1)Refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini atribuţiile prevăzute la art. 7 lit. b)-i) se
motivează, dacă părţile stăruie în cererea de îndeplinire a acestora, în termen de cel mult 5 zile
de la data refuzului.

(2)În cazul refuzului nejustificat de îndeplinire a atribuţiilor prevăzute la alin. (1), partea
interesată poate introduce plângere, în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoştinţă de
acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul biroul executorului
judecătoresc.

(3)Judecarea plângerii se face cu citarea părţilor.

(4)Hotărârea judecătoriei este supusă numai apelului.

(5)Executorul judecătoresc este obligat să se conformeze hotărârii judecătoreşti rămase

definitivă.

(6)[textul din Art. 56, alin. (6) din capitolul V a fost abrogat la 01-feb-2014 de Art. 84 din
titlul II din Legea 187/2012]
Art. 57
Actele îndeplinite de executorii judecătoreşti, care prezintă erori materiale sau omisiuni
vădite, vor fi îndreptate sau completate de către aceştia, la cerere sau din oficiu, cu citarea
părţilor, dacă lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greşelilor sau completarea
omisiunilor. Cererea de îndreptare a erorii materiale sau de completare se va soluţiona de
urgenţă. Despre îndreptarea sau completarea efectuată se face menţiune pe toate exemplarele
actului.
Art. 58
(1)La cererea părţii de a i se elibera un duplicat al actului original biroul executorului
judecătoresc care a întocmit acel act va elibera duplicatul în termen de cel mult 5 zile.
(2)În textul duplicatului se reproduce, cuvânt cu cuvânt, cuprinsul actului. În locul
semnăturilor originale se menţionează numele şi prenumele fiecărui semnatar.
(3)Duplicatul are aceeaşi forţă probantă ca şi originalul.
Art. 59
În cazul îndeplinirii atribuţiilor prevăzute la art. 7 lit. d) raporturile dintre executorul
judecătoresc şi client sunt supuse, prin asemănare, regulilor mandatului. Remiterea de către
client a înscrisului original constatator al creanţei constituie mandat de încasare a acesteia.
Art. 60
(1)Actele executorilor judecătoreşti sunt supuse, în condiţiile legii, controlului instanţelor
judecătoreşti competente.
(2)Activitatea executorilor judecătoreşti este supusă controlului profesional, în condiţiile
prezentei legi.
Art. 61
Cei interesaţi sau vătămaţi prin actele de executare pot formula contestaţie la executare, în
condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
Art. 62
(1)Controlul profesional se exercită de Ministerul Justiţiei, prin inspectori generali de
specialitate, şi de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, prin consiliul său de
conducere, şi va avea în vedere:
a)organizarea şi funcţionarea camerelor executorilor judecătoreşti şi a birourilor executorilor
judecătoreşti;
b)calitatea actelor şi lucrărilor efectuate de executorii judecătoreşti;
c)comportarea executorilor judecătoreşti în raporturile de serviciu, cu autorităţile publice şi
cu persoanele fizice şi juridice.

(2)Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti poate delega Colegiului director

al Camerei executorilor judecătoreşti exercitarea controlului prevăzut la alin. (1) lit. b) şi c) în
circumscripţia sa.
Art. 63
(1)Biroul executorului judecătoresc va avea arhivă şi registratură proprii.
(2)Arhiva activităţii executorilor judecătoreşti este proprietatea statului, se păstrează, se
conservă şi se predă în condiţiile legii.
(3)Secretariatul va efectua operaţiuni privind primirea, înregistrarea şi expedierea
corespondenţei, înregistrarea şi îndosarierea actelor, păstrarea registrelor, precum şi alte
lucrări cu caracter auxiliar necesare pentru buna desfăşurare a activităţii executorului
judecătoresc.
Art. 64
Activitatea de arhivă şi de secretariat a birourilor executorilor judecătoreşti se reglementează
prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
Art. 65
Birourile de executori judecătoreşti trebuie să ţină evidenţa financiar-contabilă, potrivit legii.
 Sarcină de lucru
Caracterizați activitatea executorului judecătoresc

Bibliografie minimală

 Manuela Tăbăraș, Teoria generală a dreptului II, Organizarea și

administrarea justiției, Ediția a VI-a, Editura Renaissance, București,
2012;
 Legea 188/2000 privind executorii judecătoreşti – REPUBLICARE,
versiune de la: 19 octombrie 2014
 UNITATEA DE ÎNVĂȚARE NR.VI

ORGANIZAREA PROFESIEI DE PRACTICIAN ÎN INSOLVENȚĂ

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 4 ore

Cuprins
1. Forme de exercitare a profesiei
1.1. Cabinetul individual
1.2. Societatea profesională cu răspundere limitată
2. Dobândirea calităţii de practician în insolvenţă
3. Suspendarea şi încetarea calităţii de practician în insolvenţă
4. Drepturile şi obligaţiile profesionale ale practicienilor în insolvenţă
5. Organizarea şi funcţionarea Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din
România
5.1. Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România
5.2. Organele de conducere centrale ale UNPIR
5.3. Conducerea filialelor UNPIR
5.4. Organele jurisdicţionale de disciplină ale UNPIR
6. Înregistrare şi publicitate
6.1. Tabloul UNPIR
6.2. Registrul formelor de organizare
7. Răspunderea disciplinară
8. Infracţiuni
Sarcină de lucru
Bibliografie minimală
Sediul materiei:
 Legea 254/2007 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, versiune de la:
13 septembrie 2007

1. Forme de exercitare a profesiei

Art. 4
(1)Practicienii în insolvenţă compatibili îşi pot exercita profesia în cabinete individuale,
societăţi profesionale cu răspundere limitată (SPRL) şi întreprinderi unipersonale cu
răspundere limitată sau pot avea calitatea de colaboratori ori angajaţi ai uneia dintre formele
de exercitare a profesiei.
(2)Un practician în insolvenţă compatibil îşi poate exercita activitatea într-o singură formă de
organizare a profesiei şi va putea avea calitatea de asociat într-o singură societate profesională
sau întreprindere profesională unipersonală, cu excepţia constituirii de filiale ale societăţii
profesionale cu răspundere limitată (SPRL), în care este partener.
(3)Practicienii în insolvenţă cu studii juridice beneficiază de vechime în specialitate.

1.1. Cabinetul individual

Art. 5
(1)Cabinetul individual se constituie pe baza deciziei practicianului în insolvenţă compatibil şi
se înregistrează în Registrul formelor de organizare.

(2)Bunurile constituite de practicianul în insolvenţă ca aport la cabinetul său se supun

regulilor patrimoniului profesional de afectaţiune.
(3)Cabinetele individuale se pot asocia, prin contract, în scopul exercitării în comun a
profesiei. Cabinetele asociate sunt supuse înregistrării în Registrul formelor de organizare.
Drepturile şi obligaţiile practicienilor în insolvenţă, titulari ai unor cabinete asociate, îşi
păstrează caracterul personal şi independent şi nu pot fi cedate. În mod corespunzător,
cabinetele individuale se pot asocia şi cu societăţile profesionale.
Art. 6
(1)Cabinetul individual îşi constituie patrimoniul iniţial din aporturile titularului. Patrimoniul
cabinetului individual este afectat exclusiv activităţii profesionale şi are regimul patrimoniului
profesional de afectaţiune.
(2)Patrimoniul profesional de afectaţiune reprezintă totalitatea bunurilor, drepturilor şi
obligaţiilor practicianului în insolvenţă afectate scopului exercitării profesiei sale, constituite
ca o fracţiune distinctă a patrimoniului practicianului, separată de gajul general al creditorilor
personali ai acestuia.
(3)Creditorii ale căror creanţe sunt născute din activitatea profesională a practicianului în
insolvenţă care are ca formă de exercitare a profesiei cabinetul individual vor urmări bunurile
aflate în patrimoniul de afectaţiune. Doar în măsura în care aceste bunuri nu sunt suficiente
pot fi urmărite şi celelalte bunuri aflate în proprietatea practicianului în insolvenţă.
1.2. Societatea profesională cu răspundere limitată

Art. 7
(1)Societatea profesională cu răspundere limitată, denumită în continuare SPRL, se constituie
prin contract de societate, prin asocierea practicienilor în insolvenţă compatibili.

(2)Aportul social al asociaţilor poate fi în numerar, în natură şi în industrie.

(3)Aportul în industrie constă în activitatea profesională a practicianului în insolvenţă asociat.
(4)Contractul de societate este supus înregistrării în Registrul formelor de organizare, ţinut de
Secretariatul general al UNPIR.
(5)SPRL este titulară a unui patrimoniu propriu. Obligaţiile şi răspunderea SPRL sunt
garantate cu patrimoniul propriu. Asociaţii SPRL răspund personal în limita aportului social al
fiecăruia.
(6)SPRL este supusă regimului transparenţei fiscale, plata impozitului pe venit făcându-se de
către asociaţi, şi ţine contabilitatea în partidă simplă potrivit reglementărilor contabile.
(7)SPRL îşi poate constitui filiale care se înregistrează în Registrul formelor de organizare.
(8)Filiala este constituită cu aportul integral al unei societăţi profesionale sau prin asocierea
unei societăţi profesionale cu unul sau mai mulţi practicieni în insolvenţă, cu condiţia ca
societatea profesională să deţină calitatea de asociat majoritar.
(9)Prevederile prezentului capitol referitoare la SPRL se aplică, în măsura compatibilităţii, şi
filialelor.
Art. 8
Societatea profesională cu răspundere limitată va avea ca obiect unic de activitate exercitarea
profesiei de practician în insolvenţă.
Art. 9
Societatea profesională cu răspundere limitată se individualizează printr-o denumire specifică.
Această denumire poate cuprinde numele unuia sau mai multor asociaţi, urmat de acronimul
SPRL, sau o denumire proprie, urmată de acelaşi acronim SPRL.
Art. 10
(1)Contractul de societate al societăţii profesionale cu răspundere limitată este încheiat în
formă scrisă. Dacă printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află şi un imobil,
contractul de societate va fi încheiat în formă autentică.
(2)Contractul de societate al societăţii profesionale cu răspundere limitată va cuprinde:
a)numele şi prenumele, numele purtate anterior, codul numeric personal, locul şi data naşterii
şi domiciliul asociaţilor;
b)data dobândirii calităţii de practician în insolvenţă şi data definitivării în profesie a
asociaţilor;
c)denumirea, sediul şi, dacă este cazul, emblema societăţii;
d)aportul social, integral vărsat, cu menţionarea aportului fiecărui asociat; aportul social nu va
putea fi inferior sumei de 3.500 lei;
e)numărul şi valoarea nominală ale părţilor sociale, precum şi numărul părţilor sociale
atribuite fiecărui asociat pentru aportul său, respectiv participarea la beneficii şi pierderi a
fiecărui asociat;
f)asociaţii coordonatori care reprezintă şi administrează societatea împreună cu puterile ce li
s-au conferit; dacă sunt mai mulţi coordonatori şi aceştia formează un consiliu de coordonare,
se vor preciza regulile de organizare şi funcţionare a acestui organism;
g)reguli privind transmiterea părţilor sociale şi condiţiile de retragere a asociaţilor.
(3)Orice modificare a contractului de societate se poate face numai în scris sau, după caz, în
formă autentică.
Art. 11
Formele de organizare a profesiei de practician în insolvenţă cu personalitate juridică
dobândesc personalitate juridică la data înregistrării în Registrul formelor de organizare ţinut
de UNPIR.
Art. 12
Pot deţine calitatea de asociaţi 2 sau mai mulţi practicieni în insolvenţă definitivi compatibili.

Art. 13
(1)Capitalul social al societăţii profesionale cu răspundere limitată, reprezentând minimum
3.500 lei, se varsă la momentul constituirii societăţii. Secretariatul general al UNPIR este
obligat să verifice vărsarea integrală a capitalului social la momentul constituirii şi, dacă este
cazul, să verifice evaluarea aporturilor în industrie, în natură sau în clientelă. Evaluarea se
realizează de către un evaluator autorizat, membru al Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din
România (ANEVAR), desemnat de adunarea asociaţilor.
(2)În cazul transmiterii părţilor sociale, retragerii sau decesului unui asociat al unei SPRL,
aportul social rămâne în proprietatea societăţii dacă prin lege sau contractul de societate nu se
prevede altfel.
Art. 14
(1)SPRL este condusă de adunarea asociaţilor.
(2)Adunarea asociaţilor se întruneşte la sediul principal al societăţii sau, cu acordul unanim al
asociaţilor, în orice alt loc.
Art. 15
(1)Hotărârile adunării asociaţilor se iau prin votul asociaţilor reprezentând majoritatea părţilor
sociale, cu excepţia cazurilor prevăzute în contractul de societate.
(2)Pentru hotărârile având ca obiect modificarea contractului de societate este necesar votul
tuturor asociaţilor, în afară de cazul în care contractul de societate prevede altfel.
Art. 16
(1)Activitatea executivă este condusă de unul sau mai mulţi asociaţi coordonatori, numiţi, cu
majoritatea voturilor asociaţilor, pentru un mandat de 4 ani, care poate fi reînnoit.
(2)Asociaţii coordonatori reprezintă SPRL în raporturile cu terţii.
Art. 17
Asociaţii societăţii profesionale cu răspundere limitată pot hotărî numirea unor cenzori sau a
unui auditor.
Art. 18
(1)Asociatul care intenţionează să transmită părţile sociale pe care le deţine într-o societate
profesională cu răspundere limitată este obligat să notifice această intenţie cu minimum 30 de
zile anterior transmiterii, către toţi ceilalţi asociaţi, indicând persoana sau persoanele către
care doreşte să transmită respectivele părţi sociale şi preţul.
(2)Transmiterea către terţi nu poate fi efectuată fără acordul unanim, exprimat în scris, al
celorlalţi asociaţi şi nu înainte de expirarea termenului prevăzut la alin. (1).
Art. 19
(1)Asociatul se poate retrage oricând din societate, cu condiţia de a notifica în scris celorlalţi
asociaţi intenţia de retragere, cu cel puţin 3 luni înainte.
(2)La împlinirea termenului prevăzut în notificare, UNPIR va lua act de retragerea
asociatului, operând modificările corespunzătoare în evidenţele sale.
(3)În caz de retragere, desocotirea dintre asociaţi se face în mod amiabil, ţinându-se seama de
prevederile din contractul de societate. În caz de neînţelegere, sunt aplicabile dispoziţiile
privind arbitrajul prevăzute în Statut.
Art. 20
În situaţiile în care, din orice motive, în societate rămâne un singur asociat o perioadă mai
mare de 3 luni, acesta este obligat să o transforme în cabinet individual sau în întreprindere
profesională unipersonală cu răspundere limitată, sub sancţiunea radierii.
Art. 21
(1)În mod excepţional, se poate constitui şi o întreprindere profesională unipersonală cu
răspundere limitată, denumită în continuare IPURL, fie prin actul de voinţă al unui singur
practician în insolvenţă compatibil, fie ca urmare a decesului, incompatibilităţii, retragerii sau
excluderii unuia ori mai multor asociaţi dintr-o SPRL, care au ca efect reducerea asociaţilor la
unul singur, dacă acest din urmă asociat optează pentru organizarea activităţii sale sub forma
IPURL.

(2)O persoană care a optat să îşi exercite profesia ca asociat unic într-o IPURL nu mai poate
avea calitatea de asociat în altă IPURL. O IPURL nu poate avea ca asociat unic o altă IPURL
şi nu poate constitui filiale.

(3)Prevederile prezentului capitol privitoare la SPRL se aplică şi IPURL, în măsura

compatibilităţii lor.
Art. 22
(1)Practicianul în insolvenţă îşi poate schimba oricând forma de exercitare a profesiei, cu
înştiinţarea UNPIR.
(2)Formele de exercitare a profesiei de practician în insolvenţă se pot transforma în oricare
dintre celelalte forme de exercitare a profesiei, fără a intra în lichidare.
(3)Transformarea se poate realiza separat sau odată cu reorganizarea formelor de exercitare a
profesiei de practician în insolvenţă prin fuziune, absorbţie, divizare totală sau parţială.
(4)Fuziunea se face prin absorbirea unei societăţi profesionale de către o altă societate sau
prin contopirea a două ori a mai multor societăţi pentru a alcătui o societate nouă.
(5)Divizarea totală se face prin împărţirea întregului patrimoniu, inclusiv a portofoliului de
dosare al unei societăţi care îşi încetează existenţa, între două sau mai multe societăţi existente
sau care iau astfel fiinţă.
(6)Divizarea parţială reprezintă desprinderea unei părţi din patrimoniul de afectaţiune
profesională, astfel cum este reflectat în evidenţele financiar-contabile ale formei de
exercitare a profesiei supuse divizării parţiale.
(7)În cazul transformării unei forme de exercitare a profesiei, practicienii în insolvenţă titulari
ai cabinetelor individuale, cabinetele asociate, asociaţii societăţilor profesionale şi ai
societăţilor profesionale cu răspundere limitată pot aporta cota-parte indiviză din patrimoniul
de afectaţiune profesională. Această operaţiune se face conform evidenţelor financiar-
contabile ale formei de exercitare a profesiei care se transformă, aporturile transferate operând
la valoarea nominală reflectată în aceste evidenţe.
(8)Practicianul în insolvenţă este obligat să înştiinţeze în scris filiala UNPIR din care face
parte despre orice modificare intervenită în forma de exercitare a profesiei.

2. Dobândirea calităţii de practician în insolvenţă

Art. 23
Poate dobândi calitatea de practician în insolvenţă persoana care îndeplineşte următoarele
condiţii:
a)deţine diplomă de studii de învăţământ superior de lungă durată în drept ori ştiinţe
economice şi are o experienţă în domeniul juridic sau economic de cel puţin 3 ani de la data
obţinerii diplomei de studii superioare;
b)nu se găseşte în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute la art. 25 alin. (1);
c)a promovat examenul de admitere în profesia de practician în insolvenţă, în condiţiile
prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă şi de Statut.
Art. 24
(1)Persoanele fizice şi juridice străine pot exercita profesia de practician în insolvenţă, potrivit
prezentei ordonanţe de urgenţă, dacă în statele în care îşi au domiciliul sau, după caz, sediul
profesional au această specializare, certificată de organismele profesionale recunoscute sau,
după caz, de autorităţile publice care le autorizează şi în condiţiile stabilite prin convenţii
bilaterale încheiate în acest scop de UNPIR cu organismele similare din statele respective.
(2)Persoanele fizice sau persoanele juridice având cetăţenia, respectiv naţionalitatea unui stat
membru al Uniunii Europene sau a unui stat aparţinând Spaţiului Economic European pot
dobândi calitatea de practician în insolvenţă, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de
urgenţă, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români, respectiv persoanele juridice române.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (2), cetăţenii unui stat membru al Uniunii Europene
sau al Spaţiului Economic European care au dobândit calitatea de practician în insolvenţă în
unul dintre aceste state se pot înscrie în Tabloul UNPIR, în vederea exercitării profesiei în
România în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, fiind exceptaţi de la procedura de
examinare. UNPIR recunoaşte automat documentul emis de autoritatea competentă din statul
membru al Uniunii Europene, respectiv statul aparţinând Spaţiului Economic European în
baza căruia cetăţeanul acestor state exercită legal profesia de practician în insolvenţă.
(4)Persoanele juridice stabilite într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului
Economic European unde exercită în mod legal activitatea de practician în insolvenţă se pot
înscrie în Tabloul UNPIR, în vederea exercitării profesiei în România în condiţiile prezentei
ordonanţe de urgenţă, fiind recunoscută în mod automat calitatea de practician în insolvenţă
dobândită în statul de origine.
(5)Pentru situaţiile prevăzute la alin. (3) şi (4), soluţionarea cererii de înscriere în Tabloul
UNPIR se va realiza în termen de cel mult 30 de zile de la data depunerii documentaţiei
complete.
(6)Persoanele fizice sau juridice practicieni în insolvenţă, având cetăţenia, respectiv
naţionalitatea unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat aparţinând Spaţiului
Economic European, pot exercita profesia de practician în insolvenţă şi în mod temporar sau
ocazional. În această situaţie, practicianul în insolvenţă este exceptat de la procedura de
înscriere în UNPIR.
(7)În cazul în care, în vederea exercitării temporare sau ocazionale a profesiei de
practician în insolvenţă, solicitantul prevăzut la alin. (6) se află la prima aplicaţie în
România sau dacă intervine o modificare substanţială a situaţiei sale, acesta va înainta
UNPIR o declaraţie privind serviciile pe care le va presta, însoţită de următoarele
documente:
a)dovada cetăţeniei, în cazul persoanei fizice, respectiv a naţionalităţii, în cazul persoanei
juridice;
b)denumirea şi forma juridică, în cazul persoanei juridice;
c)dovada calificării profesionale, în cazul persoanei fizice, şi a autorizării funcţionării, în
cazul persoanei juridice;
d)o atestare care să confirme faptul că solicitantul persoană fizică este legal stabilit într-un stat
membru în scopul desfăşurării profesiei de practician în insolvenţă şi că nu îi este interzis să
practice profesia, chiar şi cu caracter temporar, la momentul eliberării atestatului.
(8)Declaraţia prevăzută la alin. (7) poate fi înaintată prin orice mijloace şi se reînnoieşte
anual, dacă prestatorul intenţionează să exercite, în mod temporar sau ocazional, în cursul
anului respectiv, profesia de practician în insolvenţă în România.
(9)Dispoziţiile prezentului articol sunt aplicabile şi cetăţenilor aparţinând Confederaţiei
Elveţiene.
Art. 25
(1)Este nedemnă de a fi practician în insolvenţă persoana condamnată prin hotărâre
judecătorească definitivă pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă
atingere prestigiului profesiei, inclusiv orice infracţiune de corupţie, precum şi pentru
infracţiunile prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, care determină incapacitatea legală de a dobândi sau
deţine calitatea de fondator, administrator, membru în consiliul de supraveghere, membru al
directoratului ori director al unei societăţi comerciale şi de Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare. Nedemnitatea se constată de
Consiliul naţional de conducere al UNPIR, la sesizarea oricărei persoane sau din oficiu.

(2)Existenţa nedemnităţii împiedică accesul persoanei în cauză în profesie. Survenirea

nedemnităţii determină încetarea calităţii de practician în insolvenţă.
N.R. : Modificările aduse de legea 187/2012 art. 191: "(1)Este nedemnă de a fi practician în
insolvenţă:
a)persoana condamnată prin hotărâre judecătorească definitivă pentru săvârşirea unei
infracţiuni intenţionate contra patrimoniului, de corupţie şi de serviciu, de fals, precum şi
pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi
sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi
combatere a finanţării actelor de terorism, republicată, şi Legea nr. 241/2005 pentru
prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare;
b)persoana căreia i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii de a exercita profesia de
practician în insolvenţă, prin hotărâre judecătorească definitivă."

Art. 26
(1)Exercitarea profesiei de practician în insolvenţă este incompatibilă cu:
a)activitatea salarizată în cadrul altor profesii, cu excepţia celor a căror compatibilitate este
prevăzută la alin. (2);
b)ocupaţiile care lezează demnitatea şi independenţa profesiei sau bunele moravuri;
c)lipsa sau limitarea capacităţii de exerciţiu, în cazul persoanei fizice;
d)exercitarea calităţii de notar public sau executor judecătoresc.

(11)Practicienii în insolvenţă incompatibili nu pot exercita atribuţiile prevăzute de lege în

competenţa lor şi nu pot fi aleşi în organele de conducere ale UNPIR şi filialelor acesteia, pe
perioada existenţei stării de incompatibilitate.

(2)Exercitarea profesiei de practician în insolvenţă este compatibilă cu:

a)activităţi şi funcţii didactice în învăţământul superior juridic sau economic;
b)calitatea de avocat, expert contabil, evaluator, auditor financiar, arbitru, mediator ori expert
tehnic judiciar, care lucrează în interiorul profesiei. Persoanele fizice şi juridice care au
calitatea de practician în insolvenţă pot efectua activităţile de expertiză contabilă, evaluare şi
audit financiar numai după dobândirea, în condiţiile legii, a calităţii de expert contabil,
evaluator sau auditor financiar, după caz, şi înscrierea ca membri în organizaţiile care
coordonează profesiile liberale respective.

Art. 27
(1)Practicianul în insolvenţă care anterior a îndeplinit funcţia de judecător-sindic, devenind
practician în insolvenţă în condiţiile legii, nu poate fi numit în calitate de administrator sau
lichidator în raza instanţei în care a funcţionat, decât după trecerea unei perioade de minimum
3 ani de la încetarea activităţii.
(2)Profesia de practician în insolvenţă nu poate fi exercitată la tribunale, tribunalele
specializate şi curţile de apel, nici la parchetele de pe lângă aceste instanţe la care soţul
practicianului în insolvenţă, ruda sau afinul până la gradul al III-lea inclusiv îndeplineşte
funcţia de judecător sau procuror.
(3)Interdicţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se aplică şi practicianului în insolvenţă care se
foloseşte de forma de organizare profesională sau de raporturile de conlucrare profesională
stabilite de prezenta ordonanţă de urgenţă în scopul eludării interdicţiilor. Practicienii în
insolvenţă sunt obligaţi să comunice UNPIR instanţele la care nu îşi pot exercita profesia din
motive de incompatibilitate, sub sancţiunea suspendării.
(4)Profesia de practician în insolvenţă nu poate fi exercitată la tribunalele la care rudele sau
afinii până la gradul al III-lea îndeplinesc funcţia de judecător-sindic.
(5)Profesia de practician în insolvenţă nu poate fi exercitată de persoane care în ultimii 2 ani
au deţinut funcţii în cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice, al Curţii de Conturi sau
al Autorităţii de Valorificare a Activelor Statului din raza teritorială a curţii de apel unde
funcţionează.
Art. 28
(1)Nu poate fi desemnat ca administrator judiciar sau lichidator ori delegat permanent al unei
forme de exercitare a profesiei practicianul în insolvenţă persoană fizică care a avut, într-o
perioadă de 2 ani anterioară datei pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii, calitatea de:
avocat, consilier juridic, auditor financiar, expert contabil, contabil autorizat al persoanei
juridice sau a fost numit ca evaluator, arbitru, mediator, expert judiciar, expert tehnic într-o
cauză privind acea persoană juridică.
(2)Interdicţia prevăzută la alin. (1) se aplică şi formei de exercitare a profesiei din care face
parte practicianul în insolvenţă respectiv, cu condiţia ca la momentul exercitării calităţii de
avocat să fi făcut parte din forma de exercitare a profesiei numite în cauză.
(3)Nu poate fi numită în calitate de practician în insolvenţă la o persoană juridică persoana
care a deţinut calitatea de administrator, asociat, acţionar, director sau membru în consiliul de
administraţie ori alte funcţii sau poziţii similare la acea persoană juridică.
(4)Practicianul în insolvenţă nu poate fi concomitent administrator judiciar sau lichidator al
unui debitor şi al creditorului acestuia.
(5)Interdicţia prevăzută la alin. (4) nu se aplică în cazul în care creanţa care determină starea
de incompatibilitate are caracter nelitigios, calitatea de administrator judiciar sau lichidator
judiciar este îndeplinită de o SPRL, respectiv de o filială a acesteia sau două filiale diferite sau
în cazul procedurilor de insolvenţă a grupului de societăţi.
Art. 29
În cadrul procedurii insolvenţei, practicianul este obligat să se abţină, sub sancţiunea
suspendării din profesie, dacă:
a)se află în stare de incompatibilitate profesională sau conflict de interese, astfel cum sunt
acestea definite în Statut şi în Codul de etică profesională;
b)se află în unul dintre cazurile prevăzute la art. 27 din Codul de procedură civilă, cu excepţia
celui prevăzut la art. 27 pct. 7.
Art. 30
(1)Admiterea în profesie se face pe baza unui examen organizat de UNPIR, conform
prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale Statutului.
(2)Pot fi primite în profesie, la cerere, cu scutire de examen şi de perioadă de stagiu,
persoanele care au exercitat cel puţin 5 ani funcţia de judecător-sindic, precum şi persoanele
care au exercitat timp de 10 ani funcţia de avocat, judecător sau notar public. Înscrierea în
Tabloul UNPIR se face în termen de cel mult un an de la eliberarea din funcţia de magistrat
sau notar public, cu condiţia ca aceasta să nu îi fie imputabilă.
(3)După înscrierea în Tabloul UNPIR, practicienii în insolvenţă depun jurământ scris.
(4)Jurământul are următoarea formulare:
"Jur să aplic în mod corect şi fără părtinire legile ţării, să respect prevederile Statutului, să
păstrez secretul profesional şi să aduc la îndeplinire cu conştiinciozitate îndatoririle ce îmi
revin în calitate de practician în insolvenţă."
Art. 31
(1)Cererea de admitere în profesie formulată potrivit art. 30 alin. (2) se soluţionează în termen
de cel mult 30 de zile de la data depunerii documentaţiei complete, potrivit prezentei
ordonanţe de urgenţă şi Statutului.
(2)Termenul prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit o singură dată, pentru o perioadă de
maximum 15 zile calendaristice. Valabilitatea documentelor depuse iniţial nu este afectată de
această prelungire. Prelungirea termenului de autorizare, precum şi durata acestei prelungiri
trebuie motivate în mod corespunzător şi notificate solicitantului înainte de expirarea
termenului iniţial.
(3)În cazul în care solicitantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege sau dacă cererea
formulată nu este însoţită de actele doveditoare, UNPIR comunică persoanei interesate refuzul
de autorizare ori, după caz, necesitatea completării dovezilor impuse de prezenta ordonanţă de
urgenţă. Refuzul de autorizare se motivează în mod corespunzător.
Art. 32
(1)Deciziile organelor de conducere ale UNPIR de respingere a cererilor formulate potrivit
art. 30 alin. (2), precum şi a cererilor de înscriere la examenul pentru dobândirea calităţii de
practician trebuie motivate corespunzător şi pot fi atacate la instanţa judecătorească
competentă, în conformitate cu procedura prevăzută de Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
(2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru deciziile de respingere a
contestaţiilor formulate în situaţia neadmiterii la examenul pentru dobândirea calităţii de
practician în insolvenţă.
Art. 33
(1)La începutul exercitării profesiei, practicianul în insolvenţă efectuează un stagiu de
pregătire profesională cu durata de 2 ani, perioadă în care are calitatea de practician în
insolvenţă stagiar. Sunt scutite de stagiu persoanele care au exercitat timp de 10 ani o profesie
juridică ori economică. La calculul perioadei de 10 ani se va ţine cont şi de perioada în care
persoanele au fost deputaţi sau senatori, în comisiile de specialitate juridică ori economică,
fără ca aceasta să depăşească jumătate din durata celor 10 ani.
(11)Sunt scutite de stagiu persoanele care au promovat examenul de admitere în profesie şi
care au avut calitatea de angajat, pe o funcţie economică sau juridică, într-un cabinet
individual, într-o SPRL ori într-o IPURL cel puţin 3 ani.

(2)Practicianul în insolvenţă stagiar nu poate exercita profesia în mod independent, ci numai

ca salariat sau colaborator al unui practician în insolvenţă definitiv ori al unei societăţi
profesionale.
(3)Practicianul în insolvenţă stagiar nu poate dobândi calitatea de asociat într-o societate
profesională.
(4)Condiţiile efectuării stagiului, drepturile şi obligaţiile practicianului în insolvenţă stagiar,
ale practicianului în insolvenţă îndrumător, precum şi ale UNPIR faţă de aceştia sunt
reglementate prin Statut.
(5)Stagiul se suspendă pe timpul serviciului militar sau al concentrării, în caz de absenţă
motivată ori în caz de încetare a îndrumării profesionale fără culpa practicianului în insolvenţă
stagiar. Perioada de stagiu efectuată anterior se socoteşte pentru îndeplinirea stagiului.
(6)În Tabloul UNPIR se va constitui o subsecţiune în care vor fi înregistraţi practicienii în
insolvenţă stagiari.
(7)După efectuarea stagiului, practicianul în insolvenţă stagiar va susţine examenul de
definitivare, fiind obligat să susţină şi să promoveze examenul în termen de 5 ani de la
primirea în profesie, sub sancţiunea radierii din Tabloul UNPIR.
(8)Condiţiile de organizare şi desfăşurare a examenului de definitivare se stabilesc prin Statut.
Art. 34
Dobândesc calitatea de practician în insolvenţă definitiv practicianul în insolvenţă stagiar care
a promovat examenul de definitivare, precum şi persoanele care pot fi primite în profesie cu
scutire de examen, în condiţiile art. 30 alin. (2).
Art. 35
Procedurile şi formalităţile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea profesiei de practician în
insolvenţă în România pot fi îndeplinite şi prin intermediul Punctului de contact unic
electronic (PCU electronic), în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de
a furniza servicii în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010.
Prevederile prezentului articol se aplică de la data operaţionalizării PCU electronic.

3. Suspendarea şi încetarea calităţii de practician în insolvenţă

Art. 36
Calitatea de practician în insolvenţă se suspendă:
a)în caz de incompatibilitate, pe durata existenţei acestei stări;
b)pe perioada în care persoana a fost supusă interdicţiei de a profesa;
c)în caz de neplată totală sau parţială a taxelor şi a contribuţiilor profesionale către UNPIR, în
condiţiile art. 44 alin. (2);
d)la cererea practicianului în insolvenţă, în condiţiile prevăzute în Statut;
e)în cazul neplăţii primei de asigurare, în condiţiile art. 42 alin. (8);
f)prin decizie a Instanţei de disciplină, în cazurile în care împotriva practicianului în
insolvenţă s-a luat măsura suspendării, ca sancţiune disciplinară conform Statutului UNPIR;

g)pe perioada în care practicianul în insolvenţă se află el însuşi în procedura insolvenţei.

h)în cazul în care împotriva practicianului s-a pus în mişcare acţiunea penală sau s-a dispus
trimiterea în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natură să aducă atingere
prestigiului profesiei, până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive.

Art. 37
Calitatea de practician în insolvenţă încetează:
a)prin renunţarea la exerciţiul profesiei;
b)prin deces;
c)dacă împotriva practicianului în insolvenţă s-a luat măsura excluderii din profesie, ca
sancţiune disciplinară;
d)în cazul survenirii unei cauze de nedemnitate;
e)dacă împotriva practicianului în insolvenţă a fost deschisă, prin hotărâre irevocabilă,
procedura falimentului.

4. Drepturile şi obligaţiile profesionale ale practicienilor în insolvenţă

Art. 38
(1)Practicienii în insolvenţă au dreptul la onorarii pentru activitatea desfăşurată, sub forma
unor onorarii fixe, onorarii de succes sau o combinaţie a acestora.
(2)La stabilirea nivelului onorariului se vor avea în vedere următoarele tipuri de factori
care reflectă gradul de complexitate a activităţii depuse:
a)numărul de salariaţi ai debitorului;
b)riscul privind conflictele de muncă;
c)cifra de afaceri a debitorului pe ultimii 3 ani;
d)valoarea totală a datoriilor şi numărul creditorilor;
e)valoarea creanţelor, numărul debitorilor;
f)numărul şi complexitatea litigiilor aflate pe rol în care debitorul are calitate de reclamant şi,
respectiv, de pârât;
g)valoarea patrimoniului, potrivit evaluării;
h)natura activelor, atractivitatea pe piaţă, riscurile legate de conservarea lor;
i)nivelul de lichidităţi aflate la dispoziţia debitorului pentru acoperirea cheltuielilor iniţiale de
lichidare.
(3)Depunerea sau acceptarea de către practicianul în insolvenţă, în mod repetat, a unei oferte
de onorariu care nu ţine seama de prevederile alin. (2) constituie concurenţă neloială şi se
sancţionează conform prevederilor art. 40.
(4)Onorariul provizoriu pentru perioada de observaţie este stabilit de judecătorul-sindic la
deschiderea procedurii de insolvenţă, în temeiul criteriilor prevăzute la alin. (2). Acesta va
putea fi modificat de adunarea creditorilor care va ţine seama în mod obligatoriu de
prevederile alin. (2).
(5)Plata onorariilor practicienilor în insolvenţă - administratori judiciari sau lichidatori ori a
cheltuielilor de procedură se va face din fondul constituit conform art. 4 din Legea nr.
85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, iar calculul acestora va fi efectuat conform
tarifelor şi standardelor de cost ce se vor stabili de către Adunarea reprezentanţilor permanenţi
a UNPIR.
Art. 39
(1)Atunci când practicianul în insolvenţă consideră necesar, organele de poliţie, jandarmerie
sau alţi agenţi ai forţei publice, după caz, îi acordă concursul la îndeplinirea efectivă a
atribuţiilor sale, stabilite de lege sau dispuse de judecătorul-sindic.
(2)Expertizele dispuse de organul de urmărire penală ori de instanţa de judecată în cazurile
privind desfăşurarea unor activităţi de genul celor prevăzute la art. 1, inclusiv cele de
reorganizare judiciară sau lichidare, sunt efectuate de către practicieni în insolvenţă definitivi
şi compatibili.
(3)UNPIR va proceda la întocmirea listei cu practicienii definitivi şi compatibili care au
dreptul de a întocmi expertize conform alin. (2). Lista practicienilor cu drept de a efectua
expertiza se va comunica instanţelor de judecată.
Art. 40
În exerciţiul atribuţiilor sale practicianul în insolvenţă se abţine de la orice faptă de
concurenţă neloială şi de la orice practică anticoncurenţială, astfel cum sunt prevăzute acestea
în Statut şi în Codul de etică profesională, sub sancţiunea suspendării sau excluderii din
profesie.
Art. 41
(1)Atribuţiile legale ale practicianului în insolvenţă, precum şi cele stabilite exclusiv în
sarcina sa de judecătorul-sindic în procedurile de insolvenţă nu pot fi exercitate prin
reprezentare.
(2)Cabinetele individuale, IPURL sau SPRL, indiferent de forma de organizare, pot fi
reprezentate numai de persoane care au calitatea de practician în insolvenţă compatibil.
(3)Practicianul în insolvenţă poate fi totuşi asistat de avocat în exerciţiul acestor atribuţii şi
poate da mandat de reprezentare, în condiţiile legii, pentru încheierea sau exercitarea unor
acte juridice ori procesuale ce nu presupun exerciţiul atribuţiilor exclusive ale practicianului
în insolvenţă.
(4)Sunt atribuţii ale practicianului în insolvenţă care nu pot fi exercitate prin
reprezentare, potrivit alin. (3), următoarele:
a)notificarea debitorului şi a creditorilor, întocmirea tabelelor de creanţe, formularea
contestaţiilor la cererile de admitere a creanţelor;
b)verificarea fiecărei creanţe şi a documentelor justificative depuse, pentru a stabili
legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe, putând solicita părţilor, atunci
când consideră necesar, orice alte explicaţii, informaţii şi documente suplimentare;
c)convocarea şi prezidarea adunărilor creditorilor, acţionarilor, asociaţilor ori membrilor
debitorului persoană juridică, dacă legea nu dă aceste atribuţii în sarcina altor persoane;
d)valorificarea bunurilor şi drepturilor din averea debitorului;
e)elaborarea planului de reorganizare judiciară a debitorului, în condiţiile şi în termenele
prevăzute de lege;
f)supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;
g)conducerea, integrală sau în parte, a activităţii debitorului, atunci când legea ori instanţa
fixează această atribuţie în sarcina practicianului în insolvenţă;
h)încheierea de tranzacţii şi convenţii arbitrale, descărcarea de datorii, descărcarea
fideiusorilor, garanţilor şi avaliştilor, renunţarea la privilegii şi garanţii reale, în condiţiile
legii şi sub condiţia confirmării de către instanţa de judecată;
i)distribuirea, în condiţiile legii, a sumelor aflate sau intrate în conturile debitorului după
deschiderea unei proceduri colective, precum şi a sumelor rezultate din lichidare;
j)semnarea bilanţului final de lichidare;
k)menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor, introducerea de acţiuni
pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum şi a
transferurilor cu caracter patrimonial, a operaţiunilor comerciale încheiate de debitor şi a
constituirii de privilegii şi garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile
creditorilor sau, după caz, ale acţionarilor, asociaţilor ori membrilor debitorului persoană
juridică;
l)elaborarea şi susţinerea rapoartelor periodice în procedurile de insolvenţă, concordat
preventiv sau mandat ad-hoc;
m)elaborarea şi întocmirea de expertize privind activităţile cuprinse în procedurile prevăzute
la art. 1, atât la cererea părţilor, a instanţei de judecată, cât şi a altor organe judiciare, inclusiv
cele de urmărire penală;
n)efectuarea, după caz, a demersurilor pentru soluţionarea oricărei dispute între debitor şi
creditori ori între creditori;
o)orice alte atribuţii exprese prevăzute prin lege, prin actul de numire, prin hotărârea de
desemnare sau stabilite de orice instanţă în sarcina lor.

(5)În cazul societăţilor profesionale, răspunderea pentru neîndeplinirea prevederilor alin. (4)
revine administratorilor acestora şi se sancţionează potrivit prevederilor Statutului.
Art. 42
(1)Practicienii în insolvenţă răspund, în desfăşurarea activităţii lor, disciplinar, administrativ,
civil sau penal, după caz.
(2)Fiecare membru al UNPIR este obligat ca, în termen de 30 de zile de la admiterea în
UNPIR, să se asigure profesional, prin subscrierea unei poliţie de asigurare valabile, care să
acopere eventualele prejudicii cauzate în îndeplinirea atribuţiilor sale. Riscul asigurat trebuie
să reprezinte consecinţa activităţii practicianului în insolvenţă pe perioada exercitării calităţii
sale.
(3)Este exceptat de la obligaţia prevăzută la alin. (2) practicianul în insolvenţă care este
acoperit, în alt stat membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau în
Confederaţia Elveţiană, de o asigurare de răspundere profesională ori de o garanţie
echivalentă. Dacă valoarea poliţei de asigurare este mai mică decât cuantumul minim stabilit
prin Statut sau dacă echivalenţa este doar parţială, UNPIR poate solicita fie o completare a
acesteia, fie o garanţie suplimentară.
(4)Proba asigurării de răspundere profesională sau a garanţiei prevăzute la alin. (3) se face cu
actul doveditor eliberat de instituţiile de credit sau asigurătorii stabiliţi în alt stat membru al
Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană.
(5)Este interzis practicianului în insolvenţă, sub sancţiunea revocării din funcţie şi a reparării
eventualelor prejudicii cauzate, să diminueze, în mod direct sau indirect, valoarea sumei
asigurate prin contractul de asigurare.
(6)Limita minimă a valorii poliţei de asigurare profesională este stabilită prin Statut.
(7)În cazul neîndeplinirii obligaţiei prevăzute la alin. (2), membrului UNPIR i se va putea
acorda, după caz, un termen de graţie de 30 de zile de către consiliul de conducere al filialei.
(8)Nerespectarea obligaţiei de asigurare de răspundere profesională în termenul prevăzut la
alin. (2) sau (7) duce la suspendarea calităţii de membru al UNPIR pe o perioadă de maximum
6 luni. Aceeaşi măsură se va lua şi în cazul în care poliţele de asigurare de răspundere
profesională nu sunt reînnoite la data expirării lor.
(9)Neîndeplinirea obligaţiei de asigurare profesională până la expirarea sancţiunii suspendării
atrage radierea din Tabloul UNPIR. Măsura radierii va fi comunicată practicianului.
Art. 43
Membrii UNPIR au obligaţia de a participa la cursurile de pregătire profesională continuă,
organizate în conformitate cu prevederile Statutului. Nerespectarea acestei obligaţii constituie
abatere şi se va sancţiona cu suspendarea din activitate.
Art. 44
(1)Membrii UNPIR au obligaţia să plătească cotizaţia anuală şi contribuţia pe tranşe de
venituri stabilite prin Statut. Societăţile profesionale şi filialele acestora au obligaţia plăţii
taxei anuale stabilite prin Statut.
(2)Neplata cotizaţiei anuale şi a contribuţiei în termenul stabilit prin Statut atrage suspendarea
pe o perioadă de 3 luni, iar neplata acestora până la încheierea perioadei de suspendare atrage
radierea din Tabloul UNPIR. Neplata taxei anuale pentru societăţile profesionale în termenul
stabilit prin Statut atrage suspendarea pe o perioadă de 3 luni a asociatului sau a asociaţilor
coordonatori.
(3)Practicienii în insolvenţă incompatibili vor plăti cotizaţia anuală redusă cu 33% faţă de cea
plătită de practicienii compatibili.
(4)Membrii UNPIR aflaţi în situaţia de incompatibilitate îşi pierd dreptul de a desfăşura
activitatea de practician în insolvenţă pe întregul teritoriu al României şi dreptul de a fi aleşi
în organele de conducere ale UNPIR şi ale filialelor sale, pe perioada existenţei stării de
incompatibilitate.

Art. 45
Societăţile profesionale de practicieni în insolvenţă, membre ale UNPIR, au obligaţia să
comunice filialelor acesteia toate schimbările intervenite în componenţa asociaţilor,
colaboratorilor sau a angajaţilor lor care au această calitate, precum şi orice modificare a
contractului de societate, în termen de 30 de zile de la modificare. Aceeaşi obligaţie incumbă,
în mod corespunzător, şi cabinetelor individuale, respectiv IPURL.
5. Organizarea şi funcţionarea Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din
România
5.1. Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România
Art. 46
(1)UNPIR este persoană juridică de utilitate publică, autonomă şi fără scop lucrativ, din care
fac parte practicienii în insolvenţă, în condiţiile stabilite de prezenta ordonanţă de urgenţă.
Sediul UNPIR se află în municipiul Bucureşti.
(2)Utilitatea publică nu se extinde şi asupra formelor de organizare profesională.

Art. 47
(1)UNPIR controlează şi supraveghează activitatea practicienilor în insolvenţă.
(2)Autoritatea UNPIR se întinde pe întregul teritoriu al ţării. Se pot constitui filiale locale ale
UNPIR, cu personalitate juridică, în municipiul Bucureşti şi în reşedinţele de judeţ, în
condiţiile stabilite prin Statut.
Art. 48
(1)În exerciţiul atribuţiilor sale legale, UNPIR beneficiază de competenţă de
autoreglementare, putând emite, în condiţiile legii, Statutul privind organizarea şi exercitarea
profesiei de practician în insolvenţă, regulamente, codul de etică al profesiei şi procedura
disciplinară.
(2)Statutul de organizare şi funcţionare şi Codul de etică profesională şi disciplină al UNPIR
se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, după aprobarea de către Congresul
UNPIR.
Art. 49
Obiectivele UNPIR sunt:
a)stabilirea şi menţinerea cadrului reglementar necesar dezvoltării activităţii practicienilor în
insolvenţă;
b)promovarea încrederii în procedurile de insolvenţă şi în activitatea practicienilor în
insolvenţă;
c)asigurarea concurenţei loiale între practicienii în insolvenţă şi combaterea practicilor
neloiale, abuzive şi frauduloase pe piaţa procedurilor de insolvenţă;
d)asigurarea transparenţei şi informării asupra pieţei procedurilor de insolvenţă;
e)asigurarea aplicării standardelor de practică onestă pe piaţa procedurilor de insolvenţă.
Art. 50
Principalele atribuţii ale UNPIR sunt:
a)reglementează, controlează şi supraveghează activitatea practicienilor în insolvenţă;
b)colaborează cu instituţii publice, respectiv cu autorităţile publice centrale şi locale, cu
Consiliul Superior al Magistraturii, ca reprezentant al autorităţii judecătoreşti, cu Parlamentul,
având dreptul la consultarea prealabilă din partea acestora în chestiuni cu incidenţă asupra
activităţii practicienilor în insolvenţă, putând încheia în acest scop protocoale de colaborare;
c)adoptă regulamente şi instrucţiuni privind activitatea şi conduita etică a practicienilor în
insolvenţă;
d)emite, la cerere sau din oficiu, interpretări oficiale ale reglementărilor emise de UNPIR;
e)organizează evidenţa practicienilor în insolvenţă şi a societăţilor profesionale prin înscrierea
acestora în Tabloul UNPIR;
f)sprijină formarea şi perfecţionarea profesională a practicienilor în insolvenţă;
g)apără prestigiul şi independenţa profesională ale membrilor săi în raporturile cu autorităţile
publice, organismele specializate, precum şi cu alte persoane fizice şi juridice din ţară şi din
străinătate;
h)colaborează cu asociaţii profesionale din ţară şi din străinătate;
i)cooperează, prin intermediul Sistemului de informare al pieţei interne (IMI), cu autorităţile
competente din celelalte state membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic
European, în cazul în care este necesară verificarea documentelor depuse în vederea
autorizării, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010;
j)editează publicaţii de specialitate;
k)administrează fondul de lichidare constituit potrivit legii, în conformitate cu prevederile
Statutului. Toate cheltuielile efectuate de UNPIR pentru administrarea fondului de lichidare,
atât la nivel central, cât şi la nivelul filialelor, sunt suportate din fondul de lichidare constituit
conform art. 4 din Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
l)îndeplineşte alte atribuţii stabilite prin lege sau prin Statut.
Art. 51
Sumele cuprinse în fondul de lichidare nu pot face obiectul măsurilor asigurătorii sau al
executării silite.

5.2. Organele de conducere centrale ale UNPIR

Art. 52
Organele de conducere ale UNPIR sunt Congresul UNPIR, preşedintele UNPIR, Adunarea
reprezentanţilor permanenţi şi Consiliul naţional de conducere al UNPIR.
Art. 53
Activitatea curentă a UNPIR este coordonată de un secretariat general, ale cărui atribuţii se
stabilesc prin Statut.
Art. 54
(1)Congresul UNPIR se constituie din membrii Consiliului naţional de conducere al UNPIR,
membrii consiliilor de conducere ale filialelor UNPIR, instanţelor de disciplină, precum şi din
câte un reprezentant la 20 de membri din fiecare filială, desemnat de adunarea generală.

(2)Congresul UNPIR şi adunările generale ale filialelor se reunesc o dată pe an şi ori de câte
ori se consideră necesar, la convocarea Consiliului naţional de conducere al UNPIR, respectiv
a consiliului de conducere al filialei sau a 25% din numărul membrilor săi. Congresul UNPIR
este legal constituit în prezenţa majorităţii membrilor prevăzuţi la alin. (1), iar hotărârile sunt
valabil adoptate cu votul majorităţii membrilor prezenţi sau reprezentaţi. Dacă la prima
convocare nu se întruneşte cvorumul necesar desfăşurării congresului, acesta se va desfăşura
în condiţiile prevăzute de Statut.
Art. 55
(1)Congresul UNPIR are următoarele atribuţii:
a)stabileşte coordonatele de bază pentru asigurarea bunei desfăşurări a activităţii practicienilor
în insolvenţă;
b)adoptă Statutul UNPIR, precum şi modificările şi completările acestuia; adoptă Codul de
etică profesională şi Regulamentul privind procedura disciplinară. Statutul va fi publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I;
c)ratifică bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat de Adunarea reprezentanţilor permanenţi a
UNPIR;

d)aprobă indemnizaţiile pentru conducerea UNPIR şi a filialelor acesteia;

e)alege şi revocă preşedintele UNPIR, membrii Consiliului naţional de conducere al UNPIR şi
ai comisiei de cenzori a acesteia;
f)examinează activitatea desfăşurată de Consiliul naţional de conducere al UNPIR şi de
consiliile de conducere ale filialelor UNPIR şi dispune măsurile necesare;
g)hotărăşte sancţionarea disciplinară a membrilor Consiliului naţional de conducere al
UNPIR, la propunerea Instanţei superioare de disciplină. Hotărârile Congresului UNPIR sunt
definitive. Contestaţiile împotriva sancţiunilor hotărâte de Congresul UNPIR pot fi formulate
în termen de 15 zile de la data comunicării, în scris, a hotărârii şi se judecă de către Curtea de
Apel Bucureşti, conform procedurii contenciosului administrativ;

h)aprobă planurile anuale de activitate ale Consiliului naţional de conducere al UNPIR şi ale
consiliilor de conducere ale filialelor UNPIR;
i)alege şi revocă membrii Instanţei superioare de disciplină;

j)îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege şi de Statut.

(2)Congresul UNPIR poate decide organizarea Casei de Asigurări pentru Răspundere

Profesională a Membrilor UNPIR, care dobândeşte personalitate juridică la data constituirii ei,
în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale Statutului.
(3)Congresul UNPIR poate decide organizarea Casei de Asigurări Sociale a UNPIR, care
dobândeşte personalitate juridică la data constituirii ei, în condiţiile legii şi ale Statutului.
(4)Congresul UNPIR poate să delege o parte din atribuţiile sale Adunării reprezentanţilor
permanenţi.
(5)Congresul UNPIR alege preşedintele UNPIR, precum şi membrii Consiliului naţional al
UNPIR de conducere dintre persoanele desemnate de adunările generale ale filialelor şi de
Consiliul naţional de conducere al UNPIR în exerciţiu, conform procedurii prevăzute în
Statut.
(6)Congresul UNPIR poate hotărî înfiinţarea Institutului Naţional de Pregătire a Practicienilor
în Insolvenţă, denumit în continuare INPPI, care dobândeşte personalitate juridică la data
înfiinţării lui, în condiţiile legii şi ale Statutului. Organizarea INPPI se va reglementa prin
Statutul său de organizare şi funcţionare.

Art. 551
(1)INPPI este persoană juridică de drept privat, nonprofit, care nu face parte din sistemul
naţional de învăţământ şi nu este supus procedurilor de autorizare şi acreditare. INPPI
funcţionează sub autoritatea Adunării reprezentanţilor permanenţi a UNPIR.
(2)INPPI are buget propriu, care se aprobă anual de către Adunarea reprezentanţilor
permanenţi a UNPIR.
(3)Adunarea Reprezentanţilor Permanenţi a UNPIR adoptă şi modifică Statutul INPPI, prin
care se stabilesc organizarea şi funcţionarea acestuia.
(4)Conducerea INPPI este asigurată de Consiliul de conducere al INPPI, denumit în
continuare Consiliul Institutului.
(5)Consiliul Institutului este format din 5 membri desemnaţi pentru o perioadă de 4 ani de
către Adunarea reprezentanţilor permanenţi a UNPIR, conform Statutului INPPI.
(6)Preşedintele INPPI este şi preşedintele Consiliului Institutului.
(7)Conducerea executivă a INPPI este asigurată de un director executiv numit de Adunarea
reprezentanţilor permanenţi a UNPIR.
(8)Veniturile INPPI provin din:
a)resurse provenite de la bugetul UNPIR;
b)donaţii, sponsorizări sau legate;
c)venituri realizate din activităţi didactice;
d)alte venituri, în condiţiile legii.
Art. 552
(1)INPPI are următoarele atribuţii:
a)organizează formarea profesională iniţială şi perfecţionarea profesională a practicienilor în
insolvenţă;
b)elaborează programele de studiu ale practicienilor în insolvenţă stagiari;
c)organizează examenul de definitivat, în conformitate cu regulamentul de organizare şi
desfăşurare aprobat de Consiliul naţional de conducere al UNPIR.

(2)Cursurile organizate de INPPI sunt obligatorii pentru practicienii în insolvenţă stagiari şi se

stabilesc prin Statutul INPPI.
(3)Certificatul eliberat absolvenţilor care au promovat examenul de definitivat atestă formarea
profesională iniţială în profesia de practician în insolvenţă.

Art. 56
Adunarea reprezentanţilor permanenţi a UNPIR este constituită din membrii Consiliului
naţional de conducere al UNPIR şi preşedinţii consiliilor de conducere aleşi ai filialelor
UNPIR. Adunarea reprezentanţilor permanenţi a UNPIR se întruneşte semestrial, aprobă
situaţiile financiare ale UNPIR şi adoptă hotărâri ce urmează a fi supuse ratificării proximului
Congres al UNPIR."

Art. 57
Adunarea reprezentanţilor permanenţi va stabili tarifele pentru onorarii şi standardele de cost
pentru cheltuielile de procedură, atunci când acestea se plătesc din fondul constituit conform
art. 4 din Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 58
Consiliul naţional de conducere al UNPIR este format din 17 membri titulari, dintre care un
preşedinte, un prim-vicepreşedinte, 2 vicepreşedinţi, 13 membri, precum şi 5 membri
supleanţi şi are următoarele atribuţii principale:

a)organizează în mod unitar, la nivel naţional, examenele de dobândire a calităţii de practician

în insolvenţă şi examenele de definitivare în profesie;
b)întocmeşte documentarea profesională şi asigură consultarea şi informarea curentă a
membrilor UNPIR; organizează întâlniri profesionale, seminarii, simpozioane pentru toţi
membrii UNPIR, în special pentru cei recent intraţi în corpul profesional; organizează, la
cerere, cursuri de pregătire pentru candidaţii la intrarea în UNPIR;
c)apără interesele legitime ale membrilor UNPIR în faţa organelor administraţiei publice, în
faţa instanţelor judecătoreşti, a oricăror alte instituţii şi persoane juridice, precum şi în faţa
persoanelor fizice; în acest scop, are calitatea şi dreptul de a interveni în orice litigiu în care
sunt puse în discuţie interesele UNPIR;
d)veghează la respectarea de către membrii UNPIR a prevederilor prezentei ordonanţe de
urgenţă şi ale Statutului, a eticii şi demnităţii profesionale, a drepturilor persoanelor fizice şi
juridice;
e)organizează activităţi sociale şi culturale pentru membrii UNPIR şi le acordă acestora
asistenţă, inclusiv financiară, în caz de nevoie;
f)veghează la armonia şi la colaborarea dintre membrii UNPIR şi ia măsuri pentru
împiedicarea concurenţei neloiale între ei şi a practicilor anticoncurenţiale;
g)intervine pentru a concilia şi, la cerere, pentru a arbitra litigiile profesionale dintre membrii
UNPIR;
h)verifică, prin membrii săi sau prin alţi membri ai UNPIR, delegaţi în acest scop, activitatea
profesională; nu vor putea face obiectul verificării aspectele legate de onorariu;
i)face propuneri de modificare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi le transmite Ministerului
Justiţiei sau altor persoane ori instituţii care au drept de iniţiativă legislativă;
j)reprezintă UNPIR în Parlament, în faţa comisiilor de specialitate sau în plen, cu prilejul
discutării proiectelor de lege de modificare a prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi a
legilor care reglementează celelalte aspecte, inclusiv cele fiscale, ale desfăşurării activităţii;
asigură apariţia şi difuzarea organului de presă al UNPIR;
k)convoacă Congresul UNPIR în termen de maximum 30 de zile, în cazul în care numărul
membrilor săi a scăzut sub jumătate;
l)urmăreşte realizarea obiectivelor UNPIR;
m)stabileşte sarcini pentru biroul executiv;
n)aprobă distribuirea sumelor din fondul de lichidare către filiale UNPIR, pe baza criteriilor
stabilite prin Statut;
o)aprobă constituirea filialelor UNPIR, conform prevederilor Statutului;
p)îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau de Statut.
r)soluţionează plângerile împotriva membrilor Instanţei superioare de disciplină şi face
propuneri de sancţionare a acestora, pe care le supune hotărârii Congresului UNPIR.

Art. 59
(1)Preşedintele UNPIR este şi preşedintele Consiliului naţional de conducere şi este ales de
Congres dintre membrii UNPIR. Mandatul unui preşedinte este de 4 ani şi poate fi reînnoit.
(2)Membrii titulari şi membrii supleanţi ai Consiliului naţional de conducere al UNPIR sunt
aleşi prin vot secret, pentru un mandat de 4 ani, care poate fi reînnoit. Prim-vicepreşedintele
ţine locul preşedintelui în lipsa acestuia şi îl înlocuieşte, în cazul imposibilităţii continuării
activităţii, până la un nou congres electiv.
(3)Preşedintele UNPIR reprezintă Uniunea în faţa autorităţilor publice, precum şi în
raporturile cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi din străinătate. Acesta poate delega
atribuţiile sale, pe timp limitat, de regulă prim-vicepreşedintelui sau unuia dintre
vicepreşedinţi.

(4)Sub rezerva dispoziţiilor art. 37 lit. e), în cazul scăderii numărului de membri ai Consiliului
naţional de conducere al UNPIR, locul vacant va fi ocupat de un membru supleant desemnat
prin vot secret de Consiliu.
Art. 60
(1)Pe lângă Consiliul naţional de conducere al UNPIR funcţionează Comisia de cenzori.
(2)Comisia de cenzori este formată din 5 cenzori, dintre care cel puţin 2 sunt experţi contabili
şi 3 practicieni în insolvenţă compatibili. Comisia are ca principală atribuţie supravegherea
modului de gestionare a fondului de lichidare prevăzut la art. 4 din Legea nr. 85/2006, cu
modificările şi completările ulterioare.

Art. 601
Dobânzile la sumele virate cu titlu de fond de lichidare în contul UNPIR se fac venit la acelaşi
fond şi pot fi folosite doar cu acest titlu.

5.3. Conducerea filialelor UNPIR

Art. 61
În cazul filialelor UNPIR, organele de conducere sunt adunarea generală şi consiliul de
conducere.
Art. 62
(1)Adunarea generală a filialelor este formată din membri practicieni în insolvenţă, cu
domiciliul, respectiv cu sediul principal stabilit în judeţul respectiv sau în municipiul
Bucureşti, după caz. Practicienii în insolvenţă incompatibili nu au drept de vot în Adunarea
generală a filialei.

(2)Adunarea generală a filialei este legal constituită în prezenţa majorităţii membrilor

prevăzuţi la alin. (1), iar hotărârile sunt valabil adoptate cu majoritatea celor prezenţi.
(3)Dacă la prima convocare nu se întruneşte cvorumul necesar desfăşurării adunării generale,
aceasta va avea loc în condiţiile prevăzute de Statut.
(4)Filiala dobândeşte personalitate juridică la data înregistrării sale legale la UNPIR.
Art. 63
Adunarea generală a filialei are următoarele atribuţii:
a)examinează şi aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli al filialei şi execuţia acestuia;
b)asigură buna desfăşurare a activităţii profesionale pe plan local;
c)alege şi revocă preşedintele, membrii consiliului de conducere, ai instanţei de disciplină a
filialei;

d)propune, dintre membrii săi, candidaţi pentru funcţia de preşedinte, Consiliul naţional de
conducere al UNPIR, Instanţa superioară de disciplină, instanţele locale de disciplină şi
Comisia de cenzori, în conformitate cu normele de desemnare prevăzute în Statut;

e)examinează activitatea desfăşurată de consiliul de conducere al filialei şi de comitetul de

disciplină care funcţionează pe lângă acesta şi hotărăşte.
Art. 64
(1)Consiliul de conducere al filialei este compus din 3-5 membri, dintre care un preşedinte,
precum şi 2 membri supleanţi, aleşi de adunarea generală a filialei dintre membrii filialei, pe o
perioadă de 4 ani.
(2)Prevederile art. 59 alin. (1) şi (2), referitoare la alegeri, sunt aplicabile în mod
corespunzător şi consiliilor de conducere ale filialelor UNPIR.
(3)Consiliul de conducere gestionează sumele rezultând din cotizaţii şi contribuţii ale
membrilor filialei, precum şi sumele din fondul de lichidare aflate la dispoziţia filialei, primite
de la UNPIR. Din sumele rezultate din cotizaţii şi contribuţii, 50% se virează către UNPIR.
(4)Consiliul de conducere al filialei convoacă adunarea generală a filialei în termen de
maximum 30 de zile, în cazul în care numărul membrilor săi a scăzut sub jumătate.
(5)În cazul scăderii numărului de membri ai consiliilor de conducere ale filialelor UNPIR,
locul vacant va fi ocupat de un membru supleant desemnat prin vot secret de Consiliu.
Art. 65
(1)[textul din Art. 65, alin. (1) din capitolul VI, sectiunea 3 a fost abrogat la 30-nov-2012 de
Art. I, punctul 29. din Legea 222/2012]
(2)Pe lângă consiliul de conducere funcţionează şi o comisie de cenzori, formată din 3
membri, dintre care cel puţin unul are calitatea de contabil autorizat sau expert contabil.
Art. 66
(1)Uniunea şi filialele sale îşi acoperă cheltuielile din venituri care se constituie din:
a)taxa de înscriere la examenul de dobândire a calităţii de practician în insolvenţă şi la
examenul de definitivare în profesie;
b)taxa de înscriere în evidenţa Tabloului UNPIR;
c)contribuţiile membrilor, stabilite pe tranşe de venituri, precum şi cotizaţiile acestora;
d)încasări din vânzarea publicaţiilor proprii;
e)alte venituri din activitatea UNPIR şi a filialelor sale, stabilite prin Statut.
(2)50% din veniturile realizate de filiale se varsă la UNPIR, potrivit normelor stabilite în
Statut.
(3)Taxele de înscriere în evidenţă, taxele de examen de acces în profesie şi taxele de examen
de definitivat, taxele de eliberare de certificate, cotizaţia şi contribuţiile pe tranşe de venituri
se stabilesc anual de către Congresul UNPIR.

5.4. Organele jurisdicţionale de disciplină ale UNPIR

Art. 661
(1)Pe lângă Consiliul naţional de conducere funcţionează Instanţa superioară de disciplină.
(2)Instanţa superioară de disciplină este compusă din 9 membri titulari - preşedintele şi 8
membri - şi 3 membri supleanţi, desemnaţi de Congresul UNPIR pentru o perioadă de 4 ani
dintre practicienii în insolvenţă compatibili şi care se bucură de autoritate profesională şi
morală deosebită.
(3)Instanţa superioară de disciplină are următoarele atribuţii:
a)soluţionează, în complet de 3 membri, contestaţiile împotriva hotărârilor instanţelor locale
de disciplină;
b)soluţionează, în complet de 3 membri, plângerile împotriva membrilor Consiliului naţional
de conducere al UNPIR şi face propuneri de sancţionare a acestora, pe care le supune hotărârii
Congresului UNPIR;
c)soluţionează, în complet de 3 membri, plângerile împotriva membrilor consiliilor filialelor
UNPIR şi ai instanţelor disciplinare locale;
d)dispune strămutarea plângerilor disciplinare, în condiţiile stabilite de Regulamentul privind
procedura disciplinară şi aplicarea sancţiunilor, sau orice alte măsuri necesare înfăptuirii
justiţiei disciplinare.
(4)Împotriva deciziei Instanţei superioare de disciplină persoana lezată poate formula acţiune
în contencios administrativ, la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la
comunicare.
Art. 662
În localităţile în care îşi desfăşoară activitatea curţile de apel se înfiinţează instanţele locale
disciplinare ale UNPIR.
Art. 663
(1)La instanţele locale de disciplină vor fi arondate filialele ale căror membri îşi desfăşoară
activitatea în raza tribunalelor aparţinând curţilor de apel respective.
(2)Instanţele locale de disciplină sunt compuse din 7 membri titulari - preşedintele şi 6
membri - desemnaţi de adunările generale pentru o perioadă de 4 ani dintre membrii
practicieni în insolvenţă, care se bucură de autoritate profesională şi morală deosebită.
(3)Preşedintele instanţei locale de disciplină va fi ales de către membrii acestei instanţe.
(4)Criteriile de alegere a membrilor instanţelor locale de disciplină sunt stabilite în Statut.
(5)Instanţa locală de disciplină soluţionează abaterile, în primă instanţă în complet de 3
membri.
(6)Hotărârile instanţei locale de disciplină sunt definitive şi executorii. Executarea poate fi
suspendată, la cerere, prin hotărâre a Instanţei superioare de disciplină, care va judeca o astfel
de cerere de suspendare de urgenţă şi cu precădere.

6. Înregistrare şi publicitate
6.1. Tabloul UNPIR
Art. 67
(1)UNPIR are obligaţia să reactualizeze periodic pe site-ul său oficial Tabloul practicienilor în
insolvenţă din Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România, denumit în
continuare Tabloul UNPIR. Informaţiile şi datele care se înscriu în Tabloul UNPIR se
stabilesc prin Statut.

(2)În Tabloul UNPIR se înscriu toţi membrii, persoane fizice, precum şi societăţile
profesionale de profil.
(3)Structura Tabloului UNPIR este prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta
ordonanţă de urgenţă.
(4)Tabloul UNPIR se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I bis.
(5)Înscrierea în tablou se face după achitarea taxei de înscriere.
Art. 68
Se interzice înregistrarea unor societăţi profesionale cu nume identic sau asemănător unei alte
societăţi profesionale, care beneficiază de anterioritate.
Art. 69
(1)Înscrierea în Tabloul UNPIR a practicienilor în insolvenţă se face la cererea persoanei
interesate adresată filialei judeţene şi a municipiului Bucureşti şi transmisă Consiliului
naţional de conducere al UNPIR spre aprobare. La cerere vor fi anexate actele care să
dovedească îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 30.
(2)Cererea va fi depusă în termen de cel mult 6 luni de la promovarea examenului de
dobândire a calităţii de practician în insolvenţă. Nedepunerea cererii în acest termen duce la
pierderea dreptului de înscriere în Tabloul UNPIR.
(3)Contestaţia împotriva deciziei de respingere/admitere a cererii de înscriere în Tabloul
UNPIR se depune în termen de 30 de zile de la data primirii comunicării şi se soluţionează de
Consiliul naţional de conducere al UNPIR. Deciziile Consiliului naţional de conducere al
UNPIR sunt definitive şi pot fi atacate la Curtea de Apel Bucureşti. Dispoziţiile Legii nr.
554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

6.2. Registrul formelor de organizare

Art. 70
(1)Se constituie Registrul formelor de organizare a practicienilor în insolvenţă, în scopul
evidenţei centralizate a acestora, în care sunt înregistrate societăţile profesionale cu
personalitate juridică şi cabinetele individuale de insolvenţă.
(2)Registrul formelor de organizare se ţine de Secretariatul general al UNPIR, prin
compartimentul de specialitate.
Art. 71
(1)În registrul prevăzut la art. 70 vor fi înregistrate cel puţin următoarele elemente
pentru societăţile profesionale:
a)contractul de societate al societăţii profesionale;
b)sediul social;
c)lista asociaţilor, cu indicarea numelui şi prenumelui, domiciliului, cetăţeniei, datei şi locului
naşterii, codului numeric personal, numărului de înmatriculare în Tabloul UNPIR;
d)lista angajaţilor societăţii profesionale, cu sau fără personalitate juridică, cu indicarea
numărului de înregistrare în Registrul formelor de organizare şi în Tabloul UNPIR;
e)lista angajaţilor şi a colaboratorilor permanenţi, practicieni în insolvenţă;
f)în cazul SPRL, filialele şi lista practicienilor, persoane fizice, angajate în cadrul acestora sau
având statutul de colaboratori permanenţi;
g)pentru societăţile profesionale, numele şi prenumele asociaţilor coordonatori, iar pentru
SPRL, componenţa organelor de conducere executive şi/sau de administrare;
h)informaţii financiare, prezentate anual, în formatul prevăzut prin Statut;
i)menţiuni cu privire la schimbarea formei de exercitare a profesiei.

(2)În registrul prevăzut la art. 70 vor fi înregistrate cel puţin următoarele elemente
pentru cabinetele individuale:
a)decizia de înfiinţare a cabinetului individual;
b)sediul social;
c)lista angajaţilor şi a colaboratorilor permanenţi, practicieni în insolvenţă;
d)informaţii financiare, prezentate anual, în formatul prevăzut prin Statut;
e)menţiuni cu privire la schimbarea formei de exercitare a profesiei.
(3)Înmatricularea şi înregistrarea menţiunilor sunt opozabile terţilor de la data efectuării lor în
Registrul formelor de organizare.
(4)Persoana care are obligaţia să solicite o înregistrare nu poate opune terţilor actele ori
faptele neînregistrate.
Art. 72
(1)UNPIR este obligată să elibereze, pe cheltuiala persoanei solicitante, copii certificate de pe
înregistrările efectuate în Registrul formelor de organizare şi de pe înscrisurile doveditoare.
(2)Înscrisurile prevăzute la alin. (1) pot fi cerute şi eliberate şi prin corespondenţă.

7. Răspunderea disciplinară
Art. 73
Constituie abateri disciplinare următoarele fapte:
a)îndeplinirea de activităţi specifice profesiei pentru persoane cu interese contrare;
b)divulgarea secretului profesional, cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege;
c)nerespectarea obligaţiei de asigurare de răspundere profesională;
d)neplata primei de asigurare;
e)încălcarea principiilor fundamentale de etică profesională, definite de Codul de etică
profesională;
f)desfăşurarea de activităţi politice în cadrul UNPIR şi cu ocazia manifestărilor organizate de
aceasta;
g)neparticiparea fără motive temeinice a membrilor Congresului UNPIR la două congrese
succesive la care au fost convocaţi;
h)neparticiparea fără motive temeinice a membrilor adunărilor generale ale filialelor la două
adunări generale succesive la care au fost convocaţi;
i)neplata cotizaţiei şi a contribuţiei conform art. 44;
j)declararea incorectă a veniturilor obţinute ca urmare a desfăşurării activităţii de practician în
insolvenţă şi, implicit, plata unei contribuţii anuale pe tranşe de venituri neconforme cu
realitatea;
k)necomunicarea în termen de 30 de zile a schimbărilor intervenite în legătură cu datele
înscrise în Tabloul UNPIR şi în Registrul formelor de organizare.
l)nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (10) din Legea nr. 85/2006, cu modificările şi
completările ulterioare;
m)necalcularea şi nevirarea, în primele 10 zile ale lunii pentru încasările din luna anterioară, a
procentului de 2% prevăzut de art. 4, din Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările
ulterioare, din sumele recuperate în cadrul procedurilor de insolvenţă;
n)declanşarea de către practicianul în insolvenţă a unor măsuri asigurătorii sau a procedurii de
executare silită asupra fondului de lichidare;
o)exercitarea de către practicianul în insolvenţă incompatibil a oricărei activităţi prevăzute la
art. 11 în competenţa practicienilor în insolvenţă compatibili.

Art. 74
(1)Sancţiunile disciplinare care se aplică practicienilor în insolvenţă, inclusiv
reprezentanţilor formelor de organizare profesională desemnaţi să exercite atribuţiile de
administrator judiciar sau lichidator în numele formei de organizare, în raport cu
gravitatea abaterilor săvârşite sunt următoarele:
a)avertisment scris;
b)suspendarea calităţii de practician în insolvenţă pe o perioadă cuprinsă între 3 luni şi un an;
c)sancţiuni pecuniare, care se fac venit la bugetul UNPIR şi al căror cuantum se stabileşte şi
se actualizează periodic prin hotărâre a Congresului UNPIR;
d)excluderea definitivă din UNPIR, însoţită de pierderea calităţii de practician în insolvenţă;
excluderea societăţii profesionale atrage dizolvarea de drept şi lichidarea acesteia.

(2)Limitele sancţiunilor aplicabile abaterilor disciplinare prevăzute de prezenta ordonanţă de

urgenţă se stabilesc prin Statut.
(3)[textul din Art. 74, alin. (3) din capitolul VIII a fost abrogat la 30-nov-2012 de Art. I,
punctul 34. din Legea 222/2012]
(4)[textul din Art. 74, alin. (4) din capitolul VIII a fost abrogat la 30-nov-2012 de Art. I,
punctul 34. din Legea 222/2012]
(5)Procedura disciplinară se reglementează de către UNPIR prin Statut.
(6)[textul din Art. 74, alin. (6) din capitolul VIII a fost abrogat la 30-nov-2012 de Art. I,
punctul 34. din Legea 222/2012]
(7)Membrii organelor de conducere ai UNPIR şi ai filialelor nu pot asista sau reprezenta alţi
membri ai UNPIR, practicieni în insolvenţă, în faţa comisiei de disciplină a filialelor sau a
comisiei superioare de disciplină.
8. Infracţiuni
Art. 75
Exercitarea activităţilor prevăzute la art. 1 fără a deţine calitatea de practician în insolvenţă
constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale.

Bibliografie minimală

 Manuela Tăbăraș, Teoria generală a dreptului II, Organizarea și

administrarea justiției, Ediția a VI-a, Editura Renaissance, București,
2012;
 Ordonanță de urgență 86/2006 privind organizarea activităţii
practicienilor în insolvenţă – REPUBLICARE, versiune de la: 2
octombrie 2018
 UNITATEA DE ÎNVĂȚARE NR.VII

ORGANIZAREA PROFESIEI DE PRACTICIAN ÎN INSOLVENȚĂ

Timp mediu estimat pentru studiu individual:4 ore

Cuprins
1. Dobândirea, suspendarea şi încetarea calităţii de mediator
2. Consiliul de mediere
3. Organizarea şi exercitarea activităţii mediatorilor
4. Drepturile şi obligaţiile mediatorului
4.1. Drepturile mediatorului
4.2. Obligaţiile mediatorului
5. Răspunderea mediatorului
6. Procedura de mediere
6.1. Procedura prealabilă încheierii contractului de mediere
6.2. Contractul de mediere
6.3. Desfăşurarea medierii
6.4. Închiderea procedurii de mediere
6.5. Medierea în cazul unui litigiu pe rolul instanţelor de judecată
7. Dispoziţii speciale privind medierea unor conflicte
7.1. Dispoziţii speciale privind conflictele de familie
7.2. Dispoziţii speciale privind medierea în cauzele penale
Sarcină de lucru
Bibliografie minimală
Sediul materiei:
 Legea 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, versiune
de la: 24 februarie 2020

1. Dobândirea, suspendarea şi încetarea calităţii de mediator

Art. 7
Poate deveni mediator persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a)are capacitate deplină de exerciţiu;
b)are studii superioare;
c)are o vechime în muncă de cel puţin 3 ani;

d)este aptă, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activităţi;
e)se bucură de o bună reputaţie şi nu a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea unei
infracţiuni de natură să aducă atingere prestigiului profesiei;

f)a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, în condiţiile legii, sau un program
postuniversitar de nivel maşter în domeniu, acreditate conform legii şi avizate de Consiliul de
mediere;

g)a fost autorizată ca mediator, în condiţiile prezentei legi.

Art. 8
(1)Persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 7 vor fi autorizate ca mediatori de
către Consiliul de mediere, după achitarea taxei de autorizare, al cărei cuantum va fi stabilit
prin regulamentul prevăzut la art. 17 alin. (2).
(2)Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European sau ai
Confederaţiei Elveţiene, posesori ai unui document de calificare în profesia de mediator,
obţinut în unul dintre aceste state, dobândesc, în contextul dreptului de stabilire, accesul la
profesie în România, după recunoaşterea acestor documente de către Consiliul de mediere,
conform Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale
pentru profesiile reglementate din România, cu modificările şi completările ulterioare.

(3)Documentele de calificare obţinute în profesia de mediator în alt stat decât România ori
într-un stat membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau în Confederaţia
Elveţiană de către persoanele prevăzute la alin. (2) se recunosc în condiţiile prevăzute la alin.
(5), care se aplică în mod corespunzător. Dacă abilităţile şi cunoştinţele nu corespund
cerinţelor de calificare prevăzute de legea română, Consiliul de mediere ia în considerare şi
experienţa profesională dobândită de solicitant şi îi poate cere să dovedească faptul că
îndeplineşte toate aceste cerinţe.

(4)Prevederile alin. (2) şi (3) se aplică şi cetăţenilor români, posesori ai documentelor de

calificare în profesia de mediator, obţinute într-un stat membru al Uniunii Europene, al
Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană, după caz, într-un stat terţ.

(5)Cetăţeanul unui stat terţ, care a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor în
străinătate sau care a dobândit calitatea de mediator în străinătate şi doreşte să
desfăşoare activitate de mediere cu caracter permanent în România, dobândeşte acces la
profesie în următoarele condiţii:
a)prezintă titlul de studii, însoţit de atestatul de echivalare eliberat de Ministerul Educaţiei şi
Cercetării;
b)prezintă conţinutul programei de formare parcurse, inclusiv durata pregătirii şi, după caz,
documentele care atestă dobândirea calităţii de mediator. Consiliul de mediere evaluează
conţinutul programei de formare prezentate, inclusiv durata pregătirii, comparând cunoştinţele
şi abilităţile atestate de aceste documente cu cerinţele stabilite conform legii române, şi
hotărăşte, dacă este cazul, accesul în profesie. Condiţiile de echivalare ori compensare a
calificării, în situaţia în care cunoştinţele şi abilităţile atestate nu corespund cerinţelor de
calificare prevăzute de legea română, vor fi stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 17 alin.
(2).
(6)Mediatorul străin poate desfăşura în România activitatea de mediere cu caracter ocazional,
sub forma prestării de servicii, în baza documentului care atestă că exercită legal această
profesie în statul de origine sau de provenienţă, fiind exceptat de la cerinţele de autorizare şi
de înscriere prevăzute în lege, având însă obligaţia înştiinţării, în scris, a Consiliului de
mediere cu privire la desfăşurarea acestei activităţi.
(7)Cetăţenii altor state ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European sau ai
Confederaţiei Elveţiene, posesori ai unui document de calificare ca mediator, obţinut în unul
dintre aceste state sau în România, dobândesc calitatea de mediator în România, în condiţiile
prevăzute la alin. (2)-(6).

(8)Cetăţenii prevăzuţi la alin. (7), care au dobândit calitatea de mediator în România, pot
desfăşura activitatea de mediere cu caracter permanent în unul dintre statele membre ale
Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European, dacă în aceste state dobândirea
acestei calităţi nu este reglementată, în baza documentului care atestă că exercită legal această
profesie în România.
(9)Pentru mediatorii autorizaţi în condiţiile art. 7 şi 72 alin. (2), documentul de calificare prin
care se atestă dobândirea competenţelor profesionale ca mediator este eliberat de către
Consiliul de mediere în condiţiile stabilite de standardele de formare în domeniul medierii.

(10)În cazul în care este necesară verificarea documentelor depuse în vederea autorizării,
aceasta se poate realiza şi prin Sistemul de informare în cadrul pieţei interne, în condiţiile
legii.
Art. 81
(1)Autorizaţia se eliberează solicitantului în cel mult 30 de zile calendaristice de la data
constatării îndeplinirii de către acesta a tuturor condiţiilor stabilite de lege şi de regulamentul
prevăzut la art. 17 alin. (2).
(2)Termenul poate fi prelungit o singură dată, pentru o perioadă de maximum 15 zile
calendaristice. Valabilitatea documentelor depuse iniţial nu este afectată de această
prelungire. Prelungirea termenului de autorizare, precum şi durata acestei prelungiri se
motivează în mod corespunzător şi se notifică solicitantului înainte de expirarea termenului
iniţial.
(3)În cazul în care solicitantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezenta lege sau
cererea formulată de acesta nu este însoţită de actele doveditoare, Consiliul de mediere
comunică persoanei interesate refuzul motivat de autorizare sau, după caz, necesitatea
completării dovezilor impuse de lege.
(4)Hotărârea de refuz, respectiv de retragere a autorizaţiei de mediator poate fi atacată la
instanţa judecătorească competentă, în conformitate cu procedura prevăzută de Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 9
(1)Formarea profesională a mediatorilor se asigură prin cursuri de formare profesională
organizate de către furnizorii de formare şi de către instituţiile de învăţământ superior
acreditate.
(2)Cursurile şi programele de formare profesională a mediatorilor vor fi autorizate de către
Consiliul de mediere cu respectarea standardelor de formare profesională în domeniu,
elaborate de către acesta.
(3)Structura cursului de formare profesională va fi întocmită conform prevederilor privind
formarea adulţilor.
(4)Consiliul de mediere va emite documentele care atestă competenţa profesională a
mediatorilor.

Art. 10
Instituţiile şi celelalte persoane juridice care desfăşoară, conform art. 9, programe de formare
profesională a mediatorilor se înscriu de către Consiliul de mediere pe o listă, care va fi pusă
la dispoziţia celor interesaţi la sediul său, al instanţelor judecătoreşti şi al autorităţilor
administraţiei publice locale, precum şi la sediul Ministerului Justiţiei şi pe pagina de internet
a acestuia.

Art. 11
(1)Consiliul de mediere are dreptul să verifice modul de organizare şi desfăşurare a cursurilor
şi de aplicare a standardelor de formare iniţială şi continuă şi poate solicita, dacă este cazul,
retragerea autorizaţiei, potrivit standardelor de formare în domeniul medierii şi procedurilor
elaborate de către Consiliul de mediere.
(2)Retragerea autorizaţiei ori expirarea perioadei pentru care a fost acordată atrage radierea de
pe lista prevăzută la art. 10.
Art. 12
(1)Mediatorii autorizaţi sunt înscrişi în Tabloul mediatorilor, întocmit de Consiliul de mediere
şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2)În tabloul prevăzut la alin. (1) se menţionează următoarele date:
a)numele şi prenumele mediatorului;
b)sediul profesional;
c)pregătirea de bază a mediatorului, instituţiile la care s-a format şi titlurile cu care Ie-a
absolvit;
d)domeniul medierii în care acesta este specializat;
e)durata experienţei practice în activitatea de mediere;
f)limba străină în care este capabil să desfăşoare medierea;
g)calitatea de membru al unei asociaţii profesionale în domeniul medierii, precum şi, după
caz, al altor organizaţii;
h)existenţa unei cauze de suspendare.
i)corpul profesional al mediatorilor judeţean din care face parte;
j)formarea profesională continuă;
k)denumirea formei de exercitare a profesiei de mediator;
l)date de contact ale mediatorului sau formei de exercitare (nr. telefon, nr. fax, adresă de e-
mail).

(3)Consiliul de mediere are obligaţia să actualizeze periodic şi cel puţin o dată pe an Tabloul
mediatorilor şi să îl pună la dispoziţie celor interesaţi la sediul său, al instanţelor judecătoreşti,
al autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi la sediul Ministerului Justiţiei şi pe
pagina de Internet a acestuia.
(4)Profesia de mediator se exercită numai de către persoana care a dobândit calitatea de
mediator autorizat, în condiţiile prezentei legi.
(5)Exercitarea profesiei de mediator de către persoane care nu au dobândit calitatea de
mediator autorizat, în condiţiile prezentei legi, constituie infracţiune şi se sancţionează potrivit
legii penale.

Art. 13
Exercitarea profesiei de mediator este compatibilă cu orice altă activitate sau profesie, cu
excepţia incompatibilităţilor prevăzute prin legi speciale.
Art. 14
(1)Exercitarea calităţii de mediator se suspendă:
a)în cazul unei incompatibilităţi prevăzute de lege; în acest caz, mediatorul este obligat să
încunoştinţeze, în termen de 3 zile, Consiliul de mediere, în legătură cu această
incompatibilitate;
b)la cerere, făcută în scris de către mediator;
c)ca sancţiune disciplinară, în condiţiile stabilite la art. 39 alin. (1) lit. c).
(2)Exercitarea calităţii de mediator se suspendă de drept, în cazul în care împotriva
mediatorului s-a luat măsura arestării preventive sau a arestului la domiciliu, până la
soluţionarea procesului penal, potrivit legii.

Art. 15
Calitatea de mediator încetează:
a)la cerere, prin renunţare făcută în scris de către mediator;
b)prin deces;
c)în cazul în care nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 7 lit. a) şi d);
d)ca sancţiune disciplinară, în condiţiile stabilite la art. 39 alin. (1) lit. d);
e)în cazul în care prin hotărâre judecătorească definitivă sa dispus condamnarea sau amânarea
aplicării pedepsei pentru o infracţiune care aduce atingere prestigiului profesiei sau s-a dispus
aplicarea unei pedepse privative de libertate.

Art. 16
(1)Suspendarea, precum şi încetarea calităţii de mediator se dispun sau, după caz, se constată
de către Consiliul de mediere.
(2)În caz de încetare a calităţii de mediator, numele acestuia se radiază din tabloul
mediatorilor.
Art. 161
În ceea ce priveşte procedurile şi formalităţile de autorizare, precum şi exercitarea profesiei de
mediator, prevederile prezentei legi se completează cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de
a furniza servicii în România.

2. Consiliul de mediere
Art. 17
(1)În vederea organizării activităţii de mediere se înfiinţează Consiliul de mediere, organism
autonom cu personalitate juridică, de interes public, cu sediul în municipiul Bucureşti.
(2)Consiliul de mediere se organizează şi funcţionează potrivit prevederilor prezentei legi, ale
regulamentului său de organizare şi funcţionare şi ale Statutului profesiei de mediator.

(3)Consiliul de mediere este format din 9 membri titulari şi 3 membri supleanţi, aleşi prin vot
direct şi secret de mediatorii cu drept de vot, în condiţiile prevăzute în Regulamentul de
organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere.

(4)Mandatul membrilor Consiliului de mediere este de 4 ani.

(41)Revocarea Consiliului de mediere sau a oricăruia dintre membrii acestuia se poate face la
iniţiativa unei pătrimi din numărul mediatorilor autorizaţi, decizia fiind adoptată cu o
majoritate de jumătate plus unu din numărul mediatorilor autorizaţi.
(5)Situaţiile în care calitatea de membru al Consiliului de mediere încetează în timpul
exercitării mandatului, precum şi procedura revocării sunt stabilite prin regulamentul prevăzut
la alin. (2).
(6)Pot face parte din Consiliul de mediere numai mediatorii autorizaţi care îndeplinesc
condiţiile stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere.

(7)Consiliul de mediere îşi exercită mandatul până la preluarea mandatului de către noul
consiliu de mediere.

Art. 18
(1)Consiliul de mediere va alege un preşedinte şi un vicepreşedinte şi va desemna dintre
membrii săi o comisie cu activitate permanentă, care pregăteşte lucrările Consiliului de
mediere. Durata mandatului membrilor comisiei este de 2 ani.

(11)Consiliul de mediere înfiinţează Institutul de formare continuă, în vederea creşterii

calităţii pregătirii profesionale continue a mediatorilor autorizaţi.

(2)În structura Consiliului de mediere funcţionează un secretariat tehnic, alcătuit dintr-un

număr de persoane stabilit prin organigramă şi aprobat de Consiliul de mediere.

(3)Structura şi atribuţiile comisiei prevăzute la alin. (1) şi ale secretariatului tehnic prevăzut la
alin. (2) se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 17 alin. (2).
(4)Pentru activitatea depusă, membrii Consiliului de mediere au dreptul la o indemnizaţie
lunară, în condiţiile stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 17 alin. (2).
Art. 19
(1)Consiliul de mediere se întruneşte lunar sau ori de câte ori este necesar, la convocarea
preşedintelui.
(2)Şedinţele Consiliului de mediere se desfăşoară în prezenţa a cel puţin 7 membri şi sunt
publice, cu excepţia cazului în care membrii săi hotărăsc altfel.

(3)[textul din Art. 19, alin. (3) din capitolul II, sectiunea 2 a fost abrogat la 06-dec-2009 de
Art. I, punctul 12. din Legea 370/2009]
(4)În exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul de mediere adoptă hotărâri cu votul majorităţii
membrilor care îl compun.

(5)La lucrările Consiliului de mediere pot fi invitate să participe persoane din orice alte
instituţii sau organisme profesionale, a căror consultare este necesară pentru luarea măsurilor
sau pentru adoptarea hotărârilor Consiliului de mediere.
Art. 20
Consiliul de mediere are următoarele atribuţii principale:
a)promovează activitatea de mediere şi reprezintă interesele mediatorilor autorizaţi în scopul
asigurării calităţii serviciilor din domeniul medierii, conform prevederilor prezentei legi;

b)elaborează standardele de formare în domeniul medierii, pe baza celor mai bune practici
internaţionale în materie;
c)autorizează programele de formare profesională iniţială şi continuă, precum şi pe cele de
specializare a mediatorilor;

d)întocmeşte şi actualizează lista furnizorilor de formare profesională care au obţinut

autorizarea;

e)autorizează mediatorii, în condiţiile prevăzute de prezenta lege şi de procedura stabilită prin

Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere;

e1)cooperează, prin intermediul Sistemului de informare în cadrul pieţei interne, cu autorităţile

competente din celelalte state membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic
European şi din Confederaţia Elveţiană, în vederea asigurării controlului mediatorilor şi a
serviciilor pe care aceştia le prestează, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 49/2009;

f)întocmeşte şi actualizează tabloul mediatorilor autorizaţi;

g)ţine evidenţa birourilor mediatorilor autorizaţi;
h)supraveghează respectarea standardelor de formare în domeniul medierii;
i)eliberează documentele care atestă calificarea profesională a mediatorilor;

j)adoptă Codul de etică şi deontologie profesională a mediatorilor autorizaţi, precum şi

normele de răspundere disciplinară a acestora;
k)ia măsuri pentru respectarea prevederilor conţinute de Codul de etică şi deontologie
profesională a mediatorilor autorizaţi şi aplică normele privind răspunderea disciplinară a
acestora;
l)face propuneri pentru completarea sau, după caz, corelarea legislaţiei privind medierea;
m)adoptă regulamentul privind organizarea şi funcţionarea sa;
m1)organizează alegerile pentru următorul consiliu de mediere şi elaborează procedurile de
organizare a alegerilor. Declanşarea procedurii de organizare a alegerilor se face cu 6 luni
înainte de expirarea mandatului Consiliului de mediere la acea dată;

n)îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege.

Art. 21
Consiliul de mediere îşi acoperă cheltuielile de organizare şi funcţionare din venituri proprii,
după cum urmează:
a)taxele provenind din autorizarea mediatorilor;
b)donaţii, sponsorizări, finanţări şi alte surse de venit, dobândite în condiţiile legii;
c)încasări din vânzarea publicaţiilor proprii;
d)sumele provenind din amenzile aplicate ca sancţiuni disciplinare;
e)alte sume rezultate din activitatea Consiliului de mediere, stabilite prin regulament.

3. Organizarea şi exercitarea activităţii mediatorilor

Art. 22
(1)Mediatorii îşi pot desfăşura activitatea în cadrul unei societăţi civile profesionale, al unui
birou în care pot funcţiona unul sau mai mulţi mediatori asociaţi, cu personalul auxiliar
corespunzător, sau în cadrul unei organizaţii neguvernamentale, cu respectarea condiţiilor
prevăzute de lege.
(2)Mediatorul sau mediatorii asociaţi, titulari ai unui birou, pot angaja traducători, jurişti, alt
personal de specialitate, precum şi personal administrativ şi de serviciu necesar activităţii de
mediere.
(3)În exercitarea profesiei, mediatorii autorizaţi pot fi angajaţi cu contract individual de
muncă numai în cadrul formelor prevăzute la art. 22 alin. (1).

Art. 23
În desfăşurarea activităţii sale, mediatorul autorizat este obligat să ţină arhivă şi registre
proprii, precum şi o evidenţă financiar-contabilă.
Art. 24
(1)Mediatorii se pot constitui în asociaţii profesionale locale şi naţionale, având drept scop
reprezentarea intereselor profesionale şi protejarea statutelor, şi pot adera la asociaţii
profesionale internaţionale în condiţiile legii.
(2)Totalitatea mediatorilor autorizaţi de către Consiliul de mediere constituie Corpul
profesional al mediatorilor din România (CPMR).
(3)Corpul profesional al mediatorilor din fiecare judeţ (CPMJ), respectiv din municipiul
Bucureşti (CPMB) este constituit din toţi mediatorii care au sediul profesional
principal/secundar înregistrat în judeţul respectiv sau în municipiul Bucureşti.
(4)CPMR va avea un reprezentant în relaţia cu sistemul judiciar la nivelul fiecărei curţi de
apel din România.
(5)Organizarea şi funcţionarea CPMR în structuri judeţene şi pe lângă curţi de apel se vor face
conform Statutului profesiei de mediator.

4. Drepturile şi obligaţiile mediatorului

4.1. Drepturile mediatorului
Art. 25
Mediatorul are dreptul de a informa publicul cu privire la exercitarea activităţii sale, cu
respectarea principiului confidenţialităţii. Condiţiile în care se poate face publicitate profesiei
de mediator sunt stabilite de regulament.
Art. 26
(1)Mediatorul are dreptul la plata unui onorariu stabilit prin negociere cu părţile, precum şi la
restituirea cheltuielilor ocazionate de mediere.
(2)Onorariul trebuie să fie rezonabil şi să ţină cont de natura şi de obiectul conflictului.
(3)Pentru activitatea de informare şi consiliere a părţilor cu privire la procedura medierii şi
avantajele acesteia, îndeplinită potrivit legii anterior încheierii contractului de mediere,
mediatorul nu poate pretinde onorariu.

Art. 27
(1)Fiecare mediator are dreptul să aplice un model propriu de organizare a procedurii de
mediere, cu respectarea dispoziţiilor şi principiilor statuate în prezenta lege.
(2)Mediatorul are dreptul de a refuza preluarea unui caz, având obligaţia de a îndruma părţile
în vederea alegerii unui alt mediator.

Art. 28
(1)Sediul profesional al mediatorului este inviolabil.
(2)Percheziţia sediului profesional al mediatorului poate fi dispusă numai de judecător şi se
efectuează de procuror sau de organul de cercetare penală, în condiţiile prevăzute de Codul de
procedură penală.

4.2. Obligaţiile mediatorului

Art. 29
(1)Mediatorul are obligaţia să dea orice explicaţii părţilor cu privire la activitatea de mediere,
pentru ca acestea să înţeleagă scopul, limitele şi efectele medierii, în special asupra
raporturilor ce constituie obiectul conflictului.
(2)Mediatorul trebuie să asigure ca medierea să se realizeze cu respectarea libertăţii,
demnităţii şi a vieţii private a părţilor.
Art. 30
(1)Mediatorul are îndatorirea să depună toate diligenţele pentru ca părţile să ajungă la un
acord reciproc convenabil, într-un termen rezonabil.
(2)Mediatorul trebuie să conducă procesul de mediere în mod nepărtinitor şi să asigure un
permanent echilibru între părţi.
Art. 31
Mediatorul are obligaţia să refuze preluarea unui caz, dacă are cunoştinţă despre orice
împrejurare ce l-ar împiedica să fie neutru şi imparţial, precum şi în cazul în care constată că
drepturile în discuţie nu pot face obiectul medierii, potrivit art. 2.
Art. 32
Mediatorul este obligat să păstreze confidenţialitatea informaţiilor de care ia cunoştinţă în
cursul activităţii sale de mediere, precum şi cu privire la documentele întocmite sau care i-au
fost predate de către părţi pe parcursul medierii, chiar şi după încetarea funcţiei sale.
Art. 33
(1)Mediatorul este obligat să respecte normele de deontologie şi să răspundă, cu respectarea
dispoziţiilor art. 32, cererilor formulate de autorităţile judiciare.
(2)Mediatorul este obligat să comunice Consiliului de mediere orice modificare a condiţiilor,
care face necesară actualizarea menţiunilor prevăzute la art. 12 alin. (2).
Art. 34
Mediatorul are obligaţia de a-şi îmbunătăţi permanent cunoştinţele teoretice şi tehnicile de
mediere, urmând în acest scop cursuri de formare continuă, în condiţiile stabilite de Consiliul
de mediere.
Art. 35
Mediatorul este obligat să restituie înscrisurile ce i-au fost încredinţate de părţi pe parcursul
procedurii de mediere.
Art. 36
Mediatorul nu poate reprezenta sau asista vreuna dintre părţi într-o procedură judiciară ori
arbitrală având ca obiect conflictul supus medierii.
Art. 37
(1)Mediatorul nu poate fi audiat ca martor în legătură cu faptele sau cu actele de care a luat
cunoştinţă în cadrul procedurii de mediere. În cauzele penale mediatorul poate fi audiat ca
martor numai în cazul în care are dezlegarea prealabilă, expresă şi scrisă a părţilor şi, dacă
este cazul, a celorlalte persoane interesate.
(2)Calitatea de martor are întâietate faţă de aceea de mediator, cu privire la faptele şi
împrejurările pe care Ie-a cunoscut înainte de a fi devenit mediator în acel caz.
(3)În toate cazurile, după ce a fost audiat ca martor, mediatorul nu mai poate desfăşura
activitatea de mediere în cauza respectivă.

5. Răspunderea mediatorului
Art. 38
Răspunderea disciplinară a mediatorului intervine pentru următoarele abateri:
a)încălcarea obligaţiei de confidenţialitate, imparţialitate şi neutralitate;
b)refuzul de a răspunde cererilor formulate de autorităţile judiciare, în cazurile prevăzute de
lege;
c)refuzul de a restitui înscrisurile încredinţate de părţile aflate în conflict;
d)reprezentarea sau asistarea uneia dintre părţi într-o procedură judiciară sau arbitrală având
ca obiect conflictul supus medierii;
e)săvârşirea altor fapte care aduc atingere probităţii profesionale.
f)neplata taxelor profesionale constituie abatere disciplinară şi se sancţionează conform
statutului profesional.

Art. 39
(1)Sancţiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea abaterii şi constau în:
a)observaţie scrisă;
b)amendă de la 50 lei (RON) la 500 lei (RON);
c)suspendarea din calitatea de mediator pe o durată de la o lună la 6 luni;
d)încetarea calităţii de mediator.
(2)Limitele amenzii prevăzute la alin. (1) lit. b) se actualizează periodic de către Consiliul de
mediere, în funcţie de rata inflaţiei.
Art. 40
(1)Orice persoană interesată poate sesiza Consiliul de mediere, în scris şi sub semnătură, în
legătură cu săvârşirea unei abateri dintre cele prevăzute la art. 38.
(2)Cercetarea abaterii se efectuează în termen de cel mult 60 de zile de la data înregistrării
sesizării, de către o comisie de disciplină alcătuită dintr-un membru al Consiliului de mediere
şi 2 reprezentanţi ai mediatorilor, desemnaţi prin tragere la sorţi din Tabloul mediatorilor.
Membrii comisiei de disciplină sunt numiţi prin hotărâre a Consiliului de mediere. Invitarea
celui în cauză în vederea audierii este obligatorie. Mediatorul cercetat este îndreptăţit să ia
cunoştinţă de conţinutul dosarului şi să îşi formuleze apărarea. În caz de neprezentare, se va
încheia un proces-verbal semnat de membrii comisiei, din care să reiasă faptul că mediatorul a
fost invitat şi nu s-a prezentat la termenul stabilit.
(3)Dosarul de cercetare cu propunere de sancţionare sau de neaplicare a unei sancţiuni
disciplinare se înaintează Consiliului de mediere, care hotărăşte, în termen de 30 de zile, cu
privire la răspunderea disciplinară a mediatorului.
Art. 41
(1)Hotărârea Consiliului de mediere de aplicare a sancţiunilor prevăzute la art. 39 alin. (1)
poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă.

(2)Acţiunea exercitată potrivit alin. (1) suspendă executarea hotărârii atacate.

(3)Hotărârea de aplicare a amenzii prevăzute la art. 39 alin. (1) lit. b), rămasă definitivă
potrivit legii, constituie titlu executoriu. Neachitarea acestei amenzi în termen de 30 de zile de
la data rămânerii definitive a hotărârii de sancţionare atrage de drept suspendarea din calitatea
de mediator, până la achitarea sumei.
Art. 42
Răspunderea civilă a mediatorului poate fi angajată, în condiţiile legii civile, pentru cauzarea
de prejudicii, prin încălcarea obligaţiilor sale profesionale.

6. Procedura de mediere
6.1. Procedura prealabilă încheierii contractului de mediere
Art. 43
(1)Părţile aflate în conflict se pot prezenta împreună la mediator. În cazul în care se prezintă
numai una dintre părţi, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte părţi invitaţia
scrisă, în vederea informării şi acceptării medierii, stabilind un termen de cel mult 15 zile.
Invitaţia se transmite prin orice mijloace care asigură confirmarea primirii textului. Partea
solicitantă va furniza mediatorului datele necesare contactării celeilalte părţi.

(2)În cazul imposibilităţii de prezentare a vreuneia dintre părţile convocate, mediatorul poate
stabili, la cererea acesteia, o nouă dată în vederea informării şi acceptării medierii. În cazul
acceptării medierii, părţile în dispută şi mediatorul vor semna contractul de mediere.
(21)În procesele şi cererile în materie civilă şi comercială, înainte de introducerea cererii de
chemare în judecată, părţile pot încerca soluţionarea litigiului prin mediere.

(3)Dacă una dintre părţi refuză, în scris, în mod explicit, medierea ori nu răspunde invitaţiei
menţionate la alin. (1) ori nu se prezintă de două ori la rând la datele fixate pentru semnarea
contractului de mediere, medierea se consideră neacceptată.

(4)Mediatorul poate face şi alte demersuri legale pe care le consideră necesare pentru
invitarea părţilor la mediere, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi.
Art. 44
(1)Este interzisă desfăşurarea şedinţelor de mediere înainte de încheierea contractului de
mediere.
(2)Contractul de mediere se încheie între mediator, pe de o parte, şi părţile aflate în conflict,
pe de altă parte.

6.2. Contractul de mediere

Art. 45
Contractul de mediere trebuie să cuprindă, sub sancţiunea anulării, următoarele clauze:
a)identitatea părţilor aflate în conflict sau, după caz, a reprezentanţilor lor;
b)menţionarea tipului sau a obiectului conflictului;

c)declaraţia părţilor că au fost informate de către mediator cu privire la mediere, efectele

acesteia şi regulile aplicabile;

d)obligaţia mediatorului de a păstra confidenţialitatea şi decizia părţilor privind păstrarea

confidenţialităţii, după caz;

e)angajamentul părţilor aflate în conflict de a respecta regulile aplicabile medierii;

f)obligaţia părţilor aflate în conflict de a achita onorariul cuvenit mediatorului şi cheltuielile
efectuate de acesta pe parcursul medierii în interesul părţilor, precum şi modalităţile de
avansare şi de plată a acestor sume, inclusiv în caz de renunţare la mediere sau de eşuare a
procedurii, precum şi proporţia care va fi suportată de către părţi, ţinându-se cont, dacă este
cazul, de situaţia lor socială. Dacă nu s-a convenit altfel, aceste sume vor fi suportate de către
părţi în mod egal;
g)înţelegerea părţilor privind limba în care urmează să se desfăşoare medierea.
h)numărul de exemplare în care va fi redactat acordul în cazul în care acesta va fi în forma
scrisă, corespunzător numărului părţilor semnatare ale contractului de mediere;
i)obligaţia părţilor de a semna procesul-verbal întocmit de către mediator, indiferent de modul
în care se va încheia medierea.

Art. 46
(1)În contractul de mediere pot fi prevăzute şi alte clauze, în condiţiile legii.
(2)Sub sancţiunea nulităţii absolute, contractul de mediere nu poate cuprinde clauze care
contravin legii sau ordinii publice.
(3)Dacă, pe parcursul procedurii de mediere, apar cheltuieli neprevăzute, efectuate în interesul
părţilor şi cu acordul acestora, se va încheia o anexă la contractul de mediere.
Art. 47
(1)Contractul de mediere se încheie în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute. Acesta
se semnează de către părţile aflate în conflict şi de mediator şi se întocmeşte în atâtea
exemplare originale câţi semnatari sunt.
(2)Părţile aflate în conflict pot da procură specială unei alte persoane, în condiţiile legii,
pentru a încheia contractul de mediere.
Art. 48
Contractul de mediere constituie titlu executoriu cu privire la obligaţia părţilor de a achita
onorariul scadent cuvenit mediatorului.
Art. 49
Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pentru dreptul litigios supus medierii se
suspendă începând cu data semnării contractului de mediere, până la închiderea procedurii de
mediere în oricare dintre modurile prevăzute de prezenta lege.

6.3. Desfăşurarea medierii

Art. 50
(1)Medierea se bazează pe cooperarea părţilor şi utilizarea, de către mediator, a unor metode
şi tehnici specifice, bazate pe comunicare şi negociere.
(2)Metodele şi tehnicile utilizate de către mediator trebuie să servească exclusiv intereselor
legitime şi obiectivelor urmărite de părţile aflate în conflict.
(3)Mediatorul nu poate impune părţilor o soluţie cu privire la conflictul supus medierii.
Art. 51
Medierea are loc, de regulă, la sediul mediatorului. Dacă este cazul, medierea se poate
desfăşura şi în alte locuri convenite de mediator şi de părţile aflate în conflict.
Art. 52
(1)Părţile aflate în conflict au dreptul să fie asistate de avocat sau de alte persoane, în
condiţiile stabilite de comun acord.
(2)În cursul medierii părţile pot fi reprezentate de alte persoane, care pot face acte de
dispoziţie, în condiţiile legii.
Art. 53
Susţinerile făcute pe parcursul medierii de către părţile aflate în conflict, de persoanele
prevăzute la art. 52 şi la art. 55 alin. (1), precum şi de către mediator au caracter confidenţial
faţă de terţi şi nu pot fi folosite ca probe în cadrul unei proceduri judiciare sau arbitrale, cu
excepţia cazului în care părţile convin altfel ori legea prevede contrariul. Mediatorul va atrage
atenţia persoanelor care participă la mediere în condiţiile art. 52 asupra obligaţiei de păstrare a
confidenţialităţii şi le va putea solicita semnarea unui acord de confidenţialitate.
Art. 54
(1)Dacă, pe parcursul medierii, apare o situaţie de natură să afecteze scopul acesteia,
neutralitatea sau imparţialitatea mediatorului, acesta este obligat să o aducă la cunoştinţa
părţilor, care vor decide asupra menţinerii sau denunţării contractului de mediere.
(2)Mediatorul are dreptul să închidă procedura de mediere, procedând potrivit dispoziţiilor
art. 56, care se aplică în mod corespunzător. În această situaţie mediatorul este obligat să
restituie onorariul, în parte, în condiţiile stabilite prin contractul de mediere.

Art. 55
(1)În cazul în care conflictul supus medierii prezintă aspecte dificile sau controversate de
natură juridică ori din orice alt domeniu specializat, mediatorul, cu acordul părţilor, poate să
solicite punctul de vedere al unui specialist din domeniul respectiv.
(2)Atunci când solicită punctul de vedere al unui specialist din afara biroului său, mediatorul
va evidenţia doar problemele controversate, fără a dezvălui identitatea părţilor.

6.4. Închiderea procedurii de mediere

Art. 56
(1)Procedura de mediere se închide, după caz:
a)prin încheierea unei înţelegeri între părţi în urma soluţionării conflictului;
b)prin constatarea de către mediator a eşuării medierii;
c)prin depunerea contractului de mediere de către una dintre părţi.

(2)În cazul în care părţile au încheiat numai o înţelegere parţială, precum şi în cazurile
prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c), orice parte se poate adresa instanţei judecătoreşti sau
arbitrale competente.
Art. 57
La închiderea procedurii de mediere, în oricare dintre cazurile prevăzute la art. 56 alin. (1),
mediatorul va întocmi un proces-verbal care se semnează de către părţi, personal sau prin
reprezentant, şi de mediator. Părţile primesc câte un exemplar original al procesului-verbal.
Art. 58
(1)Când părţile aflate în conflict au ajuns la o înţelegere, se poate redacta un acord scris, care
va cuprinde toate clauzele consimţite de acestea şi care are valoarea unui înscris sub
semnătură privată. De regulă, acordul este redactat de către mediator, cu excepţia situaţiilor în
care părţile şi mediatorul convin altfel.

(2)Acordul părţilor nu trebuie să cuprindă prevederi contrare legii şi ordinii publice. În

condiţiile în care legea impune îndeplinirea unor condiţii de fond şi formă, legalitatea
acordului de mediere poate fi verificată şi atestată fie de avocaţii părţilor sau de către un notar
public, în situaţia în care acestea au fost asistate pe parcursul procedurii de mediere, fie de un
alt avocat sau notar public ales de mediator cu acordul părţilor.

(21)Acordul de mediere verificat şi atestat de către avocaţii părţilor, de către notarul public sau
de către un avocat sau notar public ales de mediator cu acordul părţilor este titlu executoriu.
(22)În situaţia menţionată la alin. (21) sunt aplicabile şi prevederile art. 16 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie
civilă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările şi
completările ulterioare.

(3)Înţelegerea părţilor poate fi afectată, în condiţiile legii, de termene şi condiţii.

(4)În cazul în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privind
bunurile imobile, precum şi al altor drepturi reale, partaje şi cauze succesorale, sub sancţiunea
nulităţii absolute, acordul de mediere redactat de către mediator va fi prezentat notarului
public sau instanţei de judecată, pentru ca acestea, având la bază acordul de mediere, să
verifice condiţiile de fond şi de formă prin procedurile prevăzute de lege şi să emită un act
autentic sau o hotărâre judecătorească, după caz, cu respectarea procedurilor legale.
Acordurile de mediere vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condiţiilor de fond şi de
formă, notarul public sau instanţa de judecată, după caz, putându-le aduce modificările şi
completările corespunzătoare cu acordul părţilor.

(41)Mediatorul este ţinut de obligaţiile prevăzute la alin. (4) şi în cazul în care prin acordul de
mediere se constituie, se modifică sau se stinge orice drept real imobiliar.

(5)Obligaţia prevăzută la alin. (4) se aplică în toate situaţiile în care legea impune, sub
sancţiunea nulităţii, îndeplinirea unor condiţii de fond şi de formă.
(6)În cazul în care legea impune îndeplinirea condiţiilor de publicitate, notarul public sau
instanţa de judecată va solicita înscrierea contractului autentificat, respectiv a hotărârii
judecătoreşti în Cartea Funciară.

(7)Înţelegerea părţilor are caracter obligatoriu pentru ele.

Art. 59
(1)Părţile pot solicita notarului public autentificarea înţelegerii lor.
(2)Părţile sau partea interesată se pot înfăţişa la instanţa judecătorească pentru a cere,
îndeplinind procedurile legale, să se dea o hotărâre care să consfinţească înţelegerea lor.
Competenţa aparţine fie judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau
reşedinţa ori, după caz, sediul oricare dintre părţi, fie judecătoriei în a cărei
circumscripţie se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere. Hotărârea prin care
instanţa încuviinţează înţelegerea părţilor se dă în camera de consiliu şi constituie titlu
executoriu în condiţiile legii. Dispoziţiile art. 438-441 din Legea nr. 134/2010 privind
Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se
aplică în mod corespunzător.

*) În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006
privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările
ulterioare, instanţa de judecată nu poate consfinţi acordul de mediere referitor la înţelegerea
părţilor privind desfacerea căsătoriei. Cu privire la rezolvarea aspectelor accesorii divorţului,
instanţa de judecată poate consfinţi acordul de mediere având acest obiect.

(21)Părţile sau partea interesată se pot înfăţişa la notarul public în vederea autentificării
acordului de mediere.
(22)Judecătorul, dacă consideră necesar, solicită prezenţa tuturor părţilor.

(3)Actul întocmit de notarul public conform alin. (1) şi art. 58 alin. (4) şi (41), prin care se
autentifică înţelegerea din acordul de mediere, are putere de titlu executoriu.

Art. 591
Dacă acordul de mediere se referă la o cauză succesorală şi a intervenit înainte de eliberarea
certificatului de moştenitor, competenţa aparţine notarului public, conform legii.
Art. 592
Cererea adresată instanţei privind pronunţarea unei hotărâri care să consfinţească înţelegerea
părţilor rezultată din acordul de mediere se taxează potrivit legii.

Art. 60
(1)În orice fază a procedurii de mediere, oricare dintre părţile aflate în conflict are dreptul de a
denunţa contractul de mediere, încunoştinţând, în scris, cealaltă parte şi mediatorul.
(2)Mediatorul ia act de denunţarea unilaterală a contractului de mediere şi, în cel mult 48 de
ore de la data primirii încunoştinţării, întocmeşte un proces-verbal de închidere a procedurii
de mediere.
(3)Dacă una dintre părţile aflate în conflict nu se mai prezintă la mediere, fără a denunţa
contractul de mediere în condiţiile alin. (1), mediatorul este obligat să facă toate demersurile
necesare pentru a stabili intenţia reală a părţii respective şi, după caz, va continua sau va
închide procedura de mediere.

6.5. Medierea în cazul unui litigiu pe rolul instanţelor de judecată

Art. 601
(1)În litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de
soluţionare a conflictelor, părţile şi/sau partea interesată, după caz, sunt ţinute să facă
dovada că au participat la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în
următoarele materii:
a)în domeniul protecţiei consumatorilor, când consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu
ca urmare a achiziţionării unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor
contractuale ori garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele
încheiate între consumatori şi operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în
legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor;
b)în materia dreptului familiei, în situaţiile prevăzute la art. 64;
c)în domeniul litigiilor privind posesia, grăniţuirea, strămutarea de hotare, precum şi în orice
alte litigii care privesc raporturile de vecinătate;
d)în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională,
respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă
procedură;
e)în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale
de muncă;
f)în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia litigiilor în care s-a
pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor
referitoare la registrul comerţului şi a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedura
prevăzută la art. 1.013-1.024 sau la cea prevăzută la art. 1.025-1.032 din Legea nr. 134/2010,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

g)
[textul din Art. 60^1, alin. (1), litera G. din capitolul V, sectiunea 5 a fost abrogat la 01-feb-
2014 de Art. 84, punctul 5. din titlul II din Legea 255/2013]

(2)[textul din Art. 60^1, alin. (2) din capitolul V, sectiunea 5 a fost abrogat la 15-feb-2013 de
Art. I, punctul 5. din Ordonanta urgenta 90/2012]
*) Potrivit art. VIII din Ordonanţa de urgenţă nr. 4/2013, termenul prevăzut la art. II din
Legea nr. 115/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea şi
organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
462 din 9 iulie 2012, referitor la intrarea în vigoare a dispoziţiilor art. 601 din Legea nr.
192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi
completările ulterioare se prorogă după cum urmează:
- până la intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, cu
completările ulterioare, în ceea ce priveşte dispoziţiile alin. (1) lit. a)-f);
- până la intrarea în vigoare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicat
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, în ceea ce priveşte
dispoziţiile alin. (1) lit. g).

Art. 602
(1)Etapa de informare şi analiza de conflict din cadrul procedurii de mediere, incluzând şi
formalităţile pentru convocarea părţilor, nu pot depăşi 15 zile calendaristice. Prevederile art.
2.532 pct. 7 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările
ulterioare, sunt aplicabile în mod corespunzător.

(2)Acceptarea participării sau participarea la şedinţa de informare nu constituie o recunoaştere

a dreptului ce ar face obiectul litigiului şi nu întrerupe cursul prescripţiei.

Art. 61
(1)În cazul în care conflictul a fost dedus judecăţii, soluţionarea acestuia prin mediere poate
avea loc din iniţiativa părţilor sau la propunerea oricăreia dintre acestea ori la recomandarea
instanţei, cu privire la drepturi asupra cărora părţile pot dispune potrivit legii. Medierea poate
avea ca obiect soluţionarea în tot sau în parte a litigiului. Mediatorul nu poate solicita plata
onorariului pentru informarea părţilor.
(2)La închiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat, în toate cazurile, să transmită
instanţei de judecată competente acordul de mediere şi procesul-verbal de încheiere a medierii
în original şi în format electronic dacă părţile au ajuns la o înţelegere sau doar procesul-verbal
de încheiere a medierii în situaţiile prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. b) şi c).

(3)În cazurile prevăzute la art. 601, dacă odată cu primirea cererii de chemare în judecată
reclamantul nu a depus dovada că s-a încercat soluţionarea conflictului prin mediere, instanţa,
odată cu comunicarea cererii de chemare în judecată, va solicita atât reclamantului, cât şi
pârâtului să depună dovada că au încercat soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului, dacă o
astfel de încercare a avut loc.
(4)În cazul în care până la data la care judecătorul fixează prin rezoluţie, potrivit art. 201 alin.
(3) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, primul
termen de judecată niciuna dintre părţi nu comunică instanţei dovada prevăzută la alin. (2),
instanţa va solicita părţilor depunerea acesteia până la primul termen de judecată.

Art. 62
(1)Pentru desfăşurarea procedurii de mediere, judecarea cauzelor civile de către instanţele
judecătoreşti sau arbitrale va fi suspendată la cererea părţilor, în condiţiile prevăzute de art.
242 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă.
(2)Cursul termenului perimării este suspendat pe durata desfăşurării procedurii de mediere,
dar nu mai mult de 3 luni de la data semnării contractului de mediere.
(3)Cererea de repunere pe rol este scutită de taxa judiciară de timbru.
Art. 63
(1)În cazul în care litigiul a fost soluţionat pe calea medierii, instanţa va pronunţa, la cererea
părţilor, o hotărâre, dispoziţiile art. 432-434 din Codul de procedură civilă fiind aplicabile în
mod corespunzător.

(2)Odată cu pronunţarea hotărârii instanţa va dispune, la cererea părţii interesate, restituirea

taxei judiciare de timbru, plătită pentru învestirea acesteia, cu excepţia cazurilor în care
conflictul soluţionat pe calea medierii este legat de transferul dreptului de proprietate,
constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, partaje şi cauze succesorale, caz în care se
vor restitui 50 de procente din taxa achitată.

(21)Instanţa de judecată nu va dispune restituirea taxei judiciare de timbru plătite pentru

învestirea acesteia, în cazul în care conflictul soluţionat este legat de o cauză succesorală
pentru care nu s-a eliberat certificatul de moştenitor.

(3)Hotărârea de expedient pronunţată conform prevederilor prezentei legi constituie titlu

executoriu.
7. Dispoziţii speciale privind medierea unor conflicte
7.1. Dispoziţii speciale privind conflictele de familie
Art. 64
(1)Pot fi rezolvate prin mediere neînţelegerile dintre soţi privitoare la:
a)continuarea căsătoriei;
b)partajul de bunuri comune;
c)exerciţiul drepturilor părinteşti;
d)stabilirea domiciliului copiilor;
e)contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor;
f)orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot
dispune potrivit legii.

(11)Acordurile de mediere încheiate de părţi, în cauzele/conflictele ce au ca obiect exerciţiul

drepturilor părinteşti, contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor şi stabilirea domiciliului
copiilor, îmbracă forma unei hotărâri de expedient.

(2)Înţelegerea soţilor cu privire la desfacerea căsătoriei şi la rezolvarea aspectelor

accesorii divorţului se depune de către părţi la instanţa competentă să pronunţe
divorţul.
*) În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 64 alin. (2) din Legea nr. 192/2006
privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările
ulterioare, instanţa de judecată nu poate consfinţi acordul de mediere referitor la înţelegerea
părţilor privind desfacerea căsătoriei.
Cu privire la rezolvarea aspectelor accesorii divorţului, instanţa de judecată poate consfinţi
acordul de mediere având acest obiect.

Art. 65
(1)Mediatorul va veghea ca rezultatul medierii să nu contravină interesului superior al
copilului, va încuraja părinţii să se concentreze în primul rând asupra nevoilor copilului, iar
asumarea responsabilităţii părinteşti, separaţia în fapt sau divorţul să nu impieteze asupra
creşterii şi dezvoltării acestuia.
(2)Autoritatea tutelară competentă întocmeşte şi eliberează, la cererea mediatorului cu care
părţile au încheiat contractul sau la cererea oricăreia dintre părţi, raportul de anchetă
psihosocială, care este comunicat solicitantului.

Art. 66
(1)Înainte de încheierea contractului de mediere sau, după caz, pe parcursul procedurii,
mediatorul va depune toate diligenţele pentru a verifica dacă între părţi există o relaţie
abuzivă ori violentă, iar efectele unei astfel de situaţii sunt de natură să influenţeze medierea
şi va decide dacă, în asemenea circumstanţe, soluţionarea prin mediere este potrivită.
Dispoziţiile art. 54 sunt aplicabile în mod corespunzător.
(2)Dacă, în cursul medierii, mediatorul ia cunoştinţă de existenţa unor fapte ce pun în pericol
creşterea sau dezvoltarea normală a copilului ori prejudiciază grav interesul superior al
acestuia, este obligat să sesizeze autoritatea competentă.

7.2. Dispoziţii speciale privind medierea în cauzele penale

Art. 67
(1)Dispoziţiile din prezenta lege se aplică şi în cauzele penale, atât în latura penală, cât şi în
latura civilă, după distincţiile arătate în prezenta secţiune.
(2)În latura penală a procesului, dispoziţiile privind medierea se aplică numai în cauzele
privind infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea
părţilor înlătură răspunderea penală, dacă autorul a recunoscut fapta în faţa organelor judiciare
sau, în cazul prevăzut la art. 69, în faţa mediatorului.

(21)În cauzele penale în care medierea este posibilă în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2),
aceasta trebuie să se desfăşoare astfel încât victima să nu se găsească în contact cu făptuitorul,
cu excepţia cazului în care părţile îşi exprimă acordul la încheierea contractului de mediere.
(22)Încheierea unui acord de mediere în latura penală a unei infracţiuni, conform alin. (1),
constituie o cauză sui-generis care înlătură răspunderea penală. Încheierea unui acord de
mediere în latura penală, în condiţiile prezentei legi, poate interveni până la citirea actului de
sesizare a instanţei.

(3)Părţile şi subiecţii procesuali nu pot fi constrânşi să accepte procedura medierii.

*) Curtea Constituţională admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile

art. 67, în interpretarea dată prin Decizia nr. 9 din 17 aprilie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt
constituţionale în măsura în care încheierea unui acord de mediere cu privire la infracţiunile
pentru care poate interveni împăcarea produce efecte numai dacă are loc până la citirea actului
de sesizare a instanţei.

Art. 68
(1)În cauzele penale medierea trebuie să se desfăşoare astfel încât să fie respectate drepturile
fiecărei părţi ori subiect procesual la asistenţă juridică şi, dacă este cazul, la serviciile unui
interpret. Procesul-verbal întocmit potrivit prezentei legi, prin care se închide procedura
medierii, trebuie să arate dacă persoanele între care s-a desfăşurat procedura medierii au
beneficiat de asistenţa unui avocat şi de serviciile unui interpret ori, după caz, să menţioneze
faptul că au renunţat expres la acestea.

(2)În cazul minorilor, garanţiile prevăzute de lege pentru desfăşurarea procesului penal
trebuie asigurate, în mod corespunzător, şi în cadrul procedurii de mediere.
Art. 69
(1)În cazul în care procedura de mediere se desfăşoară înaintea începerii procesului penal şi
aceasta se închide prin soluţionarea conflictului şi încheierea unei înţelegeri, potrivit art. 56
alin. (1) lit. a), prin derogare de la dispoziţiile art. 157 alin. (3) din Codul penal, fapta nu va
atrage răspunderea penală pentru făptuitorul cu privire la care conflictul s-a încheiat prin
mediere.
(2)Termenul prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile se suspendă pe durata
desfăşurării medierii. Dacă părţile aflate în conflict nu au încheiat o înţelegere, potrivit art. 56
alin. (1) lit. a), persoana vătămată poate introduce plângerea prealabilă în acelaşi termen, care
îşi va relua cursul de la data întocmirii procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere,
socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.

Art. 70
(1)În cazul în care medierea cu privire la latura penală a cauzei se desfăşoară după începerea
procesului penal, urmărirea penală sau, după caz, judecata se poate suspenda, în temeiul
prezentării de către părţi a contractului de mediere.

(2)Suspendarea durează până când procedura medierii se închide prin oricare dintre modurile
prevăzute de prezenta lege, dar nu mai mult de 3 luni de la data la care a fost dispusă.

(3)[textul din Art. 70, alin. (3) din capitolul VI, sectiunea 2 a fost abrogat la 01-oct-2012 de
Art. I, punctul 19. din Legea 115/2012]
(4)Procesul penal se reia din oficiu, imediat după primirea procesului-verbal prin care se
constată că nu s-a încheiat înţelegerea potrivit art. 56 alin. (1) lit. a) sau, dacă acesta nu se
comunică, la expirarea termenului prevăzut la alin. (2).

(5)Pentru soluţionarea acţiunii penale ori a acţiunii civile în baza acordului încheiat ca rezultat
al medierii, mediatorul este obligat să transmită organului judiciar acordul de mediere şi
procesul-verbal de încheiere a medierii în original şi în format electronic dacă părţile au ajuns
la o înţelegere sau doar procesul-verbal de încheiere a medierii în situaţiile prevăzute la art. 56
alin. (1) lit. b) şi c).

(6)Dispoziţiile art. 61 alin. (2) se aplică în mod corespunzător în cazul în care medierea este
recomandată de către organele judiciare.
 Sarcină de lucru
Caracterizați Închiderea procedurii de mediere

Bibliografie minimală

 Manuela Tăbăraș, Teoria generală a dreptului II, Organizarea și

administrarea justiției, Ediția a VI-a, Editura Renaissance, București,
2012;
 Legea 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de
mediator, versiune de la: 24 februarie 2020