Procedura specială a reabilitării

Sediul materiei – În art. 527-537 Cpp sunt reglementate dispoziţii privind

procedura specială a reabilitării din Titlul IV. Proceduri speciale, Capitolul V.
Procedura reabilitarii.
Prevederile speciale se completează obligatoriu cu articole din Codul penal
privind reabilitarea de drept a persoanei fizice (art. 165 Cod pen.) şi juridice (art.
150 Cod pen.), precum şi cu reabilitarea judecătorească a persoanei fizice (art.166
şi urm.).
Regulile procedural speciale ale reabilitării se raportează la întreaga materie
a reabilitării.

A. Reabilitarea de drept a persoanei fizice

Consecinţele condamnării persoanei fizice constând în decăderi, interdicţii,
incapacităţi pot fi înlăturate, fie din oficiu, prin reabilitarea de drept, fie la cerere,
prin reabilitarea judecătorească.
Reabilitarea de drept intervine prin simpla îndeplinire în fapt a condiţiilor de
reabilitare şi anume:
1. Să existe o hotărâre definitivă de condamnare la pedeapsa amenzii sau la
pedeapsa amenzii aplicată alături de pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;
2. Să se fi pronunţat o hotărâre definitivă de condamnare la pedeapsa închisorii
care nu depăşeşte 2 ani;
3. Să existe o hotărâre definitivă de condamnare la pedeapsa închisorii de cel
mult 3 ani a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere.
Pedeapsa închisorii de cel mult 2 sau 3 ani poate fi aplicată atât pentru o
infracţiune cât şi pentru un concurs de infracţiuni, ca pedeapsă rezultantă.
Reabilitarea de drept poate interveni şi pentru hotărâri definitive de
condamnare pronunţate în străinătate, dacă au fost recunoscute în România.
Pentru a opera reabilitarea de drept este nevoie ca oricare dintre pedepse să fie
executată sau considerată ca executată.
Reabilitarea de drept intervine din oficiu după trecerea unui termen unic de 3
ani, în interiorul căruia persoana fizică nu a comis o nouă infracţiune.
Reabilitarea de drept nu intervine automat, când s-au împlinit cei 3 ani, ci
numai dacă este realizată şi condiţia nesăvârşirii altei infracţiuni, condiţie
realizată şi atunci când intervine o cauză justificativă sau de neimputabilitate.
Termenul de 3 ani curge de la momente diferite astfel:
►de la data punerii în libertate a persoanei condamnate în cazul executării
efective a pedepsei închisorii în regim de detenţie;

1
 ►de la data achitării integrale sau a ultimei rate în cazul pedepsei amenzii ori
de la stingerea în orice mod a executării acesteia;
►de la data împlinirii termenului prescripţiei executării pedepsei;
►de la data împlinirii duratei termenului de supraveghere atunci când
executarea pedepsei închisorii a fost suspendată sub supraveghere;
► de la data împlinirii termenului de supraveghere al liberării conditionate;
►de la data actului de graţiere postcondamnatorie totală sau a restului de
pedeapsă;
►de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare în cazul graţierii
totale antecondamnatorii;
► de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare atunci când durata
măsurii preventive (arestul preventiv, arestul la domiciliu) este egală cu durata
pedepsei închisorii aplicate.
Când persoana fizică a suferit condamnări succesive, este nevoie ca pentru
toate hotărârile definitive de condamnare să opereze reabilitarea de drept şi nicio
infracţiune să nu fie săvârşită în termenul de reabilitare al condamnării anterioare.
Când felul pedepsei sau durata pedepsei închisorii exclud reabilitarea de drept
pentru toate condamnările, va opera reabilitarea judecătorească, dacă sunt
îndeplinite condiţiile acesteia.

Procedura reabilitării de drept

Intervenirea de drept a reabilitării, adică din oficiu, este reglementată în Legea
nr. 290/2004 privind evidenţa cazierului judiciar.
Intervenirea reabilitării de drept înseamnă ştergerea din oficiu a menţiunilor
privind pedeapsa principală, accesorie, complementară aplicate persoanei fizice,
ştergere realizată de autoritatea care ţine evidenţa cazierului judiciar, la împlinirea
termenului de 3 ani, dacă persoana fizică condamnată nu a comis o nouă
infracţiune în acest interval de timp.
Autoritatea care operează ştergerea din oficiu este, potrivit art. 7 alin. 1 din
Legea nr. 290/2004 – Cazierul judiciar local din cadrul Inspectoratelor de poliţie
judeţene şi al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, pentru
persoanele născute în raza administrativ-teritorială a judeţului sau a municipiului
Bucureşti.
Intervenirea reabilitării de drept nu duce la ştergerea din cazierul judiciar a
măsurilor de siguranţă luate prin hotărâri definitive de condamnare.
Dacă autoritatea care ţine evidenţa cazierului omite sau întârzie să şteargă din
oficiu menţiunile referitoare la condamnare, persoana condamnată poate formula
o cerere de constatare a intervenirii reabilitării de drept, în baza dreptului de acces
liber la justiţia penală, la instanţa care a judecat cauza în primă instanţă sau la

2
instanţa corespunzătoare în grad acesteia, în a cărei rază teritorială domiciliază
condamnatul.
Cererea se judecă după procedura de drept comun: în şedinţă publică, cu
citarea persoanei condamnate, cu participarea obligatorie a procurorului etc.
Instanţa va verifica dacă termenul reabilitării de drept s-a împlinit având în
vedere momentele de la care curge, dacă în cursul termenului s-a comis o altă
infracţiune, dacă a suferit condamnări succesive persoana condamnată.
Soluţia pe care o pronunţă instanţa poate fi de respingere, când constată că
autoritatea competentă a şters din oficiu menţiunile referitoare la condamnare sau
de admitere, caz în care hotărârea instanţei are efect declarativ.
Dacă instanţa constată că este incidentă reabilitarea judecătorească, nu va
respinge cererea ca inadmisibilă, ci o va recalifica ca cerere de reabilitare
judecătorească şi o va soluţiona potrivit procedurii speciale.

B. Reabilitarea judecătorească
Reabilitarea judecătorească este forma reabilitării care operează în toate
cazurile în care nu intervine reabilitarea de drept.
Nu operează din oficiu, ci numai când este dispusă de instanţa de judecată.
Reabilitarea judecătorească este reglementată în art.166-171 Cod pen., care
prevăd, printre altele, termenele după care poate fi reabilitat condamnatul:

”Art. 166 (1) Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanță, după împlinirea următoarelor termene:
a) 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depășește 5 ani;
b) 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani;
c) 7 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani sau în cazul pedepsei detențiunii pe
viață, comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii;
d) 10 ani, în cazul condamnării la pedeapsa detențiunii pe viață, considerată executată ca urmare a
grațierii, a împlinirii termenului de prescripție a executării pedepsei sau a liberării condiționate.
(2) Condamnatul decedat până la împlinirea termenului de reabilitare poate fi reabilitat dacă instanța,
evaluând comportarea condamnatului până la deces, apreciază că merită acest beneficiu.”

Termenele curg, fie de la data la care executarea pedepsei principale sau

rezultante, în cazul concursului de infracţiuni, a luat sfârşit sau s-a prescris
executarea pedepsei, iar neexecutarea nu-i imputabilă persoanei condamnate din
cauza sustragerii.
Termenele curg:
►din data achitării integrale a amenzii, a ultimei rate sau data stingerii în orice
alt mod a executării;
►de la data împlinirii termenului de supraveghere a suspendării sub
supraveghere, când suspendarea nu a fost revocată sau anulată;
►de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, când instanţa a luat
act de graţierea totală, antecondamnatorie;
3
 ►de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, când perioada în
care persoana condamnată a fost supusă unei măsuri preventive este egală cu
durata pedepsei pronunţate;
►de la data actului de graţiere postcondamnatorie, totală sau a restului de
pedeapsă;
►de la data împlinirii termenului de supraveghere al liberării condiţionate,
dacă liberarea nu s-a revocat sau anulat.
Pentru a interveni reabilitarea judecătorească nu este necesară doar condiţia
împlinirii termenului de reabilitare, ci este necesară şi condiţia nesăvârşirii unei
noi infracţiuni în acest termen de către persoana condamnată (art. 168 lit. a) Cod
pen.).
Condiţia se referă numai la comiterea unei fapte care să nu fie infracţiune, ci o
faptă prevăzută de legea penală, ca urmare a prezenţei cauzelor justificative sau
de neimputabilitate.
A treia condiţie (art. 168 lit.b Cod pen.) se referă la achitarea în întregime, în
interiorul termenului de reabilitare, a cheltuielilor de judecată şi a despăgubirilor
civile la care a fost obligat prin hotărârea definitivă de condamnare, cu excepţia
situaţiilor când partea civilă a renunţat explicit şi voluntar la despăgubiri sau când
condamnatul face dovada că nu a avut posibilitatea să le achite.

Procedura specială a reabilitării judecătoreşti

Cererea de reabilitare judecătorească
Activitatea procesuală şi procedurală care poate conduce la dispunerea
reabilitării judecătoreşti este declanşată printr-o cerere (art. 530 Cpp).
Conţinutul cererii este stabilit de legiuitor în art. 530 alin. 3 Cpp:
“(3) În cerere trebuie să se menționeze:
a) adresa condamnatului, iar când cererea este făcută de altă persoană, adresa acesteia;
b) condamnarea pentru care se cere reabilitarea și fapta pentru care a fost pronunțată acea
condamnare;
c) localitățile unde condamnatul a locuit și locurile de muncă din tot intervalul de timp de la executarea
pedepsei și până la introducerea cererii, iar în cazul când executarea pedepsei a fost prescrisă, de la
data rămânerii definitive a hotărârii și până la introducerea cererii;
d) temeiurile cererii;
e) indicații utile pentru identificarea dosarului și orice alte date pentru soluționarea cererii
(4) La cerere se anexează actele din care reiese că sunt îndeplinite condițiile reabilitării”.

Titularii cererii
De regulă, cererea este formulată de persoana condamnată majoră, cât timp
este în viaţă, iar după decesul acesteia de către soţul acesteia sau rudele apropiate
condamnatului decedat.

4
 Noţiunea de rude apropiate nu este sinonimă cu aceea de membru de familie
din art. 177 Cod pen., de aceea nu pot fi titulari persoanele menţionate în art. 177
alin.1 lit. c) Cod pen.
“Art. 177 ………………………………………………………………………........................................................
c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul
în care convieţuiesc”.
De asemenea, soţul sau rudele apropiate pot prelua şi continua procedura de
reabilitare pornită de persoana condamnată dar decedată în cursul soluţionării
cererii.
Cererea se introduce, de regulă, personal, de către titulari, dar se poate şi prin
mandatar, iar procura în original sau în copie legalizată va fi ataşată cererii.
Legiuitorul a exclus de la reabilitare persoana condamnată care se sustrage voit
de la executarea pedepsei, fapt ce duce la împlinirea termenului de prescripţie a
executării şi deci această persoană nu poate formula cerere de reabilitare, în caz
contrar va fi respinsă ca inadmisibilă.
De asemenea, este exclusă şi persoana condamnată minoră, pentru că măsurile
educative luate nu atrag decăderi, interdicţii sau incapacităţi (art. 133 Cod pen.) şi
deci reabilitarea nu operează în cazul minorităţii.

Instanţa competentă
Asupra cererii de reabilitare se pronunţă, fie instanţa care a judecat cauza în
primă instanţă, fie instanţa corespunzătoare în grad acesteia, în a cărei
circumscripţie domiciliază condamnatul, soţul sau rudele acestuia.
Noţiunea de domiciliu are sensul atât de domiciliu trecut în CI cât şi de
locuinţă statornică a persoanei condamnate, întotdeauna raportată la momentul
formulării cererii de reabilitare.
Dacă la data introducerii cererii de reabilitare, persoana condamnată avea
domiciliul în străinătate, instanţa competentă va fi instanţa corespunzătoare în
grad primei instanţe în a cărei circumscripţie persoana condamnată a avut ultimul
domiciliu în ţară.
Competenţa este alternativă şi se determină după cauză şi nu după infracţiunea
pentru care a fost condamnat. De ex. într-o cauză penală instanţa l-a condamnat
pentru unele infracţiuni şi l-a achitat pentru altele.
În cazul persoanelor condamnate militari, competenţa numai este alternativă, ci
exclusivă şi aparţine numai instanţei militare.
Când sunt pronunţate mai multe condamnări prin hotărâri diferite pronunţate
de instanţe diferite ca grad, competentă va fi instanţa cu gradul cel mai mare, iar
când instanţele au grade egale (toate sunt tribunale) competentă poate fi oricare
dintre ele.
Dacă s-a formulat cerere pentru o condamnare pronunţată printr-o hotărâre
străină recunoscută în România, instanţa competentă să o soluţioneze este instanţa
5
competentă să judece în primă instanţă cauza în România, la data formulării
cererii.
Când titularul cererii este o altă persoană decât condamnatul, instanţa
competentă va fi cea corespunzătoare domiciliului acestei persoane şi nu a
condamnatului decedat.
Întotdeauna instanţa competentă trebuie determinată după momentul formulării
cererii, fiind posibil ca legislaţia în materie de competenţă să se schimbe şi
instanţa care a judecat cauza în primă instanţă să numai fie competentă la
momentul întocmirii cererii.

Măsuri pregătitoare
Soluţionarea cauzei care are ca obiect cererea de reabilitare nu parcurge toate
etapele proprii oricărei cauze, ci se limitează la unele dintre ele.
Astfel, în art. 531 Cpp sunt enumerate unele dintre aceste activităţi, fără a fi şi
singurele măsuri pregătitoare care se iau înaintea primului termen de soluţionare:
►fixarea termenului de soluţionare a cererii;
► citarea titularului cererii şi a persoanelor a căror ascultare instanţa o
consideră necesară (persoane care pot da informaţii despre conduita
condamnatului anterioară formulării cererii);
►aducerea dosarului în care s-a pronunţat condamnarea sau numai a copiei
hotărârii de condamnare;
► solicitarea copiei fişei cazierului judiciar;
►referatul biroului executări penale cu privire la modul în care a rămas
definitivă hotărârea de condamnare şi informaţii privind finalizarea executării
pedepsei;
►repartizarea aleatorie a cererii de reabilitare.

Soluţionarea cererii de reabilitare

Soluţionarea nu înseamnă o judecată în sensul propriu, ci o examinare a cererii
urmând anumite reguli procedurale:
►şedinţa este nepublică;
►vor fi citate titularul cererii şi persoanele a căror prezenţa este considerată
necesară de către instanţă;
►participarea procurorului este obligatorie;
►neprezentarea persoanelor citate nu împiedică examinarea cererii;
►asistenţa juridică nu este obligatorie;
►procurorul şi persoanele prezente pot formula cereri şi administra probe cu
privire la condiţiile de reabilitare;

6
 ►la termenul fixat, instanţa ascultă persoanele citate şi prezente, concluziile
procurorului, ale petentului şi verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de
lege pentru acordarea reabilitării;
► dacă din dosar nu rezultă date suficiente cu privire la îndeplinirea
condiţiilor, instanţa dispune completarea materialului de către petent sau poate
solicita relaţii de la organele competente despre condamnat.
Examinarea cererii înseamnă verificarea atât a condiţiilor de formă (art.530
alin. 3 Cpp), inclusiv împlinirea termenului de reabilitare, cât şi a condiţiilor de
fond (nesăvârşirea unei noi infracţiuni, achitarea cheltuielilor de judecată şi a
despăgubirilor civile).
Dacă din materialul dosarului de reabilitare rezultă că a fost pusă în mişcare
acţiunea penală pentru o altă infracţiune comisă de condamnat în interiorul
termenului de reabilitare, instanţa, înainte de a hotărî asupra cererii, va suspenda
obligatoriu examinarea acesteia, prin încheiere, până la soluţionarea definitivă a
respectivei cauze. Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul cauzei.
Instanţa va verifica din 3 în 3 luni stadiul soluţionării definitive a acelei cauze.
Cererea de reabilitare poate fi retrasă de petent.
Dacă persoana condamnată decedează în cursul examinării cererii, preşedintele
completului va cita soţul sau rudele apropiate ale acestuia, comunicându-le că pot
continua procedura reabilitării începută de condamnat.
Odată cu răspunsul pozitiv, substituiţii procesuali vor exprima propriul punct
de vedere cu privire la cererea de reabilitare, în timp ce răspunsul negativ duce la
respingerea cererii.
Soluţiile instanţei
Deşi art. 532 Cpp se referă numai la soluţia de respingere, instanţa poate
pronunţa şi alte soluţii:
1. Ia act de retragerea cererii de reabilitare;
2. Admite cererea de reabilitare şi dispune reabilitarea judecătorească atunci
când sunt îndeplinite condiţiile de fond (art. 168 Cod pen.), la care adăugăm şi
soluţiile de clasare sau achitare dispuse în cauza care a determinat suspendarea
examinării cererii de reabilitare.
3. Respinge cererea de reabilitare pentru următoarele motive:
3.1. Nu sunt îndeplinite condiţiile de fond (respinge ca neîntemeiată) şi de
formă (respinge ca informă);
3.2. Cererea a fost introdusă înainte de împlinirea termenului legal
(respinge ca tardivă). Cererea poate fi reintrodusă după împlinirea termenului de
reabilitare;

7
 3.3. Lipseşte adresa condamnatului sau a petentului şi nu s-au prezentat în
instanţă pentru a completa cererea (respinge ca informă). Cererea se poate
reintroduce oricând;
3.4. Lipsesc din cerere celelalte menţiuni, în afara adresei şi nu au fost
completate lipsurile nici la termenul de înfăţişare şi nici la termenul stabilit de
instanţă (respinge ca informă). Cererea se poate reintroduce oricând;
3.5. În cauza ce a avut ca obiect noua infracţiune, comisă în interiorul
termenului de reabilitare, s-a constatat că aceasta este infracţiune, indiferent de
soluţia pronunţată (respinge ca neîntemeiată).
Când cererea este respinsă ca neîntemeiată, o nouă cerere poate fi introdusă
numai după trecerea unui an, calculat de la data respingerii cererii prin hotărâre
definitivă (art. 170 alin. 1 Cod pen).
Fiind în prezenţa condamnărilor succesive, o nouă cerere de reabilitare va
putea fi formulată după împlinirea termenului de reabilitare. Durata termenului va
fi determinată de pedeapsa cea mai grea şi va începe să curgă de la data executării
ultimei pedepse (art. 167 alin. 5 Cod pen.).
3.6. Când persoana condamnată nu este determinată în cererea de
reabilitare, când petentul nu are calitate procesuală activă, când cererea a fost
introdusă în numele condamnatului, fără mandat legal etc., (respinge ca
inadmisibilă-art.532 alin. 4 Cpp).

Situaţia despăgubirilor civile şi a cheltuielilor de judecată

Legiuitorul a instituit o excepţie de la condiţia dobândirii reabilitării,
prevăzută în art.168 lit. b) Cod pen. şi anume, neachitarea despăgubirilor civile şi
a cheltuielilor de judecată să se datoreze imposibilităţii îndeplinirii obligaţiei.
Instanţa apreciază împrejurările, adică posibilitatea reală pe care a avut-o
condamnatul de a face faţă obligaţiilor legale, dovezile pe care le prezintă cu
privire la imposibilitatea de plată şi are la dispoziţie două soluţii: fie dispune
reabilitarea, fie acordă un termen, care nu poate depăşi 6 luni, pentru a achita
integral sau în parte datoriile.
În caz de obligaţie solidară (art. 534 alin. 3 Cpp), instanţa fixează suma ce
trebuie achitată de condamnat sau substituiţii procesuali.
Prin dispunerea (facultativă) reabilitării instanţa nu modifică cuantumul,
natura sau caracterul solidar al obligaţiei condamnatului stabilită prin hotărârea
definitivă de condamnare.

Calea de atac
Soluţia instanţei este pronunţată prin sentinţă nedefinitivă, aceasta putând fi
atacată cu contestaţie în termen de 10 zile de la comunicare, care se soluţionează
de instanţa ierarhic superioară.
8
 Contestaţia este suspensivă de executare.
Judecarea contestaţiei se suspendă dacă împotriva condamnatului s-a pus în
mişcare acţiunea penală pentru infracţiunea comisă în interiorul termenului de
reabilitare.
Judecarea contestaţiei are loc în şedinţă nepublică, cu citarea contestatorului,
cu participarea obligatorie a procurorului, prezenţa avocatului nu este obligatorie,
finalizându-se prin decizie, care este obligatorie.

Anularea reabilitării
Este posibil ca după obţinerea reabilitării să se descopere că persoana
condamnată comisese o altă infracţiune în interiorul termenului de reabilitare, dar
care nu a fost cunoscută la momentul examinării cererii de reabilitare, altfel
cererea ar fi fost respinsă. Anularea se dispune din oficiu sau la cererea
procurorului.
După rămânerea definitivă a sentinţei prin necontestare, după pronunţarea
deciziei definitive ori după anularea reabilitării, instanţa dispune să se facă
menţiunea corespunzătoare pe originalul hotărârii de condamnare, iar când sunt
mai multe hotărâri, pe fiecare în parte.
Instanţa comunică un extras de pe hotărârea definitivă organului de poliţie
pentru a face menţiuni în cazier.
Decăderile, interdicţiile, incapacităţile vor înceta prin intervenţia
condamnatului sau a persoanei interesate, în temeiul hotărârii de reabilitare, la
organele competente, pentru înlăturarea acestora.