Procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei

Sediul materiei
Procedura specială a încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei este
prevăzută în Titlul IV al părţii speciale, în Capitolul I, art. 478-488, fiind prima
procedură specială dintre cele 10, cu care se deschide titlul.
Noţiunea de acord de recunoaştere a vinovăţiei
Acordul este o înţelegere intervenită în urma negocierii între reprezentantul
Ministerului public (procurorul de caz) şi inculpat, cu privire la recunoaşterea de
către acesta din urmă a faptei şi a vinovăţiei, dovedite prin probele administrate în
cauză.
Acordul are sensul atât de procedură specială, cât şi de înscris în care se
concretizează elementele asupra cărora au căzut de acord părţile.

Obiectul acordului de recunoaştere a vinovăţiei

Obiectul acordului este arătat de legiuitor în art. 479 Cpp şi constă, pe o
parte, în elemente privitoare la infracţiune, iar, pe de altă parte, în elemente
referitoare la sancţiune.
Primul element este reprezentat de recunoaşterea faptei comise şi presupune
ca inculpatul să recunoască comiterea faptei, împreună cu circumstanţele de fapt,
cu toate cauzele de atenuare sau de agravare, aşa cum au fost reţinute în ordonanţa
de punere în mişcare a acţiunii penale.
Recunoaşterea poate fi totală, adică a tuturor faptelor aduse la cunoştinţă sau
parţială, adică numai a unora dintre acestea. Fapta trebuie recunoscută în
întregime şi nu secvenţial sau condiţionat.
Al doilea element se referă la acceptarea încadrării juridice făcută de
procurorul de caz, anterior solicitării avizului procurorului ierarhic, adică a
încadrării ce rezultă din norma de incriminare a faptei.
Încadrarea juridică nu poate fi negociată sau modificată de inculpat, pentru
că, pe de o parte, legiuitorul cere ca aceasta să fie acceptată de inculpat în vederea
încheierii acordului, în sens contrar, acordul nu se va încheia, iar, pe de altă parte,

1
prin avizul dat, procurorul ierarhic superior confirmă corectitudinea încadrării
juridice şi stabileşte, totodată şi limitele negocierii cu inculpatul.
Ceea ce se poate negocia este numai felul pedepsei (închisoarea alternativ cu
amenda), cuantumul sau durata pedepsei, forma de executare a sancţiunii penale,
precum şi soluţiile de renunţare sau amânare a aplicării pedepsei.
Cel de-al treilea element este felul pedepsei sau al măsurii educative,
înţelegând prin acesta atât pedepsele principale (închisoarea sau amenda),
măsurile educative neprivative sau privative de libertate, cât şi pedepsele
complementare şi accesorii.
Negocierea va avea loc între limitele de pedeapsă reduse cu o treime, în
cazul pedepsei închisorii şi cu o pătrime, în cazul pedepsei amenzii.
Se poate negocia şi o pedeapsă graţiată antecondamnatoriu.
Al patrulea element se referă la determinarea cuantumului amenzii sau a
duratei pedepsei închisorii şi a pedepsei complementare în raport de criteriile
generale de individualizare, de forma infracţiunii (consumată sau în tentativă), de
participaţia penală, de cauzele generale sau speciale de agravare sau de atenuare.
Procurorul nu poate opera reducerea prevăzută în art. 396 alin. 10 Cpp,
pentru că aceasta este atributul exclusiv al instanţei de judecată.
Al cincilea element se referă la forma de executare a pedepsei amenzii
(integral sau eşalonat), a pedepsei închisorii (în regim de detenţie sau prin
suspendare sub supraveghere) ori a măsurii educative, precum şi la soluţiile de
renunţare sau amânare a aplicării pedepsei.

Titularii acordului de recunoaştere a vinovăţiei

Potrivit art. 478 alin. 1 Cpp, acordul se încheie încheia numai între inculpat
şi procurorul de caz.
Contextul procesual în care poate să se încheie acordul este cel al urmăririi
penale şi după punerea în mişcare a acţiunii penale, pentru că statutul de inculpat
este dobândit de suspect numai după ce acţiunea penală a fost pornită.
Rolul procurorului de caz:
►este titularul dreptului de a iniţia acordul (art.478 alin . 3 Cpp);
►este titularul dreptului de a încheia acordul (art. 478 alin. 1 Cpp);
2
 ►solicită procurorului ierarhic superior un aviz în vederea încheierii
acordului;
►negociază cu inculpatul încheierea acordului;
►cere avizul procurorului ierarhic superior cu privire la efectele acordului;
► urmăreşte modul în care este soluţionată acţiunea penală după ce a sesizat
instanţa cu acordul încheiat;
► participă la procedura în faţa instanţei;
►nu are obligaţia de a înştiinţa partea vătămată cu privire la posibilitatea de
a fi încheiat acordul cu inculpatul, pentru că acordul are natură consensuală şi
personală;
►adresează procurorului ierarhic superior propunerea de încheiere a
acordului printr-un referat motivat (art. 286 alin. 4 Cpp);
► procurorul numai emite rechizitoriu.
Rolul procurorului ierarhic superior
►emite două avize. Primul este anterior începerii negocierii şi al doilea
ulterior negocierii şi încheierii acordului. Primul este un aviz prealabil negocierii,
prin care avizează intenţia de încheiere a acordului de către procurorul de caz,
prevăzut în art. 478 alin. 4 Cpp şi care se referă la limitele încheierii, în timp ce al
doilea aviz este ulterior negocierii, prevăzut în art. 478 alin. 2 Cpp şi se referă la
efectele acordului şi acceptarea sesizării instanţei. Având în vedere că procedura
acordului nu include şi camera preliminară, prin acest aviz procurorul ierarhic
exercită controlul legalităţii acordului. Ambele avize trebuie obligatoriu cerute de
procurorul de caz şi respectate.
►Legiuitorul stabileşte forma scrisă numai pentru avizul prealabil, fiind
nevoie de o intervenţie ulterioară a legiuitorului pentru a stabili forma de
exprimare a avizului ulterior.
►Conţinutul avizului prealabil se referă la limitele încheierii acordului, (art.
478 alin. 4 Cpp), adică la felul pedepsei, durata sau cuantumul acesteia, la forma
de executare. Între aceste limite, procurorul de caz urmează să negocieze acordul
şi nu poate să-i creeze inculpatului o situaţie nici mai grea şi nici mai uşoară decât
situaţia care rezultă din avizul prealabil.

3
 Limitele stabilite prin avizul prealabil de către procurorul ierarhic superior
sunt proprii fiecărui acord şi trebuie să se încadreze în limitele legale şi anume:
acordul să fie încheiat numai în faza de urmărire penală şi înainte de prima
audiere, să se încheie numai între procurorul de caz şi inculpat, cu încuviinţarea
reprezentantului legal, după caz, şi în prezenţa avocatului.
Legiuitorul nu arată însă cum va stabili limitele proprii acordului procurorul
ierarhic superior referitoare la felul pedepsei, natura şi forma de executare.
Conţinutul avizului ulterior se referă la efectele concrete ce rezultă din
înţelegerea încheiată între procurorul de caz şi inculpat în limitele trasate de
procurorul ierarhic superior.
Când acordul este încheiat cu nerespectarea limitelor sau a altor dispoziţii
legale, procurorul ierarhic superior nu va da avizul ulterior şi astfel procurorul de
caz nu va putea sesiza instanţa cu acordul încheiat, ci va trebui să acopere lipsurile
şi să respecte limitele.
►Procurorul ierarhic superior nu este îndreptăţit să iniţieze încheierea
acordului şi nici să dispună procurorului de caz iniţierea acestuia.
Rolul inculpatului
►titularul acordului este nu numai procurorul de caz, ci şi inculpatul
persoană fizică majoră sau minoră, cu încuviinţarea reprezentantului legal (art.
478 alin. 6 Cpp), precum şi persoana juridică.
►după ce acţiunea penală a fost pusă în mişcare şi comunicată inculpatului,
înainte de prima audiere i se vor aduce la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile şi
posibilitatea de a încheia acordul.
► inculpatul este titular al acordului, îl încheie numai personal, fiind exclusă
reprezentarea, asistat obligatoriu de avocat, fără ca acesta să poată încheia acordul
în locul său;
► inculpatul poate fi, pe de o parte, iniţiatorul acordului, când după ce a fost
informat de către procurorul de caz cu privire la posibilitatea încheierii acordului,
propune acestuia încheierea acordului, fără a atrage obligaţia procurorului de a
accepta propunerea, iar, pe de altă parte, poate fi destinatarul propunerii
procurorului de a încheia acordul, fără a avea obligaţia acceptării propunerii.
Din partea oricărei persoane ar veni, atât propunerea cât şi refuzul trebuie să
fie exprimate în formă scrisă.
4
 ► inculpatul poate răspunde imediat ce i-a fost făcută propunerea sau să
solicite un termen pentru a se decide şi a se consulta cu avocatul ales sau numit.
► când sunt mai mulţi inculpaţi, art. 478 alin. 5 Cpp, acordul se va încheia
separat cu fiecare sau numai cu unii dintre ei, instanţa urmând să fie sesizată cu
atâtea acorduri câţi inculpaţi au încheiat acorduri, pentru restul inculpaţilor,
instanţa fiind sesizată prin rechizitoriu.
Încheierea acordului cu numai unii dintre inculpaţi nu afectează prezumţia
de nevinovăţie a celorlalţi.
În concluzie, procurorul de caz aduce la cunoştinţa procurorului ierarhic
superior, prin referat, intenţia de a încheia un acord cu inculpatul, referat ce va
cuprinde situaţia de fapt, încadrarea juridică şi posibilitatea încheierii acordului.
Procurorul ierarhic superior avizează sau nu propunerea. Prin avizul pozitiv
se vor stabili limitele acordului.
Procurorul de caz încheie acordul între limitele stabilite.
Procurorul ierarhic superior avizează sau nu conţinutul şi sesizarea instanţei.

Când poate să intervină procedura acordului de recunoaştere a

vinovăţiei
Procedura poate să intervină numai în faza urmăririi penale a procesului
penal, obligatoriu după punerea în mişcare a acţiunii penale şi comunicarea
acesteia inculpatului (art. 309 alin. 1 şi 2 Cpp), înainte de prima audiere (art. 108
alin. 4 Cpp), când i se comunică calitatea în care urmează să fie audiat, fapta
săvârşită şi încadrarea juridică, drepturile şi obligaţiile (art. 108 Cpp).

Condiţiile acordului de recunoaştere a vinovăţiei

Legiuitorul stabileşte în art. 480 Cpp o serie de condiţii şi anume:
1. Condiţii cu privire la pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea comisă şi pe
care o recunoaşte inculpatul, aceasta putând să fie amenda singură sau alternativ
cu închisoarea ori închisoarea de cel mult 15 ani.
Când sunt comise mai multe infracţiuni în concurs real, este nevoie ca
pentru fiecare infracţiune pedeapsa prevăzută să fie amenda sau închisoarea de cel

5
mult 15 ani, altfel acordul se va putea încheia numai cu privire la unele dintre
infracţiuni.
Şi în cazul concursului formal condiţia cu privire la pedeapsa prevăzută se
va verifica pe fiecare infracţiune în parte.
În cazul infracţiunilor comise în tentativă, condiţia referitoare la pedeapsă se
va verifica prin raportare la pedeapsa prevăzută al cărei maxim special nu trebuie
să depăşească 15 ani şi nu la maximul special redus ca urmare a aplicării art. 33
alin. 2 Cod pen.
Când infracţiunea este comisă în participaţie (autor, instigator, complice),
condiţia ca pedeapsa prevăzută să fie amenda sau închisoarea de cel mult 15 ani
este aceeaşi pentru fiecare dintre ei, întrucât toţi comit aceeaşi infracţiune şi
participanţii se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.
Individualizarea pedepsei care se face pentru participanţi potrivit art. 49
Cod pen., după contribuţia fiecăruia, nu afectează condiţia din art. 480 alin. 1 Cpp,
pentru că aceasta se referă la pedepsa prevăzută în norma de incriminare şi nu la
pedeapsa ce rezultă în urma individualizării.
Toate infracţiunile sancţionate cu amenda pot forma obiectul acordului.
Alte condiţii legale sunt punerea în mişcare a acţiunii penale şi asistenţa
juridică obligatorie, să existe avizele procurorului ierarhic superior.
2. Alături de condiţiile legale obiective, în art. 480 alin. 2 Cpp sunt
menţionate şi condiţii subiective, adică să existe date suficiente cu privire la
existenţa faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi cu privire la
vinovăţia inculpatului. Datele suficiente înseamnă că probele administrate conduc
la dovedirea, dincolo de orice dubiu rezonabil, că fapta există, că întruneşte
elementele constitutive ale unei anume infracţiuni şi că nu sunt impedimente din
art. 16 Cpp la punerea în mişcare a acţiunii penale. Dacă datele sunt îndoielnice
vor fi interpretate în favoarea suspectului sau inculpatului.
Pentru că procedura în faţa instanţei este necontradictorie, instanţa dând
cuvântul în dezbateri procurorului şi părţilor prezente, fără a fi posibilă solicitarea
de probe şi formularea de cereri şi excepţii, înseamnă că inculpatul trebuie să
accepte probele administrate în cursul urmăririi penale şi să numai dorească
administrarea altora în faza judecăţii.

Forma acordului de recunoaştere a vinovăţiei

6
 Acordul se încheie numai în formă scrisă, aceasta permiţând să se cunoască
conţinutul acestuia şi să se verifice respectarea condiţiilor de valabilitate din art.
482 Cpp.
De asemenea, avizele procurorului ierarhic superior se dau tot in formă
scrisă.

Conţinutul acordului de recunoaştere a vinovăţiei

Acordul încheiat în urma negocierii trebuie să cuprindă obligatoriu
următoarele 9 elemente, minime şi obligatorii:
1. data şi locul încheierii;
2. numele, prenumele şi calitatea celor între care se încheie;
3. date privitoare la persoana inculpatului, prevăzute la art. 107 alin. (1);
4. descrierea faptei ce formează obiectul acordului (descrierea faptei trebuie
să fie precum cea din rechizitoriu);
5. încadrarea juridică a faptei şi pedeapsa prevăzută de lege;
6. probele şi mijloacele de probă (acestea trebuie să se rezume la cele care se
referă la fapte şi personae care au făcut obiectul acordului şi nu la întreg materialul
probatoriu administrat în urmărirea penală);
7. declaraţia expresă a inculpatului prin care recunoaşte comiterea faptei şi
acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală
(declaraţia poate fi un element component al acordului, data în cuprinsul acestuia
sau poate fi un înscris separate ataşat acordului. Declaraţia nu trebuie confundată
cu declaraţia data de inculpate potrivit art. 109 Cpp în cursul urmăririi penale,
pentru că prin aceasta inculpatul nu îşi manifestă acordul cu privire la încadrarea
juridică, felul pedepsei, cuantumul şi forma de executare a pedepsei);
8. cererile procurorului;
9. semnăturile procurorului, ale inculpatului şi ale avocatului.
Dacă unele dintre aceste elemente lipsesc, instanţa dispune acoperirea
lipsurilor în cel mult 5 zile şi sesizează în acest sens conducătorul parchetului care
a emis acordul.
Dacă după cele 5 zile acordul se întoarce fără completări, instanţa îl va
respinge.

7
 Acordul poate să cuprindă, după caz, şi tranzacţia părţilor cu privire la
pretenţiile civile ori acordul de mediere încheiat.
De asemenea, acordul poate să cuprindă referiri şi la măsurile preventive
luate în cursul urmăririi penale, având în vedere că potrivit art. 485 alin. 3 şi 4 Cpp
instanţa se pronunţă din oficiu cu privire la starea de arest a inculpatului şi cu
privire la măsurile preventive ce s-au dispus faţă de acesta, altfel instanţa nu s-ar
putea pronunţa asupra acestora.
În acord pot fi menţionate şi bunurile supuse confiscării speciale sau extinse,
în condiţiile în care s-au dispus aceste măsuri de siguranţă, precum şi cheltuielile
judiciare.
După întocmirea acordului, procurorul de caz înaintează acordul
procurorului ierarhic superior, care trebuie să-şi dea avizul cu privire la efectele
acordului (art. 478 alin. 2), moment în care acesta va verifica şi legalitatea
acordului, după care îl va aviza favorabil, făcând o menţiune în acest sens pe
acord.
Deşi legiuitorul nu s-a referit şi la posbilitatea unui aviz nefavorabil din
partea procurorului ierarhic superior, când acordul nu respectă prevederile legale
şi limitele prevăzute în avizul prealabil, sunt aplicabile prevederile art. 304 alin. 2
Cpp., referitoare la infirmare.

Sesizarea instanţei cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei

După avizarea favorabilă a acordului cu privire la efectele acestuia,
procurorul ierarhic superior îl trimite înapoi procurorului de caz, iar acesta
sesizează instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond,
trimiţându-i acordul sau acordurile, împreună cu dosarul de urmărire penală.
Având în vedere că prin sesizarea instanţei cu acordul încheiat nu are loc
trimiterea în judecată, procedura acordului nu cuprinde şi faza camerei
preliminare.
Absenţa camerei preliminare arată că în procedura specială a acordului nu se
va realiza controlul legalităţii întocmirii acordului şi al legalităţii administrării
probelor, pentru că procurorul ierarhic superior doar avizează efectele acordului,
iar instanţa verifică respectarea art. 482 şi 483 Cpp.
În cauza penală în care s-a încheiat un acord de recunoaştere a vinovăţiei cu
care instanţa a fost sesizată, se va încheia şi rechizitoriu, când acordul nu a vizat
toate faptele şi pe toţi inculpaţii.
8
 Când se încheie mai multe acorduri, este posibil ca acestea să fie trimise
unor instanţe diferite, având în vedere calitatea inculpaţilor şi natura faptelor
comise, care atrag competenţe materiale diferite, fapt ce exclude reunirea
ulterioară a cauzelor.

Procedura în faţa instanţei

După sesizarea instanţei cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei, dosarul se
repartizează aleatoriu unui complet de judecată.
Instanţa verifică conţinutul acordului (art. 482 Cpp), verifică dacă a fost
ataşat dosarul de urmărire penală, dacă au fost înaintate actele de urmărire penală
care se referă la faptele şi persoanele din acord, dacă s-a ataşat tranzacţia sau
acordul de mediere (art. 483 Cpp) şi dacă constată nereguli, instanţa dispune
acoperirea omisiunilor în 5 zile şi sesizează conducătorul parchetului care a emis
acordul.
Termenul de 5 zile este de recomandare, nefiind însoţit de vreo sancţiune în
cazul în care nu este respectat, iar acoperirea omisiunilor va rebuie să se facă până
cel târziu la ascultarea procurorului, inculpatului, avocatului acestuia şi a celorlalte
părţi prezente, întrucât ascultarea nu are loc în contradictoriu, iar pronunţarea
poate fi şi amânată.
Omisiunile vor fi acoperite de procurorul de caz, nu de conducătorul
parchetului care a emis acordul şi nici de procurorul ierarhic superior.
Completarea acordului de către procurorul de caz nu trebuie să se facă în
prezenţa avocatului.
Instanţa îşi va verifica competenţa şi va proceda conform art. 50 alin. 1 Cpp.
Nu are loc o judecată propriu-zisă, ci examinarea acordului.
Procedura în faţa instanţei este derogatorie de la dreptul comun şi
simplificată.
Judecata are loc în şedinţă publică, cu citarea inculpatului, a celorlalte părţi
şi a persoanei vătămate.
Procedura este necontradictorie.

9
 Se ascultă procurorul, inculpatul personal, avocatul acestuia, celelalte părţi şi
persoana vătămată.
Procedura este lipsită de etapa cercetării judecătoreşti, pentru că după
sesizarea instanţei, nu se administrează probe pentru stabilirea vinovăţiei, instanţa
nu verifică încadrarea juridică şi nu o va putea schimba, nu vor avea loc dezbateri,
ci se trece la ascultare.
Procedura nefiind contradictorie, părţile nu vor depune concluzii scrise,
instanţa trecând la deliberare şi pronunţare după procedura de drept comun,
pronunţând o sentinţă.
Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa
După examinarea acordului, instanţa se pronunţă prin sentinţă asupra laturii
penale şi, în unele cazuri şi asupra laturii civile.
Soluţiile sunt strict şi limitative arătate de legiuitor şi pot fi de admitere sau
de respingere.
1. Soluţia de admitere (art. 485 alin. 1 lit. a) Cpp) a acordului este pronunţată
atunci când sunt îndeplinite condiţiile din art. 480-482 Cpp cu privire la toate
faptele reţinute în sarcina inculpatului sau inculpaţilor, care au făcut obiectul
acordului şi pronunţă soluţia la care s-a ajuns în acord şi anume de condamnare,
neputând crea o situaţie mai grea decât cea la care s-a ajuns în raport. De ex.
modificând durata sau cuantumul pedepsei sau modalitatea de executare.
Instanţa se va pronunţa obligatoriu asupra măsurilor preventive dispuse în
cursul urmăririi penale, în sensul menţinerii, revocării, înlocuirii sau încetării
acestora.
În cazul soluţiei de condamnare, instanţa, luând act şi de modalitatea de
executare a pedepsei, în stare de detenţie sau sub supraveghere, va trebui să se
refere în sentinţă la măsurile de supraveghere, la obligaţii, la durata termenului de
supraveghere.
Instanţa poate prin sentinţa de admitere a acordului să pronunţe şi soluţia de
renunţare la aplicarea pedepsei (art. 80-82 Cod pen.) sau de amânare a aplicării
pedepsei (art. 83-90 Cod pen.).
În funcţie de soluţia pronunţată (condamnare, renunţare, amânare) şi
conţinutul sentinţei va fi diferit în funcţie de prevederile corespunzătoare fiecărei
soluţii.
Instanţa nu poate pronunţa soluţia achitării.

10
 Când în cauza penală s-au încheiat mai multe acorduri cu privire la mai mulţi
inculpaţi, instanţa va analiza fiecare acord în parte, putând pronunţa pentru unele
soluţia de admitere, iar pentru altele soluţia de respingere.
În privinţă acordurilor respinse, cauza penală va fi disjunsă şi trimisă la
procuror pentru continuarea urmăririi penale, iar procurorul va relua urmărirea, în
afară de cazul în care nu sunt impedimente din art. 16 Cpp.
Dacă soluţia este de condamnare la pedeapsa amenzii, inculpatul va depune
la judecătorul delegat recipisa de plată integrală, în termen de 3 luni, de la
rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
De asemenea, îl va întreba dacă este de acord să prestez o muncă
neremunerată în folosul comunităţii, în cazul în care nu va putea plăti amenda, iar
dacă s-a dispus în urmărirea penală controlul judiciar pe cauţiune, plata amenzii se
va face din cauţiune (art. 217 Cpp).
Soluţia de admitere a acordului înseamnă rezolvarea laturii penale, iar cu
privire la latura civilă există două feluri de soluţii:
a). Instanţa o va soluţiona luând act prin sentinţă de încheierea tranzacţiei
sau de acordul de mediere, încheiat obligatoriu înaintea sesizării instanţei. Instanţa
nu poate să modifice coţinutul tranzacţiei sau al acordului de mediere, astfel că
latura civilă nu va fi soluţionată în sensul art. 397 alin. 1 Cpp.
Dacă prin tranzacţie sau prin acordul de mediere, inculpatul a recunoscut
doar o parte din pretenţiile părţii civile, pentru restul pretenţiilor nu pot fi
administrate probe în faţa instanţei penale, pentru că procedura acordului este
necontradictorie, iar pretenţiile vor fi valorificate în faţa instanţei civile.
b) .Când între părţi nu s-a încheiat tranzacţie sau acord de mediere, instanţa
lasă nesoluţionată acţiunea civilă, iar sentinţa de admitere a acordului nu are
autoritate de lucru judecat asupra întinderii prejudiciului în faţa instanţei civile.
Latura civilă nu va mai putea fi rezolvată de instanţa penală, pentru că aceasta s-a
dezînvestit.

2. Soluţia de respingere a acordului (art. 485 alin. 1 lit. b) Cpp) este

pronunţată de instanţă atunci când nu sunt îndeplinite condiţiile din art. 480-482
Cpp cu privire la toate faptele reţinute în sarcina inculpatului sau inculpaţilor care
au făcut obiectul acordului, fie apreciază că soluţia la care s-a ajuns în acord este
nelegală sau nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţiunii şi
periculozitatea infractorului.
În primul caz de respingere sunt nerespectate condiţii procedurale precum:
nepunerea în mişcare a acţiunii penale înaintea iniţierii acordului, lipsa avizelor,
11
lipsa asistenţei juridice, depăşirea maximului special de 15 ani al pedepsei
închisorii.
În doctrină s-a apreciat că judecătorul care a respins acordul nu este
incompatibil să judece cauza în care procurorul a dispus ulterior trimiterea în
judecată a inculpatului prin rechizitoriu.
În al doilea caz de respingere, când instanţa constată că soluţia din acord este
prea blândă în raport cu gravitatea infracţiunii şi periculozitatea infractorului nu
poate ea însăşi să creeze o situaţie mai grea inculpatului şi atunci respinge acordul.
Acest judecător este incompatibil să judece ulterior în cauza în care
inculpatul este trimis în judecată prin rechizitoriu.
Alte situaţii care atrag soluţia de respingere a acordului pot fi:
a. Prezenţa cazurilor din art. 16 alin. 1 lit. a-d Cpp, care atrag achitarea, dar
instanţa poate pronunţa numai respingerea;
b. Prezenţa cazurilor din art. 16 alin. 1 lit. e-j Cpp, care atrag încetarea
procesului penal, conduc tot la soluţia de respingere a acordului.
După o primă respingere, instanţa poate fi sesizată, fie cu un nou acord, fie
cu rechizitoriu.
Când soluţia este de respingere, instanţa trebuie să se pronunţe din oficiu
asupra stării de arest a inculpatului (art.485 alin. 3 Cpp) în sensul menţinerii,
revocării, înlocuirii sau încetării.
Când instanţa este sesizată cu mai multe acorduri şi respinge unul sau unele
dintre ele, judecătorul rămâne compatibil să soluţioneze celelalte acorduri,
prezumţia de nevinovăţie nefiind afectată de soluţia de respingere.
În cazul respingerii acordului, instanţa lasă nesoluţionată latura civilă, chiar
dacă există sau nu tranzacţie sau acord de mediere încheiat.

Cuprinsul sentinţei
Sentinţa pe care o pronunţă instanţa se supune prevederilor comune arătate
de legiuitor în art. 370 alin. 4 şi 6, 403, 402 alin. 2 şi 404 Cpp, referitoare la
întocmirea încheierii şi la cuprinsul sentinţei (parte introductivă, expunere,
dispozitiv), dar şi altor prevederi, dacă nu contravin acordului.
Cu toate că în art. 487 lit. b) Cpp legiuitorul arată expres că sentinţa trebuie
să cuprindă “fapta pentru care s-a încheiat acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi
încadrarea juridică a acesteia”, aceste elemente nu constituie o noutate în
expunerea sentinţei, pentru că sunt prezente în orice hotărâre (art. 403 alin. 1 lit. b)
Cpp).

12
 În schimb, sentinţa nu va conţine, în partea introductivă, elementele din art.
370 lit. f), g) şi h) Cpp, întrucât procedura este necontradictorie şi nu vor fi
administrate probe, nu se vor formula cereri, procurorul şi părţile vor fi numai
ascultaţi.
De asemenea, conţinutul expunerii nu va cuprinde elementele de
individualizare a pedepsei (ex. circumstanţe agravante, atenuante etc.), pentru că
instanţa nu va face individualizare, aceasta fiind realizată de procuror la momentul
încheierii acordului, astfel că pedeapsa stabilită în acord nu va putea fi modificată
de instanţă.
La finalul dispozitivului, instanţa va arăta calea de atac, termenul de
exercitare, data pronunţării în şedinţă publică.
Sentinţa se va comunica procurorului şi părţilor (copia minutei) şi de la
această data se va putea exercita apelul, sentinţa nefiind definitivă.
Calea de atac
Sentinţa prin care instanţa s-a pronunţat asupra acordului poate fi atacată cu
apel în 10 zile de la comunicarea minutei de către procuror, părţi şi persoana
vătămată, atât asupra laturii penale cât şi civile.
Apelul se judecă cu citarea părţilor şi a persoanei vătămate, pronunţându-se
prin decizie următoarele soluţii:
a) De respingere dacă apelul este tardiv, nefondat sau inadmisibil;
b) De admitere a apelului, desfiinţarea sentinţei de admitere a acordului,
reţinerea cauzei spre rejudecare de către instanţa de apel şi pronunţarea unei noi
decizii în sensul art. 485 şi 486 Cpp;
c) De admitere a apelului, de desfiinţare a sentinţei prin care acordul a fost
respins şi pronunţarea unei decizii de admitere a acordului în sensul art. 485 alin. 1
lit. a) şi art. 486 Cpp.

13
14