CAPITOLUL 1: ASPECTE GENERALE PRIVIND CONTESTATIA LA EXECUTARE

1.2 SUBIECTELE CONTESTAȚIEI

Pot formula contestație la executare cei interesați sau vătămați prin executare, și anume:
părțile executării silite, terții garanți, creditorii intervenienți, Ministerul public, terții vătămați
prin efectuarea executării silite, martorii asistenți, experții, interpreții și alți participanți, în
condițiile anume prevăzute de lege (adjudecatarii bunurilor valorificate silit, administratorul
sechestru etc.)
Față de dispozițiile art. 635 din Noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora sunt părți în
procedura de executare silită creditorul și debitorul, rezultă că, atât creditorul, cât si debitorul
sunt și subiecte ale contestației la executare.
Potrivit alin. 2 al art. 644, așa cum a fost modificat prin Legea de punere in aplicare a Legii
nr. 134/20101, calitatea de creditor sau de debitor se poate transmite oricând în cursul executării
silite, situație în care succesorii în drepturi ai creditorului sau ai debitorului devin părți ale
raportului de executare silită, actele de executare îndeplinite până la data transmiterii calității
procesuale producând efecte față de aceștia, în condițiile legii. De asemenea, în cadrul
contestației la executare pot fi părți și terții garanți care au garantat plata datoriilor debitorului, în
măsura în care aceștia sunt afectați de executarea silită.
În egală măsură, părți în cadrul contestației la executare vor fi și ceilalți creditori
intervenienți care, potrivit art. 648, pot să intervină în procedura de executare silită aflată în curs,
până la data fixării de către executorul judecătoresc a termenului pentru valorificarea bunurilor
urmăribile, iar după depunerea sau consemnarea sumelor realizate din urmărire, pot să participe
la distribuirea acestor sume.
Nu în ultimul rând, parte în contestația la executare poate fi orice terță persoană vătămată
printr-un act de executare și care, în temeiul art. 649, poate solicita desființarea acestuia sau,
după caz, încetarea executării silite, numai pe calea contestației la executare, dacă prin lege nu se
dispune altfel.
De asemenea, mai avem și terțul poprit ca subiect de drept, în cadrul executării silite prin
poprire, unde se intalnesc 3 subiecte de drept – creditorul popritor, debitorul poprit și terțul
poprit, existând tot atâtea raporturi juridice.2 Spre deosebire, însă, de reglemetarea actuală care
nu prevede nicio interdicție în acest sens, potrivit art. 786, alin. (5) din Noul Cod de procedură
civilă, terțul poprit nu va putea face contestație împotriva popririi, el putând să-și formuleze
apărările în instanța de validare.
Calea contestaţiei la executare poate fi folosită şi de persoanele străine de raportul
execuţional. Terţii pot uza de această cale procedurală numai în măsura în care au fost vătămaţi
prin actele sau măsurile de executare silită3 .
1
Legea 134/2010 privind Codul de procedură Civilă republicat.
2
Pentru amănunte a se vedea Eugen Huruba, Contestaţia la executare în materie civilă, cu referiri la Noul Cod de
procedură civilă, Ed. Universul juridic, Bucureşti, 2011, p. 95
3
Gh. Piperea, C. Antonache, P. Piperea, A. Dimitriu, op. cit., p. 720.
 Dacă, în regulă generală, debitorul răspunde indefinit şi nelimitat pentru datoriile sale cu
toate bunurile sale prezente şi viitoare, iar creditorii au drepturi egale asupra bunurilor
debitorului, acestea servindu-le drept garanţie comună şi concursuală a executării creanţelor, în
condiţiile art. 31 alin. (2) Noul Cod civil, legea sau debitorul poate să opereze diviziuni ale
patrimoniului debitorului, cu consecinţa fixării unor limite juridice. Potrivit acestora, creditorii
aferenţi fiecăreia dintre diviziunile operate de debitor sunt opriţi, temporar sau definitiv, să
urmărească silit bunurile aferente unei diviziuni patrimoniale. De asemenea, aceiaşi creditori
sunt opriţi, temporar sau definitiv, să intre în concurs într-o executare silită cu creditorii aferenţi
unei diviziuni patrimoniale de care, de asemenea, creanţa lor este străină4 .
Legitimarea procesuală este recunoscută de lege şi procurorului. Ministerul Public va putea
uza de calea contestaţiei la executare în condiţiile generale statornicite de art. 92 noul Cod de
procedură civilă 5.
Potrivit art. 92 din Noul Cod de procedură civilă, Ministerul public, prin procuror, poate
porni acțiunea civilă ori de câte ori este necesar, pentru apărarea drepturilor și intereselor
legitime ale minorului, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților, precum și în alte
cazuri expres prevăzute de lege. Procurorul, fiind prin natura sa un organ al legii, un reprezentant
al interesului general al societății în activitatea juridică, prezența lui în procesul civil este cât se
poate de firească. El nu este parte în procesul civil, decât în sens procedural, iar nu și în sens
material, el având obligația înscrisă în art. 132 alin.(1) din Constituție, și anume, aceea de a fi
imparțial6.
În ceea ce privește calitatea de subiect a executorului judecătoresc în cadrul contestației la
executare, apreciez că și acesta poate avea calitate în cadrul unei astfel de acțiuni, având în
vedere că aceasta poate fi promovată inclusiv în cazul refuzului executorului de a efectua o
executare silită, de a întocmi un act de executare sau de a lua o altă măsură în condițiile legii,
situație în care, admiterea contestației va naște obligații în sarcina executorului, obligații cărora
trebuie să li se conformeze, inclusiv prin raportare la dispozițiile art. 719 alin (5).
De asemenea, calitatea executorului judecătoresc de subiect în cadrul contestației la
executare este justificată inclusiv prin faptul că, în cazul admiterii contestației, la cererea părților,
executorul poate fi obligat la plata de despăgubiri pentru pagubele cauzate, conform art. 719 alin
(7), pagube care pot fi pricinuite nu numai prin refuzul de a efectua o executare silită sau de a
îndeplini un act de executare în condițiile legii, dar și prin îndeplinirea unor acte sau măsuri de
executare nelegale. În consecință, având în vedere că prin hotărârea pronunțată în contestația la
executare se pot naște inclusiv obligații pecuniare în sarcina executorului, acesta ar trebui să
beneficieze de dreptul la apărare într-o astfel de procedură.
O opinie similară este împărtășită și de doctrina actuală 7 cu privire la reglementarea din
actualul Cod de procedură civilă, reținându-se, în acest sens că, în condițiile dispozițiilor art. 399
alin.(1) teza III din actualul Cod de procedură civilă – dispoziții care sunt preluate in art. 701
alin.(1) teza finală din noul Cod de procedură civilă, așa cum este modificat prin legea de punere
in aplicare – în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să

4
I. Leş, op. cit., p. 990.
5
Gh. Piperea, C. Antonache, M. Piperea, A. Răţoi, A. Atanasiu, op. cit., p. 710
6
Art. 132 alin (1) din Constituția României, secțiunea Ministerul Public, articole vizând rolul procurorilor
7
Evelina Oprina, op. cit., p. 405
îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege, se poate formula contestație la
executare în contradictoriu cu organul de executare respectiv. Într-o astfel de situație, organul de
executare este parte in proces, având calitate procesuală pasivă, întrucât acesta este cel obligat în
raportul juridic litigios din moment ce contestația se poartă asupra unui refuz exprimat în sensul
celor de mai sus.
Pentru formularea contestației la executare trebuie îndeplinite condițiile generale pentru
exercițiul acțiunii civile, astfel cum acestea sunt prevăzute în art. 32 alin (1), Noul Cod de
proedură civilă. Interesul terților de a formula contestație la executare este condiționat de
existența unei vătămari cauzate prin executarea silită sau actul de executare contestat.

1.3 MOTIVUL ŞI OBIECTUL CONTESTAȚIEI

Motivele contestaţiei la executare sunt strâns legate de condiţiile de exercitare ale acestui
mijloc procedural. În esenţă, contestaţia la executare este destinată să înlăture neregularităţile
comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi
valorificat spre a se putea proceda la desăvârşirea executării silite. Ea nu este şi nu poate fi
considerată ca im mijloc procedural destinat a anula sau a modifica însuşi titlule executoriu8.
Dispozițiile Noului Cod de Procedură civilă se aplică doar contestațiilor la executare
formulate în executările silite începute după data intrării lui în vigoare. Asigurarea legalității
executării silite se realizează, în primul rând, prin intermediul contestației la executare. Aceasta a
fost considerată în doctrină ca fiind mijlocul procedural specific executării silite, prin care
părțile, direct interesate în raportul juridic de executare, precum și terții vătămați prin modul în
care s-a efectuat executarea silită, pot obține anularea sau îndreptarea actelor de executare
nelegale și, uneori, chiar lipsirea de efecte a titlului executoriu.
Pe calea contestației la executare se poate ataca:
– executarea silită însăși;
– încheierile date de executorul judecătoresc;
– orice act de executare;
– refuzul executorului judecătoresc de a efectua o executare silită;
– refuzul executorului judecătoresc de a indeplini un act de executare în condițiile legii;
– încheierea instanței de încuviințare a executării silite.
Tilul executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească poate forma obiect al contestației
la executare dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443 al Noului Cod de procedură
civilă și dacă sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea acestuia.
Celelalte titluri executorii pot forma obiectul contestației la executare dacă legea nu prevede o
cale procesuală specifică pentru desființarea lor.
Prin noua reglementare se clarifică, prin simplitatea formulării, obiectul contestației la
executare, reformulându-se articole din actualul Cod de procedură civilă. Așa cum rezultă din
definiția acestui mijloc procedural, obiectul contestației la executare îl constituie executarea silită
în sine și orice acte de executare realizate cu nerespectarea dispozițiilor legale, a căror desființare
se poate solicita instanței pe această cale de către cei vatamați.

8
I. Leş, op. cit., p. 992.
 Noul Cod de procedură civilă prevede la art. 711 alin.(1), așa cum este modificat prin legea
de punere in aplicare, că împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul
judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei
interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestatie la executare si in
cazul in care executorul judecatoresc refuza sa efectueze o executare silita sau sa indeplineasca
un act de executare silita in conditiile legii.
Alin. (2) al art. 711 prevede că, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 437, se
poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea
sau aplicarea titlului executoriu. Prin alin. (3) al aceluiași articol, se stabilește că, după începerea
executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea
încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără
îndeplinirea condițiilor legale. Potrivit alin. (4) al art. 711, împărțirea bunurilor
proprietate comună pe cote-părți sau în devălmășie poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate,
și în cadrul judecării contestației la executare.
Noul Cod de procedură civilă introduce, ca element de noutate, contestația la executare
împotriva „încheierilor date de executorul judecătoresc”. Astfel, în conformitate cu art. 647,
executorul judecătoresc dispune, prin încheiere, amânarea, suspendarea și încetarea executării
silite, eliberarea sau distribuirea sumelor obținute din executare. Dacă prin lege nu se dispune
altfel, aceste incheieri sunt executorii de drept și pot fi atacate numai cu contestație la executare.
De asemenea, în conformitate cu art. 665, tot prin încheiere, executorul judecătoresc va
dispune înregistrarea cererii de executare și deschiderea dosarului de executare sau, după caz, va
refuza motivat deschiderea procedurii de executare.
Încheierea executorului judecătoresc prevăzută de alin. (1) al art. 655, respectiv încheierea
prin care se dipune înregistrarea cererii de executare și deschiderea dosarului de executare sau,
după caz, refuzul motivat de deschidere a procedurii de executare, se comunică de îndată
creditorului. În cazul în care executorul refuză deschiderea procedurii de executare, creditorul
poate face plângere în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii, la instanța de
executare.
De asemenea, art. 669 prevede, la alineatul 4, faptul ca Sumele datorate ce urmează să fie
plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate
de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe
calea contestației la executare formulată de partea interesată și ținând seama de probele
administrate de aceasta [Art. 669, alin (4), Noul Cod de procedură civilă].