CAPITOLUL 2: REGULI PROCEDURALE PRIVIND SOLUȚIONAREA

CONTESTAȚIEI LA EXECUTARE

2.3 PROCEDURA DE JUDECATĂ. CĂILE DE ATAC

Contestația la executare se judecă după procedura contencioasă prevăzută de cod pentru
judecata în primă instanță ( art. 211-405, Noul Cod de procedură civilă).
Trebuie precizat că, potrivit art. XII din Legea nr. 2/2013, în contestațiile la executare
formulate în executările silite pornite începând cu 15 februarie 2013, cercetarea procesului și,
după caz, dezbaterea fondului se vor desfășura în ședință publică. Dispozițiile noului Cod de
procedură civilă privind cercetarea procesului și, după caz, dezbaterea fondului în camera de
consiliu se vor aplica doar contestațiilor la executare introduse începând cu data de 1 ianuarie
2016.
Articolul 716 prevede regulile speciale pentru judecarea contestației la executare:
a) Instanța sesizează cu o contestație la executare va solicita de îndată executorului
judecătoresc să îi transmită, în cadrul termenului fixat, copii certificate de pe actele dosarului de
executare. Din punctul de vedere al forței probatorii, copiilor certificate de executor de pe actele
dosarului de executare le sunt aplicabile dispozițiile art. 286 NCPC.
Regula enunțată în alin. (2) al art. 716 presupune că judecătorul căruia i s-a repartizat
aleatoriu contestația la executare va solicita, de îndată, în cadrul măsurilor pentru pregătirea
judecății- reglementate în art. 203 din Noul Cod de procedură civilă -, exectorului judecătoresc
să îi transmită copiile certificate de pe actele dosarului de executare.
Practic, judecătorul va dispune, în cazul fiecărei contestații la executare, emiterea unei
adrese către executorul judecătoresc cu solicitarea menționată. Textul prevede că se vor solicita
doar copii de pe actele de executare contestate. Apreciem că judecătorul, dacă consideră necesar,
va putea solicita copii de pe întreg dosarul de executare, chiar dacă nu se contestă însăși
executarea silită.
Important de reținut este faptul că partea interesantă, adică titularul contestației la
executare, și nu executorul judecătoresc, va suporta costurile cu efectuarea și transmiterea
copiilor de pe actele de executare contestate. Instanța îi va pune în vedere părții să achite
costurile ocazionate de transmiterea copiilor. Dacă partea interesantă nu își îndeplinește obligația
menționată, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 242 alin. (1).
b) Termenul stabilit de judecător pentru judecarea contestației va fi scurt, în
condițiile art. 201 alin. (5), Noul Cod de procedură civilă.
Judecarea contestației se va face de urgență și cu precădere. Potrivit art. 215 alin. (2) al
Noului Cod de procedură civilă, procesele declarate urgente, cele rămase în divergență și cele
care au primit termen în continuare se vor dezbate înaintea celorlalte.
c) Instanța, din oficiu sau la cererea părților, dacă apreciază necesar, va putea
solicita relații și explicații scrise de la executorul judecătoresc. Astfel de relații sau explicații pot
viza, spre exemplu, stadiul executării silite în ipoteza în care nu s-a dispus suspendarea până la
soluționarea contestației.
Partea interesată, care este de regulă debitorul, dar poate fi, aşa cum am arătat mai sus, şi
un terţ, poate solicita instanţei competente, până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a
altei cereri privind executarea silită şi numai pentru motive temeinice, suspendarea executării.
Suspendarea se poate solicita odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată1.
Legea nu determină motivele ce pot fi considerate temeinice. Ele trebuie raportate însă la
prejudiciul pe care i l-ar produce contestatorului executarea hotărârii înainte de soluţionarea
contestaţiei la executare sau a oricărei alte cereri privind executarea. Instanţa este chemată să
aprecieze asupra motivelor invocate de către partea interesată.
Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauţiune,
calculată la valoarea obiectului contestaţiei. În funcţie de plafonul valoric al sumei, procentul
este diferit:
– 10%, dacă această valoare este până la 10.000 lei;
– 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depăşeşte 10.000 lei;
– 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depăşeşte 100.000 lei;
– 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depăşeşte 1.000.000 lei.
Dacă obiectul contestaţiei nu este evaluabil în bani, cauţiunea va fi de 1.000 lei, în afară de
cazul în care legea dispune altfel.
Există însă şi cazuri în care cauţiunea nu este necesară, iar suspendarea executării este
obligatorie: hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, executoriu; înscrisul
care se execută a fost declarat fals printr-o hotărâre judecătorească dată în primă instanţă;
debitorul face dovada cu înscris autentic că a obţinut de la creditor o amânare ori, după caz,
beneficiază de un termen de plată.
Dacă bunurile urmărite sunt supuse pieirii, degradării, alterării sau deprecierii, nu se
dispune suspendarea executării, ci se va suspenda numai distribuirea preţului obţinut din
valorificarea acestor bunuri.
În toate cazurile, instanţa sesizată cu cererea de suspendare se pronunţă prin încheiere,
chiar şi înaintea termenului fixat pentru judecarea contestaţiei2. Părţile vor fi întotdeauna citate,
iar încheierea poate fi atacată numai cu apel, în mod separat, în termen de 5 zile de la pronunţare
pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă. Existenţa unui termen scurt
de apel se justifică datorită interesului de a se soluţiona de urgenţă cererea de suspendare3.
Instanţa poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, şi măsura suspendării
provizorii a executării până la soluţionarea cererii de suspendare.
Această măsură, poate fi luată numai în cazuri urgente şi dacă s-a plătit cauţiune.
Încheierea nu este supusă în acest caz niciunei căi de atac. Fiind o măsură provizorie, asupra
căreia se va pronunţa oricum instanţa, împotriva încheierii prin care aceasta s-a pronunţat asupra
ei nu există nicio cale de atac.
Cauţiunea depusă în cazurile urgente, este deductibilă din cauţiunea finală stabilită de
instanţă, dacă este cazul.

1
C. Roşu, op. cit., p. 471.
2
V. Cârstoiu, Procedura de judecată a contestației la executare, in R.D.C., nr. 12/2004, p. 96.
3
I. Leș, Tratat de drept procesual civil, Ed. All Beck, București, 2001, p. 914
 Încheierea prin care s-a dispus suspendarea executării silite se comunică de instanţa care a
pronunţat-o, din oficiu şi de îndată, executorului judecătoresc. Această prevedere se aplică atât în
cazul suspendării obişnuite, cât şi a suspendării provizorii a executării silite. Identitatea de
raţiunea între cele două situaţii este evidentă. Soluţia enunţată este şi legitimă, deoarece numai
astfel executorul judecătoresc poate lua măsuri urgente pentru sistarea executării4.
Deşi contestaţia la executare poate fi caracterizată drept o cale de atac, aceasta se judecă cu
procedura prevăzută pentru judecata în primă instanţă, care se aplică în mod corespunzător5.
Instanţa sesizată va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul
fixat, copii certificate de pe actele dosarului de executare contestate şi îi va pune în vedere părţii
interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea. Copia, chiar legalizată, de pe orice înscris
autentic, sau sub semnătură privată nu poate face dovadă decât despre ceea ce este cuprins în
înscrisul original.
Copiile de pe copii nu au nicio putere doveditoare. Extrasele sau copiile parţiale fac
dovada ca şi copiile integrale sau copiile asimilate acestora, însă numai pentru partea din
înscrisul original pe care o reproduc.
Părţile vor fi citate în termen scurt, iar judecarea contestaţiei se face de urgenţă şi cu
precădere. Tocmai datorită acestui motiv şi administrarea probelor se va face în timp scurt.
La cererea părţilor sau atunci când apreciază că este necesar, instanţa va putea solicita
relaţii şi explicaţii scrise de la executorul judecătoresc.
Administrarea probelor se va face şi în faţa instanţei de executare după regulile dreptului
comun. Cu toate acestea, în cadrul contestaţiei la executare, nu se vor administra decât acele
probe care sunt necesare pentru a demonstra nelegalitatea măsurilor sau a actelor de urmărire
silită.
Instanţa învestită poate admite sau poate respinge contestaţia la executare. Dacă admite
contestaţia la executare, instanţa, ţinând seama de obiectul acesteia, după caz, pronunţă
următoarele soluţii6:
– va îndrepta ori anula actul de executare contestat;
– va dispune anularea ori încetarea executării înseşi;
– va anula ori lămuri titlul executoriu;
– dacă prin contestaţia la executare s-a cerut de către partea interesată împărţirea bunurilor
proprietate comună, instanţa va hotărî şi asupra împărţelii acestora, potrivit legii.
Dacă contestaţia este admisă, executorul judecătoresc este obligat să se conformeze
măsurilor luate sau dispuse de instanţă.
Atunci când contestaţia a fost respinsă, suma reprezentând cauţiunea depusă rămâne
indisponibilizată, urmând a servi la acoperirea creanţelor cu titlu de despăgubiri pentru pagubele
cauzate prin întârzierea executării şi eventual la plata unei amenzi judiciare sau a celor stabilite
prin titlul executoriu, după caz, situaţie în care se va comunica executorului şi recipisa de
consemnare a acestei sume.

4
I. Leş, op. cit., p. 1007.
5
C. Roşu, op. cit., p. 472.
6
C. Roşu, op. cit., p. 473.
 Dacă se respinge contestaţia, contestatorul poate fi obligat, la cerere, la despăgubiri pentru
pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestaţia a fost exercitată cu rea-credinţă,
el poate fi obligat şi la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei.
În cazul în care constată refuzul nejustificat al executorului de a primi ori de a înregistra
cererea de executare silită sau de a îndeplini un act de executare silită ori de a lua orice altă
măsură prevăzută de lege, instanţa de executare va putea obliga executorul, prin aceeaşi hotărâre,
la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei, iar, la cererea părţii interesate, la plata
de despăgubiri pentru paguba astfel cauzată. În această situaţie, instanţa va solicita încheierea de
înregistrare şi deschidere a dosarului de executare sau, după caz, actul care constată refuzul
executorului judecătoresc de a îndeplini un act de executare silită ori de a lua altă măsură
prevăzută de lege.
Hotărârea de admitere sau de respingere a contestaţiei, rămasă definitivă, va fi comunicată,
din oficiu şi de îndată, şi executorului judecătoresc7.
Hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie poate fi atacată numai cu apel, cu excepţia
hotărârilor pronunţate în cererile de împărţire a bunurilor proprietate comună pe cote-părţi sau în
devălmăşie şi în cererile prin care un terţ pretinde un drept de proprietate sau un alt drept real
asupra bunului urmărit, care pot fi atacate în condiţiile dreptului comun. Calea de atac în acest
ultim caz este cea prevăzută de lege pentru aceste cereri, dacă ar fi fost introduse în mod obişnuit
şi nu pe calea contestaţiei la executare, ceea ce înseamnă că pot fi atacate cu apel şi cu recurs.
Potrivit art. 483 din noul Cod de procedură civilă, dacă valoarea este de până la 500.000 lei
inclusiv, calea de atac este numai apelul, iar dacă valoarea depăşeşte această limită, hotărârea
judecătorească poate fi atacă cu apel şi recurs.
Hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia privind înţelesul, întinderea sau aplicarea
titlului executoriu este supusă, de asemenea, aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea ce se execută.
Dacă prin contestaţie s-a cerut lămurirea înţelesului, întinderii ori aplicării unui titlu care nu
constituie hotărâre a unui organ de jurisdicţie, hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia va
putea fi atacată numai cu apel.
Noul Cod de procedură civilă nu conţine dispoziţii derogatorii de la dreptul comun în
privinţa posibilităţilor de exercitare a căilor extraordinare de atac. De aceea, s-a apreciat că nu
sunt excluse căile extraordinare de atac de retractare8.

2.4 SUSPENDAREA EXECUTĂRII SILITE

Suspendarea executării silite poate fi dispusă de instanța competentă, de regulă instanța de
executare, numai la cererea părții interesate. Suspendarea executării se dispune până la
soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea de către respectiva
instanță, și nu până la soluționarea definitivă a contestației.
Cererea de suspendare poate fi formulată împreună cu contestația la executare sau prin
cerere separată. Instanța va putea dispune suspendarea executării numai pentru motive temeinice.
Pentru a putea dispune suspendarea executării silite, instanța trebuie să constate plata prealabilă a
cauțiunii. Modul de calcul al cauțiunii este stabilit în detaliu, raportat la valoarea obiectului

8
I. Leş, op. cit., p. 1004.
contestației. Instanța nu va putea dispune suspendarea executării sub condiția plății ulterioare a
cauțiunii.
Cererea de suspendare va fi soluționată de instanță prin încheiere, cu citarea părților. De
asemenea, ea va fi soluționată înaintea soluționării contestației la executare, deoarece, la acest
din urmă moment, cererea de suspendare nu mai are obiect.
Încheierea va putea fi atacată numai cu apel, în mod separat, în termen de 5 zile de la
pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă. Calea de atac
împotriva încheierii menționate este aceeași chiar și în ipoteza prevăzută la art. 714 alin (4) Noul
Cod de procedură civilă, și anume ,,dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația prin care o
terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit
poate fi introdusă în tot cursul executării silite, dar nu mai târziu de 15 zile de la efectuarea
vânzării ori de la data predării silite a bunului.,,
Alineatul (7) al art, 718 reglementează un caz special de suspendare provizorie a
executării, care se dispune de îndată ce s-a depus cererea de suspendare și durează până la
soluționarea cererii de suspendare în condițiile alineatului anterior. Procedura suspendării
provizorii a executării silite era reglementată și în art. 403 alin (4) al Codului de procedură civilă
1865, cu singura diferență că era stabilită în sarcina președintelui Instanței.
Caracteristica măsurii suspendării provizorii a executării silite de a fi limitată în timp până
la soluționarea cererii de suspendare permite aserțiunea conform căreia cererea de suspendare
provizorie, în condițiile art. 718 alin (7), nu este admisibilă dacă prin contestația la executare nu
s-a solicitat și suspendarea executării silite în condițiile art. 718, alin (6).
Încheierea prin care s-a dispus suspendarea executării silite sau suspendarea provizorie a
executării silite se comunică de către instanță, din oficiu, executorului judecătoresc.