DAUNELE-INTERESE ÎN NOUL COD CIVIL.

ASPECTE DE
NOUTATE ȘI DELIMITĂRI NECESARE

NOTIUNE. Prin daune interese intelegem despagubirile banesti pe care

debitorul le datoreaza creditorului pentru prejudiciul suferit ca urmare a
neexecutarii, executarii necorespunzatoare sau cu intarziere a obligatiilor
contractuale. Ne aflam in fata unei noi creante care are ca obiect compensarea
prejudiciului prin plata unei sume de bani reprezentand echivalentul
prejudiciului suferit de creditor. In acest moment nu se mai poate vorbi de
repararea in natura a prejudiciului ci exclusiv de plata unui echivalent banesc.
De altfel, asa cum am aratat la raspunderea delictuala, repararea in natura,
asa cum este inteleasa de obicei,  contine o contradictie in termeni pentru ca o
repunere a bunului in situatia anterioara este practic imposibila,  oricat de
perfectionata ar fi tehnica. In realitate, doar patrimoniul este cel repus in situatia
anterioara prin inlocuirea valorica a prejudiciului suferit.
Conditia punerii in intarziere a debitorului. Pentru ca aceasta noua
creanta sa devina exigibila, se cere ca debitorului sa-i fie notificata obligatia de a
despagubi pe creditor. Cerinta este logica dat fiind principiul disponibilitatii care
face ca doar creditorul sa aprecieze daca trebuie despagubit. In lipsa acestei
reactii se poate aprecia ca nerespectarea obligatiilor contractuale de catre debitor
ii este indiferenta creditorului.  Potrivit art. 1079 C. civ. punerea in intarziere
(mora debitoris), se infaptuieste printr-o somatie de plata expediata prin
intermediul executorului judecatoresc. O astfel de procedura nu este imperativa,
partile putand stipula ca debitorul este pus in intarziere prin simpla scadenta a
datoriei, fara indeplinrea vreunor formalitati.
Debitorul este  de drept pus in intarziere
-in situatiile anume prevazute de lege* (ex)
-cand in contract s-a prevazut ca debitorul este pus in intarziere la implinirea
termenului, fara notificare;
- cand obligatia prin natura ei n-ar fi putut fi indeplinita decat in cadrul unui
anumit termen;
- in cazul obligatiilor de a nu face;
- in cazul obligatiilor continue cum este cazul furnizarii energiei electrice, a
gazului, apei etc.
  Efectele punerii in intarziere sunt urmatoarele:
- drept urmare punerii in intarziere, se constata refuzul debitorului de a executa
obligatia, dand nastere dreptului pe care-l are creditorul de a pretinde daune
interese;
- din acest moment curg daunele moratorii;

SIBIU, 2020
- in cazul obligatiei de a preda un bun individual determinat, punerea in
intarziere stramuta de la proprietar la debitorul obligatiei de predare  riscul pierii
fortuite a bunului.
Prin exceptie, potrivit art. 1156 C. civ. debitorul nu va raspunde pentru
pieirea bunului daca face dovada ca el ar fi pierit chiar daca ar fi executat
obligatia predarii la termen a bunului. Executarea unor creante rezultate dintr-o
hotarare judecatoreasca nu este supusa punerii in intarziere, pentru ca asa cum a
statuat Instanta Suprema (TS, col. Civ. dec. nr. 1954/1956 in CD pe 1956 p.
324) insasi hotararea tine loc de notificare.
           Daunele interese compensatorii sunt despagubiri banesti datorate ca
urmare a neexecutarii totale sau partiale ori a executarii necorespunzatoare a
obligatiilor de catre debitor. Se numesc compesatorii pentru ca  nu pot fi
cumulate cu executarea in natura a obligatiilor.
           Daunele interese moratorii sunt despagubirile banesti datorate de
debitor ca urmare a prejudiciului suferit de creditor prin intarzierea  in
executarea obligatiei asumate prin contract. Spre deosebire de cele copensatorii,
daunele moratorii se cumuleaza cu  executarea in natura pentru ca ele acopera
doar prejudiciul suferit de intarzierea in executarea obligatiilor contractuale.
Evaluarea  judiciara  a  daunelor interese. Evaluarea judiciara se face
prin hotarare judecatoreasca in conditiile prevazute de art. 1084- 1086 C. civ.
care stabilesc cateva principii in aceasta materie:
 a. Principiul repararii integrale a prejudiciului presupune obligatia instantei de
judecata de a acorda creditorului o indemnizatie egala cu prejudiciul real suferit
care include, atat paguba efectiv suferita, damnum emergens, cat si castigul
nerealizat, lucrum cessans. 
b. Debitorul raspunde doar pentru prejudiciile previzibile la momentul incheierii
contractului. Cand prejudiciul a fost produs prin dol, raspunderea debitorului nu
va mai fi tarmuita la prejudiciul previzibil ci la intregul prejudiciu.
c. Vor fi supuse repararii prejudiciile directe, adica doar cele care s-au produs
datorita neexecutarii contractului intr-o relatie de cauzalitate directa.
Evaluarea legala  a daunelor interese este cea facuta prin lege si
priveste prejudiciul suferit de creditor ca urmare a nerespectarii de catre debitor
a obligatiei ce are ca obiect o suma de bani.
Potrivit art. 1088 C. civ. La obligatiile care au de obiect o suma oarecare,
daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decat dobanda legala, afara
de regulile speciale in materie de comert, de fidejusiune si societate . Plecand de
la premiza ca sumele de bani pot fi intotdeauna executate in natura,
neexecutarea obligatiei de catre debitor are ca efect doar plata daunelor
moratorii care se cumuleaza cu daunele compensatorii. In aceasta materie sunt
aplicabile cateva reguli:
a - potrivit art. 1088 aceste daune  interese se cuvin fara ca creditorul sa fie tinut
a justifica vereo paguba
b - aceste daune sunt datorate din ziua chemarii in judecata a debitorului, fiind
insuficienta simpla notificare;
c - ele sunt calculate doar pentru sumele datorate nu si pentru sumele primite
anticipat. Potrivit dreptului nostru, capitalizarea dobanzilor scadente si
neachitate la suma datorata si calcularea in continuare a dobanzii la intreaga
suma rezultata, se numeste anatocism.
d - daunele interese moratorii sunt fixate prin lege la limita dobanzii legale, mai
putin in materie comerciala, la contractul de societate, fidejusiune. Partile pot
stipula insa dobanzi la un nivel inferior celei prevazute prin lege.
Dobanda legala a fost fixata de Decr. 311/1954 la un plafon  de 6%
anual. Dupa 1989  reglementarea contravenea economiei de piata, fiind chiar
desueta. Ea a fost totsi formal in vigoare pana la promulgarea  Legii nr. 7/1998
privind declararea ca abrogate a unor acte normative.
 La 25 ianuarie 2000 a fost publicata Ordonanta Guvernului nr. 9 privind nivelul
dobanzii legale pentru obligatiile banesti. Dobanda legala pentru alte obligatii
decat cele comerciale este stabilita la nivelul taxei oficiale a scontului
stabilit de BNR, in prezent de 15%  la care se poate adauga un procent de 50%
din aceasta dobanda, putand rezulta o dobanda de 22,5%.
Art. 5 din aceasta ordonanta reglementeaza doua situatii:
- daca raportul juridic este stabilit prin act scris, dobanda este cea legala, ea
putand fi depasita cu cel mult 50% in temeiul conventiei;
- daca raportul juridic nu este constatat prin act scris, dobanda ce poate fi
acordata de instanta este in limita cuantumului legal de 15%. Orice conventie
prin care s-ar conveni dobanzi mai mari decat cea prevazuta prin ordonanta este
lovita de nulitatea absoluta. Nulitatea va fi partiala, afectand doar clauza privind
obligatia de a plati o dobanda mai mare decat cea legala. (Andrei Fuduli,
Regimul juridic al dobanzii in noua reglementare, in Rev. de dr. com. 7 8/2000
p. 68 -77)
Evaluarea conventionala. Clauza penala. Evaluarea daunelor interese
poate fi facuta si prin conventia partilor intervenita inainte de producerea
prejudiciului. Aceasta intelegere poarta numele de clauza penala si este
reglementata de art. 1066 -1072 C. civ. Ea este o conventie accesorie prin care
partile evalueaza anticipat daunele interese contractuale, fie printr-o clauza  din
contractul principal fie printr-o conventie ulterioara.
Avantajele oferite de clauza penala vizeaza, in principal, simplificrea
raporturile dintre creditori si debitor si evitarea evaluarii judiciare a
prejudiciului. Pentru a obtine daunele interese, creditorul nu are decat sa
dovedeasca faptul neexecutarii, executarii necorespunzatoare, executarii cu
intarziere a obligatiilor contractuale. Ea indeplineste astfel o dubla
functie: reparatorie dar si o veritabila garantie a executarii obligatiilor prin
presiunea pe care o exercita asupra debitorului.  Cu conditia ca obligatia
principala sa nu se fi executat, creditorul are a alege intre a accepta executarea in
natura sau plata penalitatii convenite. Debitorul nu poate insa opta intre aceste
doua posibilitati.

Clauza penala este obligatorie pentru instanta de judecata care nu va putea

micsora despagubirile convenite de parti, decat in conditiile prevazute de  art.
1070 C. civ. atunci cand debitorul si-a executat partial obligatiile sale. Aceasta
evaluare conventionala a daunelor interese prezinta si serioase inconveniente
care a determinat doctrina juridica sa vorbeasca de criza clauzei penale (BS op
cit. p. 629) Ea poate fi insuficienta in anumite cazuri. Este vorba in principal de
situatiile in care debitorul este animat de dol acceptand deliberat o penalitate ce
se dovedeste a fi inferioara prejudiciului real suferit de creditor. Ea poate
imbraca si forma unui abuz de drept, fiind excesiva.
           Conventii de modificare a raspunderii contractuale. Partile pot
modifica prin conventie raspunderea contractuala dar n-o pot exclude. O clauza
prin care debitorul ar fi exonerat in totalitate de raspundere contractuala ar
echivala cu o conditie pur potestativa, care, cum se stie, este lovita de nulitate
absoluta. Modificarea raspunderii contractuale poate fi convenita prin
urmatoarele conventii:
1. Clauze exoneratoare de raspundere sunt admise atunci cand
neexecutarea obligatiilor izvorand din contract este datorata unei culpe usoare.
 In cazul prejudiciilor cauzate persoanei, asemenea conventii nu sunt admise
pentru ca viata integritatea fizica si morala a omului nu susceptibile de
tranzactii.
La fel, clauzele prin care debitorul ar urma sa fie exonerat pentru dol sacu culpa
grava ( culpa lata dolo aequiparatur ) nu sunt permise, fiind sanctionate cu
nulitatea absoluta.
            2. Clauzele de limitare sau plafonare sunt cele prin care partile convin o
limita maxima a despagubirilor la care urmeaza a fi obligat debitorul, chiar daca
prejudiciul cauzat prin incalcarea obligatiilor contractuale sunt mai mari. Nici
aici nu sunt admise acele clauze care ar diminuna raspunderea pentru vatamarile
aduse persoanei, pentru prejudiciile cauzate prin dol, culpa grava.
3. Clauzele de agravare a raspunderii sunt cele prin care, debitorul se
obliga a dezdauna pe creditor si in cazurile de forta majora. Prin urmare,
debitorul preia raspunderea si in asemenea ipoteze,  renuntand sa invoce cazul
de forta majora care l-ar fi exonerat in lipsa clauzei. Asa cum se arata in
literatura juridica, nu sunt admise clauzele prin care obligatiile de mijloace ar fi
transformate in obligatii de rezultat. Bunaoara, medicul nu se poate obliga ca va
vindeca pacientul, la fel cum avocatul nu se poate angaja ca va castiga un
proces. Explicatia consta in faptul ca atat medicul cat si avocatul nu se pot
obliga decat la fapte personale, ei neputand negocia rezultate care nu le stau in
puterea lor. Avocatul care asigura pe client ca va castiga un proces, n-ar putea-o
face decat prevalandu-se de influenta asupra judecatorului, ceea ce este
impotriva deontologiei profesiei. Obligatia sa ramane una de mijloace si nu de
rezultat.