Machine Translated by Google

Disponibil online la www.sciencedirect.com

ScienceDirect
Procedia Economics and Finance 32 ( 2015 ) 997 – 1004

Interogări privind piețele emergente în finanțe și afaceri

Utilizarea instrumentului juridic de recuperare a daunelor în

dezvoltarea afacerii
Camelia Ignătescu* , Gabriela Prelipcean†
*
Ph. D. Associate Professor, “ùtefan cel Mare” University of Suceava, University
Street no.13, Suceava, Postal Code 72022, Romania, e-mail: cameliaignatescu@yahoo.com Ph. D. Professor,
b “ùtefan cel Mare” University of Suceava, University Street no.13, Suceava, Postal Code
72022, Romania, e-mail: gprelipcean@yahoo.com

Abstract

Mediul de afaceri utilizeaza preponderent relatii comerciale pe baza de intelegeri, fie sub forma clasica, fie sub forma ofertei confirmate a facturii
de notificare a penalitatilor percepute pentru neplata la un anumit termen.

Noul Cod civil oferă totuși posibilitatea ca, dincolo de aceste penalități, prejudiciul debitorului să poată fi reparat de creditorul vinovat prin
intermediul instrumentului juridic de recuperare a daunelor. Astfel, se restabilește echilibrul creditorului de bună credință precum și stabilirea
planurilor de afaceri prevăzute.

© 2015 Autori. Publicat de Elsevier BV Acesta este un articol cu acces deschis sub licența CC BY-NC-ND © 2015 Publicat de
Elsevier BV Acesta este un articol cu acces deschis sub licența CC BY-NC-ND (http://creativecommons.org/licenses /by-nc-nd/
3.0/). (http://creativecommons.org/licenses/by-nc-nd/4.0/).
Selecția și evaluarea inter pares sub responsabilitatea Interogărilor piețelor emergente în finanțe și afaceri locale Selecția și
evaluarea inter pares sub responsabilitatea Asociației Grupul Roman de Cercetari în Finante Corporatiste
organizare.

Cuvinte cheie: contract, daune, modalitate de evaluare, dobândă, prejudiciu

* Autorul corespunzator. Tel.:

Adresa de e-mail:

2212-5671 © 2015 Publicat de Elsevier BV Acesta este un articol cu acces deschis sub licența CC BY-NC-ND
(http://creativecommons.org/licenses/by-nc-nd/4.0/).
Selection and peer-review under responsibility of Asociatia Grupul Roman de Cercetari in Finante Corporatiste
doi: 10.1016/S2212-5671(15)01560-9
Machine Translated by Google

998 Camelia Ignătescu and Gabriela Prelipcean / Procedia Economics and Finance 32 ( 2015 ) 997 – 1004

1. Introducere

Principiul recuperării daunelor a fost reglementat mai mult sau mai puțin coerent de-a lungul veacurilor. Noua legislație
statuează în detaliu acest concept, pornind de la realitatea că disciplina mediului de afaceri poate asigura o bază economică mai
stabilă și mai eficientă.
Artă. 1530 C. civ. consacră expres dreptul la recuperarea prejudiciului al debitorului. Astfel, debitorul are dreptul la
recuperarea prejudiciului pentru repararea prejudiciului cauzat de un debitor și care este consecința necesară și directă a
neexecutării nejustificate sau, după caz, din culpă a obligației.

Recuperarea daunelor poate fi asigurată sub forma unei sume globale în bani sau sub formă de anumite
sume de bani plătite periodic, la fel ca și în cazul contravenției civile.
Recuperarea despăgubirilor trebuie înțeleasă ca toate reparațiile în bani pe care debitorul trebuie să le plătească în scopul
despăgubirii integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neîndeplinirii din culpă a obligațiilor contractuale.
Despăgubirile se stabilesc întotdeauna în bani, nefiind din aptitudinea instanțelor de a obliga debitorul să execute o prestație
distinctă decât cea stabilită de părțile contractului.

În plus, recuperarea prejudiciului are vocația de a se cumula cu alte remedii/penalități prevăzute în cazul încălcării
contractului, cu excepția situației în care acestea ar putea fi incompatibile, datorită naturii lor pecuniare și a funcției reparatorii
[Dumitru, 2008].
Mai mult decât atât, despăgubirile sunt de două categorii: compensatorii – acordate de debitor pentru prejudiciul cauzat ca
urmare a neexecutării totale sau parțiale a obligației, și moratorii – acordate creditorului pentru daunele produse în situație. de
întârziere în executarea îndatoririi. Despăgubirile punitive, spre deosebire de daunele compensatorii, pot fi cumulate cu
executarea îndatoririi în natură.
Există trei modalități de stabilire a despăgubirilor acordate creditorului pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin
neexecutarea din culpă a obligației contractuale: metoda aprecierii juridice, metoda aprecierii convenționale și metoda aprecierii
judiciare.

2. Metoda de evaluare juridică

În această situație particulară, stabilirea daunelor se realizează de către legiuitor prin referire la tehnica dobânzii. Evaluarea
juridică are în vedere doar stabilirea recuperării daunelor pentru executarea cu întârziere a obligațiilor, adică numai daune
moratorii, dat fiind faptul că toate băncile pot fi întotdeauna executate în natură [Daghie, 2012].

În fostul Cod civil, aprecierea juridică a prejudiciului suferit de creditorul contractual era îndeplinită numai în cazul
neexecutării obligațiilor bănești. Cuantificarea acestui prejudiciu a fost realizată de legiuitor prin recurs la tehnica dobânzii.
Astfel, în conformitate cu art. 1088 din vechiul Cod civil, „În cazul îndatoririlor care au ca obiect o anumită sumă de bani,
recuperarea daunelor pentru neexecutare nu se poate referi decât la dobânda legală, cu excepția actelor speciale în comerț,
fidejusiune sau societate. contează”. Aceste daune au fost acordate creditorului înainte de a fi reținut pentru a justifica orice
prejudiciu. De asemenea, despăgubirile au fost acordate numai în ziua contestației în instanță, cu excepția cazurilor în care,
potrivit legii, dobânda este de drept.

În prezent, evaluarea daunelor contractuale poate fi realizată de legiuitor atât în cazul neîndeplinirii obligațiilor bănești, cât
și a obligațiilor nepecuniare, prin dispozițiile art. 1535 și art.1536 Cod civil. La acestea se adaugă prevederile Ordonanței
Guvernului nr. 13/2011 privind dobânzile legale remuneratorii și penalizatoare pentru îndatorarea bănească, precum și pentru
reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar și prevederile Legii 72/2013 privind combaterea întârzierii.
Machine Translated by Google

Camelia Ignătescu and Gabriela Prelipcean / Procedia Economics and Finance 32 ( 2015 ) 997 – 1004 999

plăți în tranzacții comerciale rezultate din contracte încheiate între profesioniști sau între aceștia și autoritățile contractante.

Obligațiile pecuniare se execută întotdeauna în natură. Acesta este motivul pentru care neexecutarea datoriei băneşti
constituie de fapt o întârziere în executarea datoriei, caz în care creditorul fiind îndreptăţit să obţină numai despăgubiri
moratorii. Legiuitorul evaluează daunele moratorii apelând la tehnica dobânzii.

În general, dobânda reprezintă suma de bani acordată creditorului pentru lipsirea de utilizare a unui anumit capital, calculată
ca cotă procentuală aplicată capitalului acordat. În consecință, extinderea dobânzii creanței, indiferent de cauza acesteia,
depinde de trei parametri variabili: mărimea sumei acordate, durata așteptării și valoarea dobânzii, care poate fi stabilită prin
lege sau prin al treilea. petreceri.

Termenul de dobândă se referă nu numai la sumele calculate în bani pentru acest titlu, ci și la alte tipuri de prestații, sub
orice titlu sau denumire, la care debitorul este obligat ca drept echivalent de folosință a capitalului, așa cum este consacrat în
art. . 1 alin.5 GO nr. 13/2011.
Prin intermediul OG nr. 13/2011, legiuitorul realizează o încercare nereușită de clasificare a intereselor.
Astfel, potrivit actului corespondent, dobânda poate fi remunerativă sau punitivă.
Dobânda acordată de debitorul obligației de a plăti o anumită sumă de bani la un anumit termen, calculată
pentru perioada anterioară datei de scadență a dobânzii, se numește dobândă remunerativă.
Dobânda acordată de debitorul taxei bănești pentru neîndeplinirea taxei respective la data scadenței (adică pentru întârzierea
executării) este cunoscută sub termenul de dobândă punitivă, care este exact noțiunea de dobândă moratoria prevăzută. în
Codul civil.
În ceea ce privește probarea prejudiciului, legiuitorul, prin dispozițiile art. 1535 alin. 1 Cod civil exonerează creditorul de a-l
certifica: „creditorul are dreptul la despăgubiri moratorii… fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”.

Legat de necesitatea aprecierii atitudinii subiective a debitorului contractual al unei anumite sume de bani care nu si-a
indeplinit punctual datoria, Codul civil instituie o prezumtie de culpa in sarcina debitorului contractual, dedusa din simplul fapt.
de neexecutare, prin intermediul prevederilor art.1548.

Codul civil prevede că pentru întârzierea executării obligațiilor bănești, indiferent de proveniența acestora, debitorul
datorează despăgubiri de drept la data scadenței în care nu plătește suma de bani pe care o datorează. Cu alte cuvinte, debitorul
sumei de bani, profesionist sau neprofesionist, va datora daune moratorii de drept, indiferent dacă acestea sunt sub formă de
dobânzi sau penalități. Nu face excepție de la această regulă, nici măcar în cazul întârzierilor la plata sumelor provenite din acte
cu titlu gratuit, soluție pe care o considerăm inechitabilă din perspectiva beneficiarului.

Dobanda, indiferent de functia ei, se stabileste sub forma unui procent anual din suma principala datorata, spusa si sub
forma unei rate determinate uneori de lege (transa legala), alteori stabilita prin conventie a partilor (conventional). tranșă)
[Dumitru și Ignătescu, 2013].
În prezent, părțile au posibilitatea de a stabili convențional rata dobânzii, prerogativă conferită în mod expres prin
instrumente legale. Potrivit art. 1 alin.1 din OG nr. 13/2011 și art 1535 alin.1 Cod civil, „Părțile sunt libere să stabilească, prin
convenții, rata dobânzii atât pentru rambursarea unui împrumut bănesc, cât și pentru întârzierea plății o taxă bănească”.

Rata dobânzii punitive moralizatoare poate fi stabilită convenţional, de către părţi, sau de către legiuitor.
Având în vedere că rata legală nu este altceva decât un procent suplitiv, părțile dintr-un acord pot stabili cuantumul dobânzii
simple sau compuse la o rată inferioară sau superioară ratei legale. În același timp, libertatea de a fixa convențional rata
dobânzii este nelimitată. În scopul asigurării unei protecții minime a debitorului, stipularea ratei convenționale este supusă două
tipuri de cereri: cele referitoare la formă și cele care vizează cuantumul dobânzii.
Machine Translated by Google

1000 Camelia Ignătescu and Gabriela Prelipcean / Procedia Economics and Finance 32 ( 2015 ) 997 – 1004

Potrivit art. 3 alin.2 din OG nr. 13/2011 rata penală legală se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte
procentuale.
Referitor la contractele de împrumuturi bănești cu dobândă, s-a pus în discuție cunoașterea dacă și ce datorează debitorului
pentru perioada ulterioară de încetare a contractului de împrumut, s-a convenit în unanimitate că pe toată durata contractului
de împrumut, debitorii sunt datori. dobânda ca datorie civilă, în limitele prevăzute de art. 5 din OG nr. 13/2011.

Actualul Cod civil soluționează astfel această problemă printr-o dispoziție expresă în cuprinsul art. 1535 alin. 2 „Dobânda
moratoria în cazul taxelor bănești”, care prevede următoarele „dacă înainte de scadență, debitorul datorează dobânzi mai mari
decât rata legală, daunele moratorii se datorează la nivelul aplicabil înainte de scadență”. Astfel, este reglementată situația în
care, înainte de data scadenței, creanța era generatoare de dobândă remunerativă, intenția legiuitorului fiind aceea de a stabili,
prin intermediul art. 1535 alin. 2 Cod civil, care ar fi natura și valoarea sumelor de bani datorate de debitor după data scadenței.

În ceea ce privește momentul începerii dobânzii moratorii, se vor aplica dispozițiile art. 1535 alin. 1 Civ.c., care consacră
momentul începerii daunelor moratorii, în general, pentru neexecutarea oricărei obligații bănești: de la data scadenței până la
momentul plății efective.

Potrivit art. 1536 Cod civil, „În împrejurarea altor obligații diferite de cele care au ca obiect plata unei sume de bani,
executarea cu întârziere conferă întotdeauna dreptul la despăgubiri egale cu rata legală, calculată, de la data la care debitorul
este în întârziere asupra echivalentului în bani al taxei, cu excepția cazului în care s-a stipulat o clauză penală sau creditorul
poate dovedi un prejudiciu mai mare cauzat de întârzierea în îndeplinirea datoriei”. Sfera de aplicare a art 1536 Cod civil are ca
obiect modalitatea de calcul a daunelor moratorii în cazul unei alte categorii decât cele care au ca obiect plata unei sume de
bani. Pentru acestea, Codul civil reglementează modul de calcul al dobânzii moratorii în articolul precedent.

Textul legal nu modifică dreptul creditorului la executare silită în natură a creanței sale, după caz,
în natură sau prin intermediul unui echivalent (despăgubiri).
Astfel, articolul analizat instituie creditorului posibilitatea de a fi reatribuit, cu titlu de despăgubiri, cu o sumă minimă de bani
de la care acesta este exonerat de dovedirea existenței unui prejudiciu. Practic, legiuitorul presupune faptul că simpla întârziere
în executarea unei obligații cauzează creditorului un prejudiciu de valoare egală cu rata legală calculată asupra echivalentului
în bani al datoriei neexecutate a debitorului. Potrivit textului de lege, dobânda va fi calculată începând cu data la care debitorii
se află în întârziere în îndeplinirea obligaţiilor. La acel moment anume se impune estimarea, în baza dovezii, numai a
echivalentului bănesc al datoriei propriu-zise, asumată și neexecutată de debitor.

Cu toate acestea, evaluarea daunelor moratorii, potrivit art. 1536 teza I Cod civil, nu înlătură dreptul creditorului de a dovedi
efectiv existența unui eventual prejudiciu mai mare cauzat de întârzierea în îndeplinirea datoriei. În acest caz, el sau ea va avea
dreptul la recuperarea integrală a întregului prejudiciu suferit.
In plus, dispozitiile legale in discutie nu mai sunt aplicabile in ipoteza in care contractul cuprinde o clauza penala care evalueaza
daunele (moratorii, adaugam), indiferent daca suma stabilita prin clauza ar fi mai mare sau mai mica decat prelungirea daunele
moratorii determinate conform aprecierii legale.

Cu referire la soluția legislativă propusă, manifestăm rezerve în ceea ce privește aplicarea efectivă a acesteia deoarece, în
practică, instanțele de judecată vor întâmpina serioase dificultăți de probațiune pentru stabilirea unui echivalent în bani al unei
taxe în general, indiferent de natura sau obiectul acesteia. . Mai mult decât atât, legea nu se referă la aprecierea obiectului
material al datoriei, ci la evaluarea obligației. Având în vedere că se referă la atribuții de executare și neexecutare, impedimentele
pentru evaluarea îndatoririi (care
Machine Translated by Google

Camelia Ignătescu and Gabriela Prelipcean / Procedia Economics and Finance 32 ( 2015 ) 997 – 1004 1001

diferă de cuantificarea obiectului taxei) sunt insurmontabile în opinia noastră. Să nu mai vorbim de cazul îndatoririlor indivizibile,
îndatoririlor cu pluralitate de subiecți etc.
Prin acest text de lege s-a dorit să se confere un avantaj, un beneficiu creditorului unei taxe nepecuniare. Textul este
elaborat în spiritul artei. 1535 Cod civil, vizând asigurarea unui prag minim pentru acest creditor. Teoretic, el sau ea este în
avantaj atunci când nu ar exista un prejudiciu sau când acest prejudiciu ar fi mai mic decât valoarea ratei legale. În realitate,
totuși, dificultățile de evaluare fac acest articol aproape inaplicabil. Întrucât este necesară o evaluare juridică, este mai util să se
aprecieze întregul prejudiciu și să se determine astfel valoarea prejudiciului care repară integral prejudiciul suferit de creditorul
contractual decât să se cuantifice valoarea taxei în vederea obținerii de despăgubiri. corespondent cu rata legala.

Nu înțelegem motivul pentru care s-a dorit însă, în cazul întârzierii în îndeplinirea obligației nepecuniare, să se confere, chiar
și în lipsa unui prejudiciu, o sumă de bani creditorului contractual.

3. Metoda convențională de evaluare a daunelor, numită clauză penală

Prejudiciul suferit de creditorul contractual ca urmare a neexecutării lato sensu a

taxa poate fi cuantificată de către părți prin intermediul unei clauze penale.
Evaluarea convențională apare în cazul neîndeplinirii oricărui fel de îndatorire: îndatoriri pecuniare și nepecuniare, îndatoriri
de oferit, îndatoriri de îndeplinit, îndatoriri de neexecutat. Poate fi folosit atât pentru evaluarea daunelor corespondente pentru
întârzierea îndeplinirii atribuțiilor de serviciu (daune moratorii), cât și pentru neexecutarea sau îndeplinirea defectuoasă a
atribuțiilor (despăgubiri).
Clauza penală este o convenție prin care se stabilește anticipat cuantumul despăgubirilor sau daunelor moratorii ce vor fi
acordate de partea vinovată în caz de neexecutare a obligației contractuale.

Dându-i o nouă expresie, legiuitorul definește în art. 1538 Cod civil clauza penală ca acea clauză particulară prin care părțile
prevăd că debitorul este obligat la o anumită executare în cazul neîndeplinirii obligației principale. Rezultă că evaluarea
anticipată nu trebuie să se refere în mod intenționat la o performanță monetară, ci ar putea fi o datorie de a oferi (un alt bun
cert, altul decât cel datorat, o cantitate de bunuri diferită de sumele de bani) sau o datorie de a efectua ceva (cel executarea
unui anumit serviciu cu titlu echivalent). De asemenea, clauză penală o constituie prevederea contractuală prin care se
stipulează dreptul creditorului, în caz de neexecutare, de a i se permite să reţină sumele înregistrate până la acel moment.

Deși, din definiția oferită de Codul civil, s-ar deduce că orice prestație ar putea constitui obiectul clauzei penale, în practică,
conținutul acesteia este pecuniar.
Clauza penală este o convenție accesorie. Valabilitatea obligației principale constituie o condiție esențială și pentru existența
clauzei penale. Nulitatea obligației principale se abține și asupra clauzei penale, până când nulitatea clauzei penale nu
influențează îndatorirea principală.
Prin stabilirea anticipată a valorii despăgubirilor, clauza penală are valoare practică, deoarece dispensează creditorul
de efortul de a dovedi existența și cuantumul prejudiciului suferit în cazul neexecutării totale sau parțiale a obligației. În acest
sens, art. 1538 alin. 4 alin.2 prevede că se poate cere executarea clauzei penale fără a fi necesară probarea vreunui prejudiciu.

Taxa însoțită de clauza penală nu devine, prin intermediul acesteia, alternativă, creditorului sau debitorului nefiind
oferită posibilitatea de a opta între executarea obligației principale sau clauza penală. Debitorul nu poate fi absolvit prin
oferirea clauzei penale, în timp ce creditorul nu poate absolvi
Machine Translated by Google

1002 Camelia Ignătescu and Gabriela Prelipcean / Procedia Economics and Finance 32 ( 2015 ) 997 – 1004

debitorului de la executarea clauzei penale în locul obligației principale. Doar în împrejurarea neexecutării obligației, art. 1538
alin.2 Cod civil permite creditorului să ceară debitorului „fie executarea silită în natură a datoriei principale, fie clauza penală”.
Această posibilitate va exista doar atunci când îndatorirea principală, deși obligatorie, nu a fost îndeplinită, iar neexecutarea
este culpabilă[Vasilescu, 2012].
Artă. 1539 Cod civil reglementează pluralitatea pedepsei cu executarea în natură. Creditorul nu poate cere atât executarea
în natură a datoriei principale, cât și plata pedepsei. Cu toate acestea, atunci când pedeapsa a fost prevăzută pentru
neexecutarea datoriei în termenul stabilit sau la locul convenit, creditorul poate cere atât executarea datoriei principale, cât și
cea a pedepsei, cu excepția cazului în care renunță la acest drept sau dacă nu acceptă, fără rezerve, executarea îndatoririi.

Potrivit unui aviz, clauza penală este de natură reparatorie, ceea ce înseamnă că reprezintă o compensare a prejudiciului
suferit de creditor prin neexecutarea obligației, o simplă evaluare anticipată a daunelor datorate debitorului[Popa, 2012] .

În alt punct de vedere, clauza penală are un caracter exclusiv punitiv: este o pedeapsă privată care nu ține de aspectul
reparației dreptului comun[Angheni, 2012]. Argumentul este că executarea clauzei penale face independentă existența și
extinderea prejudiciului cauzat creditorului chiar și în absența oricărui prejudiciu.

Într-o altă opinie, i se atribuie clauzei penale o natură mixtă: reparatorie și punitivă, o astfel de perspectivă având la bază
dualitatea de efecte recunoscută în mod tradițional pentru aceasta[Ludu an, 2014]. Prin obligația de plată a clauzei penale se
pedepsesc comportamentul culpabil al debitorului, precum și actul de neexecutare, dar este acoperit și prejudiciul cauzat
creditorului prin neexecutarea obligației principale.

Clauza penală a fost calificată și drept garanție pentru executarea obligațiilor contractuale. Totuși, nu se poate nega faptul
că, indirect, clauza penală a contribuit la amenințarea reprezentată pentru debitor în caz de neexecutare, clauza penală
contribuind la executarea datoriei. Totuși, atunci când ne referim la garanții, avem în vedere acele mijloace legale intenționate
la mâna creditorului în scopul realizării creanței acestuia. Clauza penală nu este un mijloc de acest fel, în condițiile în care
creditorul nu dobândește, prin intermediul clauzei penale, niciun drept special asupra patrimoniului debitorului. Ea determină
executarea obligației principale numai în măsura în care cuantumul pedepsei este stabilit în mod corespunzător, adică o sumă
care să fie cel puțin egală cu despăgubirile pe care debitorul este obligat să le plătească în lipsa clauzei penale.

În literatura specială, precum și în actele legislative, intervenția autorităților de jurisdicție asupra clauzei penale a primit
diferite denumiri: revizuire, reductibilitate, mutabilitate, modificare, ajustare și reevaluare[Deleanu și Deleanu, 2003]

Anterior intrarii in vigoare a actualului Cod civil nu exista un text legal cu caracter general care sa permita instantei, la cerere
sau din oficiu, in anumite conditii, sa intervina asupra clauzei penale si sa o modifice. Dimpotrivă, au existat anumite dispoziții
de aplicabilitate generală care păreau să interzică expres posibilitatea reevaluării juridice a clauzei penale, iar prin intermediul
unor instrumente legale relativ recente, dar anterioare datei de 1 octombrie 2001, a fost recunoscută instanța de judecată.
asemenea autoritate ci numai pentru anumite raporturi contractuale strict determinate.

În lipsa unei dispoziții legale care să clarifice această problemă, în prezentarea unui punct de vedere cu privire la subiectul
în litigiu, un rol semnificativ l-a avut natura juridică atribuită clauzei penale. Subliniem că majoritatea argumentelor exprimate
în favoarea reevaluării clauzei penale are ca premisă exclusiv sau preponderent reparatorie a clauzei penale. Recunoașterea
caracterului punitiv sau predominant punitiv înclină balanța în favoarea imuabilității clauzei penale.

Ca orice altă convenție, clauza penală este obligatorie între părți. Aceasta înseamnă că instanța nu poate majora sau minoră
cuantumul. Clauza penală se impune părților și mai ales instanței de judecată care nu poate, în momentul silirii debitorului, să
aibă în vedere prejudiciul suferit de creditor.
Machine Translated by Google

Camelia Ignătescu and Gabriela Prelipcean / Procedia Economics and Finance 32 ( 2015 ) 997 – 1004 1003

Cu excepție titlu, potrivit art. 1541 Cod civil, i se recunoaste instantei dreptul de a reduce
pedeapsa în următoarele circumstanțe:
a) obligația principală a fost executată parțial și această executare a fost în favoarea creditorului; b)
penalitatea este în mod evident excesivă în raport cu prejudiciul pe care l-ar putea asigura părțile la semnarea contractului.
În acest caz, pedeapsa astfel redusă trebuie să rămână superioară taxei principale. Orice prevedere contrară este considerată
nescrisă.
Noul Cod civil în art. 1541, sub denumirea marginală de „Reducerea cuantumului penalității” conferă instanței posibilitatea
de a minora clauza penală atunci când aceasta este excesiv mai mare decât prejudiciul care ar putea fi prevăzut la data încheierii
contractului. Se observă că singurul element de comparație este prejudiciul previzibil la data încheierii contractului; cu referire
numai la valoarea acesteia, se cere ca valoarea clauzei penale să fie vădit disproporţionată. Interdicția impusă instanței de către
legiuitor „în orice împrejurare” în cazul în care reduce clauza penală până la valoarea îndatoririi principale relevă componenta
punitivă a acesteia.

Artă. 1541 Cod civil prevede că, în cadrul operațiunii de reducere a clauzei penale, instanța nu poate ajunge, în niciun caz, la
nivelul atribuției principale. Mecanismul de ajustare a clauzei penale trebuie să țină seama și de caracterul ei punitiv. Clauza
penală trebuie menținută în așa fel încât să înstrăineze caracterul ei excesiv și, în același timp, să asigure și pedeapsa rezonabilă
a debitorului. Instanța va aduce clauza în limite situate între valoarea prejudiciului previzibil și pragul de la care acesta devine
excesiv, caracter care se deduce din compararea cu prejudiciul previzibil la data încheierii contractului. Limita inferioară de
reducere a clauzei penale este dată de valoarea taxei principale. Se asigură astfel un minim garantat al despăgubirilor datorate
creditorului contractual, egal cu valoarea datoriei principale.

Termenul de comparație utilizat este prejudiciul previzibil, dar pentru stabilirea cuantumului clauzei penale reduse trebuie
avute în vedere și condițiile, precum și gravitatea neexecutării ilicite, și nu în cele din urmă voința părților de a sancționează
comportamentul debitorului, care să fie definitiv pentru stabilirea măsurii reevaluării [Dumitru și Ignătescu, 2013]. Concret,
instanta ar putea, in cazul unui comportament necorespunzator al debitorului, sa reduca doar intr-o mica masura clauza penala
si sa lase sa existe o distanta semnificativa intre clauza penala reevaluata si intinderea datoriei principale.

Invers, atunci când în cadrul executării care este imputabilă, debitorul face dovada bunei sale credințe, în sensul că neexecutarea
este cauzată, de exemplu, de lipsa de prudență în angajamentele sale contractuale sau a unui nerespectarea motivată de
împrejurări economice etc., instanța va reduce clauza penală prin înstrăinarea excedentului, lăsând totuși să existe între
valoarea reevaluată a clauzei și valoarea taxei principale o diferență mai mică decât cea din ipoteza anterioară. La stabilirea
acestei marje, nu are o importanță mică tipul contractului principal – sursa obligației garantate.

4. Modul de evaluare judiciară a prejudiciului

Modul de evaluare a daunelor de către instanță este reglementat de art. 1531-1534 Cod civil. De regulă, în cazul neîndeplinirii
obligaţiilor, stabilirea daunelor datorate creditorului se realizează pe cale judecătorească.
Machine Translated by Google

1004 Camelia Ignătescu and Gabriela Prelipcean / Procedia Economics and Finance 32 ( 2015 ) 997 – 1004

Atunci când va stabili prejudiciul suferit de creditor, instanța va avea în vedere două componente. Astfel, prejudiciul cuprinde
pierderea efectivă suferită de creditor (damnum emergens) precum și prestația nerealizată, beneficiul de care acesta a fost lipsit (lucrum
cessans). Pierderea efectivă suferită poate avea în vedere reducerea patrimoniului sau creșterea bunurilor.

La stabilirea prelungirii prejudiciului, instanta va avea in vedere si cheltuielile efectuate de creditor, pana la o limita rezonabila
pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. Vor fi acoperite doar prejudiciile certe (actuale si intrate), precum si pierderea unei sanse in
limitele stabilite de art. 1532 Cod civil, adică proporțional cu probabilitatea obținerii avantajului având în vedere împrejurările și situația
concretă a creditorului.

Debitorul nu va răspunde decât pentru prejudiciul previzibil în momentul încheierii contractului. Vor fi supuse recuperarii doar
prejudiciile directe, adica cele aflate in raport de cauzalitate cu fapta care a determinat neexecutarea obligatiilor contractuale. În acest
sens, art.1533 Cod civil prevede că, „chiar și în cazul în care neexecutarea datoriei rezultă din înșelăciunea debitorului, despăgubirile
trebuie să cuprindă numai ceea ce este de consecință directă și necesară a neîndeplinirii obligației. datorie".

Efortul de a dovedi prejudiciul direct este al creditorului.

În cazul evaluării judiciare a despăgubirilor, creditorul trebuie să facă dovada prejudiciului.
Mențiunile de excepții ar putea părea să contribuie la neexecutarea contractului, venind în contradicție cu principiul răspunderii
contractului. Acest fapt este doar aparent, excepția neexecutării și rezoluția având în vedere tocmai caracterul obligatoriu al contractului,
întemeindu-se totodată pe necesitatea îndeplinirii tuturor atribuțiilor corelative și emise din contractul sinalagmatic, reprezentând o
formă specifică de pedeapsă pentru încălcarea contractului. Cele mai frecvente sunt cunoscute ca: mijloacele legale la dispozitia
creditorului pentru realizarea drepturilor acestuia; pedeapsa pentru încălcarea contractului; remediile pentru încălcarea contractului.

Oricare dintre metodele aplicate pledează în favoarea creditorului de bună-credință. Despăgubirile beneficiază – precum orice fel de
pedeapsă – a cauzelor de exonerare de răspundere. Se asigură astfel reechilibrarea situaţiei creditorului de bună credinţă şi stabilirea
planurilor de afaceri prevăzute.

Referințe

Dumitru,M., 2008, Regimul juridic al dobânzii legale, Editura Hamangiu, Bucureúti, p.29 Daghie, N.,
2012, Rezolu iunea i rezilierea contractelor, Ed. Universul Juridic, Bucure ti, p.184 M. Dumitru, C.
Ignătescu, 2013, Dreptul afacerilor. Raportul Juridic de drept al afacerilor. Contractul, Ed. Hamangiu, Bucure ti, p.224 Vasilescu, P., 2012, Drept
civil. Obliga iile, Ed. Hamangiu, Bucure ti, p.216 Popa, I. Fl., 2012, Rezolu iunea i rezilierea contractelor în noul Cod civil, Ed. Universul Juridic,
Bucure ti, p.108 Angheni, S.
, 2012., Câteva aspecte privind interpretarea úi aplicarea dispoziĠiilor Noului Cod civil privind reductibilitatea clauzei penale, în Curierul
judiciar nr. 3/2012, p.149 Ludu an, F., 2014, Clauza penală în Noul cod civil, Editura Univerrsul Juridic, Bucure ti, p.227 Deleanu, I., Deleanu, S.

, 2003, ConsideraĠii cu privire la clauza penală, în Pandectele române nr.1/2003 – Supliment, p.128 M.
Dumitru, C. Ignătescu, 2013, Dreptul afacerilor. Raportul Juridic de drept al afacerilor. Contractul, Ed. Hamangiu, Bucure ti, p.224