Siguranța emoțională a copiilor – Metode non-formale participative

Inițiativa Localități Prietene ale Copiilor

Care sunt intențiile și așteptările dvs. pentru această sesiune?
 Principiile comunității

1. Vorbesc cu intenție!

2. Ascult cu atenție!

3. Ceea ce trebuie să se întâmple, se va întâmpla!

4. Cine este aici, este persoana potrivită!

Vineri, 21 Octombrie 2022

08:00 – 09:00 Mic dejun

09:00 – 09:15 Bun venit!

Conectare de grup
Prezentare agendă

09:15 – 09:45 Exercițiu de reflecție individuală

09:45 – 10:45 Siguranța emoțională a copiilor 1

10:45 – 11:00 Pauză de cafea

11:00 – 12:15 Siguranța emoțională a copiilor 2

12:15– 13:00 Activitate practică 1

13:00 – 14:00 Prânz

14:00 – 14:05 Reconectare la subiect

14:05 – 14:40 Activitate practică 2

14:40 – 15:40 Metode non-formale activ participative

15:40 – 16:30 Activitate practică 3

16:30 – 16:45 Sesiune de întrebări și răspunsuri

16:45 – 17:00 Evaluare sesiune

 Reflecție individuală

Obiectiv: Activitatea își propune să creeze cadrul în care participanții se

conectează cu propriile emoții vis-a-vis de ceea ce determină starea de
siguranță proprie.
Timp de lucru estimat: 30 de minute
1. Participanții sunt invitați să răspundă, pe un post-it, la următoarele
întrebări:
 Ce mă face pe mine, ca adult, să ma simt în siguranță într-un context nou de
învățare?
 Ce mă facea pe mine copilul/elevul să mă simt în siguranță la scoală?

2. 1-2 participanți vor fi invitați să impărtășească grupului, reflecția lor.

3. Copiii din Boardul Copiilor ne vor împărtăși din experiența lor.
 Siguranța emoțională a copiilor
Abilitățile socio - emoționale

Abilitățile socio-emoționale sunt acele comportamente

învățate pe care le manifestăm atunci când interacționăm cu
alte persoane și care sunt utile pentru exprimarea
sentimentelor noastre, atitudini, opinii și apărarea drepturilor
noastre.comportamente învățate pe care le desfășurăm atunci
Dezvoltarea acestor tipuri de abilități este foarte importantă,
deoarece ne ajută să ne cunoaștem mai bine, să interacționăm într-
un mod asertiv și funcțional cu ceilalți și să ne atingem obiectivele
într-un context social de care nu ne putem separa.dini, opinii și
apărarea drepturilor noastre
 TOP 10 ABILITĂȚI SOCIO-EMOȚIONALE LA COPII

1. Reziliență – maniera în care reacționăm în situații provocatoare.

2. Cunoașterea de sine – conștientizarea propriilor emoții și nevoi și felul în care
acestea se traduc în comportamente.
3. Determinare - capacitatea de a continua să lucrezi în direcția obiectivului propus,
chiar și în acele momente în care rezultatele nu sunt cele dorite.
4. Conștientizare socială -  înseamnă a înțelege că nu suntem singuri în lume și că,
în același mod în care alții au obligații și drepturi, la fel și noi.
5. Colaborare - este abilitatea de a te coordona cu ceilalți pentru a atinge un scop
comun, benefic pentru toți.
6. Empatie - abilitatea de a te pune în pielea altora și de a te sincroniza cu emoțiile
tale.
7. Auto-reglare – abilitatea de a  gestiona emoțiile pozitive și emoțiile negative.
8. Luarea de decizii responsabile - abilitatea de a decide corect, pe baza unor criterii
mai mult sau mai puțin obiective și nu pe impulsuri.
9. Comunicare asertivă – capacitatea de a comunica deschis ceea ce vrem să
spunem, cu respect și toleranță, față de parerile celor din jurul nostru.
10. Auto-eficacitate – aprecierea subiectivă a propriei capacități in relație cu o
activitate/obiectiv propus.
 The BASICS Model
(Alistair Smith)
Propune modalități prin care copiii pot fi ajutați să își găsească resursele interioare pentru
învățare și implicare, în ciuda bagajului emoțional cu care aceștia vin de acasă.

1. Crearea sentimentului de apartenență și conexiune la grup;

2. Așteptări înalte de la fiecare copil, indiferent de nivelul său actual.
3. Crearea unui cadru sigur pentru fiecare copil.
4. Crearea spațiului de manifestare a individualității fiecărui copil și validarea comportamentelor
pozitive ale acestora.
5. Crearea contextelor în care copiii să se simtă provocați.
6. Celebrarea succesului.
 1. Crearea sentimentului de apartenență și conexiune la grup

 Vorbiți cu copiii despre visurile și aspirațiile lor, precum și despre modul în care
1.doresc să arate
apărarea comunitatea
drepturilor noastre în care trăiesc;
 Construiți cu copiii o viziune a grupului vostru, care să vizeze o aspirație comună
a membrilor grupului în raport cu activitatea lor;
 Oferiți-le copiilor timp și sprijin pentru a-și ilustra această viziune așa cum iși
doresc ei.Poate fi un desen, poate fi un catren, un scurt imn sau ceva simplu cu
care copii rezonează;
 Pastrați această viziune undeva la vedere și reveniți asupra ei, de fiecare dată
cand simțiți copiii demotivați sau încep să se indoiască de capacitatea lor de a
aduce schimbări;
 Identificați valorile la care copiii se raportează individual și cele comune la care
se raportează mai mulți membri ai grupului.Construiți viziunea pe baza acestora.
 2. Așteptări înalte în raport cu copiii

 Cunoaștem potențialul fiecărui elev -

care sunt pasiunile lui, ce îi place să facă
in timpul liber, la ce este cel mai bun la
scoală?
 Oferim contexte în care fiecare copil să
fie evidențiat prin talentul, abilitatea
specială pe care o are.
 Oferim încredere și feedback individual și
constant care să oglindească efortul și
progresul copilului.
Timp estimat: 15 minute
3. Crearea unui cadru sigur pentru fiecare copil.

Relația

Autonomie Predictibilitate

Motivație Apartenență
 Relația

1. Așteptări clare:
 spune-le ce anume aștepți de ei(comportament, atitudine).
 1. apărarea
spune-le drepturilor
ce este permisnoastre
și ce nu, în cadrul activităților voastre.

2. Reguli:
 se crează plecând de la nevoile de siguranță ale copiilor și integrand viziunea
grupului.Acestea sunt formulate pozitiv, clar și intr-un numar restrâns(3-5).
 Predictibilitate

1. Instrucțiuni clare:
 conduc la o activitate eficientă și generează comportamente care, în mare
1. parte, suntdrepturilor
apărarea aliniate cu așteptările;
noastre
 pentru a fi eficiente folosiți un limbaj simplu, ușor de înțeles și reținut și care
nu poate fi interpetat greșit.
 menționați care-i rolul activității, în ce constă el, cât timp au la dispoziție și
cum trebuie să arate rezultatul final;
 verificați dacă s-a înțeles instrucțiunea, rugând un copil să o repete.
2. Obiective comune – acestea oferă copiilor sentimentul de control a ceea ce li
se întâmplă.Acoperă nevoia de siguranță și predictibilitate, setând cadrul de
învățare.
3. Rutine – asigură nevoia de siguranță și predictibilitate a copiilor și setează
cadrul de lucru. Câteva exemple – prezentarea agendei întâlnirii, energizere,
momentul de conectare inițială,modalități de atragere a atenției sau de închidere
a activității.
 Apartenență

vi
1. Roluri/contribuție în cadrul grupului
 oferă sentimentul de încredere “și eu pot” și “eu sunt important”;
 dezvoltă ideea parteneriatului copil-adult;
 responsabilizează copilul.

3. Viziunea grupului
 oferă sentimentul de apartenență și arată scopul comun spre care tinde
grupul și pe care și-l propune să îl realizeze până la finalul
anului/proiectului;
 este factor de inspirație și motivație pentru elevi;
 este important să fie reluată la începutul fiecărei activități;
 oferă DE CE-ul procesului de învățare.

1. area drepturilor noastre

 Motivația

1. Feedback:
 Trebuie să evidențiem efortul și progresul fiecărui copil și a grupului, în raport
cu obiectivele propuse;
 Să oferim contexte în care elevii să-și dea feedback reciproc;
 Să oferim contexte în care elevii să ne ofere și nouă feedback.

2. Reflecție:
 Pentru a ajuta elevii să reflecteze asupra procesului lor de învățare și pentru a
alege cele mai bune strategii pentru a îl îmbogați.

3. Activități/proiecte care să răspundă nevoilor și intereselor reale ale

copiilor.
 Instrumente utile

Feedback:
 Chestionarul fierăstrău
 Caruselul de hârtie
 Supa perfectă
 Plus, Minus, Interesant
 Fereastra Johari

Reflecție:
 Fluviul vieții
 Swot
 Jurnalul de reflecție (individual sau al grupului)
 Chibriturile nebune
 Liftul – elevator speech

(resurse disponibile la finalul prezentării)

 Autonomia

1. Alegeri/Opțiuni:

 Fac referire la acele sarcini pe care copilul le realizează

individual;
 Oferă copiilor posibilitatea de a alege cum să facă anumite
sarcini pe care le primesc;
 Dezvoltă încrederea în sine și dezvoltă autonomia;
 Opțiunile trebuie să fie adaptate nivelului copiilor, în funcție de
ce pot face ei în momentul și ce știu la momentul în care
primesc sarcina.
 4. Spațiu de manifestare a individualității copiilor

 După ce cunoaștem foarte bine fiecare copil (visuri, pasiuni, background familial, motivație personală),
gândim activitățile gândindu-ne la roluri specifice fiecarui copil, în acord cu ce dorește el să dezvolte și ce îi
este util pe termen lung.
 Câteva exemple:
 copiii cărora le place să scrie, să citească sau se orientează spre profile umane/facultatea de litere îi
implicăm/provocăm să redacteze minutele întâlnirilor noastre, să dea mesaje de follow-up pe grupul
copiilor, să redacteze scrisori, petiții, să scrie postări pe pagina de facebook a grupului sau solicitări scrise
către autorități, posibili parteneri.
 cei dezinvolți care se simt confortabil să vorbească în public, pe care-i vedem interesați de influenceri, de
tot ce înseamnă vorbit in public, evenimente sau care doresc să lucreze în comunicare, îi pregătim pe zona
de discurs public și le oferim oportunitatea de a exersa în cadrul întâlnirilor noastre.
 cei timizi, care preferă să lucreze singuri, care poate sunt interesați de desen, grafică, design sau care
doresc să lucreze în IT, le oferim oportunitatea de a realiza grafice, prezentâri, afișe, etc..
 5. Contexte care să provoace procesul de creștere al copiilor

 Regula cea mai importantă în procesul de creștere al fiecărui copil este cea a proximei
dezvoltări.
 Zona proximei dezvoltări aduce copilul înafara zonei sale de confort, dar încă în zona sa
de control și interes.
 Procesul de creștere se realizează gradual, oferind permanent feedback pe progres,
sprijinind și încurajând copilul.
 Exemple de contexte care favorizează creșterea:
 sesiuni de prezentare discursuri
 sesiuni de reflecție sau debriefing
 schimburi de experiență
 întâlniri cu persoane publice
 scriere și implementare de proiecte
 vizite de studiu
 participare la evenimente locale, județene sau naționale
 6. Celebrarea succesului

1. Succesul este parte importantă din motivația copiilor, este acel driver care îi aduce înapoi la
activitățile noastre.
2. Fiecare etapă a unui demers cu copiii merită a fi sărbătorită, printr-un un moment care să-i
recunoască pe cei implicați (diplome, scrisori de recunoștiință, recunoaștere publică, materiale
video care să ilustreze implicarea copiilor în activitate).
3. Tot ca formă a celebrării, pot fi organizate mici petreceri surpriză pentru sărbătoriții fiecărei luni.
Colegii le pot pregăti materiale video amuzante, scrisori, jocuri/provocări care să-i conecteze ca
și grup.Se pot organiza sedințe foto, mici drumeții sau activități outdoor distractive în centrul
cărora să fie sărbătoritul acelei luni.
4. Panoul bucuriei/recunoștiinței, modalitate prin care lunar, membrii grupului aleg sa ilustreze un
moment dintr-o activitate în care s-au simțit cel mai bine, o reușita personală, un succes de
grup.La finalul anului puteți realiza un album al grupului.
 Activitate practică

Obiectiv: Activitatea își propune să creeze cadrul în care participanții folosesc

informațiile la care au fost expuși în timpul formării, în situații concrete din
activitățile lor.
Timp de lucru estimat: 30 de minute
 Participanții sunt împărțiți în trei echipe, fiecare echipă va avea o sarcină
diferită:
• Să identifice roluri pe care copiii le pot avea în cadrul întâlnirilor de lucru;
• Să identifice modalități de încurajare a reflecției în rândul copiilor;
• Să identifice modalități de motivare vs. reacție la refuzul de participare al
copiilor.
 Fiecare echipă va prezenta ideile discutate.
 Facilitatorul, cu sprijinul unuia dintre copiii din Boardul Copiilor, va contribui
cu idei noi.
Timp alocat : 1 oră
Bine ați revenit!!!

Unde-i elefantul???
 Activitate practică

Obiectiv: activitatea își propune să valorizeze ideile și experiențele membrilor

grupului, totodată conștientizarea provocărilor comune la nivel de proiect.
Timp estimat: 30 de minute.
Metoda folosită - Ințelepciunea comunității.
 
 Participanții sunt rugați să se gândească, timp de 2-3 minute, la o provocare cu
care se confruntă în activitățile cu copiii;
 Unul dintre participanți este rugat să împărtășească grupului provocarea sa, timp
de 5 minute;
 Membrii grupului sunt invitați să adreseze, timp de 7 minute, întrebări de clarificare
pe provocarea expusă anterior;
 Grupul generează posibile soluții, timp de 15 minute;
 Facilitatorul, împreună cu reprezentanții Boardului Copiilor, va veni cu idei/sugestii
pe subiectul discutat.
 Metode non-formale participative

 Metodele activ-participative sunt cele care au în centrul procesul instructiv-educativ

copilul, oferindu-i posibilitatea de a descoperi singur ceea ce trebuie să înveţe şi să
participe la realizarea activității propuse.
 Stimulează potenţialul creativ al copilului, îi asigură independenţa de mişcare, îi
creează un aport de curaj şi încredere în a-şi folosi propriile forţe și idei.
 Adultul este un mijlocitor sau moderator în cadrul activităților în care foloseşte metodele
activ-participative. El nu poate totuşi lipsi din mijlocul copiilor pentru că vine cu
completări sau oferă informaţii suplimentare când copiii o solicită.
 Adultul trebuie să fie conştient că trebuie să-i ghideze pe copii în a afla singuri
răspunsurile la întrebările puse la începutul lecţiei. Copiii nu vor mai fi simpli spectatori
ai activității, ci chiar actori cu rol activ-participativ, gata să se implice emoţional şi
motivaţional.
 1. Pălăriile gânditoare
(fondator Edward de Bono)

 Tehnică interactivă, de stimulare a creativității participanților care se bazează pe

interpretarea de roluri în funcție de pălăria aleasă, care dezvoltă gândirea critică,
creativitatea și lucru în echipă.
 Sunt șase pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roșu, galben, verde,
albastru și negru.
 Copiii vor fi împărțiți în grupe, în funcție de numărul de copii prezenți la activitate. Membrii
grupului își aleg pălăriile și vor interpreta rolul, conform indicațiilor de pe pălărie.
 Pornind de la o situație data, fiecare grup analizează și se implică in discuții conform
indicațiilor de pe pălăria aleasă.
 Cum funcționează această metodă

 Pălăria albastră definește problema;

 Pălăria albă oferă informații și materiale disponibile în legătură cu
problema discutată;
 Pălăria verde vizează soluțiile posibile;
 Pălăria galbenă are în vedere posibilitățile reale de realizare a soluțiilor
propuse;
 Pălăria roșie stimulează participanții să răspundă la întrebări: Ce simți în
legătură cu soluțiile propuse?
 Pălăria albastră alege în final soluția corectă și trece mai departe.
 Indicații pentru cei care poartă pălăriile sau
potențiale întrebări

 Pălăria albă folosește întrebări: Ce informații avem? Ce informații lipsesc?Cum putem

obține informațiile?
 Pălăria roșie: Purtând pălăria roșie, uite cum văd eu lucrurile…Sentimentul meu este
că….Nu-mi place felul cum s-a procedat…Intuiția mea imi spune că…
 Pălăria neagră adresează întrebări cum ar fi: Care sunt erorile?La ce riscuri ne
expunem?
 Pălăria galbenă vine și ea cu întrebări: Care sunt beneficiile?Pe ce se bazează aceste
idei?Cum vom ajunge aproape de acestă viziune?
 Pălăria verde pune întrebări cum ar fi:  Cum putem ataca problema și altfel?Putem face
asta și în alt mod?Se poate găsi și altă explicație?
 Pălăria albastră vine cu întrebări: Putem să rezumăm punctele de vedere?
Care sunt ideile principale pe baza cazului discutat?
 2. Teatru Forum/Teatrul celor oprimati
(fondator Augusto Boal)

 Este o metodă de educație non-formală ce se prezintă ca un instrument de

intervenție socială, prin care se pot dezbate anumite dileme presante din
viața de zi cu zi.
 Are două principii fundamentale: în primul rând, să transforme spectatorul
dintr-unul pasiv într-unul activ, implicat în acțiunea dramatică, care creează și
transformă; în al doilea rând, să nu se mulțumească doar să reflecteze
asupra trecutului, ci să pregătească viitorul.
 pe scenă este reprezentat un model greșit de interacțiune socială, adică un
model de tipul „Așa nu!”. Publicul este cel care se implică și încearcă să
găsească un model corect de comunicare și de interacțiune între membrii
societății.
 O piesă antimodel durează aproximativ 10 minute și are obligatoriu 5
personaje care trebuie să fie ușor de recunoscut de către public: victimă,
agresor, observator, aliat si joker.
https://www.anpcdefp.ro/library/Rapoarte%20%C8%99i%20analize/Ghiduri_CONNECTOR_2017/Ghid%20Teatru%20Forum_RO.pdf
 Etape în dezvoltarea unui teatru forum

1. Identificarea și înțelegerea problemei sociale pe care ne dorim să o aducem în atenția publicului (bullying,
discriminare, violență,etc..)
2. Conturarea unui scenariu care să evidențieze problema și aspectele pe care ne dorim să le aducem în prim
plan, în cadrul piesei de teatru, pornind de la o situție reală.
3. Împărțirea rolurilor în funcție de preferințele copiilor.
 Oprimatul (Victima) – reprezintă persoana care este cea mai afectată de problema socială reprezentată
scenic.
 Agresorul (Oprimantul) – este persoana care manifestă agresiune morală sau fizică față de cea oprimată, de
victimă. Acest personaj este unicul care nu poate fi înlocuit, iar publicul îl confruntă, încercând  să-i schimbe
comportamentul sau atitudinea
 Aliatul – este cel care susține victima, însă nu este suficient de puternic pentru a se confrunta cu agresorii;
 Observatorul – reprezintă persoana care sesizează problema socială/opresiunea, dar este pasivă și decide să
nu intervină în rezolvarea conflictului;
 Jokerul – este personajul-cheie care conduce reprezentația și face legătura dintre non-actorii* de pe scenă și
spect-actorii* din sală. Jokerul pune întrebări și îndeamnă publicul să analizeze soluțiile propuse, dar niciodată
nu oferă răspunsuri.
 Desfășurător Teatru Forum

 Jokerul pregătește publicul pentru piesa de teatru forum: poartă un dialog cu cei
din public, dialog prin care face o introducere în tema spectacolului și lămurește
unii din termenii care vor fi folosiți.
 Este prezentat antimodelul – problema socială care necesită o rezolvare. Fiecare
spectacol se construiește în jurul celor patru personje tip menționate anterior,
care sunt ușor de recunoscut  și care „însoțesc” orice problemă socială: agresor,
oprimat, aliat și observator.
 Antimodelul este jucat din nou, doar că de data aceasta publicul are dreptul să-l
întrerupă și să intervină pentru a schimba situația. Publicul nu doar propune
soluții, ci le și joacă pe scenă, în locul personajelor, pentru a vedea dacă
funcționează.
 Publicul este rugat să tragă concluziile și să expună învățăturile pe care le-a
extras din piesa de teatru forum la care a asistat sau participat.
 3. Harta comunității

 Harta comunității este un instrument de inventariere, planificare și analiză a comunității

care te ajută să transpui pe hârtie elemente care:

• evidențiază resursele și a modului în care sunt acestea folosite, inclusiv eventualele

bariere în accesarea lor;
• permite realizarea unei comparații între percepțiile celor implicați cu privire la diferitele
aspecte din comunitate;
• stimulează comunicarea între participanții implicați în realizarea ei;
• genereză idei și îndeamnă la acțiune;
• permite identificarea ușoară a nevoilor și prioritizarea acestora.

 Avantajul hărții este faptul că, odată realizată, poți reveni la ea pentru a identifica, alege
următoarele nevoi sau probleme ce pot fi rezolvate prin intervenții specifice.
 Etape în dezvoltarea hărții comunității

1. Discutați cu copiii despre comunitatea în care locuiesc, despre ce le place acolo

și despre ce îi provoacă ca membri ai acelei comunități.
2. Rugați-i să deseneze,
1. Apărar1. pe onoastre
1. iea drepturilor foaie de flipchart: drumuri, poteci și poduri; case,
școli, centre de sănătate, mănăstiri, biserici, alte instituții și organizații; magazine
și piețe; parcuri și locuri de distracție etc.
3. Să identifice inclusiv bunurile și punctele forte pe care aceste instituții, structuri și
oameni le asigură comunității și să marcheze toate aceste bunuri cu o culoare
specifică.
4. În momentul în care harta este desenată și caracteristicile ei pozitive identificate,
adaugă hărții aspectele și problemele mai puțin plăcute, cu o altă culoare.
5. După finalizarea hărții, invită copiii să reflectecteze asupra aspectelor pe care le
consideră relevante din perspectiva comunității.
6. Sprijină grupul în identificarea unei singure idei comune pe care să o abordați
într-un proiect la nivel de comunitate.
 4. Explozia solară

 este o metodă de stimulare a creativității, o modalitate de relaxare a copiilor

și se bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de noi probleme
și noi descoperiri.
 Etapele metodei:
• elevii, așezați în semicerc, propun problema de rezolvat;
• pe steaua mare se scrie ideea central;
• pe cele 5 colțuri ale stelei se scrie câte o întrebare de tipul CE, CINE,
UNDE, DE CE, CÂND, iar 5 elevi extrag câte o întrebare;
• fiecare elev, dintre cei 5, își alege 3-4 colegi, organizându-se în cinci
grupuri - grupurile cooperează în elaborarea întrebărilor;
• la expirarea timpului, elevii revin în cerc în jurul steluței mari și spun
întrebările elaborate (un reprezentant al grupului);
• elevii celorlalte grupuri răspund la întrebări sau formulează întrebări la
întrebări.
 5. Frisco

  Are la bază interpretarea de către participanți a unui rol specific, care să acopere o anumită
dimensiune a personalității, abordând o problemă din mai multe perspective.
 Membrii grupului vor trebui să joace, fiecare, pe rând, rolul conservatorului, rolul exuberantului,
rolul pesimistului și rolul optimistului.
 Scopul acestei metode este acela de a identifica problemele complexe și dificile și de a le
rezolva în mod eficient.
 Avantaje:
–         manifestarea capacității empatice și a spiritului critic;
–         dezvoltarea gândirii, imaginației, creativității;
–         exersarea capacității de comunicare;
–         dezvoltarea capacității de argumentare și contraargumentare, conform rolului deținut;
–         dezvoltarea capacității de relaționare a participanților;
–         dezvoltarea respectului față de opiniile celorlalți;
–         formarea și dezvoltarea capacității de luare a deciziilor

1. apărarea drepturilor noastre

 Etapele organizării

1. Identificarea problemei: cursanții și formatorul identifică o problemă și o propun spre analiză.

2. Organizarea colectivului:
•   în această etapă se stabilesc rolurile – conservatorul, exuberantul, pesimistul și optimistul – și
cine va interpreta aceste roluri;
• rolurile pot fi abordate individual sau, în cazul colectivelor numeroase, același rol poate fi jucat
de mai mulți participanți concomitent, aceștia formând o echipă.
3. Dezbaterea colectivă:
• conservatorul are rolul de a aprecia meritele soluțiilor vechi, pronunțându-se pentru
menținerea lor, fără a exclude, însă, posibilitatea unor eventuale îmbunătățiri;
• exuberantul privește către viitor și emite idei aparent imposibil de aplicat în practică,
asigurând un cadru imaginativ-creativ, inovator și stimulându-i pe ceilalți participanți să
privească astfel lucrurile;
• pesimistul este cel care nu are o părere bună despre ce se discută, cenzurând ideile și
soluțiile inițiale propuse. El relevă aspectele nefaste ale oricăror îmbunătățiri;
• optimistul combate ideile enunțate de pesimist, încurajând participanții să vadă lucrurile dintr-
o perspectivă reală, concretă și posibil de realizat.
4. Faza sistematizării ideilor emise și a concluzionării asupra soluțiilor găsite.
 6. Acvariul

 Urmărește ca elevii/copiii implicați să fie puși, alternativ, în dublă ipostază:

pe de o parte participanți activi la o dezbatere, pe de altă parte,
observatori ai interacțiunilor care se produc.

 Avantaje ale metodei:

• formarea și consolidarea deprinderii de ascultare activă;
• formarea și dezvoltarea capacității reflective;
• dezvoltarea gândirii critice și creative;
• dezvoltarea competențelor de relaționare;
• dezvoltarea competențelor de comunicare;
• dezvoltarea capacităților de negociere, de mediere a conflictelor;
• dezvoltarea inteligenței interpersonale;
• participarea activă, implicarea tuturor copiilor în activitate;
• dezvoltarea unei atitudini pozitive față de învățare;
 Etape în organizarea metodei

1.   Dispunerea mobilierului – scaunele sunt așezate în două cercuri concentrice.

2.      Constituirea grupurilor de participanți
• Elevii sunt invitați să aleagă scaunul unde doresc să se așeze;
• Participanții
1. apărareaaflați în cercul
drepturilor din interior vor constitui grupul de discuție, iar cei plasați în cercul din exterior
noastre
– grupul de observatori.
3.      Prezentarea sarcinilor de lucru și stabilirea regulilor
• Elevii din cercul interior vor dezbate timp de 8-10 minute, o problemă controversată;
• Se comunică elevilor din grupul de discuție câteva reguli de bază – expunem idei argumentate, vorbim pe
rând, ne exprimăm dezacordul într-un mod politicos.
4. Realizarea sarcinilor de lucru (dezbaterea și observarea)
•   Elevii din cele două grupuri realizează sarcinile distribuite: dezbaterea temei propuse, respectiv
completarea fișei/protocolului de observare.
5.      Prezentarea observațiilor
• Elevii din cercul exterior prezintă datele înregistrate în fișa de observare.
6.      Inversarea rolurilor (și reluarea etapelor 3-5)
 Responsabilități – roluri ale celor implicați

 Grupul de observatori: observă, ascultă, analizează, compară,

descrie, reactualizează, sintetizează, evaluează, formulează
aprecieri, expune, explică.

 Grupul de discuție: ascultă activ, reflectează, analizează,

compară, combină, continuă, formulează, argumentează,
rezolvă, asociază, reacționează, dezvoltă, explică, mediază,
sintetizează, concluzionează.

 Adultul își va asuma următoarele roluri: observator, motivator,

ghid, facilitator, consultant, suporter, mediator, coordonator etc.
1. apărarea drepturilor noastre
 7. Ciorchinele

 Este o metodă de brainstorming neliniară, care-i încurajează pe copii să gândească liber,

deschis si creator.
 Este o modalitate de a construi asociatii noi de idei sau de a releva noi sensuri ale ideilor
date.
 Dă posibilitatea fiecărui elev să participe individual, în perechi sau în grup.
 Există câteva reguli ce trebuie respectate în utilizarea tehnicii ciorchinelui:
• Scrieţi tot ce vă trece prin minte referitor la tema/problema pusă în discuţie.
• Nu judecaţi / evaluaţi ideile produse, ci doar notaţiile.
• Nu vă opriţi până nu epuizaţi toate ideile care vă vin în minte sau până nu expiră timpul alocat.
• Lăsaţi să apară cât mai multe şi mai variate conexiuni între idei; nu limitaţi nici numărul ideilor,
nici fluxul legăturilor dintre acestea. rea drepturilor noastre
 1. apărarea drepturilor noastre

Etape în aplicarea metodei

1. Pe mijlocul foii se scrie un cuvânt sau o idee

(nucleu).
2. Copiii sunt invitaţi să scrie cuvinte sau idei
care le vin în minte în legătură cu tema
propusă - cuvintele sau ideile vor fi legate prin
linii de noţiunea centrală.
3. Elevii lucrează în grupe - fiecare grupă
prezintă „ciorchinele” propriu.
4. Se analizeată fiecare „ciorchine” în parte.
5. Se efectuează unul comun pe tablă dirijat de
adultul facilitator.
 8. Metoda 6/3/5

 Tehnica 6/3/5 sau metoda brainwriting reprezintă o modalitate

de lucru bazată pe construcția de „idei pe idei”, o tehnică de
brainstorming structurată și aplicată pe grupuri.
 Avantaje:
• stimularea creativității;
• dezvoltarea gândirii critice și a capacității de argumentare;
• participarea activă a tuturor elevilor/ cursanților, chiar și a
celor introvertiți;
• formarea și dezvoltarea capacității reflective;
• stimularea participanților în a realiza analize, comparații,
generalizări;
• combinarea muncii individuale cu cea pe grupe;
• reducerea timpului de aplicare, în comparație cu
brainstorming-ul.
 Etape în aplicarea metodei

1. Împărțirea copiilor în grupe de câte 6 membri fiecare.

2. Prezentarea problemei şi a sarcinii de lucru.
3. Activitatea propriu-zisă – alternează activitatea individuală cu
cele de grup.
4. Analiza rezultatelor.
 9. Reportajul

 Este o strategie care utilizează informații despre situații și evenimente specifice și are drept
obiectiv dezvoltarea capacității de a transmite informații despre un eveniment, un fapt, o situație
pentru a-l determina pe ascultător să înțeleagă cursul real al evenimentului prezentat.
 Activitatea se derulează în echipe, de regulă formate din 2-3 elevi, unul filmând cu ajutorul
telefonului mobil, iar celălalt (ceilalți ) punând întrebări persoanei intervievate. Înregistrările se
trimit prin e-mail sau facebook adultului coordonator și sunt prezentate prin mijloace video, în
activitatea următoare. Ele vor servi ca bază de discuție într-o dezbatere pe tema respectivă,
moderată de profesor/copii sau pentru alte activități. Se mai poate folosi și modalitatea redactării
unor scurte articole (eseuri) pe baza imaginilor sau informațiilor adunate.
 Metoda se recomandă în special la clasele mari, având un grad mai ridicat de dificultate. Ea
presupune utilizarea intensă a mijloacelor audio-video și informatice. De asemenea este o
metodă care dezvoltă la elevi abilitățile de comunicare și socializare.
 Etape în aplicarea metodei

1. Identificarea evenimentului/subiectului – Ce este de interes

pentru copii? Ce vor să documenteze?
2. Culegerea informațiilor - Cine/ ce loc ne poate oferi informații?
3. Selectarea informațiilor culese – Ce este relevant și important
să comunicăm mai departe?
4. Elaborarea unui plan – Cum prezentăm informația?Sub ce
formă?
5. Redactarea textului. apărarea drepturilor noastre
 10. Debriefing-ul

 Este procesul de reflecție asupra experiențelor activității, una sau mai multe
întâlniri, sesiuni, discuții în care acest proces de reflecție are loc.
 Grupul de discuții are scopul de a clarifica reacțiile, gândurile şi răspunsurile ca
urmare a experienței trăite.
 Întrebările vizează:

• Descrierea: Ce s-a întâmplat? (NU faceți judecați de valoare deocamdată și nu

încercați să trageți concluziile)
• Sentimente: Care au fost reacțiile şi sentimentele voastre? (NU începeți să
analizați cele spuse)
• Evaluare: Ce a mers bine și ce nu a mers bine în această experiență? ( NU faceți
judecați de valoare
• Analizare: ce puteți să învățați din această situație? Ce s-a întâmplat de fapt? Au
fost experiențe similare sau diferite?
• Concluzii: Ce concluzie putem să tragem? Ce ați învățat fiecare din această
experiență despre voi înşivă?
• Acțiunea personală: Ce vei pune în practică şi cum vei pune în practică cele
învățate?
 Activitate practică

Obiectiv: Activitatea își propune să creeze cadrul în care participanții

conștientizează importanța feedback-ului si debriefing-ului la finalul unei activități.
Timp de lucru estimat: 40 de minute
Metodă folosită: debriefing-ul
Exercițiul folosit: Aruncarea orbului
 Ce ne spun copiii despre feedback?

1. apărarea drepturilor noastre

 Răspundem cu drag întrebărilor voastre!

1. apărarea drepturilor noastre

 Activitate individuală

Obiectiv: Evaluarea experienței acestui training din perspectiva participanților.

Timp estimat:15 minute

 Notați, pe câte un post-it, răspunsurile dvs.la următoarele întrebări, folosind următorul

cod de culori: verde(S), rosu(W), galben(O), albastru(T).

Puncte tari (Strengths): Ce a funcționat bine la această formare?

Puncte slabe (Weaknesses): Ce nu a mers bine? Ce ar putea fi îmbunătățit? Ce ar
trebui eliminat?
Oportunități (Opportunities): Poate fi acestă formare extinsă? Care ar fi pasul următor?
Ce teme ar putea viza?
Amenințări (Threats): Ce ar putea să împiedice implementarea metodelor, noilor idei,
în comunitatea dumneavoastra? Ce le-ar putea limita succesul?

 Lipiți post-it-urile pe foaia de flipchart în dreptul secțiunii potrivite.

 Resurse utile

1. file:///C:/
Users/Simona/Downloads/vdocuments.net_feedbackul-i-cunoaterea-de-sine-unele-exerciii-str
ucturate-jocuri-sau-activitfi.pdf
- resurse feedback și debriefing
2. Kit CreSTI Solidar - https://www.suntsolidar.eu/cresti-solidar
3. 100 de idei de educație non-formală - https://
www.scout.ro/wp-content/uploads/2013/10/Manual-100-de-idei-de-educatie-non-formala.pdf
4. Motivând, progresăm! - http://
scoala-almas.ro/wp-content/uploads/2017/07/motivand-progresam.pdf
5. https://rodawell.fpse.unibuc.ro/wp-content/uploads/2019/02/Exercitii-Rodawell-online.pdf
C:\Users\Simona\
6. Activități non-formale pentru pentru grupuri incluzive de elevi - Desktop\UNICEF\Metode non