PROIECT CONSILIERE DEZVOLTARE PERSONALĂ

STUDIU DE CAZ

CONSILIERE INDIVIDUALĂ PENTRU

DEZVOLTAREA ABILITĂȚILOR
CARACTERISTICE STADIULUI OPERAȚIILOR
CONCRETE CONFORM TEORIEI DEZVOLTĂRII
INTELIGENȚEI A LUI JEAN PIAGET

APRILIE 2023

CUPRINS
1
I. ARGUMENT PRIVIND MOTIVAȚIA ALEGERII TEMATICII PENTRU CONSILIERE

II. DATELE DE IDENTIFICARE A PERSOANEI PENTRU STUDIULUI DE CAZ

III. SCOPUL CONSILIERII INDIVIDUALE

IV. OBIECTIVELE ȘI DURATA CONSILIERII

V. SCURTĂ PREZENTARE A FUNDALULUI TEORETIC

VI. PREZENTAREA ACTIVITĂȚILOR TEMATICE CU EXEMPLE DE EXERCIȚII

PENTRU DEZVOLTAREA INDIVIDUALĂ

VII. METODE ȘI INSTRUMENTE PENTRU DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚILOR DE

CONSILIERE ÎN CADRUL FIECĂREI ȘEDINȚE INDIVIDUALE

VIII. OBSERVAȚII ȘI CONCLUZII

IX. BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ

I. ARGUMENT PRIVIND MOTIVAȚIA ALEGERII TEMATICII PENTRU

CONSILIERE

2
Alegerea acestei teme a avut la bază o motivație de natură personală și mai apoi profesională. În
momentul în care am devenit mamă, am devenit foarte atentă și interesată să caut și să înțeleg la
un nivel mai profund și în detaliu natura dezvoltării ființei umane.
Știind că jocul este principală activitate prin care copiii învață, am conștientizat importanța
înțelegerii achizițiilor cognitive fiecărui stadiu dezvoltării inteligenței, astfel încât fiecare
activitate și joc desfășurate împreună cu copilul meu să-l ajute, stimuleze și să-l susțină în
creșterea și dezvoltarea armonioasă.
Esențial în această schemă este dozajul optim, astfel încât să nu avem un grad de dificultate prea
mare pentru care copilul cognitiv nu este încă pregătit și nici unul prea ușor riscând în acest fel
ca cel mic să se plictisească pentru că nu se va simți stimulat îndeajuns de mult.

II. DATELE DE IDENTIFICARE A PESOANEI PENTRU STUDIUL DE CAZ

Cum spuneam în paragraful anterior, acest studiu de caz a fost aplicat pe băiețelul meu, în vârstă
de 7 ani și 3 luni, Matei.

III. SCOPUL CONSILIERII INDIVIDUALE

Am considerat că este foarte interesant să fac o evaluare inițială a principalelor achiziții cognitive
caracteristice acestui stadiu și peste un timp să reiau această evaluare și să observ diferențele
între cele două momente.
Desigur că pe parcursul desfășurării acestui proiect am ținut cont de starea de sănătate și de bine
a copilului. Am ales momentele din zi în care acesta s-a simțit odihnit și dornic să lucreze și să
exerseze abilitățile cognitive specific vârstei la care se află.
Achiziționarea acestor abilități permite copiilor o adaptare mai bună la situațiile de zi cu zi, o
îmbunătățire a performanței școlare academice, o îmbunătățire a capacității de relaționare cu alți
copii, ducând implicit la creșterea generala a stimei de sine și a nivelului de satisfacție in viată.
Personal, consider că este important să-i ajutam pe copiii sa înțeleagă, nu doar să învețe
informația sau comportamentul. Pentru ca stadiile de dezvoltare contează și fiecare copil are
ritmul vârstei sale, în care înțelege viața și lucrurile, oamenii și relațiile.

IV. OBIECTIVELE ȘI DURATA CONSILIERII

Consilierea a fost susținută cu fiul meu, Matei, în vârstă de 7 ani și 3 luni.
În total am desfășurat 5 ateliere, în cadrul cărora am desfășurat activități specifice testării și
evaluării unei abilități cognitive specific stadiului operațiilor concrete.
Fiecare atelier s-a desfășurat pe o perioada de 30 de minute.
Având in vedere că subiectul este un copil, pentru facilitarea comunicării și interactivității am
decis să folosesc următoarele materiale:
 Materiale vizuale (proiecții, desene etc) ori de câte ori a fost posibil.
 Instrucțiunile transmise au fost succinte și susținute de acțiuni, demonstrații.

3
  La fiecare pas, consilierul s-a asigurat că au fost înțelese sensurile cuvintelor, dat fiind că
uneori același cuvânt poate avea mai multe înțelesuri sau același înțeles poate fi explicat
prin mai multe cuvinte).
 Se vor facilita experiențele asociate fiecărei abilități într-o gamă cât mai variată, pentru a
se întări înțelegerea conceptului și exersarea lui.

V. SCURTĂ PREZENTARE A FUNDALULUI TEORETIC

Abordând gândirea umană din perspectiva calității ei de a fi operatorie, adică de a prelungi
acțiunea interiorizând-o, Jean Piaget a stabilit că există patru stadii principale de dezvoltare a
gândirii:
1. Stadiul acțiunilor senzorio-motorii (0-2 ani), când se formează capacitatea de a percepe
culori, forme, obiecte în spațiu etc).
Aici a se reține că până la 8 luni gândirea este dominată de “aici și acum”.
2. Stadiul preoperator (2-6/7 ani), când se formează limbajul și cuvântul devine
principalul instrument al gândirii). Acest stadiu culminează cu apariția gândirii
operaționale pentru că o dată dezvoltat limbajul copilul devine capabil să exercite gândire
simbolică.
Aptitudinile intelectuale ale copilului sunt puternic dominate de percepții și mai puțin de
înțelegerea conceptuală a situațiilor și a evenimentelor. Principalele limitări ale acestei
perioade sunt egocentrismul. Copilul pur și simplu nu poate înțelege că există și alte
opinii.
O altă limitare caracteristică acestui stadiu este centrarea atenției doar pe o singură
trăsătură a situației și ireversibilitatea. În această etapă copii nu au posibilitatea să facă
operații mentale reversibile.
Preșcolarii cu vârste cuprinse între 4-5 ani se centrează perceptiv fără a lega dimensiunile
între ele (paharul mai scund are mai puțină apă în el) – gândirea intuitivă. De asemenea,
serierea este una tot intuitivă.
În această etapă gândirea este puternic amprentată de animism, egocentrism, magism și
artificialism.
3. Stadiul operațiilor concrete (6/7-11/12 ani), când se formează primele structuri
cognitive și are loc o revoluție a felului în care este organizată gândirea. Principalele
achiziții acestei vârste sunt achiziția gândirii reversibile.
Abilitatea de decentrare. Conservarea. Mai întâi apare conservarea numerelor (6-7 ani) și
apoi a volumului și materiei (11-12 ani). Abilitatea de a opera cu concepte: clasificarea și
serierea.
În această etapă copilul include percepția în activitatea de învățare. Ușor, ușor, percepția
devine subordonată gândirii, copilul începe să aplice operații logice manipulând obiecte
sau imagini. Clasifică obiectele după mai multe criterii folosite simultan, achiziționează
idei științifice.

4
 4. Stadiul operațiilor formale (11/12 - 18 ani,) în această perioadă copilul ajunge să
gândească logic asupra abstracțiilor, folosind propoziții.
Emite si verifică sistematic ipoteze. Utilizează raționamentul ipotetico-deductiv și
explorează viitorul.
Copilul devine capabil să-și analizeze propria gândire si experiență. Își imaginează
alternative la evenimente și idei. Începând cu acest stadiu practice gândirea se va
perfecționa pe tot parcursul vieții.
În consilierea individuală de față, am acomodat și am exersat exclusiv abilități cognitive
specifice stadiului operațiilor concrete.

VI. PREZENTAREA ACTIVITĂȚILOR TEMATICE CU EXEMPLE DE EXERCIȚII

PENTRU DEZVOLTAREA INDIVIDUALĂ
În cadrul fiecărui atelier se vor desfășura exerciții specifice prin intermediul cărora se vor testa
abilitățile cognitive și anume:
1. Conservarea
Este o abilitate logică a gândirii, care permite unei persoane să determine că o cantitate de
material rămâne la fel, deși își modifică anumite proprietăți, precum forma, așezarea sau
aparența fizică.
2. Reversibilitatea
Reprezintă apariția și integrarea în aceeași unitate funcțională a traiectoriei inverse a
transformării de la o situație S1 la situația inițială S0. Avem așadar de-a face cu două
transformări: una directă, care înseamnă trecerea situației inițiale într-o oarecare “stare
finală” și o altă transformare, indirectă, cu sens opus, care permite revenirea pe plan
mental la situația inițială.
3. Empatie și scăderea egoismului
În acest stadiu, are loc o creștere importantă a abilității copiilor de a se gândi în ce fel
gândesc ceilalți, inclusiv cum gândesc despre persoana lor, și folosesc aceste feluri de
informație pentru a lua decizii și a rezolva probleme. Este o abilitate importantă în
perioada de după 14 ani, când intră în adolescență.

VII. METODE ȘI INSTRUMENTE PENTRU DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚILOR DE

CONSILIERE ÎN CADRUL FIECĂREI ȘEDINȚE INDIVIDUALE

Ședința de consiliere individuală nr. 1

În cadrul acestei ședințe i s-au explicat participantului ce urmează să se întâmple în cadrul
următoarelor ședințe. S-a explicat subiectului ce urmează să facă și au fost descrise într-o
manieră foarte generală probele și materialele cu care va lucra.
De asemenea, am făcut un joc de încălzire in care fiecare pe rând atât consilierul cât si
participantul a numit o culoare/floare/activitate/fel de mâncare/film/ preferat. Scopul exercițiului
a fost de a socializa și de a întări și securiza relația între consilier și participant.
Ședința de consiliere individuală nr. 2
5
În cadrul ședinței cu numărul 2 a fost testat principiul conservării. Dat fiind ca aceasta se
dezvoltă în etape diferite, am făcut mai multe exerciții prin care am testat principiul conservării:
 Lichidelor (Proba sucului)
 Greutății (Proba plastilinei)
 Numerelor (Proba bomboanelor)
 Lungimii (Proba paielor)
Conservarea lichidelor
Copilul a privit în prima etapă două pahare cu suc identice. Acesta a afirmat că cele două pahare
sunt egale și conțin aceeași cantitate de lichid.
Ulterior, am vărsat lichidul din unul dintre pahare într-un pahar cu formă diferită în timp ce
Matei privea această operațiune.
La finalul acestei etape, am rugat copilul să-mi spună care dintre cele două pahare care conține
mai mult lichid.
Copilul a concluzionat că paharul cu formă mai înaltă conține mai mult lichid.
Conservarea greutății
Copilul a privit în prima etapă cum dintr-o bucată de plastilină am format două bile identice.
Acesta a afirmat ca cele două bile din plastilină sunt perfect egale și că nu există nicio diferență
între cele două.
Ulterior, consilierul a ales una dintre bile și a transformat bila de plastilină într-o bucată mai
lungă din plastilină. La final copilul a fost rugat să spună care dintre cele două bucăți de
plastilină este mai mare.
Copilul a ales bucata de plastilină care avea forma mai lunguiață.
Conservarea numerelor
Copilul a privit în prima etapă cum erau așezate în două linii egale câte 6 bomboane. Fiecare
bomboană era așezată la distanță egală astfel încât în final aveam două șiruri egale din
bomboane.
Copilul a afirmat ca acestea sunt egale și că între cele două șiruri nu există nicio diferență.
Ulterior, consilierul a ales unul dintre șirurile de bomboane și a reașezat bomboanele din șirul
respectiv astfel încât distanța dintre acestea să fie mai mare.
Întrebat acum care dintre cele două șiruri este mai mare, copilul a dat un prim răspuns că șirul
din urmă (cel in care bomboanele au fost reașezate cu o distanță mai mare între ele) este mai
lung.
Însă, imediat apoi a simțit nevoia să numere bomboanele din fiecare șir.
Ulterior, a observat că, deși unul dintre cele două șiruri pare mai mare în realitate șirurile sunt
egale pentru că ele conțin același număr de bomboane.
Acest exercițiu a arătat foarte clar cum principiul conservării numărului este printre primele
achiziții cognitive care au loc stadiul operațiilor concrete.
Conservarea lungimii
Copilul a privit în prima etapa cum erau așezate paralel două paie identice. Apoi a fost invitat să
le privească și să spună dacă acestea sunt egale.

6
Copilul a afirmat că acestea sunt egale și că nu există nicio diferență între cele două paie.
Ulterior, consilierul a deplasat puțin unul dintre cele două paie și iarăși copilul a fost invitat sa
aprecieze daca cele doua paie sunt egale sau nu.
Copilul a apreciat că paiul care a fost deplasat este mai lung.

Ședința de consiliere individuală nr. 3

În cadrul ședinței numărului 3 am urmărit înțelegerea reversibilității.
Reversibilitatea, reprezintă apariția și integrarea în aceeași unitate funcțională a traiectoriei
inverse a transformării de la o situație S1 la situația inițială S0.
Avem așadar de-a face cu două transformări: una directă, care înseamnă trecerea situației inițiale
într-o oarecare “stare finală” și o altă transformare, indirectă, cu sens opus, care permite
revenirea pe plan mental la situația inițială.
În ceea ce privește înțelegerea reversibilității, am făcut împreună cu copilul un exercițiu care a
presupus joaca cu plastilina.
Copilul a fost rugat să-și aleagă câteva bucăți din plastilină și invitat să modeleze ceva. Orice își
alege el.
Astfel, la finalul exercițiului s-au purtat discuții libere despre cum pizza din plastilină obținută a
plecat de fapt de la câteva bucăți de plastilină.
Ședința de consiliere individuală nr. 4
În ședința numărul 4 am verificat gândirea inductivă și gândirea deductivă.
Când ne referim la gândirea inductivă trebuie să avem în vedere că aceasta parcurge drumul de la
o observație specifică înspre o generalizare, iar gândirea deductivă folosește o observație sau un
principiu general, pentru a trage o concluzie sau pentru a face o predicție concretă, particulară.
În vederea testării gândirii inductive și deductive, am făcut un exercițiu ușor plecând de la o
poveste cu super eroi pe care copilul i-a ales.
Am plecat de la cum sunt super-eroii (A=B), apoi, cine este super-erou (B=C) si ulterior am
dedus că A=C *Tranzitivitatea se referă la posibilitatea de deducere a unei egalități dintr-o alta
egalitate, in care sunt implicați aceiași termeni. A=B si B=C => A=C
Ședința de consiliere individuală nr. 5
Ultimul atelier s-a concentrat pe empatie, pe înțelegerea felului în care gândește celălalt.
În acest stadiu, are loc o creștere importantă a abilității copiilor de a se gândi în ce fel gândesc
ceilalți, inclusiv cum gândesc despre persoana lor, și folosesc aceste feluri de informație pentru a
lua decizii si a rezolva probleme.
Este o abilitate importantă în perioada de după 14 ani, când intra in adolescenta.
Pentru a discuta despre empatie și a face mai facil procesul înțelegerii acestui concept, am făcut
un exercițiu prin pictură împreuna cu copilul.
Copilul a fost invitat sa aleagă o emoție. Acesta a ales bucuria si apoi fiecare, atât copilul cât si
consilierul, au făcut câte un desen prin care au pictat emoția respectivă. Cum era de așteptat
desenele au ieșit diferit.
Simțim aceiași emoție și in final, înțelegem că ele se simt diferit pentru fiecare.

7
VIII. OBSERVAȚII ȘI CONCLUZII
După fiecare ședință desfășurată. Consilierul și-a notat cu atenție toaste observațiile cu privire la
evaluările și comportamentul copilului pe parcursul desfășurării atelierului respectiv.
Așa cum am anticipat, copilul este încă abia la începutul achiziției abilităților cognitive
caracteristice stadiului operațiilor concrete conform teoriei dezvoltării inteligenței a lui Jean
Piaget.
Concluziile au fost pozitive cu privire la evaluarea achizițiilor cognitive și al comportamentului
copilului pe parcursul desfășurării fiecărei probe.
Pe alocuri cu puțin sprijin copilul a putut trece proba cu brio, aici aș readuce in atenție proba care
a evaluat principiul conservării numerelor, unde cu foarte puțin ajutor, copilul a putut sa dea un
răspuns final corect dar și proba evaluării empatiei, unde copilul prin intermediul desenelor a
putut vizualiza foarte clar cum una și aceiași emoție poate fi trăită și implicit desenată foarte
diferit de doi oameni.
Ca si concluzie finală, copilul s-a simțit bine pe parcursul desfășurării tuturor ședințelor, a fost
încântat să participe la fiecare exercițiu în parte. Și-a menținut atenția și a dat dovadă de
cooperare în fiecare cadru de lucru desfășurat.
Faptul ca ne-am jucat cu exercițiile în care repetam firul de gândire în situații și cu mijloace
diferite, a dus la creșterea vizibilă a abilității copilului de a recunoaște și aplica conceptele și de a
face acest lucru din ce în ce mai rapid.
Ca efect secundar, copilul a socializat, s-a jucat și a învățat lucruri noi.

IX. BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ

Traité de psychologie expérimentale, par P. Fraisse et J. Piaget: Fascicule VI, La perception,
Presses Universitaires de France, 1963, Fascicule VII, L’intelligence, Presses Universitaires de
France, 1963.
L. Carmichael, Manuel de psychologie de l’enfant, préface à la traduction fançaise, R. Zazzo,
Presses Universitaires de France, 1952
A. Freud, Le moi et les mécanismes de défence, Presses Universitaires de France, 1949.
Th. Gouin–Décarie, Intelligenceetaffectivitéchezlejeuneenfant,Delachaux & Niestlé, 1962.
B. Inhelder et J. Piaget, Delalogiquedel’enfantàlalogiquedel’adolescent, Presses Universitaires de
France, 1963.
M. Laurendeau et A. Pinard, Lapenséecausalechezl’enfant,Presses Universitaires de France,
1962.
G.-H. Luquet, Le dessin enfantin, Presses Universitaires de France, 1927.
J. Piaget, Le jugement moral chez l’enfant, 1932, 2e éd., Presses Universitaires de France, 1957.
La construction de réel chez l’enfant, 1937, Delachaux & Niestlé, 2e éd. 1950.
La formation du symbole chez l’enfant, 1945, Delachaux & Niestle, 2e éd., 1964.
et B. Inhelder, Le développement des quantités physiques chez l’enfant, Delachaux & Niestlé,
1941, 2e éd., augmantée, 1962

8
et B. Inhelder, L’image mentale chez l’enfant, Presses Universitaires de France, 1966.
R. Spitz, objectales, H. W a l l o n, La première année de la vie de l’enfant: Genèse des
premières relations, Presses Universitaires de France, 1958.
Les origines du caractère, Presses Universitaires de France, 2 éd., 1949.