Cele 4 etape ale dezvoltării cognitive

Contextul și conceptele cheie ale teoriei lui Piaget

Teoria dezvoltării cognitive a lui Jean Piaget sugerează că copiii se deplasează prin patru
etape diferite ale dezvoltării mentale. Teoria sa se concentrează nu numai pe înțelegerea
modului în care copiii dobândesc cunoștințe, ci și pe înțelegerea naturii inteligenței. 1  Etapele
lui Piaget sunt:

 Stadiul senzorimotor: naștere până la 2 ani

 Etapa preoperatorie : vârste cuprinse între 2 și 7 ani
 Etapa operațională concretă: între 7 și 11 ani
 Etapa operațională formală: vârsta de 12 ani și peste

Piaget credea că copiii joacă un rol activ în procesul de învățare, acționând la fel ca oamenii
de știință mici în timp ce efectuează experimente, fac observații și învață despre lume. Pe
măsură ce copiii interacționează cu lumea din jurul lor, ei adaugă continuu cunoștințe noi, se
bazează pe cunoștințele existente și adaptează ideile deținute anterior pentru a se potrivi
informațiilor noi.

Ilustrație de Joshua Seong, Verywell

Cum Piaget a dezvoltat teoria

Piaget s-a născut în Elveția la sfârșitul anilor 1800 și a fost un student precoce, publicând
prima sa lucrare științifică când avea doar 11 ani. Expunerea sa timpurie la dezvoltarea
intelectuală a copiilor a venit atunci când a lucrat ca asistent al lui Alfred Binet și Theodore
Simon în timp ce lucrau la standardizarea faimosului lor test de IQ .

O mare parte din interesul lui Piaget pentru dezvoltarea cognitivă a copiilor a fost inspirat de
observațiile sale asupra propriului său nepot și fiică. Aceste observații i-au întărit ipoteza în
devenire că mințile copiilor nu erau doar versiuni mai mici ale minților adulte.

Până în acest moment al istoriei, copiii au fost tratați în mare parte pur și simplu ca versiuni
mai mici ale adulților. Piaget a fost unul dintre primii care a identificat că modul în care
gândesc copiii este diferit de modul în care gândesc adulții.

În schimb, a propus el, inteligența este ceva care crește și se dezvoltă printr-o serie de
etape. Copiii mai mari nu doar gândesc mai repede decât copiii mai mici, a sugerat el. În
schimb, există atât diferențe calitative, cât și cantitative între gândirea copiilor mici față de
copiii mai mari.

Pe baza observațiilor sale, el a concluzionat că copiii nu erau mai puțin inteligenți decât
adulții, ci pur și simplu gândesc diferit. Albert Einstein a numit descoperirea lui Piaget „atât
de simplă că numai un geniu s-ar fi putut gândi la ea”.

Teoria scenică a lui Piaget descrie  dezvoltarea cognitivă a copiilor.  Dezvoltarea cognitivă

implică schimbări în procesul și abilitățile cognitive. 2  În viziunea lui Piaget, dezvoltarea
cognitivă timpurie implică procese bazate pe acțiuni și ulterior progresează către schimbări în
operațiile mentale.

Etapele
Prin observațiile sale asupra copiilor săi, Piaget a dezvoltat o teorie de etapă a dezvoltării
intelectuale care a inclus patru etape distincte:

Stadiul senzorimotor

Vârste: naștere până la 2 ani

Caracteristici majore și schimbări de dezvoltare:

 Copilul cunoaște lumea prin mișcările și senzațiile lor

 Copiii învață despre lume prin acțiuni de bază, cum ar fi suptul, apucarea, privirea și
ascultarea
 Copiii învață că lucrurile continuă să existe, chiar dacă nu pot fi văzute ( permanența
obiectului )
 Sunt ființe separate de oameni și obiecte din jurul lor
 Își dau seama că acțiunile lor pot face să se întâmple lucruri în lumea din jur

În această primă etapă a dezvoltării cognitive, sugarii și copiii mici dobândesc cunoștințe prin
experiențe senzoriale și manipulând obiecte. Întreaga experiență a copilului în cea mai
timpurie perioadă a acestei etape are loc prin reflexe de bază, simțuri și răspunsuri motorii.

Copilul trece printr-o perioadă de creștere dramatică și învățare în timpul etapei

senzorimotorii. Pe măsură ce copiii interacționează cu mediul lor, ei fac continuu noi
descoperiri despre modul în care funcționează lumea.

Dezvoltarea cognitivă care apare în această perioadă are loc într-o perioadă relativ scurtă de
timp și implică o mare creștere. Copiii nu numai că învață cum să efectueze acțiuni fizice,
cum ar fi târâtul și mersul pe jos; de asemenea, învață multe despre limbă de la oamenii cu
care interacționează. Piaget a rupt, de asemenea, această etapă într-o serie de etape diferite. În
ultima parte a etapei senzoriomotorii apare gândirea reprezentativă timpurie.

Piaget credea că dezvoltarea  permanenței obiectului  sau constanța obiectului, înțelegerea

faptului că obiectele continuă să existe chiar și atunci când nu pot fi văzute, a fost un element
important în acest moment al dezvoltării.

Aflând că obiectele sunt entități separate și distincte și că au o existență proprie în afara

percepției individuale, copiii pot apoi să înceapă să atașeze nume și cuvinte obiectelor.

 Etapa senzorimotorie a dezvoltării cognitive

Etapa preoperatorie

Vârste: 2-7 ani

Caracteristici majore și schimbări de dezvoltare:

  Copiii încep să gândească simbolic și să învețe să folosească cuvinte și imagini pentru
a reprezenta obiecte.
 Copiii din această etapă tind să fie egocentrici și se luptă să vadă lucrurile din
perspectiva celorlalți.
 În timp ce se îmbunătățesc cu limbajul și gândirea, totuși tind să se gândească la
lucruri în termeni foarte concreți.

Bazele dezvoltării limbajului ar fi putut fi puse în etapa anterioară, dar apariția limbajului este
una dintre caracteristicile majore ale etapei preoperatorii de dezvoltare. 3

Copiii devin mult mai pricepuți la pretenții de joacă în această etapă de dezvoltare, totuși
continuă să se gândească foarte concret la lumea din jur. 

În această etapă, copiii învață prin jocuri prefăcute, dar încă se luptă cu logica și luând
punctul de vedere al altor oameni. De asemenea, se luptă adesea cu înțelegerea ideii de
constanță.
De exemplu, un cercetător ar putea să ia o bucată de lut, să o împartă în două bucăți egale și
apoi să ofere unui copil alegerea dintre două bucăți de lut cu care să se joace. O bucată de lut
este rulată într-o bilă compactă, în timp ce cealaltă este sfărâmată într-o formă de clătită
plană. Deoarece forma plată  pare  mai mare, copilul preoperator va alege probabil acea
piesă, chiar dacă cele două piese au exact aceeași dimensiune.

 Etapa preoperatorie a dezvoltării cognitive la copii mici

Etapa operațională concretă

Vârste: 7-11 ani

Caracteristici majore și schimbări de dezvoltare

 În această etapă, copiii încep să se gândească logic la evenimente concrete

 Ei încep să înțeleagă conceptul de conservare; că cantitatea de lichid dintr-o ceașcă
scurtă și largă este egală cu cea dintr-un pahar înalt, slab, de exemplu
 Gândirea lor devine mai logică și organizată, dar totuși foarte concretă
 Copiii încep să folosească logica inductivă sau raționamentul de la informații
specifice la un principiu general

În timp ce copiii sunt încă foarte concreți și literali în gândirea lor în acest moment al
dezvoltării, ei devin mult mai abili în utilizarea logicii. 2  Egocentrismul din etapa anterioară
începe să dispară pe măsură ce copiii se gândesc mai bine la modul în care alți oameni ar
putea vedea o situație.

În timp ce gândirea devine mult mai logică în timpul stării operaționale concrete, ea poate fi,
de asemenea, foarte rigidă. Copiii în acest moment al dezvoltării tind să se lupte cu concepte
abstracte și ipotetice.

În această etapă, copiii devin, de asemenea, mai puțin egocentrici și încep să se gândească la
modul în care ar putea gândi și simți ceilalți oameni. Copiii din stadiul operațional concret
încep, de asemenea, să înțeleagă că gândurile lor sunt unice pentru ei și că nu toți ceilalți își
împărtășesc în mod necesar gândurile, sentimentele și opiniile.
 Etapa operațională concretă în dezvoltarea cognitivă
Etapa operațională formală

Vârstă: 12 ani și peste

Caracteristici majore și schimbări de dezvoltare:

 În acest stadiu, adolescentul sau tânărul începe să gândească abstract și să raționeze

despre problemele ipotetice
 Gândirea abstractă apare
 Adolescenții încep să se gândească mai mult la problemele morale, filosofice, etice,
sociale și politice care necesită raționamente teoretice și abstracte
 Începeți să utilizați logica deductivă sau raționamentul de la un principiu general la
informații specifice

Etapa finală a teoriei lui Piaget implică o creștere a logicii, capacitatea de a folosi
raționamentul deductiv și o înțelegere a ideilor abstracte. 3  În acest moment, oamenii devin
capabili să vadă mai multe soluții potențiale la probleme și gândesc mai științific despre
lumea din jur.

Abilitatea de a gândi idei și situații abstracte este semnul cheie al etapei operaționale formale
a dezvoltării cognitive. Abilitatea de a planifica în mod sistematic pentru viitor și de a raționa
despre situații ipotetice sunt, de asemenea, abilități critice care apar în această etapă. 

Este important de reținut că Piaget nu a considerat dezvoltarea intelectuală a copiilor ca pe un

proces cantitativ; adică, copiii nu adaugă doar mai multe informații și cunoștințe la
cunoștințele lor existente pe măsură ce îmbătrânesc. În schimb, Piaget a sugerat că există
o   schimbare calitativă a modului în care gândesc copiii pe măsură ce procesează treptat
aceste patru etape. 4  Un copil la 7 ani nu are doar mai multe informații despre lume decât
avea la 2 ani; există o schimbare fundamentală în modul în  care  gândește el despre lume.

 Etapa operațională formală a dezvoltării cognitive

Concepte importante
Pentru a înțelege mai bine unele dintre lucrurile care se întâmplă în timpul dezvoltării
cognitive, este important mai întâi să examinăm câteva dintre ideile și conceptele importante
introduse de Piaget.

Următorii sunt câțiva dintre factorii care influențează modul în care copiii învață și cresc:

Scheme

O schemă descrie atât acțiunile mentale, cât și cele fizice implicate în înțelegere și
cunoaștere. Schemele sunt categorii de cunoștințe care ne ajută să interpretăm și să înțelegem
lumea.
În viziunea lui Piaget, o schemă include atât o categorie de cunoștințe, cât și procesul de
obținere a acestor cunoștințe. 3  Pe măsură ce se întâmplă experiențe, aceste noi informații
sunt utilizate pentru a modifica, adăuga sau modifica schemele existente anterior.

De exemplu, un copil poate avea o schemă despre un tip de animal, cum ar fi un câine. Dacă
singura experiență a copilului a fost cu câinii mici, un copil ar putea crede că toți câinii sunt
mici, cu blană și au patru picioare. Să presupunem că copilul întâlnește un câine
enorm. Copilul va lua în considerare aceste noi informații, modificând schema existentă
anterior pentru a include aceste noi observații.

 Ce rol joacă schemele în procesul de învățare?

Asimilare

Procesul de introducere a informațiilor noi în schemele noastre deja existente este cunoscut
sub numele de asimilare. Procesul este oarecum subiectiv, deoarece avem tendința de a
modifica experiențele și informațiile ușor pentru a se potrivi cu credințele noastre
preexistente. În exemplul de mai sus, a vedea un câine și a-l eticheta „câine” este un caz de
asimilare a animalului în schema câinelui copilului.

 Asimilarea și procesul de adaptare al lui Jean Piaget

Cazare

O altă parte a adaptării implică schimbarea sau modificarea schemelor noastre existente în
lumina noilor informații, un proces cunoscut sub numele de acomodare. Cazarea implică
modificarea schemelor sau ideilor existente, ca rezultat al noilor informații sau al
experiențelor noi. 5  De asemenea, în acest proces pot fi dezvoltate noi scheme.

 Rolul cazării în modul în care învățăm informații noi

Echilibrare

Piaget credea că toți copiii încearcă să găsească un echilibru între asimilare și acomodare,
care se realizează printr-un mecanism pe care Piaget îl numește echilibrare. Pe măsură ce
copiii progresează prin etapele dezvoltării cognitive, este important să se mențină un
echilibru între aplicarea cunoștințelor anterioare (asimilare) și schimbarea comportamentului
pentru a explica noile cunoștințe (acomodare). Echilibrarea ajută la explicarea modului în
care copiii se pot deplasa de la o etapă de gândire la alta. 3

Un cuvânt de la Verywell
Unul dintre cele mai importante elemente de reținut ale teoriei lui Piaget este acela că
consideră că crearea de cunoștințe și inteligență este un  proces inerent  activ .

„Mă opun viziunii cunoașterii ca o copie pasivă a realității”, a explicat Piaget. "Cred că

cunoașterea unui obiect înseamnă a acționa asupra lui, a construi sisteme de transformări care
pot fi efectuate pe sau cu acest obiect. Cunoașterea realității înseamnă construirea unor
sisteme de transformări care să corespundă, mai mult sau mai puțin adecvat, realității."
Teoria dezvoltării cognitive a lui Piaget ne-a ajutat să înțelegem creșterea intelectuală a
copiilor. De asemenea, a subliniat că copiii nu erau doar destinatari pasivi ai cunoștințelor. În
schimb, copiii investighează și experimentează în mod constant pe măsură ce își construiesc
înțelegerea modului în care funcționează lumea.

 Care este stadiul senzorimotor al dezvoltării cognitive?

V-a ajutat aceasta pagina?
Surse de articole