PRIMUL AN DE VIAŢĂ

• Sarcini developmentale:
• Motricitatea grosieră – mersul și Motricitatea fină
• Reacții la persoane/situații nefamiliare
• Imitarea comportamentelor
• Frica în anumite situații
• Jocuri (tip Cucu bau)
• Preferință pentru părinți sau îngrijitori
• Răspunde la numele propriu
• Îndeplinește instrucțiuni simple
• Înțelege NU
Tipare ale creșterii
 Sistemul osos
• Procesul de osificare se accelerează.
• Zona capului implică în primul rând o
creştere a perimetrului
• Inchiderea fontanelelor
• Osificări masive la nivelul vertebrelor.
• Toracele îşi păstrează forma cilindrică
până la 6 luni, dar apoi coastele vor căpăta
o poziţie oblică şi el va dobândi forma
conică, armonizată cu dezvoltarea
organelor din această zonă.
• Perimetrul toracic va creşte
• Membrele inferioare, care la naştere sunt relativ egale ca lungime cu cele
superioare, vor creşte mai repede.
• Erupţia dentară
• Modificările din sistemul muscular le
însoţesc pe cele osoase.
• La începutul stadiului, muşchii copilului sunt
fini, săraci în grăsimi şi proteine, şi
reprezintă 22% din masa corporală.
• Până către 2 luni există o hipotonie
caracteristică,
• După 2 luni apare normotonia.
• Aparatul respirator - particularităţi:
• respiraţia este mai superficială, mai frecventă, dar în primele 3 luni
plămânii vor creşte foarte mult şi, până la sfârşitul anului, se vor
perfecţiona din punct de vedere funcţional.

• Tubul digestiv - esofag scurt şi gros, are un număr mic de glande

stomacale.
• => regimul lactat din primele luni şi apoi introducerea treptată a altor
alimente respectă aceste particularităţi.

• Aparatul excretor nu stabileşte în cursul primului an nici un fel de

control sfincterian şi nici nu trebuie forţat acest proces.

• Pentru dezvoltarea psihică, extrem de importante sunt modificările la

nivelul sistemului nervos.
REGIM DE VIAȚĂ
 • Somnul din perspectivă culturală
• EXERCIȚIU - ARGUMENTAȚI!

• metoda comportamentală „lasă-l să

plângă” a lui Ferber
• metoda „ataşamentului faţă de copii” a
soţilor Sears

• 5 minute !!!
Comportamente reflexe
TEMA SEMINAR
 Comportamente determinate congenital
• Privitul
• Insistenţa privirii fixe
• sta cu ochii larg deschişi, în aparenţă privindu-i şi observând alte obiecte din
cameră.
• arată că nou-născutul este înzestrat cu instrumente prin care poate atât să
acţioneze asupra lumii, cât şi să reacţioneze la aceasta.

• Suptul
• Până într-un punct este un act reflex, dar se adaptează diverselor condiţii
• răspunde unor evenimente senzoriale: bebeluşii se opresc din supt la auzirea
unei voci sau la vederea unui obiect în mişcare
• este un act complex - bebeluşii extrag laptele din sânul matern prin sucţiune,
dar şi prin stoarcere - coordonare a respiraţiei si a deglutiţiei.
• scopuri: hrănire, explorare a lumii, tampon împotriva durerii şi suprastimulării
(suzeta).
 Comportamente determinate congenital
• Plânsul
• Comunicare
• plânsul de bază – asociat cu foamea, dar
are un patern ritmic, comun tuturor
celorlalte forme de plâns;
• plânsul furios; plânsul de durere; plânsul
pentru atenţie, care se dezvoltă la circa 3
săptămâni după naştere.
 Motricitatea
• Motricitatea - 3 categorii mari:

• motricitatea ce realizează locomoţia,

• cea care asigură postura (motricitatea grosieră)
• motricitatea fină (care realizează gesturile de îndemânare
necesare vieţii cotidiene).
 Prehensiunea

9 luni – folosește degetele 10 luni – poate da drumul, pe 11 luni – pensa fină

să exploreze ceea ce vede rând, câte unei jucării poate apuca obiecte mici

12 luni – mâna e supusă controlului 15 luni – Creierul controlează total toate

creierului mișcările
Scopuri vagi, dar poate pune un obiect Poate insera obiecte mici în sloturile
într-o farfuriuță potrivite formei
Poate încerca să se hrănească singur Construiește un turn din 2 piese
 Capacități senzoriale timpurii
• Primul an de viaţă este perioada în care apar şi se manifestă, la un anumit
nivel, capacităţile senzoriale şi perceptive.
• Simţul tactil şi durerea .
• primul care se dezvoltă,
• aparatul senzorial aferent este cel mai matur.
• Când este atins pe obraz, în apropierea gurii, nou-născutul
reacţionează, încercând să găsescă sfârcul, ceea ce
constituie un mecanism de supravieţuire evolutiv
• Zonele mai sensibile - regiunea ochilor, a palmelor, a
tălpilor, a obrazului şi a gurii.
• Nou-născuţii simt durerea şi devin şi mai sensibili la ea în
primele zile de viaţă.
• Sensibilitatea termică este mai bine dezvoltată. Copilul
reacţionează la frig sau la căldură.
• Sensibilitatea kinestezică - capacitatea sugarului de a
întoarce capul după un obiect în mişcare, în apucarea unui
obiect cu mâinile şi în imitarea, către 7-8 luni, a expresiilor
mimice şi a sunetelor pronunţate de adulţi.
• Sensibilitatea olfactivă. Experimente - in fata nasului
bebeluşului diverse mirosuri.
• S-a constatat că produc expresii faciale negative şi îşi
întorc capul de la mirosurile neplăcute (peşte stricat sau
ouă), şi preferă mirosul de banane, căpşuni sau vanilie
• Copilul foloseşte această abilitate încă din prima zi pentru
a-şi diferenţia mama de celelalte persoane.
• Sensibilitatea gustativă .
• Bebeluşii sunt sensibili la gust.
• Dacă lichidul supt e dulce, copilul va suge mai tare, în cantitate
mai mare şi va avea tendinţa să se liniştească mai uşor din
episoadele de plâns
• Bebeluşii nou-născuţi pot diferenţia între diversele tipuri de
gusturi.
• La ore după naştere ei produc expresii faciale diferite când
gustă soluţii dulci şi soluţii neîndulcite, şi fac diferenţă între
acru, amar şi sărat
• În jurul vârstei de 4 luni ei încep să prefere gustul sărat, pe care,
ca nou-născuţi, le găseau neplăcute
• Senzaţiile auditive - săptămâna a 3-a
• o anume funcţionalitate a auzului apare încă înainte de
naştere.
• răspunsurile la sunete sunt: tresăriri, respiraţie modificată,
schimbarea pulsaţiei fontanelei.
• Apoi copilul roteşte capul după sunete şi începe să le
diferenţieze din ce în ce mai bine.
• Începând cu luna a 6-a se produce un fel de autoascultare:
copilul scoate sunete, stă puţin, iar pronunţă sunete, etc.
• Tot la 6 luni se constată plăcerea ascultării muzicii.
• Întrucât auzul este esenţial pentru dezvoltarea limbajului,
deficienţele de auz trebuie identificate cât mai timpuriu.
• Sensibilitatea vestibulară. - abilitatea de a detecta gravitaţia şi
mişcările corpurilor noastre, ceea ce ne ajută să ne menţinem poziţia şi
echilibrul.
• Nou-născuţii o manifestă pe oricare dintre cele 3 axe de mişcare – din
faţă în spate, de sus în jos, dintr-o parte în alta.
• Reglările posturale pot afecta vigilenţa bebeluşilor, ei fiind deseori
mult mai atenţi dintr-o poziţie verticală, decât din cea orizontală
• Senzaţiile vizuale.
• Vederea este simţul cel mai puţin dezvoltat la naştere.
• Ochii nou-născutului au serie de particularităţi
• relativ mai mari decât celelalte elemente ale fizionomiei,
• rotunzi, luminoşi, irisul este albastru-cenuşiu la toţi copiii până
către 3 luni şi apoi va dobândi culoarea definitivă,
• pupilele pot avea deschideri inegale, cristalinul este mare, dar
are putere mică de refracţie,
• structurile retinei sunt incomplete, nervul optic este insuficient
dezvoltat, sistemul oculomotor prezintă desincronizări.
 Inteligența senzorio-motorie
• pana la aproximativ 18-24 luni.
• copilul obţine informaţii despre mediu prin simţuri şi
reacţionează predominant motor, prin mişcări
• reacţii circulare - sugarul învaţă să reproducă
evenimentele plăcute sau interesante pe care iniţial le-a
descoperit întâmplător
• Prin repetiție, comportamentul iniţial întâmplător
suferă un proces de consolidare şi astfel ia naştere o
schemă nouă.
• Piaget a identificat în cadrul acestui stadiu şase subetape
• 1) Subetapa 1 – exersarea reflexelor (de la naştere la o lună).
• repertoriul adaptativ al nou-născutului este limitat la simple
reflexe, declanşate de stimuli specifici din mediu.
• reflexele sunt supuse unor modificări adaptative minore,
devenind astfel primele scheme senzorio-motoare ale
copilului
• 2) Subetapa 2 – dezvoltarea schemelor sau etapa reacţiilor
circulare primare (1-4 luni).
• Schemele devin mai adaptative şi mai flexibile, se rafinează
pe măsură ce copilul creşte.
• Daca la început, reflexul suptului e declanșat de orice stimul,
până la sfârșitul substadiului, copilul adapteaza schema în
funcție de stimul (biberon, jucărie, deget, etc.)
• coordonarea schemelor în unităţi mai mari - scheme ce
implică diferite moduri senzoriale: vedere, auz, atingere, gust,
miros.
• Reacţiile circulare din acest stadiu se caracterizează prin lipsa
intenţionalităţii. Copilul nu acţionează pentru a atinge un
scop, ci întâmplător, şi repetă numai acţiunea exactă produsă
iniţial.

• 3) Subetapa 3 – descoperirea procedurilor sau stadiul

reacţiilor circulare secundare (4-8 luni).
• interes mai evident către lumea exterioară şi începe
explorarea mediului.
• descoperirea unor proceduri de reproducere a evenimentelor
interesante. Cu toate acestea însă, copilul încă nu este capabil
să aplice cele cunoscute în situaţii noi.
• 4) Subetapa 4 – comportamentul inteţionat sau stadiul
coordonării reacţiilor circulare secundare (8-12 luni).
• Copilul începe să fie capabil să prezică rezultate.
• El percepe un scop dezirabil şi apoi îşi dă seama cum să-l atingă
• aplicarea schemelor la situaţii noi.
• Copilul încă nu e capabil să inventeze noi mijloace de acţiune, el
utilizează mijloacele împrumutate de la schemele de acţiune
cunoscute (apucarea, balansarea, frecarea, tragerea obiectelor)
pentru a atinge anumite scopuri.
• fenomenul permanenţei obiectului. - în jurul vârstei de 8 luni se
formează schema obiectului permanent sau constanţa obiectelor.
• 5) Subetapa 5 – noutatea şi explorarea sau stadiul reacţiilor
circulare terţiare (12-18 luni).
• Numele dat de Piaget este „descoperirea de noi mijloace prin
explorare activă”
• Piaget vorbeşte despre conduita sforii şi conduita bastonului.
• Aceste comportamente reprezintă primele exemple ale unei capacităţi
umane importante: aceea de a folosi uneltele
• În această etapă, copilul experimentează şi doar de dragul
experimentării. - „comportamentul scaunului înalt”
• permanenţa obiectuală - copilul se va descurca cu problema găsirii
obiectului în mai multe ascunzători.
• proces de decentrare progresivă - înţeleg lumea treptat în afara lor.
• Piaget susţine că viaţa începe într-o stare de profund egocentrism.
• invarianţii în dezvoltare. Primul invariant cognitiv fundamental, în
perioada senzorio-motorie este permanenţa obiectului.
• 6) Subetapa 6 – reprezentarea mentală (18-24 luni).
• Copilul devine capabil, pentru prima dată, de reprezentări mentale – să
gândească despre lume şi să acţioneze asupra ei intern sau mental, nu
numai făţiş = schimbarea în dezvoltare de la perioada senzorio-
motoare la cea preoperationala.
 Capacitățile mnezice
• incapacitate de reamintire a evenimentelor de la începutul vieţii se
numeşte amnezie infantilă. - explicatii
• Piaget (1969) – evenimentele de la începutul vieţii nu sunt depozitate în
memorie deoarece creierul nu este încă suficient de bine dezvoltat ca să
le stocheze.
• Freud – amintirile sunt păstrate, dar refulate, fiind tulburătoare din
punct de vedere emoţional.
• Nelson (1992) – evenimentele nu pot fi păstrate în memorie de către
copii, decât după ce încep să poată să vorbească despre ele.
• Rovee-Collier (1999) – procesele mnezice ale sugarilor nu se deosebesc
fundamental de cele ale copiilor mai mari, cu excepţia faptului că
durata reţinerii este mai scurtă. Sugarii repetă o acţiune după câteva zile
sau săptămâni dacă li se aminteşte periodic situaţia în care au învăţat-
o.
• Durata păstrării unei reacţii condiţionate creşte cu vârsta: de
la 2 zile în cazul sugarilor de 2 luni, până la 13 săptămâni, în
cazul copiilor de 18 luni
• Contextul familiar poate îmbunătăţi reactualizarea când o
amintire a slăbit.
• Bauer et al. (2000) consideră că există 4 factori care par să
determine reamintirea de lungă durată la copiii mici:
• (1) de câte ori a fost făcută experienţa unui şir de
evenimente;
• (2) situaţia în care copilul participă activ sau doar observă;
• (3) situaţia în care copilului i se aminteşte verbal experienţa;
• (4) dacă şirul de evenimente urmează o ordine cauzală,
logică.
 Limbajul
•Achiziţia limbajului are origini preverbale – toti nou-nascutii
comunica folosind 5 sunete universal valabile (VIDEO 1)
•De la vârste foarte mici, copiii demonstreaza o perceptie
categoriala a vorbirii, adica au capacitatea de a-si da seama
când 2 sunete reprezinta 2 foneme diferite si când fac parte din
aceeasi categorie fonemica
•2-3 luni - gânguritul. Emiterea primelor sunete
•Gânguritul nu este o comunicare propriu-zisa. Copiii gânguresc si
când sunt singuri. Chiar si copiii surzi gânguresc
• Între 6 -9 - lalatiune. Copiii combina, de obicei, consoane
si vocale, si repeta combinatii de sunete.
• se realizeaza un exercitiu functional al aparatului fonator, la
care se asociaza analizatorul auditiv
• Cel mai bine sunt pronuntate vocalele
• Pronuntarea consoanelor intervine relativ mai târziu.
• 9 -10 luni, primele cuvinte: mama, tata, apa, papa, etc.
• 11-12 luni - primele 2-3 cuvinte cu sens, care au valoare de
propozitie.
• Cuvintele holofraza
 Atenția și acțiunea
• Chiar şi nou-născuţii sunt atenţi la sunete şi imagini - reflex de orientare.
• dacă stimulii fizici sunt mult prea intenşi sau schimbările se produc prea brusc,
sugarii îşi închid ochii devenind agitaţi, iar frecvenţa ritmului cardiac
înregistrează o creştere semnificativă. - reflex de apărare
• Reflexele de orientare şi de apărare ar putea fi cele mai timpurii forme de
atenţie pozitivă şi negativă ale bebeluşului.
• Sugarii dezvoltă atenţia selectivă - abilitatea de a se concentra pe un singur
stimul mai mult decât pe altul.
• Nou-născuţii au atenţie selectivă, preferând imagini cu o luminozitate
moderată, faţă de imagini foarte şterse sau prea luminate şi imagini cu model
faţă de imagini obişnuite
• 4 aspecte importante ale atentiei care se dezvolta odata cu vârsta: controlul,
adaptabilitatea, planificarea si reglarea
 Emoțiile
• Emoţiile primare se leagă de nevoile primare: nevoia de aer, foamea setea,
eliminarea, durerea, nevoia de sex, etc.
• Emoţiile secundare au o largă componentă culturală şi expresii învăţate.
• sistemul de suport pentru relatiile sociale - ocaziile pe care părinţii sau alţi
adulţi le oferă pentru ca bebeluşii să înveţe limbajul, cu mult înainte ca ei să
poată pronunţa primele cuvinte. (VIDEO 2 – still face experiment)
• Emoţiile nu pot fi separate de cogniţie şi comportament.
• Copilul manifestă de la naştere câteva emoţii: plăcere, durere, frică, mânie,
dezgust, interes.
• Dezvoltarea exprimării emoţiilor

• Încă de la naştere, copiii îşi pot exprima suferinţa plângând şi interesul

privind atent.
• În primele săptămâni de viaţă, copiii zâmbesc (exprimând plăcere sau
fericire) când sunt sătui, în timpul somnului REM şi ca răspuns la atingerile
uşoare şi vorbele persoanei care îi îngrijeşte.
• 10-12 săptămâni, copilul răspunde vocii sau chipurilor umane cu un zâmbet
larg, numit zâmbet social.
• Tristeţea şi mânia – demonstrate experimental luându-i bebeluşului jucăria
sau nelăsându-l să-şi mişte braţul – sunt primele emoţii care se observă în
expresiile feţei la 3-4 luni
• la 5 luni, apar supărarea şi tristeţea propriu-zis psihologice, frica şi
anxietatea, furia, agresivitatea, gelozia, etc.
• În jurul vârstei de 8 luni apare bucuria generată de ceea ce copilul reuşeşte să
facă: să-şi apropie un obiect, să o facă pe mamă să vină la el şi să-l ia în braţe,
etc.
• Expresiile feţei care indică teama apar pe la 7 luni.
 Temperamentul
• New York Longitudinal Study (NYLS)
• 9 dimensiuni ale comportamentului care par să aibă cauze biologice
• 1.Nivelul de activitate – cât de activ este copilul din punct de vedere fizic şi
care este proporţia zilnică de perioade active în comparaţie cu cele inactive.
• 2.Ritmicitatea – regularitatea patternurilor bebeluşului în ceea ce priveşte
somnul, hrănirea, eliminarea.
• 3.Apropierea – retragerea – modul cum reacţionează iniţial bebeluşii la un
stimul nou, cum ar fi o jucărie, un aliment sau o persoană.
• 4.Adaptabilitatea – uşurinţa cu care un copil îşi modifică reacţiile la schimbare
şi la noutate.
• 5.Pragul de răspuns – nivelul de intensitate a unui stimul de care este nevoie
pentru ca un bebeluş să reacţioneze.
• 6.Intensitatea reacţiei – cât de energică este o reacţie.
• 7.Calitatea dispoziţiei – cantitatea de comportamente plăcute, prietenoase,
vesele pe care le manifestă copilul, în comparaţie cu cele neplăcute,
neprietenoase sau cu plânsetele.
• 8.Distractibilitatea – uşurinţa cu care stimulii din mediu pot să modifice
comportamentul unui copil.
• 9.Durata şi persistenţa atenţiei – timpul cât un bebeluş realizează o activitate şi
continuarea ei atunci când se confruntă cu obstacole.
• trei stiluri de comportament la copilul nou-născut:
• copilul facil – nu ridica probleme în îngrijire si relationare, are o regularitate
în starile de veghe-somn, precum si în comportamentul alimentar. El se
adapteaza usor la schimbarile din mediu si are o stare de confort cu o
exprimare temperata.
• copilul dificil – are ritmuri biologice neregulate, este excesiv de negativist si
se adapteaza cu dificultate la schimbari
• copilul impasibil – greu de provocat, are comportamente calme, cu reactii
mai lente la schimbari, si mai sterse.
 Tipuri de temperament

• EXERCIȚIU
• Coleric, sangvinic, flegmatic, melancolic – scrieti o listă a
caracteristicilor celor 4 tipuri de temperamente
 Tipuri de temperament
• EXERCIȚIU INDIVIDUAL
• Gândiți-vă la propria copilărie

• Cum erați ca și copil?

• Care din aceste caracteristici se regăseau și la voi?
• Care dintre aceste caracteristici se mai regăsesc acum în
personalitatea voastra?
 Sentimentul de sine
• Abordarea lui Lewis si Michalson - 5 perioade
• Primul stadiu – 0-3 luni:
• sinele este relativ nediferentiat în raport cu actiunile si reactiile celorlalti,
• se pun bazele diferentierii, pe masura ce încep sa fie percepute si asimilate, de
catre bebelus, conexiunile dintre propriile actiuni si raspunsurile pe care le
provoaca acestea la cei din jur.
• Al doilea stadiu – 4-8/9 luni :
• apare capacitatea diferentierii între sine si ceilalti,
• bebelusul începe sa-si recunoasca propria individualitate, are propriile scopuri,
• doar cand identitatea eului este recunoscuta de copil ca diferita de semeni si de
obiecte, chiar daca înca la un mod rudimentar, pot sa apara experiente
emotionale de tipul celor specifice vârstei adulte
• Al treilea stadiu – 9-12 luni :
• începuturile constantei imaginii de sine,
• Al patrulea stadiu – 12-18 luni :
• etapa de continua dezvoltare si consolidare a sinelui,
• aparitia unor emotii complexe, datorita capacitatii copilului de a întelege regulile si
semnificatiile sociale,
• schimburi reciproce între membrii familiei,
• consolarea fratilor sau privirea lor ca rivali, cu resentiment,
• apare tachinarea (14-16 luni).
• Al cincilea stadiu – dupa 18 luni :
• recunoasterea imaginii proprii în oglinda,
• dezvoltarea comportamentelor simbolice,
• dezvoltarea capacitatii de a trai experiente emotionale complexe, de tipul empatiei,
vinovatiei, stânjenelii, rusinii, mândriei.
 TEMA DE SEMINAR
• Comportamentele reflexe
• Teoria Ataşamentului
• Abordarile limbajului - Abordarea axată pe
învăţare, Abordarea nativistă, Abordarea
axată pe dezvoltarea cognitivă, Abordarea
socioculturală
• TEORIILE EMOȚIILOR – SROUFE; IZARD;
CAMPOS, BARRETT și colaboratorii!