Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CURS 1
Viata intrauterina și nașterea
NASTEREA
După naştere:
• Copilul este manipulat cu grijă pentru a nu-i suprastimula sistemul labirintic,
proprioceptiv şi tactil, i se dă timp pentru autonomizarea funcţiilor respiratorii şi
circulatorii, se aşteaptă puţin înainte de secţionarea cordonului ombilical.
• Copilul se aşează pe pântecele mamei,
• apoi într-o baie călduţă, unde se poate destinde,
• este pus să sugă la sânul mamei.
• Astfel se creează o atmosferă blândă pentru a se familiariza cu lumea aceasta. Este
lângă mamă pentru ca puţinul pe care îl ştie deja despre lume (mirosul mamei, vocea,
bătăile inimii) să fie recunoscute.
Copilul prematur:
• În cazul copilului prematur, născut înainte de termen, cu o greutate mică şi, deci, cu
risc, este bine să se evite separarea de durată a copilului de părinte, de mamă.
• Numeroase cazuri de abandon, abuz fizic şi neglijare a copilului sunt cauzate de aceste
condiţii de separare în care părinţii nu îşi mai pot investi afectiv copilul absent de
lângă ei
Naşterea:
• Are trei faze:
– travaliul,
PSIHOLOGIA COPILULUI
CURS 1
Viata intrauterina și nașterea
– expulzarea fătului
– eliminarea placentei.
• Începe cam la 270 sau 280 de zile de la momentul concepţiei.
• Cam cu o lună înainte de naştere, mişcările fătului devin mai variabile, partea de jos a
uterului se deplasează înainte şi în jos, iar fătul se orientează cu capul în jos,
pregătindu-se de naştere.
• În faza de început a travaliului, are loc dilatarea completă a colului, iar fibrele
musculare ale uterului se contractă, împingând fătul în jos. Sacul amniotic se rupe („se
rupe apa") şi lichidul amniotic care a protejat fătul se scurge prin vagin, semnificând
începutul travaliului.
• În acest moment, femeia trebuie să primească asistenţa medicală pentru naştere.
Începând din acest moment, la femeile primipare (aflate la prima naştere) naşterea va
dura, în medie, 14 ore, iar la cele care au cel puţin încă un copil în jur de opt ore. În
cazul prelungirii naşterii la câteva zile sau o săptămână, există riscul unor infecţii şi
medicul obstretician trebuie să supravegheze îndeaproape situaţia. La începutul
travaliului, durerile apar cam la 15-20 minute şi se manifestă cam 25 de secunde.
Apoi, ele se prelungesc la 45 secunde, iar perioada dintre ele se poate scurta la trei-
cinci minute.
• Partea inferioară a uterului împreună cu colul complet dilatat şi vaginul alcătuiesc
canalul naşterii prin care se va angaja fătul, cu capul înainte, asistat de contracţiile
uterine ce-l ajută să înainteze.
• Acesta este momentul expulzării, a doua fază a naşterii, care se finalizează prin
apariţia copilului.
• Expulzarea poate dura între 20 şi 80 de minute. Contracţiile au loc la fiecare două-trei
minute şi durează 60-65 de secunde.
• Mama sporeşte efectul contracţiilor uterine prin contractarea muşchilor abdominali, în
efortul de a-l împinge pe făt. După ce au apărut capul şi umerii, restul corpului
copilului apare imediat.
• După expulzarea fătului, după o pauză de aproximativ cinci minute, contracţiile
uterine reapar în vederea eliminării placentei şi a membranelor.
Eliminarea placentei durează aproximativ 20 de minute şi reprezintă ultima fază a naşterii
deprimă (reduc) reactivitatea copilului temporar, dar uneori efectele se extind pe toată
perioada primului an de viaţă.
• Utilizarea acestei medicaţii în timpul naşterii ţine, în mare măsură, de cultură. Cu toate
că se utilizează mult la noi, nu prea sunt studii cu privire la efectele asupra dezvoltării
organismului. Ceea ce se ştie este că apare o scădere a reactivităţii copilului timp de
câteva zile de la naştere. Aceasta reduce funcţia reflexelor primitive ale copilului.
• Cam la un minut de la administrarea acestor medicamente, ele pătrund în sângele
copilului. Unele studii arată că şi după opt luni de la naştere efectele mai pot fi
recunoscute la copil.
O politică de limitare a utilizării lor pare bine-venită.
• Se vorbeşte de patru caracteristici ale copilului nou-născut (Fitzgerald, Stromenn,
McKinney, 1982):
– aparenţa (felul în care arată);
– dependenţa;
– individualitatea;
– competenţele.
Aparenţa:
• toţi nou-născuţii au ochi albaştri (ochi de lapte),
• glandele lacrimale inactive (nu au lacrimi când plâng),
• gâtul este foarte scurt sau lipseşte,
• prezintă o uşoară acoperire a capului cu păr (la unii copii e mai pronunţată această
caracteristică),
• abdomenul este umflat, faţa turtită, au o disproporţie corporală
• specifică (cap mare, braţe, picioare şi trunchi mici),
• au oase moi, flexibile,
• pielea moale,
• mişcări neconjugate ale ochilor,
uneori forme mai ciudate ale capului.
Dependenţa:
• faţă de cei care îl îngrijesc este aproape totală şi îi garantează supravieţuirea.
PSIHOLOGIA COPILULUI
CURS 1
Viata intrauterina și nașterea
• Prezintă o temperatură a corpului mai ridicată şi cu variaţii, bătăile inimii sunt mai
rapide, respiraţia este neregulată, e incapabil să-şi caute hrana, este econom cu
energiile lui fizice, dormind mult şi având perioade de trezire scurte şi variabile.
• Depinde de adult pentru asigurarea igienei necesare, a hranei, a liniştirii şi
reconfortării, precum şi pentru întreaga protecţie pe care o necesită.
Dependenţa copilului faţă de adult este mai lungă decât la oricare altă specie de mamifere.
Competenţele:
• Nou-născutul poate strănute, să sughită, să plângă, să sugă, să ridice capul, să tremure
etc.
• Deşi abilitatea lui motorie nu este controlată, ci întâmplătoare, el are un registru de
reflexe care îi generează variate comportamente.
• Stările nou-născutului pot fi foarte schimbătoare.
• Winnicott a introdus termenul de “mamă suficient de bună”: aceea care stă lângă
copilul ei şi răspunde nevoilor lui.
• Reflexul de apucare: care se manifestă cu putere atunci când un obiect (un creion, un
deget) apasă palma nou-născutului, prin apucarea strânsă cu degetele a obiectului.
Dispare în jur de 3 sau 4 luni, fiind înlocuit de mişcarea voluntară de a apuca, ce se
dezvoltă în mişcarea complexă de coordonare ochi-mână.
• Reflexul Moro, care apare la un zgomot puternic sau la o mişcare neaşteptată de lăsare
a copilului să cadă câţiva centimetri în timp ce este ţinut în braţe, în general la
schimbări bruşte ale combinaţiei de stimuli ce acţionează asupra copilului la un
moment dat. Reflexul se manifestă printr-o aruncare puternică a braţelor în lateral,
concomitent cu arcuirea spatelui, urmată de readucerea lor împreună la piept ca şi
când ar apuca ceva. Dispare în jur de 4-7 luni, deşi rămâne permanent de-a lungul
vieţii un tresărit la zgomot puternic. Ar putea fi interpretat ca un început al reflexului
de orientare.
• Reflexul de bază se manifestă prin întoarcerea capului şi deschiderea gurii atunci când
se atinge obrazul copilului, în apropierea gurii. Dispare pe la 3-5 luni şi este o
componentă importantă a hrănirii copilului;
• Reflexul păşitului apare atunci când copilul este ţinut în picioare deasupra unei
suprafeţe plane. Copilul va face mişcări ritmice cu picioarele. Reflexul dispare în mod
natural în primele două luni de viaţă şi nu se ştie precis ce scop are. S-ar putea să
reapară ca o componentă voluntară a mersului biped. Există experimente care susţin că
antrenarea permanentă a acestui reflex duce la achiziţia mersului cu câteva săptămâni
mai repede;
• Reflexul suptului, ce este iniţiat de orice obiect care ajunge în gura copilului. Este un
reflex permanent şi o componentă principală a hrănirii şi îngrijirii (reconfortării,
liniştirii) copilului.
• Reflexul ochilor de păpuşă se manifestă atunci când capul este întors spre dreapta sau
stânga: ochii rămân aţintiţi drept înainte (privirea, mişcarea ochilor nu urmează
mişcarea capului). Este un reflex care dispare în prima lună de viaţă.
• Reflexul tonic asimetric al gâtului apare atunci când capul, fiind întors într-o parte, pe
partea respectivă determină o extensie a braţului şi a piciorului, concomitent cu o
flectare a braţului, la nivelul cotului, cu ducerea spre cap (postură ce seamănă cu aceea
a unui scrimeur). Dispare pe la 6-7 luni şi este un indicator al unei evoluţii neurologice
normale.
• Reflexul înotului se manifestă la plasarea în apă a copilului, prin mişcări de înot
asemănătoare cu cele ale broaştei sau ale unui căţel în apă. Dispare pe la 3-4 luni.
• Evoluţia reflexelor înnăscute reprezintă indicatorul neurologic principal al
normalităţii dezvoltării copilului, primele mişcări ale copilului.
Evaluarea nou-născutului:
PSIHOLOGIA COPILULUI
CURS 1
Viata intrauterina și nașterea
Cele nouă caracteristici descriptive ale temperamentului (Thomas, Chess şi Birch, 1977):
• Temperamentul copilului nu este bun sau rău, însă este bine să fie luat în considerare
de către părinţi sau alte persoane care-l îngrijesc.
• Un copil cu un temperament dificil poate solicita suplimentar părinţii.
Psihologia transpersonală:
• Este considerată de unii psihologi a patra orientare în psihologie.
• Pune în evidenţă acele paliere ale fiinţei umane care depăşesc graniţele existenţei
individuale.
• Ele sunt importante în înţelegerea comportamentului individual atunci când explicaţia
nu se regăseşte întru totul în relaţia dintre acesta şi mediul exterior actual, mai ales
când intervin perturbări în această relaţie şi se pune problema armonizării lor.
• Între aceste experienţe se regăseşte şi naşterea (fiecare individ s-a născut la un moment
dat).
• Stanislav Grof: Sistemul COEX este compus din amintiri cu încărcătură emoţională
din diferite perioade ale vieţii, asemănătoare d.p.d.v. al calităţii emoţiei sau senzaţiei
fizice şi care au o temă comună.
• Intensitatea şi relevanţa emoţională ale experienţei sunt cele care stabilesc dacă o
amintire va fi inclusă într-un sistem COEX.
• Fiecare dintre constelaţiile COEX pare să fie suprapusă şi ancorată într-un aspect al
traumei naşterii.
PSIHOLOGIA COPILULUI
CURS 1
Viata intrauterina și nașterea
• Se mai adaugă amintiri ale satisfacerii unor nevoi importante, clipele fericite din
pruncie şi copilărie (îngrijire bună din partea mamei, jocul cu egalii etc.) dragoste
împlinită, romantism, experienţe estetice, înotul în ocean sau lacuri limpezi.
• Este legată de cel de-al treilea stadiu al naşterii clinice, de expulzare finală din canalul
naşterii şi tăiere a cordonului ombilical. Se realizează eliberarea explozivă şi ieşirea la
lumină.
• Deşi un singur pas desparte omul de eliberarea radicală, are sentimentul unei anxietăţi
omniprezente şi al unei catastrofe iminente.
• Eul fals moare, însă, deoarece a fost confundat cu Eul real, întâmpină o frică enormă.
Depăşirea acestei temeri se face prin a lăsa lucrurile să se întâmple şi astfel anihilarea
este trăită la toate nivelurile: distrugere fizică, dezastru emoţional, înfrângere
intelectuală şi filosofică, eşec moral total şi chiar damnarea spirituală. Toate reperele
par să fie distruse. Această experienţă este urmată de cea a renaşterii psihospirituale,
asociată cu un val de trăiri pozitive faţă de sine.
• Această experienţă vindecătoare, capabilă să schimbe viaţa, are loc atunci când
naşterea nu a fost prea epuizantă sau afectată de o cantitate mare de anestezice.
• În acest ultim caz, perioada imediat următoare lasă impresia unei recuperări lente după
o boală grea sau a trezirii din beţie.
• Se asociază ulterior, ca sindrom psihopatologic cu psihoze schizofrenice (pe teme de
moarte – renaştere, salvare, identificare cu Christos), simptomatologie maniacală,
exhibiţionism.
• Se adaugă amintirea evadării din nişte situaţii periculoase (din război, sau
supravieţuirea după o operaţie), depăşirea unor obstacole grele printr-un mare efort,
episoade de luptă grea şi încordată care se termină printr-un succes remarcabil, scene
naturale (curcubeu, răsăritul soarelui, încheierea furtunii, începutul primăverii).