Stadiile dezvoltarii psihice

Stadiile dezvoltarii psihice Cel care este considerat ca psihologul cel mai centrat pe psihologia vrstelor (mai ales cele adulte) este Carl Gustav Jung. Sugereaza ideea unei dezvoltari continue n care viata sociala si institutiile, religia si miturile ocupa un loc de seama. El a sesizat faptul ca n jurul vrstei de 40 ani are loc un evident proces de individuatie. O interesanta descriere a ciclurilor umane a efectuat-o E. Erikson. El considera ca dupa stadiile freudiene de dezvoltare (oral, anal, falic si genital) exista stadiile psihosociale ale dezvoltarii eului. A emis ideea existentei unor componente duale (pozitive si negative) aflate n opozitie n fiecare din cele 8 stadii sau cicluri ale vietii. Primul an de viata (stadiul oral) ncredere versus nencredere (dependenta copilului de calitatea ngrijirii paterne). Stadiul 1 3 ani autonomia si emanciparea versus simtul rusinii si al ndoielii. Stadiul 4 5 ani constituirea initiativei versus vinovatia. n cazul n care initiativa nu este ngradita, ea devine caracteristica psihica. Stadiul 6 11 ani srguinta versus inferiorizarea. Stadiul 12 18 ani constientizarea identitatii eului versus confuzia rolurilor. Vrsta mijlocie intimitate versus izolare. Vrsta adulta mijlocie altruism versus egocentrism. Anii btrnetii realizare versus disperare. Ciclurile si stadiile dezvoltarii psihice Pregnanta a 3 mari cicluri ale vietii: Ciclul de crestere si dezvoltare primii 20 de ani de viata. Substadii: copilaria (aproximativ 10 ani) si perioada adolescentei (pubertatea, adolescenta de la 10 la 20 ani). Exista adolescenta prelungita (20 24 ani). Etapa sau ciclul adult ce prelungeste dezvoltarea psihologica a omului, se extinde pna la 65 ani. Cuprinde: tineretea (25 35 ani), vrsta adulta precoce (35 44 ani), vrsta adulta mijlocie (45 55 ani), vrsta adulta tardiva (55 65 ani). Ciclul al treilea sau etapele vrstelor de regresie ce se extind de la 65 ani pna la moarte. Perioade: de trecere (65 70 ani), prima batrnete (70 80 ani), a doua batrnete (80 90 ani), marea batrnete peste 90 ani. Debutul vietii nca nainte de nastere, fiinta umana parcurge un lung proces de crestere, formare, aceasta influentnd dezvoltarea ulterioara a sa. Perioada intrauterina - cea mai intensa crestere si dezvoltare a fiintei umane. Flagelul spermatozoidului, patrunznd n peretii ovulului, se elibereaza aproape instantaneu 23 de cromozomi constituind zestrea ereditara masculina. n acelasi timp, nucleul ovulului emite tot 23 de particule cromozomi zestrea ereditara feminina. Cei 23 de cromozomi de la tata cu cei 23 cromozomi de la mama formeaza materialul genetic care are 46 cromozomi si este unic pentru fiecare individ. Exista o infinitate de

combinatii posibile ntre 2 posibili parinti. Procesul de fertilizare poarta numele de misotis. Cromozomii sunt formati din gene. Genele sunt particule complexe continnd codul genetic. Genele au aranjamente specifice lineare n cromozomi si contin ADN si ARN. Oul ncepe sa se divida n progresie geometrica la trei ore din momentul n care a avut loc fecundatia. Creste n volum si avanseaza spre uter, se hraneste 2-3 zile din rezervele proprii pe care le epuizeaza cnd ajunge in cavitatea uterina. Se fixeaza n uter prin intermediul unor radacini embrionare ce se implanteaza n celulele uterului, lund contact cu vasele sangvine din uter. Embrionul se dezvolta foarte repede volumul lui creste de 8000 ori, iar diametrul de 20 de ori. Faza germinala (0-3 luni) crestere masiva a masei celulare prin producerea a doua tipuri de celule: germinale si celule exterioare (de protectie). Se formeaza sistemul nervos, la 3 saptamni se formeaza maduva spinarii. Perioada fetala timpurie (3-6 luni) se realizeaza diferentierea celor trei straturi: ectoderm > celulele pielii, sistemul glandular, unghiile, parul, organele senzoriale si sistemul nervos; mezoderm > sistemul circulator si excretor, muschi, straturi interne profunde ale pielii; endoderm > mare parte dintre organele interne. Are loc dezvoltarea sistemului osos, a tesuturilor, a sistemului nervos, se formeaza sexul si coardele vocale. Are loc o ncetinire a cresterii explozive dupa 5 luni. Faza fetala tardiva (6-9 luni) fatul creste n marime, i se dezvolta motilitatea ,organele de simt. - 6 luni se diferentiaza amprentele digitale, se formeaza pleoapele, glandele sebacee, sudoripare. Are loc o ncetinire a cresterii explozive dupa 5 luni. Multi copii nascuti nainte de termen supravietuiesc deoarece au hormoni proprii de crestere ( STH, etc), chimism intern al circulatiei sangvine, finctii de adaptare. Miscari ce se pot surprinde n viata intrauterina: agitatie motorie difuza 9 saptamni, bataile cordului 10 saptamni, miscari respiratorii 12 saptamni, miscari pozitionale slabe, nchide minile - 12-14 saptamni, miscari ale tractului digestiv 16 saptamni, misca picioarele, pleoapele 16-20 saptamni, tipete slabe la 24 saptamni. Nasterea La specia umana nasterea are loc, la ~ 267-280 de zile de la data fecundarii Exista 4 etape ale nasterii: dilatarea canalului cu angajarea capului fetusului n canalul dilatat; expulzarea fatului; expulzarea placentei si a membranelor; contractari si expulzari ulterioare nasterii. La primipare etapa dilatarii canalului cu angajarea capului fetusului n canalul dilatat poate dura 12-20 ore, a doua etapa cca. 1-2 ore si ultima 1 ora. La multipare este de regula mai dureroasa etapa expulzarii fatului si urmatoarele desi de cele mai multe ori nasterea este mai scurta. Nasterea este traita n mod subiectiv si relativ obiectiv ca un adevarat soc, att pentru mama, ct si pentru copil. Pentru copil, nasterea este n mod cert o schimbare radicala a conditiilor de existenta. Mama traieste socul sub forma depresiei postnatale.

Prima reactie la copil dupa nastere este tipatul (Freud l considera o expresie a traumatismului primar uman, eveniment ce marcheaza existenta umana). Primul an de viata nfatisarea generala a nou-nascutului normal este specifica. ntregul corp este pliabil si are tendinta naturala de a sta pliat (pozitie embrionara). Capul este mare si dispune de 6 fontanele. Membrele sunt relativ scurte, pielea este rosiatica si usor tumefiata. Sistemul nervos este imperfect, prezentnd programe reduse. Primele 3-5 zile scadere fiziologica din greutatea initiala cu 150-300 grame. Dupa 4-5 zile scaderea greutatii se opreste, apoi ncepe recuperarea greutatii pierdute. Organismul dispune la nastere de o capacitate senzoriala generala relativ bine dezvoltata, dar de o capacitate de reactii intentionale si coordonate aproape nule. Somnul nou - nascutului este polimorf si la cei mai multi copii se extinde pe 4/5 din 24 ore, deoarece apare fenomenul de epuizare rapida si intensa energetica. Raportul dintre orele de somn si cele de veghe se va modifica treptat. 1 an - copilul va avea nevoie pentru recuperare de 15-16 ore de somn zilnic, desi activitatea sa din orele de veghe va fi mult mai densa si consumurile mai intense. Aceste momente de veghe vor deveni calme, active, spre deosebire de caracterul lor agitat din primele zile. Pentru a se controla greutatea pe care copilul trebuie sa o aiba ntre 1-6 luni, se nmulteste numarul lunilor cu 600 si la cifra obtinuta se adauga greutatea de la nastere. Cresterea n greutate ntre 7-12 luni se calculeaza nmultind numarul de luni ale copilului cu 500, plus greutatea de la nastere. Controlul cresterii n naltime se face nmultind numarul de luni cu cu 2,5 si se adauga naltimea de la nastere (pna la 6 luni). ntre 7 si 12 luni, calculul se efectueaza nmultind numarul lunilor copilului cu 2 , la care se adauga valoarea naltimii de la nastere. Cresterea este foarte intensa dupa nastere. Perimetrul cranian este de aproximativ 34,5 cm la nastere; la un an de circa 45cm; la 3 ani, de 47 cm. Cresterea creierului se exprima prin marirea perimetrului cranian cu 12 cm n primul an, cu 2 cm n al doilea an. La 1 an, volumul creierului este de 3/5 fata de creierul adult, iar la 2 ani, de 4/5 fata de acesta. Perimetrul toracic este de 32 cm la nastere, deci mai redus dect cel cranian, apoi creste la 45 cm la 1 an si l egaleaza pe cel cranian. Perimetrul toracic l ntrece pe cel cranian cu 1-2 cm. Se considera ca n copilarie aceasta distantare ntre cele doua masuri creste cu cte un cm. pe an. Trebuintele de alimentare, somn, apa sunt ciclice. Trebuintele de aparare, orientare, investigare sunt permanente. ntre 10 si 12 luni apar aspecte legate de dentitie. nti se contureaza incisivii laterali, iar ntre un an si 18 luni ncep sa creasca primii 4 molari. ntre 16-28 luni apar caninii. Trebuintele de aparare (supravietuire) devin active si ncep sa se exprime prin miscare si tipat n cazuri de disconfort si prin somn n caz de oboseala. Trebuinta de miscare se

intentionalizeaza primar, fiind legata de explorari ale mediului. Se constituie si trebuinte psihologice, cum ar fi aceea de a forta prezenta adultilor si relationarea cu acestia. Trebuinta de hrana si apa, aer, temperatura echilibrata, somn, vocalizare, comunicare si relationare sunt cele mai importante si implicate n crestere si dezvoltare. Ele se vor socializa treptat. Somnul - Aproximativ 80% din timp, copilul doarme pna la un an, cu o descrestere n ultimul trimestru spre 50%. Se modifica pe acest interval ritmul si calitatea somnului. Trebuinta de eliminare - este reflexa la copilul mic. La 8 saptamni, copilul are cca 2 scaune pe zi si unul dupa ce ncepe sa mearga; dificil este controlul mictiunii. Foamea si setea - n ontogeneza timpurie, foamea provoaca o stare generala de agitatie si tensiune. Aceste trebuinte sunt implicate n nvatarea si comunicarea timpurie. n primele 10-12 zile, sunt necesare cam 6-8 alimentari n 24 ore. Dupa 4 saptamni, acestea se pot reduce la 5-6. Trebuinta de afectiune se realizeaza prin intermediul structurii relatiilor si regulilor incluse n structura familiei >foamea de prezenta adultului. Primul an de viata este si perioada de cstig a bazelor independentei prin 3 serii de conduite achizitionate n experienta ontogenetica timpurie. Acestea sunt: apucarea si mnuirea elementara a obiectelor, mersul si rostirea primelor cuvinte. Perioada primelor 30 zile se divide n: o perioada scurta (7-10 zile) > este critica si dificila ca adaptare; o perioada mai lunga > marcheaza organizarea ritmurilor circadiene si a unui echilibru primar functional biologic. 1 luna la 3 luni > se formeaza reflexe conditionate simple si catenare, se dezvolta orientarea vizuala si auditiva, se manifesta gnguritul ecolalic si vocalizari. de la 3 la 6 luni > formarea perceptiei la 3 luni, apoi curiozitatea, crearea unui spatiu proximal (30-50 cm) acoperit de cmpul atentiei auditive vizuala, tactila. Emotionalitatea se ncarca de afectiuni, de dependenta, gelozie, antipatie, simpatie, cu mimici corespunzatoare = forme de comunicare nonverbala. ntre 6 si 9 luni sunt caracteristice deplasarea prin trre, mers n 4 labe sau cu scaunelul tras. Apar manifestari de inteligenta adaptativa practica. Imitatia este activa, afectiunea se complica, copilul manifesta nsusiri de sesizare a dispozitiei mamei (empatice), ncearca sa capteze atentia si bunavointa, rosteste cuvinte scurte bisilabice cu rol de propozitie (holofraze), gesturi cu functii de comunicare (salut, cere mncare). Traieste empatic dispozitiile mamei. De la 9 la 12 luni, copilul se ridica si merge pe lnga obiecte sau de mna, se joaca mimnd jucariile. ntelegnd interdictia, mustrarea, apelul, rugamintea, spune cteva cuvinte. n ontogeneza timpurie sunt mai pregnante functiile primare biologice att ale senzorialitatii de contact (miros, gust) apoi tact, ct si aceleia de distanta (vaz, auz). Perceptia se structureaza sub forma a doua modele nrudite: un model perceptiv contemplativ prezent la doua luni si un model perceptiv ce are o consecinta actionala

si se constituie la 3 luni. Dupa 4 luni, perceptia devine forma de baza a informatiei senzoriale, iar apucarea obiectelor suportul ei principal. Aspectele fundamentale ale perceptiei vizuale (forma, adncimea si perspectiva) se formeaza treptat n primii ani. Pna la 10 saptamni copilul priveste nepreferential un cerc (doua dimensiuni) si o sfera. Dupa 3 luni vocalizeaza, apoi gngureste spre persoana concreta, niciodata spre fotografia ei. Inteligenta. Se manifesta conduita suportului la 9 luni. Aceasta apare n situatiile n care, daca se flutura o batista deasupra fetei copilului, dupa ce el ncearca de cteva ori sa o prinda, se opreste si apuca mna care misca batista. Conduita sforii, descrisa ca activa la 11 luni si 7 zile, consta in ridicarea jucariei tragnd de sfoara pe mnerul unui fotoliu, dupa ncercari de a ajunge la jucarie prin aplecare. Conduita baston pune n evidenta faptul ca spre sfrsitul primului an de viata copilul rezolva situatii-problema, manifestnd o inteligenta practica, inventie si flexibilitate. Copilul de 12 luni exprima conduite prin care dovedeste intentionalitati complexe, si pune caciulita ca sa indice ca vrea sa iasa la plimbare etc. n ce priveste emotiile, copiii sub 3 luni le au sub forme de disconfort fizic convertit n psihic (de foame, n special). Dintre expresiile cele mai complex dezvoltate sunt cele de echilibru implicat n cstigarea pozitiei verticale si a primilor pasi. Exista o componenta psihologica importanta a mersului si a miscarilor n genere. n contextul acestei componente actioneaza perechea bipolara emotionala de intentii (ca dorinta de a merge si teama de cadere ce poate ajunge anxietate). Comunicarea adaptativ-afectiva. Comunicarea se realizeaza prin vorbire si prin reactii nonverbale (CNV) n care se includ gestica, mimica, postura si paralimbajul. La 3-4 saptamni se manifesta zmbetul ca expresie a CNV. La 2 luni se contureaza destule momente n care copilul si ntrerupe suptul pentru a zmbi, ca raspuns la discursul afectiv al mamei. La 2,5 luni, vocea mamei va produce mai putine zmbete din partea copilului, dar sunt mai frecvente reactii de vocalizare sau gngurit ca un fel de schema de comunicare. La 3-4 luni, zmbetul devine mai mult reactie la contactul vizual, la sursul mamei. Dupa 4-5 luni, copilul decodifica numeroase aspecte din mimica adultului. Pe locul al doilea n contextul CNV se afla gestica minilor. La copilul mic, gestica minilor este mai densa dupa 6-7 luni n intentii afective, refuz, situatii ceremoniale nvatate pentru ocazii de contact social (salut).

Comunicarea verbala Gnguritul = materia prima a vorbirii, cuprinznd nti vocale neclare, apoi acestea devin clare. 4 luni > se produc articulari de vocale cu consoane si diferentiere a consoanelor. 5 luni > ncepe procesul de lalatiune ca faza superioara a gnguritului. Lalatiunea = expresie articulata. Consta dintr-o intensa emisie repetata de silabe. Sfrsitul lunii a 10-a > atentia copilului este evident ndreptata spre cuvinte. La 11-12 luni > copilul face rapid progrese de ntelegere a vorbirii adresate si foloseste mai circumcis holofrazele. Fata de adulti si de copiii mai mari gradul de sociabilitate este evident. Fata de copiii mai mici sociabilitatea este redusa. n primul an de viata exista o organizare complexa atitudinala de ordin primar a afectelor ce apare n adaptarea si reactiile copilului la viata reala. Freud e de parere ca ele se constituie ca structuri relativ complexe situationale (efecte psihice nedirijate de constiinta si reglate inconstient printr-o entitate numita imago). n galeria primelor complexe ontogenetice se manifesta complexul sevrajului - fixeaza relatia si situatia de dependenta a alaptarii si este legat de imagoul matern. Sevrajul se fundamenteaza pe emotiile arhaice si stabile ce unesc copilul cu mama sa si se constituie n primele luni, persistnd mai intens sau mai slab n toate conduitele de dependenta ca un fel de cerinta continua de lactatie. Tot n ontogeneza timpurie se constituie complexul de intruziune care se manifesta n variantele de gelozie. De la 2 luni la 2 ani, copilul se confrunta cu cuplul si cu grupul fratreriei n atasamentul dintre el si mama. Complexul exprima implicatia introducerii unui al treilea personaj ntr-o relatie afectiva duala intensa. Acest complex are un rol important n identificarea si intuirea fortei lui alter si a lui ego. Pentru acesta din urma, are loc la 7 luni gasirea n oglinda, moment de trecere spre un nivel de inteligenta instrumentala, dar si de constituire a structurii narcisiste a sinelui. Separatia de mama pe o perioada mai mare de o luna, la 7 luni, duce la o adevarata depresie. Plnsul copiilor sanatosi are o evolutie specifica. Astfel, n primele luni, majoritatea copiilor plng fara lacrimi, cu tipete concomitente. ntre 3-6 luni, plnsul este nsotit de miscari si agitatie. Dupa 6 luni copiii plng fara sa se agite.

Prima copilarie Aceasta reprezinta etapa constituirii primare coerente, a trairii experientei de viata curenta. Copilul ncepe sa fie integrat n interrelatiile grupului familial si a celor ce frecventeaza familia. ncepe sa sesizeze regulile, interdictiile, orarul si stilul de viata al familiei, traind conflicte si stari de confort psihic sau de euforie conditionate de cele din jurul sau. Experienta de viata devine impregnata de nvatarea comunicarii verbale. La nceputul acestei perioade, vorbirea copilului este restrnsa, inconsistenta si ncarcata de mari dificultati de pronuntie. La 3 ani copilul vorbeste relativ fluent. Copilul este angajat n perioada anteprescolara n cautarea de mijloace de a si consolida autonomia prin perfectionarea deplasarii si a deprinderilor de mnuire de obiecte. nca de la nastere a existat o amprenta evidenta a individualitatii biologice. n timpul primului an, copilul a traversat un important impact biologic si un evident soc social. Treptat nsa a nceput sa acumuleze o experienta vasta si complicata prin repetari auditive, prin facila raportare la obiecte si situatii noi. Procesul de adaptare are loc n cercuri concentrice, dintre care cel de la 1 la 3 ani este cel mai important, prin umanizarea ampla a trebuintelor, intentiilor, atitudinilor si a conduitelor de baza. Unii autori sunt de parere ca pna la 3 ani, omul achizitioneaza 60% din experienta fundamentala de viata. 12-18 luni caracteristica este consolidarea mersului si o mai buna percepere a mediului nconjurator. La 15 luni devine deosebit de nestatornic si instabil. 18-28 luni perioada se caracterizeaza printr-o accentuata dezvoltare a comunicarii verbale si folosirea de solutii noi n diferite situatii de viata. Spre sfrsitul etapei, copilul redevine nervos. Dupa 2 ani jumatate se dezvolta o mai larga conciliere cu adultii , un echilibru usor meditativ. Copilul este preocupat de aspectele evaluative ale actiunilor si demersurilor sale, devine sensibil fata de cei din jur, se antreneaza n jocuri, uneori cu un partener.

ntre 1 si 3 ani, ritmul cresterii este nca foarte intens si multilateral, cu o usoara ncetinire spre limita superioara a etapei. Pna la 3 ani, perimetrul toracic ntrece pe cel cranian cu aproximativ 2 cm. Capul, cam de 1/3 din statura copilului la 1 an, ajunge la (parte din corp) la 3 ani. La 2 ani proportia devine de 1/5 (abia la 8 ani raportul va deveni de 1/6). Pna la 3 ani se completeaza treptat dentitia provizorie (la 1 an copilul poseda 8 incisivi). Cresterea ponderala nsumeaza 4,5 kg pe ntreaga perioada. ntre 1 si 3 ani continua dezvoltarea corpului celular al neuronilor, pigmentatia lor, ramificatiile dendritice si sinapsele se nmultesc, continua procesul de nuclearizare. La 3 ani, creierul devine asemanator cu cel adult n ceea ce priveste reliefurile sale exprimate n circumvolutiuni si scizuri. La 18 luni poate duce la gura lingura cu supa (varsnd o parte din continutul ei). ncepe sa mestece alimentele, la 20-22 luni masticatia este curenta. La 30 de luni tine cana cu ambele mini si bea. La 3 ani poate mnca cu furculita bucatele de alimente. La 2-3 ani controlul sfincterian este evident. La 17 luni copilul imita si astfel si nsuseste o vasta experienta.

Cerinta subiectiva a comunicarii este constituita la 16 luni. ntre 18 si 24 luni are loc formarea vorbirii n propozitii, iar ntre 48 si 60 luni are loc organizarea sintaxei. Dupa 1 an, copilul construieste propozitii simple de 2, apoi de 3 cuvinte. El ncepe sa foloseasca propriul nume in referintele despre sine, dupa modelul luat de-a gata de la ceilalti (vorbeste despre sine la persoana a treia o perioada de 2-3 luni). La 2 ani se manifesta faza de acuta insistenta la ntrebarea ce este asta ?. Se considera acest moment ca un fel de mare identificare a lumii obiectuale. Dorinta de comunicare devine intensa. La 2 ani persista nca planul mental, caracterul autist si animist al gndirii copilului si o dificultate structurala de a sesiza diferentele dintre interdependenta, cauzalitate, determinismul fenomenelor etc. la 3 ani atentia se deplaseaza usor spre relatiile dintre fenomene si obiecte, activeaza curiozitatea copilului si ncarca mijloacele de investigatie cu strategii noi (interogatia de ce?), schemele mentale sunt nca relativ rigide. O forma a curiozitatii la 3 ani este legata de atractia interdictiei. Desi dupa vrsta de 1 an dispozitia generala a copilului este din ce n ce mai buna, planul afectiv este instabil si arzator, copilul se supune legii celei mai mari tentatii. La 18 luni, rezonanta afectiva creste, copilul este mai impresionabil si intuieste dispozitia mamei, reactioneaza la o melodie trista. La 1 an si jumatate, atasamentul fata de mama sau de persoana care o nlocuieste devine acaparant. Se manifesta gelozia. Timiditatea fata de persoanele straine, simpatia antipatia ncep sa fie nuantate. Spre 2 ani, tatal este admirat si devine favoritul copilului. Dupa 2 ani, copilul devine impulsiv si nentelegator, instabil din nou.

La 2 ani jumatate, cucerirea propriei identitati se realizeaza prin opozitie cu ceilalti. n copilaria timpurie exista doua feluri de anxietate: cea fata de persoane si situatii straine si cea de separatie. Treptat se constituie si anxietatea morala ca teama de pedeapsa si traire a sentimentului de vinovatie. A doua copilarie Perioada prescolara Presiunea structurilor sociale culturale, absorbtia copilului n institutiile prescolare solicita toate posibilitatile lui de adaptare, deci contradictiile dintre solicitarile externe si posibilitatile interne devin mai active. Perioada prescolara mica (3-4 ani) se caracterizeaza printr-o crestere a intereselor, a aspiratiilor si a aptitudinilor marunte implicate n satisfacerea de placerii de explorare a mediului. Spre 4 ani, copilul devine mai puternic, dar si mai nendemnatic. Miscarile sale devin mai brutale. Perioada prescolara mijlocie (4-5 ani) este caracterizata printr-un usor puseu de crestere. Se intensifica dezvoltarea limbajului (ntre 3 si 5 ani se cstiga cam 50 de cuvinte pe luna), se dezvolta autonomia, constiinta de sine, curiozitatea devine mai ampla si abordeaza mai pregnant relatiile dintre fenomene. Creste fragilitatea afectiva (crize de prestigiu). Prescolarul mare (5-6 ani) manifesta n ansamblu o mai mare forta, agilitate, inteligenta, reticente n situatii penibile. Cmpul atentiei este dominat de o ntelegere mai profunda a situatiilor. Exista o oarecare opozitie fata de adult manifestata spontan ca atare, urmata de dorinte vadite de reconciliere. Exista 6 tipuri de adaptare la mediul nou al gradinitei: adaptarea foarte buna despartiri fara ezitari de persoana care a adus copilul la gradinita, conduite saturate de curiozitate si de investigatie activa, stabilirea rapida de relatii cu educatoarea si cu copiii din grupa; adaptarea buna despartirea fara ezitari, stabilirea facila de relatii verbale cu educatoarea si cu ctiva copii din grupa, dar cu atitudine de expectativa; adaptarea dificila, intermitent tensionala nervozitate, retinere tacita, dispozitie alternanta, nesiguranta, dar si curiozitate; adaptarea tensionala continuu nervozitate de fond, retinere insistenta a persoanei nsotitoare, stabilire de relatii foarte reduse cu educatoarea si ceilalti copii, conduite de abandon; adaptarea dificila refuzul de a se desparti de persoana care l-a adus, de a stabili relatii (mutism), blocaj al curiozitatii; neadaptarea refuz activ al copilului de a se desparti de persoana nsotitoare, negativism, uneori violent, conduite refractare, uneori agresive. Un rol de seama n dezvoltarea planului perceptiv si al activarii reprezentarilor poate fi atribuit jocului. Acesta solicita si antreneaza vigoarea, forta fizica, rapiditatea, supletea si

coordonarea, echilibrul, evaluarea spatialitatii, abilitatea n folosirea diferitelor parti ale corpului, minii si membrelor. Deosebit de activ se manifesta dupa 4 ani capacitatea de memorare. Datorita vorbirii, memoria capata caracteristici psihice si sociale importante. Totusi, el uita repede, fiindca fixarea este fluctuanta si adeseori superficiala. Pna la 6 ani, gndirea dobndeste o operativitate generala (nespecifica) relativ complexa cu o oarecare viteza ce pune n evidenta constituirea unor operatori de baza pe acest plan, figurile logice. Marea frecventa a ntrebarii de ce? la 4 ani constituie un indiciu pentru marea foame de realitate si de sesizare de relatii a gndirii copilului prescolar. Comunicarea si formele ei. Exista diferente sesizabile ntre comunicarea dintre copii, dintre copii si adulti, copii si mama. Spre 6 ani se manifesta diferente de comunicare ntre acestia si copiii mici (reducere a lungimii propozitiei, evitarea cuvintelor dificil de pronuntat, limbaj mic folosit pe alocuri). n comunicarea cu copiii mai mari, se manifesta reticente, ceva mai reduse dect n cazul comunicarii cu adultul mai putin cunoscut. n comunicarea cu educatoarea din gradinita, eforturile principale ale copilului se orienteaza spre alcatuirea de propozitii complete si usor stereotipe. n comunicarea cu mama se manifesta cea mai libera forma de exprimare ca topica. Caracteristicile afectivitatii ntre 3 si 6 ani. Dezvoltarea emotionala n ansamblul sau trebuie raportata la procesul identificarii. Acest proces trece prin cteva faze. n jurul vrstei de 3 ani, identificarea se manifesta prin cresterea starilor afective difuze n care copilul plnge cu lacrimi si rde cu hohote, n exploziile lui de afectiune, de abandon sau de mnie (furie alba), dupa care se simte vinovat. n toate aceste mprejurari, exprimarea spontana este treptat influentata de conduitele admise si respinse din viata de toate zilele. Problemele cele mai complexe se manifesta n perioada prescolara n ceea ce priveste negativismul si constituirea minciunii intentionate. Negativismul poate sa se manifeste ca forma de dezadaptare sau ca forma de inadaptare. Negativismul ca forma de dezadaptare se manifesta mai ales ca reactie la neconcordanta dintre inflatia de dorinte ce apare la copii si cresterea situatiilor de frustrare si interdictie de manifestare si satisfacere a majoritatii lor. Inflatia de dorinte este o expresie a personalitatii n formare si este animata de curiozitate, de dezvoltarea de interese, de descoperirea de situatii, activitati de joc ce absorb copilul si l antreneaza pna la uitarea de sine. Pe acest fond, parintii intervin cu temperari, cu ntreruperi bruste si nendemnatice dorind sa impuna un regim de viata mai ordonat. Ostilitatile se nsumeaza si copilul manifesta crize de refuz, negativism, ncapatnare, adesea agresive, dar uneori cu tente depresive. Negativismul de inadaptare este mai putin zgomotos, se manifesta ca dificultate de a participa la activitati distincte din alt mediu dect cel din casa. Nu numai ca nu se ncadreaza n activitatile cu alti copii, dar uneori realizeaza mici escapade, fug de la gradinita sau refuza total orice, plasndu-se ntr-o atitudine indiferenta usor ostentativa. Tot n aceasta perioada se dezvolta minciuna intentionata. Pna la 4 ani, relatarile copilului amesteca realitatea cu intentiile si cu dorintele. La 4 ani, relatarile copilului ncep sa contina circumstante atenuante si ncearca sa iasa din situatii de culpabilitate prin minciuna pentru a obtine ceva, pentru a scapa de situatii neplacute. Din pacate,

copilul ntlneste n viata de fiecare zi minciuna conventionala, fapt ce are efectele sale de generare de confuzii. Se dezvolta si emotiile si sentimentele estetice si intelectuale. Fenomenul cel mai semnificativ l constituie nsa ierarhizarea afectiv-morala care creeaza o noua ordine n viata si expresia subiectivitatii si o functie normativ-sanctionatoare a regulilor morale instalate n constiinta ca reguli acceptate. Interesul pentru joc, specific vrstei, este generator de numeroase activitati ce se ncorporeaza n jocuri. Jocul efectuat cu pasiune este izvor de bucurie. Jocul debordeaza personalitatea copilului, instalnd-o n realitate cu generozitate si stralucire. Totusi, nu toti copiii stiu sa se joace, desi jocul nu cere neaparat jucarii costisitoare. Jocul este terenul pe care personalitatea si interesul sunt fortele de dinamizare ale acestuia; jocul se nvata si se transmite cultural. Interesul fata de activitati este nglobat n cel de joc si ntretinut de el. Interesul social fata de oameni se satisface prin jocurile cu rol si subiect. A treia copilarie Perioada scolara Perioada dintre intrarea copilului n scoala si terminarea ciclului elementar este adesea descrisa fie ca un fel de sfrsit al copilariei, fie cu particularitati de vrsta asemanatoare cu cele prescolare, fie ca etapa de debut primar al adolescentei, fie ca etapa distincta a copilariei. n copilaria timpurie si n perioada prescolara are loc cea mai importanta achizitie de experienta adaptativa. nvatarea devine tipul fundamental de activitate, mai ales datorita modificarilor radicale de conditionare a dezvoltarii psihice n ansamblul sau pe care le provoaca si ca urmare a dificultatilor pe care copilul le poate ntmpina si depasi n mod independent. nvatarea si alfabetizarea constituie conditiile majore implicate n viata de zi cu zi a copilului dupa 6 ani. Aceasta conditie noua de existenta actioneaza profund asupra personalitatii lui. Prin alfabetizarea copilului, acesta cstiga potential instrumente valide de apropiere de toate domeniile culturii si stiintei contemporane si a celei ce s-a dezvoltat n decursul timpului. De cele mai multe ori, scoala raspunde si dorintei copilului de a fi ca cei mari (adultrism), ca si dorintei de realizare, de satisfacere si dezvoltare a curiozitatii cognitive a acestuia. Scoala impune modelele ei de viata, dar si modelele sociale de a gndi si actiona. Ea creeaza sentimente sociale si largeste viata interioara, ct si conditia de exprimare a cesteia (mai ales exprimarea verbala si comportamentala). Prin preperatia pentru activitati complexe si variate, scoala formeaza capacitati de activitate, respectul fata de munca, disciplina si responsabilitate ca trasaturi psihice active. Primii 4 ani de scoala, chiar daca au fost pregatiti prin frecventarea gradinitei, modifica regimul, tensiunea si planul de evenimente ce domina n viata copilului. Adaptarea copilului se precipita si se centreaza pe atentia fata de un alt adult dect cei din familie. Pentru copil, caracteristica cea mai sensibil diferita, odata cu intrarea n scoala, consta n neutralitatea (egalitatea) afectiva a mediului scolar, fapt ce creeaza conditia cerintei de a cstiga independent un statut n colectivitatea clasei. Nu mai sunt valide manifestarile de afectiune si farmec pe care copilul le poseda.

Procesul cresterii se tempereaza usor ntre 6-7 ani, pentru a se intensifica ulterior. La 6 ani, dentitia provizorie ncepe sa fie nlocuita cu dentitia permanenta. Dupa 7 ani este intensa osificarea la nivelul bazinului la fetite, precum si procesele de calcifiere la nivelul osaturii minii. Articulatiile se ntaresc si ele. Creste si volumul muschilor, se dezvolta musculatura fina a minii. La 7 ani, creierul cntareste aproximativ 1200 g, lobii frontali ajungnd la 27 la suta din totalul substantei nervoase a creierului. Dupa 6 ani se organizeaza legaturi functionale implicate n lectura si scriere. Totusi, copilul nu este robust, nici solid ca la 5 ani. Dimpotriva, la 6 ani este sensibil, dificil, instabil, oboseste usor. n ceea ce priveste ndemnarea, creste forta musculara si se accentueaza caracterul de ambidextru, dar si extremele de stngaci si dreptaci se pun n evidenta, crend probleme n procesul scrierii.

n aceasta perioada transformarile psihice se fac lent, nespectacular. Prima schimbare care se pune n evidenta este latura de orientare generala. Pe acest plan se face o parasire a intereselor evidente n perioada prescolara, ca desenul, modelajul. Exista o mai mare atentie acordata jocului cu reguli n colectiv. Copiii trec si printr-o faza excesiva sensibilizare fata de noi reguli. Uneori, conduita lor este centrata pe suspicionarea de ncalcare a regulilor impuse, de catre cei din jur (colegii sai). La 6 ani, copilul este total absorbit de problemele adaptarii n viata sociala. Dupa 7 ani, se manifesta treptat o mai mare detasare psihologica, o crestere a expansiunii, o mai mare extroversiune si trairi numeroase euforice si de exaltare, semn ca adaptarea scolara a depasit o faza tensionala. n vorbirea copilului ncepe sa fie frecvent folosit superlativul n descrierea de situatii, ntmplari si obiecte. La 7 ani ncepe sa creasca evident curiozitatea fata de mediul extrascolar si fata de mediul stradal. Tot la aceasta vrsta are loc si o crestere usoara a rapiditatii reactiilor; copilul pare mereu grabit. Momentul de 8 ani este foarte sensibil pentru educatia sociala, dat fiind faptul ca adaptarea a depasit nca o etapa tensionala si copilul a nceput sa treaca ntr-o faza de mai mult echilibru si mai mare stapnire a conditiilor de activitate scolara pe care le traverseaza. ncepe sa devina ceva mai reflexiv si preocupat de numeroase probleme dintre care si aceea a provenientei copiilor (de la 5 ani), dar si de probleme privind apartenenta sociala, identitatea de neam. Dupa 9 ani, copiii de sex diferit ncep sa se separe n mod spontan n jocuri. Copilul devine ceva mai meditativ, se atenueaza caracterul pregnant al expansivitatii n conduite. Si n planul integrarii n colectiv intervin unele schimbari copilul devine mai sensibil la informatii sociale, la opinia de clasa. ntre 9 si 10 ani are loc o crestere evidenta a spiritului de evaluare a copilului, spiritul critic se dezvolta la fel.

Primul aspect al modificarilor mai semnificative pe acest plan se exprima n schimbari ale caracterului investigativ si comprehensiv al perceptiei si observatiei ca instrumente ale cognitiei. Antrenate si exercitate, capacitatile senzoriale, perceptive si interpretative (sau comprehensive) ale perceptiei devin mai acute si eficiente. Sensibilitatea discriminativa si pragurile perceptive absolute se dezvolta si ele. n procesul scrierii exista un permanent control prin limbajul interior. chiar si la nivelul clasei a IV-a, exista o permanenta dialogare a copilului n timp ce scrie. Evaluarea marimii este nca deficitara (copiii de 6-7 ani supraestimeaza marimile, iar copiii de 8-9 ani subestimeaza marimile si distantele). Spatiul personal se structureaza spre 10 ani si este impregnat de expansiunea personalitatii. Se semnaleaza cresterea volumului simbolurilor si apoi a conceptelor n perioada scolara mica (dispune de peste 300 concepte relativ valide). Cerinta de relationare a nsusirilor conceptelor la contextul si obiectivele date se ajusteaza abia spre 10 ani, devenind activa. Baietii au mai mari dificultati dect fetitele n nvatarea citit-scrisului. n urma unei largi anchete a reiesit faptul ca la nvatatorii care considerau ca nu exista diferente acestea nu existau, pe cnd la cei ce spuneau invers, existau diferentele respective. Limbajul oral si scris. Exista diferente relativ importante n ceea ce priveste gradul de dezvoltare al limbajului copiilor la intrarea n scoala. Acestea privesc nivelul exprimarii, latura fonetica a vorbirii orale, structura lexicului, nivelul exprimarii gramaticale si literare. La acestea se adauga nentelegeri partiale sau totale ale sensului cuvintelor, nesesizarea sensului figurat al cuvintelor, necunoasterea termenilor tehnici si stiintifici, confundarea paronimelor, confuzii privind sinonimele si omonimele, tendinta de a crea cuvinte noi pentru notiuni ale caror denumiri nu se cunosc ori nu au fost retinute. Un alt fenomen legat de particularitatile limbajului oral la copiii n primele clase consta n dificultatea de a realiza exprimari explicite. Utilizarea delimitativa si restrictiva a limbajului la situatii mai mult de comunicare ori dialog simplu n viata de familie creeaza o saracie a exprimarii specifice, un fel de tendinta spre exprimari eliptice, economicoase, dar neglijente adesea, fara nuantari si fara caracteristici ale vorbirii. Competenta lingvistica este n genere mai dezvoltata dect performanta verbala. Prima este ntretinuta de limbajul pasiv al copilului. Vocabularul total cuprinde 1500-2500 cuvinte la intrarea copilului n scoala (600 cuvinte n vocabularul activ), 4000-4500 cuvinte spre sfrsitul perioadei scolare mici (1500-1600 n vocabularul activ). Perioada pubertatii si adolescenta Reprezinta a doua decada a vietii omului. Trecerea spre maturizare si integrare n societatea adulta. Tutela familiala si scolara se modifica treptat. Nota dominanta a ntregii etape este intensa dezvoltare a personalitatii, contemporanizarea ei. Tipul fundamental de activitate ramne nvatarea si instruirea, teoretica si practica, inclusiv preparatia pentru exercitarea corecta a unei activitati profesionale productive.

Se complica progresiv, tnarul integrndu-se tot mai mult n generatia sa. Opozitia dintre comportamentele impregnate de atitudini copilaresti si atitudinile si conduitele noi formate sub impulsul cerintelor interne sau impuse de societatea vrstei. Maturizarea este centrata pe identificarea resurselor personale si realizarea identitatii proprii si a independentei. Se dezvolta atitudini, conceptia despre lume si viata, au loc manifestari de creativitate si implicit structuri motivationale puternic energizate si se contureaza idealurile. Trei stadii: stadiul pubertatii (10-14 ani) dominat de un puseu de crestere, accentuarea dimorfismului sexual stadiul adolescentei (14-18/20) procesul de cstigare a identitatii. stadiul adolescentei prelungite (18/20-24/25) integrarea psihologica primara la cerintele vietii adulte. Pubertatea substadii: Etapa prepuberala (10-12) accelerare si intensificare a cresterii, dezvoltarea caracteristicilor sexuale secundare. Fetele cresc n naltime ~22cm. Baietii cresterea ncepe mai trziu (12-16). - Conduita generala alternanta, stari conflictuale. -Schimbare generala a cadrului de desfasurare a nvatarii scolare. -Intelectualizare afectiva. Considera ca dominante cerintele grupului si cele scolare. La 11 ani copilul ncepe sa aiba initiative, largindu-si regimul de independenta. Se creeaza o distantare discreta ntre fete si baieti si o competitie. -Momente mai numeroase de neatentie. b. Pubertatea propriu zisa (12-14) e dominata de puseul de crestere. La fete mai evidenta ntre 11-13 ani La baieti 13-14 ani. Cresterea este mai evidenta n naltime. nti se lungesc membrele inferioare si superioare, cresc si se maresc articulatiile, apoi trunchiul. La baieti este intensa si cresterea masei musculare. Dupa puseul de crestere forta este asimetric marcant mai mare la baieti. Maturizarea sexuala aparitia pilozitatii, cresterea organelor sexuale, modificarea vocii si nceputul functionarii glandelor sexuale. Momentul culminant al pubertatii este n general tensional si ncarcat de confuzie. -Stari de disconfort fizic si psihic. -Cresterea gradului de stngacie n miscari si reactii. c. Momentul postpuberal. Baietii schimbare n conduite. Fetele 2 faze (Rousellet): femeia copil; femeia adolescent. 2) Adolescenta iesirea din societatea de tip tutelar, familial si scolar si intrarea n viata cultural-sociala mai larga. a. Preadolescenta etapa de stabilizare a maturizarii biologice. Se contureaza caracteristicile constiintei de sine. -intensa dezvoltare psihica. Individualizarea se intensifica pe planurile individuale si de relationare.

b. Adolescenta propriu-zisa. Dezvoltare a gndirii abstracte, exprimarea independentei este mai naturala. Socializarea aspiratiilor este intensa. Aspectele vocationale se contureaza treptat. c. Adolescenta prelungita. Independenta este dobndita sau pe cale de a fi dobndita = plus de energizare si dilatare a personalitatii. -nevoia unei participari sociale intense. Este etapa nvatarii rolului sexual. Au loc angajari matrimoniale. Trei categorii de reactii: Preocupari ale constiintei si constiintei de sine. Cautarea identitatii, nesiguranta. Apartenenta la grup este competitiva. Gasirea unei identitati vocationale. Sistemul nervos sufera schimbari importante: creste masa creierului, relieful scoartei cerebrale se definitiveaza. O oarecare slabiciune a inhibitiei ce se manifesta prin izbucniri necontrolate si mult zgomot. Creste rolul tiroidei. Problema principala a pubertatii si adolescentei este identificarea de sine. Dezvoltarea constiintei de sine se complica. Intensificarea perceptiei de sine aspecte: a) Imaginea corporala fara ea nu se poate realiza identificarea. Identificarea nu este un proces simplu si direct. Perceptia de sine se poate manifesta ca negativa n cazul progresului scolar slab sau a inadaptarii scolare. Perceptia de sine alimenteaza ideea de sine. W. James a fost primul care a acordat atentie dialecticii dezvoltarii constiintei de sine si distantei dintre eu si sine. Sinele 3 elemente: sinele corporal material, sinele social si sinele spiritual. Identitatea priveste constientizarea distantei dintre eu (sine) si alter. V. Pavelcu dinamica personalitatii reflectata n constiinta de sine apare ca supusa unui ritm necontenit. Se contureaza separatia dintre planul real obiectiv al lumii si vietii si planul subiectiv ca spatiu al constiintei si al reprezentarii lumii. Exista si dificultati de adaptare. Identitatea sexuala se dezvolta discret, influentata intens de modelele parentale si maternale. Fetele situatie mai complicata > modele feminine traditionale, de tranzitie si moderne. Fetele cu identificare feminina traditionala conflicte. Exista tinere care se identifica antifeminin. Exista un grup de adolescente pregnant feminine, dar care se simt atrase de roluri traditional masculine. Procesul formarii constiintei si autoconstiintei se ajusteaza prin raportare la cei din aceeasi generatie. n adolescenta se organizeaza constructele personale. Atitudinile nsusiri de: directie de optiune, grad de intensitate, eficacitate si coerenta cu alte atitudini. Eysenck -bipolaritate factoriala n cazul atitudinilor. Identitatea si identificarea se nuclearizeaza ntre 11 si 13 ani, n cautarea de sine (conflict puberal), ntre 14 si 16 ani prin afirmarea de sine (conflict de afirmare), ntre 17 si 20 de

ani prin conflicte de rol si statut, organizndu-se subidentitatea profesionala si n perioada dintre 20 si 24 ani prin conflicte de integrare socio profesionala. b. Iesirea din conformismul infantil e echivalenta cu cstigarea independentei. Prima care se dobndeste este independenta de mentalitate (valori) opozitie fata de rutina, deprinderi, mediocritate. Independenta emotionala este dificil de dobndit mai ales n cazul tinerelor fete. Relativ nalta este si sugestibilitatea. Dependenta material economica devine greu de suportat. Independenta material economica se contureaza si se integreaza ca aspiratie la identificarea vocationala spre o profesie si alimenteaza proiectele de viitor ale tinerilor. c. Identificarea vocationala se manifesta la puberi mai mult ca o descoperire de aptitudini, capacitati si abilitati. Necoincidenta ntre oferta sociala profesionala si aspiratii profesionale particulare. Interesele profesionale sunt relativ neclare pna la 14 ani si se concentreaza mai mult pe aspectele romantice ale profesiunilor. De la 14 ani, orientarea profesionala devine mai presanta. Interesele si alegerea profesionala trec prin 3 stadii: stadiul fantezist pna la 11 ani; 11 - 16 ani planuri de alegere bazate pe interese; etapa realista. Maturizarea biologica, intelectuala si morala nu se realizeaza concomitent > tendinta de coborre a vrstei de maturizare sexuala, o mai timpurie maturizare sociala. Tinerii cu pubertate timpurie se simt singuri, izolati. Dezvoltarea maturizarii sexuale este nsotita de expansiunea virilitatii, erotizarea senzorialitatii si a fanteziei. Tnarul este ncarcat de anxietate si n acelasi timp de culpabilitate. Afectivitatea e n curs de maturizare (adolescenta). Adolescenta prelungita erotismul este dezvoltat si educat, afectiunea puternica si matura, sexualitatea dezvoltata, conduita sexuala mai larga si complexa, virilitatea deplina. Pubertatea relatii fete-baieti distante. Adolescenta relatii fete-baieti mai putin distantate. Adolescenta prelungita relatii fete-baieti mai relaxate, contactele mai largi si diverse. Dezvoltarea senzorial perceptiva - schimbari importante. Capacitatile senzoriale si restructureaza mecanismele ncarcate de noile nsusiri dobndite. evidenta erotizare a senzorialitatii sensibilitatea vizuala, auditiva si tactila. Dezvoltarea cmpului vizual, a pragurilor absolute si diferentiale si cresterea capacitatii de a verbaliza si simboliza impresiile vizuale. Cresterea cmpului vizual e asimetrica adesea cu dominanta de stnga. Vederea n profunzime si finetea discriminativa vizual observativa creste n adolescenta. Evidenta dezvoltare a prelucrarii informatiei vizuale. Dezvoltare a evaluarii vizuale a marimii de la distanta, a evaluarii de suprafete si a altor repere de marime. Potentialul de orientare la intonatiile vocale din diferite tipuri de comunicare creste foarte mult, la fel si capacitatea de a ntelege muzica. Descopera arta interpretativa, teatrul.

n perioada pubertatii are loc o erotizare si dezvoltare a sensibilitatii odorifice. Sensibilitatea cutanata se dezvolta si ea evident. Dezvoltare a ndemnarii manuale. Observarea generala este n mare crestere n pubertate, la fel si capacitatea de a comunica observatiile colectate n planul perceptiv. Asociatiile n acest caz pun n evidenta traseele de ordonare a experientei perceptive > 2 directii: prima de ncarcare a impresiilor senzoriale cu o tendinta de apropiere de natura, a doua de ncarcare a experientei senzorial perceptive de experinta sociala actionala. Relatiile dintre dezvoltarea perceptiva si experienta de cunoastere conceptuala: experienta perceptiva si conceptele corespunzatoare se dezvolta intercorelat si relativ concomitent; formarea perceptiilor precede pe aceea a conceptiilor corespunzatoare; conceptul se dezvolta, dar perceptia corespunzatoare se deterioreaza; conceptul este prefigurat n actul perceptiv. Activitatea intelectuala complexa Puberii dupa 10 11 ani - modificarea ei structurala prin constructia aparaturii logico formale > reactivarea curiozitatii. 15 ani abordarea filosofica devine predilecta. 1618 ani dezvoltarea argumentatiei. Adolescenta - se atinge aproape maturitatea intelectuala (instrumente ale gndirii discursive). 10-12 ani - deschiderea spre lume se stabilizeaza. 14-17 ani constituirea conceptiei despre lume si viata. n perioada adolescentei, inteligenta devine mult mai activa si intuitiva, n adolescenta prelungita mai ncarcata de competente. ntlnirea cu inconstientul si ncercarea de a-l cenzura. Exista numeroase referiri la filmul interior legat de evenimente si competitii. Memorarea si nvatarea sufera cele mai importante transformari constructii de scheme rezumative ct mai originale. Memoria logica devine centrala. Constituirea unui stil de memorare, intensificare exploziva de achizitii de cunostinte. Puberul poate memora foarte usor si ceea ce nu ntelege. Cresterea memorarii laturilor abstracte ale cunostintelor si manipularea relativ facila a acestora. Adolescenta activa nazuinta de a fi cult. Se dezvolta inteligenta sociala. Cele mai curente si tipice antrenarii de strategii sunt implicate n urmatoarele situatii: dupa ce se parcurg anumite informatii, urmeaza stabilizarea cauzei sau legitatii careia acestea se subordoneaza; se prezinta o teorie oarecare, dupa care urmeaza demonstratia printr-un lung sir de propozitii; stabilirea unei reguli sau definitii dupa care se aplica pe un material eterogen clasificari prin sistemul de reguli si definitii n cauza; se combina strategiile de mai sus. Puber se formeaza concepte relativ de mare complexitate, se fac pasi n operarea cu probabilitatea, posibilitatea. Exprimarea ncepe sa cuprinda rationamente asertorice, apodictice, ipotetice. J. Piaget:

dupa 10 ani gndirea are tendinta de a genera si explora sistematic toate solutiile si ipotezele posibile. trecerea spre operatia abstracta. utilizarea formelor de reversibilitate. organizarea unor mecanisme sistematizator, folosirea figurilor logice ca instrumente complexe ale operativitatii complexe generale a gndirii. Patru tipuri de reversibilitati: reversibilitatea simpla pozitionala (tip 1) se refera la relatiile identice; reversibilitatea prin inversiune (tip N) se modifica disjunctiile si conjunctiile, devenind fiecare inversa celeilalte. Reversibilitatea prin permutarea partiala sau de reciprocitatea (R). Reversibilitatea corelativa (C) Structura celor 4 grupari alcatuieste o formatiune abstracta ce poate lua forme combinatorii foarte diverse. Exprimarea verbala devine fluenta. Dublare a debitului verbal pe distanta 10 11 ani si o triplare pna la 14 ani n probe usoare, o dublare ntre 10 14 ani n probe dificile. Salt semnificativ fluenta debitului scris 11-12 ani. 16 18 ani mod propriu de a se iscali. Exigente tot mai mari n exprimare. Vorbirea adaptata la circumstante. Puber aspecte necontrolate ale exprimarii, organizarea nca imperfecta a gndirii. Schimbarea vocii disconfort n comunicare. Cresterea capacitatilor de creatie n domeniul literaturii. Capacitatea de creatie n adolescenta devine o stare psihica. Puberul priveste creatia ca un nsemn de independenta, ca pe o traire de exceptie. Creatia tnara este o expresie a crizei de originalitate, n sensul de cerinta de originalitate, ca cerinta de identitate. Termenul criza de originalitate M. Debesse - privea n mod univoc latura critica a crizei, nu si latura creatoare valida. Creativitatea manifesta si tendinte de socializare, de integrare n curentele creative moderne. Consumurile culturale Cele ale adolescentului se diversifica: ntrunirile pentru imprimare si ascultare de muzica, cercurile scolare de literatura, arta, sportul, lectura, vizionarea de filme, teatre, etc. Tinerii se ndreapta spre capodoperele literaturii, filosofie. Adolescenta prelungita ncep sa se sesizeze limitele cunostintelor, faptul ca exista un progres al stiintei si culturii imposibil de repetat exact. Lectura ziarelor este discontinua. Filmul si cinematograful intereseaza deosebit de mult. Puber filme cu subiect istoric eroic, politiste, de aventuri. Personajele din filme, carti, au functii modelatoare importante. Foamea de spatiu, curiozitatea se extinde mereu, spre vizionarea imaginara de tari, orase Puberul consumator de cultura, contribuant la cultura > conturarea atitudinilor fata de situatii din viata.

Experienta afectiva se nuanteaza, creste mobilitatea mimica, expresivitatea si functiile de comunicare ale privirii, jocul muschilor fetei, creste emotivitatea interna si excitabilitatea > treceri rapide la stari afective excesive (se vede si n limbaj). Gama afectiva protestatara si de disconfort se mbogateste. 2 viziuni: optimista si pesimista. Optimista: tinerii de azi sunt mai stralucitori, seriosi , sinceri, onesti ,deschisi, mai putin tulburati de atitudini sexuale ciudate. Pesimista: tineret tulburat emotional, rebel, iritat sexual, potential delincvent: droguri, agresivitate. Educatia se distileaza si rafineaza., mare cantitate de solicitare emotionala, disponibilitate afectiva mare. 10 12 ani viata afectiva mobila si complexa, instabilitatea, iritabilitatea sunt evidente. 14 ani se complica trairile emotionale din spatiul lecturilor. Trairea esecului si succesului se nuanteaza. Mediul scolar factori stimulatori si traumatizanti. Un loc aparte prin functiile erodante ce le produce este cel al plictiselii, si un loc ambiguu prin efecte este cel al dragostei. n relatiile cu parintii, starile afective actioneaza mai acut, la o tensiune mai mare n pubertate apoi cu o temperare treptata n adolescenta. n relatiile cu sexul opus sentimente si emotii noi, inedite, ca simpatia si sentimentele de dragoste. Simpatia reciproca este expresia unei ntelegeri intuitiv empatice. Pubertate dragostea = traire tainica nelinistitoare, idilica, inaccesibila. Adolescenta = traire complexa de atasament. Teama si anxietatea teama = emotia cea mai specifica > conflicte (endogene, exogene) si situatii de frustratie a dorintelor, a aspiratilor, intereselor. Conflicte normale, patologice, intermediare. Capacitatea de stapnire a emotiilor devine activa, ca si capacitatea de a le masca. Gama emotiilor devine foarte larga si vibratia emotionala extrem de vie. Evidente capacitatea de a mima, eritemul de pudoare. Integrarea n colectiv e deosebit de facila la puberi. Dupa 10 ani atractie spre grup. 13 14 ani expansivitatea extragrup devine activa. 14 16 ani expansiunea sociala se atenueaza usor. 16 18 ani grupuri mai mici dar mai stabile. Rolurile si statutele sunt conditionate de prerogativele adultilor care actioneaza multipolar. n structura personalitatii puberului si adolescentului se formeaza o anumita acceptanta si respingere n planurile investigatiei si cunoasterii. Din acest punct de vedere prezinta importanta constientizarea limitelor temporare ale cunoasterii, mai ales constientizarea ignorantei. Problemele delincventei minore se modifica n timp ca obiectiv, extinctie si gravitate. Rolul orientarii scolare si profesionale este de a facilita procesul identificarii. Perioadele tineretii

D. Levinson numeste perioada de la 17 la 22 ani vrsta de tnar adult ce se caracterizeaza prin coexistenta statutului de adolescent cu cel de tnar adult = perioada de tranzitie. J. Rousselet semnaleaza pentru tinerele fete o astfel de evolutie ceva mai devreme n perioada adolescentei. Daniel Levinson considera ca vrsta adultului tnar se refera la o distanta de dezvoltare psihica ntre 17 18 ani la 45 ani, cu o oarecare diferenta ntre cele doua sexe. Erik Erikson a caracterizat vrsta tineretii (vrsta mijlocie n ciclurile vietii) ca fiind dominata de amplificarea identitatii sociale si de angajare, trairea intensa a experientei dragostei si nceputul vietii de familie ce duce la dezvoltarea intimitatii. Pendularea dintre intimitate, izolare si starea n care eul simte necesitatea de a se lega de noi persoane >calitatea de partener. OMS considera tineretea ca desfasurndu-se ntre 18/20 ani si 35 ani. Limita superioara toate organele si sistemele organismului functioneaza n conditii si la parametrii superiori. Ursula Schiopu tineretea 24 35 ani. Perioada tinereti se poate mparti n 3 subetape. de adaptare 24 28 ani profesionala si familiala. de implantatie 28 32 ani - se intensifica experienta personala, se dezvolta statutul de parinte. de stabilitate relativa a adaptarii, valorilor, conduitelor, aspiratiilor 32 35 ani. 24 35 ani = potential de opozabilitate + capacitati flexibile de adaptare. Observatia vizuala devine n multe profesii extrem de activa. Se dobndesc nsusiri particulare senzoriale discriminative dupa 8 10 ani de exercitare a profesiunii. Se dezvolta si adaptarea la ntuneric. Auzul este n unele profesii foarte solicitat (muzicale, sportive). Tactul finete discriminativa complexa n unele meserii. Procesul de dezvoltare a personalizarii senzoriale si capacitatile discriminative sunt componentii importanti ai acestei modificari. Planul complex mental cunoaste unele modificari. Se organizeaza procesul nvatarii permanente pentru a evita perimarea profesionala. Cmpul de actiune al memoriei se restructureaza, are loc procesul de adaptare si selectare din cunostinte a celor ce sunt necesare. Perioada de foarte mari perfectionari senzorial perceptive si de intensa socializare a acestor disponibilitati psihice. Atentia e activata complex pe cerintele profesionale. Particularitati ale nvatarii: se modifica proportia dintre nvatarea programata social si autodidacticism n favoarea celui din urma. nvatarea inserata, interpolata si incidentala se dezvolta continuu cu aceiasi intensitate. nvatare din necesitate, n special ocupationala. Amintirea atinge un punct relativ nalt dar ramne n platou. Monotonia muncii, antrenarea mare a atentiei, etc., creeaza si oboseala. 4 indicatori ai oboselii: scade randamentul cantitativ, dar mai ales calitativ; au loc modificari fiziologice;

scaderi ale activitatii intelectuale suple; exaltare a functiilor inferioare, automatisme, ticuri. Recuperarea oboselii odihna activa. Promovarile, recompensarile, evaluarea onorifica forme de constituire a motivatiei pozitive n munca. Procesul de identificare este complex si multilateral. Subidentitatea de sot si de parinte se divid, subidentitatea profesionala si sociala se ncarca de roluri mai ample si responsabile. Integrarea este complexa deoarece: tineretul poseda capacitati deosebite ce trebuie canalizate n directii diverse, este importanta satisfacerea intereselor, tinerii se adapteaza integrndu-se profesional si social. Integrarea sociala se realizeaza n mai multe directii cea mai importanta fiind integrarea profesionala. Climatul psihologic pozitiv de la locul de munca conduce la satisfactii si implicit integrarea-adaptarea omului la munca. Dintre cauzele instabilitatii angajatilor mai importante sunt (Ph. Mulleri): nu se au n vedere aptitudinile acestora; nu se satisfac promisiunile de la angajare; atmosfera dezorganizata, conducere inconsecventa, discordie; favoritism. Caracteristicile integrarii profesionale ale tineretului sunt foarte dificile, impregnate de o oarecare tensiune. Unele profesii antreneaza un grad de stres mai mare > exista grade individuale de rezistenta la stres (M. Magureanu) hiperreactivii, normoreactivii, hiporeactivii. Hall, Schneider, Nygren = fenomenul denumit socul realitatii n contactul cu lumea profesiunilor la tineri. O. Crites a definit maturitatea n termenii a 4 factori: consecventa alegerii profesiei; realism al alegerii carierii; competenta n cariera aleasa; maturitate a atitudinilor alegerii. Integrarea trece prin cteva stadii: acomodarea, adoptarea, participarea si integrarea propriu zisa. Are loc o modificare a motivatiei de rol. D. C. Miller si W. H. Forn patru tipuri de profesionisti mai frecvente: cu paternuri stabile; cu paternuri de cariera conventionala; cu paternuri instabile; cu paternuri de alegere multipla. La tinerele fete, alegerea profesiei e mai complicata. Rolul de sotie apoi cel de mama ncarca tensional timpul femeilor ce se integreaza profesional (traiesc aceasta cu anxietate). Pna la 35 de ani este cea mai mare fluctuatie a fortei de munca cu punctul de vrf ntre 21 25 ani, vrsta la care ncepe stabilizarea, mai evidenta la femeile cu deficienta de auz dect la auzitoare.

Trei feluri de randament: randament productivitate; randament financiar; randament munca. Defecte implicate n nerealizarea pe plan profesional: egoismul, lenea minciuna, laudarosenia, aroganta duritatea, alcoolismul. Opinia cu privire la familie: pe primul loc se afla buna ntelegere, stima si sprijinul reciproc. Copiii factori de coeziune familiala. Problemele casatoriei: situatii de anxietate latenta si de solicitare a integrarii. Se manifesta o usoara tendinta de mutare a casatoriilor tinerelor fete spre 20 25 ani cu tineri de aceiasi vrsta si pe urmatorii 5 ani. Acest fenomen se datoreaza prelungirii scolaritatii feminine. Institutia casatoriei: probleme de adaptare a mentalitatii, a caracteristicilor dobndite, gusturi, deprinderi, stil de viata, preocupari, atitudini. Predictia casatoriilor reusite implica lipsa de conflicte cu parintii, educatorii, interrelationarii n copilarie si adolescenta. Logodna acomodare ntre cei 2 parteneri. Conteaza factorii economici, spatiul locativ. Casatoria poate dezechilibra tnarul sau tnara sau sa le creeze o conditie de energizare a activitatii, o stare de echilibru. Aceasta se poate accentua o data cu nasterea primului copil n familie. exista mai ales la tinere o mai puternica dorinta de a avea un copil ca un fel de suplimentare a legaturilor afective din casnicie. n perioada de gestatie disconfort fizic, anxietate de fond. Sarcina, nasterea primului copil, lactatia si procesele fiziologice ce nsotesc maternitatea sunt conditionate social. Copilul mic gaseste de cele mai multe ori un stil si o organizare familiala. Prezenta lui conditie noua de fond a reorganizarii familiei. Foarte de timpuriu copilul sesizeaza aspectele de structura si climat ale familiei si se adapteaza acestora. Mama = ecran de referinte si securitate. Planul adaptarii parintilor la prezenta copiilor e animat chiar de copil. Tipologii ale tineretului Structura profesiilor creeaza o amprenta diferentiala discreta. Diferentieri prin densitatea de roluri paternale si matrimoniale, statutul social. Tipologiile lui Jung extravertit; introvertit + tipologia lui E. Kreischmer = autist; picnic; ciclotim; displastic. Atitudini de contact cu lumea: pragmaticii; primitivii; receptivii spiritual. Walter Jaide - alegerea profesiei dezinteresati; vag interesati; constienti de scop. Criteriul de emancipare conservatorism: naivii; conservatorii; dezinteresatii detasati; investigatorii decisi. Probleme speciale Tinerii marcheaza o incidenta a infractionalismului care atinge o culme absoluta ntre 25 30 ani, urmnd o descrestere: furtul scade dupa 25 ani, escrocheria atinge vrful la 21 ani, abuzul de ncredere creste peste 32 ani si scade dupa 35, spargerile si furturile calificate 32 33 ani. Violenta mpotriva persoanelor creste mult la tinerii adulti.

Tinerele sunt mai sensibile la stimuli vizuali colorati, la sunete si zgomote, au tactul bine dezvoltat, abilitati manuale mai mobile, rapide si coordonate, aptitudini verbale mai pregnante, suporta mai usor stresul. Baietii sensibilitati spatio vizuale mai dezvoltate, aptitudini matematice, capacitati de abstractizare evidente, o mai mare agresivitate si mobilitate. Tendintele depresive sunt mai frecvente si mai puternice la femei si la tinerele fete. Tinerele memorie vizuala buna. Barbatii afectivitate mai controlata, realista, mai multa obiectivitate, rezultate mai bune la testele de perceptie n profunzime si de vedere labirintica. Tinerele o mai activa intuitie, mai sensibile, superioritate a creativitatii fata de barbati. Femeile au cstigat n initiativa, ndrazneala, stapnire de sine, iar tinerii n diferentieri de finete, atitudini mai flexibile La 30 ani femeile trec printr-o criza de identitate, barbatii pe la 40 ani. Vrstele adulte Ch. Buhler a ncercat sa identifice curba ascendenta si degeneratoare a vietii umane. Ulterior a disociat declinul biologic de cel intelectual. W. Stern - piramida dinamica a vrstelor, n care spre anii adulti vrful se caracterizeaza prin diminuare. White considera ca exista perioade ale vrstelor adulte ce continua concentricitatea perioadelor din vrstele de crestere. Allport - 6 trasaturi specifice adultului: constiinta de sine larga, relatii si raporturi intime, securitate emotionala fundamentala, preocupare obiectiva, obiectivare de sine, armonie relativa cu propriile achizitii din experienta personala. Moers 6 perioade, dintre care 3 adulte n care au importanta modificarile de impulsuri sufletesti: copilaria si tineretea 0-20ani nvatarea inclusiv scolara; prima perioada adulta dominata de tinerete 21-30 ani autoinstruirea; a doua perioada adulta 31-44 ani dispare interesul pentru nvatare; a treia perioada adulta / criza de autocunoastere 45-55 ani cea mai puternica perioada de crize; prima perioada a batrnetii 55 ani; a doua perioada a batrnetii, decesul Cl. I. Leuba lucrare centrata pe vrstele adulte: adultul tnar, de vrsta mijlocie, tardiv. O serie de autori se opun opticii periodizarii adulte si emit ipoteza ca starea adulta este de consolidare. D. E. Super si colaboratorii utilizeaza un model de 5 stadii de dezvoltare, n care cel adult este de mplinire sociala si profesionala. mpartirea stadiilor adulte n functie de evolutia familiei D. Hall: casatorie primul copil; primul copil al doilea; copii prescolari; intrarea primului copil n viata scolara; plecarea primului copil din casa parinteasca. Schein E. H. model tridimensional conic de ncadrare a perioadelor adulte si are 3 directii:

verticala pune n evidenta schimbari n ierahia profesionala > relatii ierarhice; radiala miscarea n sistemul profesional > relatii de incluziune; circumferentiala > relatii functionale. M. Zlate mpartire a vrstelor adulte: tineretea, maturitatea, involutia. Subetapele vrstei adulte Tipul fundamental de activitate = expansiunea cumulativa n caracteristicile muncii profesionale si n ierarhia posturilor de munca. Tipul de relatii caracteristice = structura relatiilor de munca sociale si de familie. Subetape: prima perioada adulta 35 45 ani implantatie profesionala intensa, statutele si rolurile sociale ncep sa fie mai ncarcate de responsabilitati, crestere a continutului subidentitatii de parinte. Perioada adulta ntre 45 55 ani trecerea pe planuri de mai mare responsabilitate profesionala si social culturala. Subidentitatea de sot si parinte diminuare usoara. Perioada adulta prelungita 55 65 ani diminuare a fortelor fizice, perioada critica, diminuarea celor 4 feluri de subidentitati (de sot, profesionala, social cetateneasca, de parinte) = inegala. Subidentitatile profesionale reprezinta persoana n vrstele adulte. Perioada de la 35 la 45 ani se mparte si ea n doua subperioade: de la 35 la 40 ani si de la 40 la 45 ani. Persoanele de la 35 la 40 ani ajung la functii medii, sesizeaza diferenta fata de generatia tnara ce intra n activitate > plus de experienta practica, cerinta de perfectionare. Viata profesionala si obsteasca devine mai densa n probleme. Si n viata de familie apar probleme noi > perioada celor mai multe desfaceri de casatorie. Angajarea mai profunda n munca un echilibru al personalitatii. 40 45 ani experienta profesionala devine bogata. Perioada de expansiune sociala si profesionala. Familie echilibru. Perioada adulta de stabilizare II (45 55 ani) ncarcarea cu intimitate a subidentitatii parentale si maritale + cresterea responsabilitatilor. Criza de identitate a copiilor tensiuni. 2 subetape: 45 50 ani pozitie profesionala nalta. 50 55 ani criza de interiorizare provocata la femei de menopauza. Climateriumul viril poate fi mult mai tardiv. n familie ncepe procesul de denuclearizare. Vrsta adulta prelungita 55 65 ani subidentitatea profesionala ncepe sa se distanteze ca si subidentitatea socio culturala. Subidentitatea parentala si maritala se rencarca de intimitate. Perioadele de crestere sunt dominate de procesele anabolice, cele de mbatrnire de catabolism. Partea cea mai perisabila la nivelul creierului este la nivelul cortexului (pons) si a creierului mic. Numarul neuronilor ce se distrug dupa 25 ani creste. Exista 2 aspecte diferite: mbatrnirea si patologizarea. Este o crestere a numarului de zile de mbolnaviri. La 25 ani 25 zile anual; la 65 35 zile.

Capacitatea de munca si forta au un declin semnificativ (cele mai bune performante 20 29 ani). Dupa 40 ani, forta fizica scade usor, descreste usor energia, declin al vederii, scade si auzul, se modifica aspectul pielii, modificarea siluetei. Reajustare a obiectivelor de lunga si scurta durata (pe plan profesional). Schimbari relativ importante n structura generala a caracteristicilor psihice. Dupa 50 ani scade capacitatea de observare vizuala. Caracterul mobilitatii vederii curba descendenta spre sfrsitul maturitatii. Modificarea n functie de vrsta a vitezei senzorial motorii studiata printr-un coeficient de diferentiere nu prezinta o evolutie sensibila. Diferente sensibile viteze mari, viteza stresanta. J. Birren - ntre 20 si 60 ani scadere de 10,20% a reactivitatii senzoriale generale. 20 60 ani reducerea vitezei de excitatie vizuala > scade treptat capacitatea de citire. Se pun n evidenta diferente culturale si degradari mai mari dupa 45 ani la persoanele necultivate. Acuitatea auditiva este de maxima intensitate ntre10 14 ani, dupa care urmeaza o scadere foarte lenta a acesteia, ca abia dupa 40 ani sa aiba loc o scadere mai evidenta. Sensibilitatea tactila are o curba lenta de descrestere dupa 45 ani. Tactul este simtul de maxima erotizare. Mirosul se perfectioneaza n anumit profesii. Consumul de bauturi ca si statul n camere neaerisite degradeaza mirosul n jurul vrstei de 40 ani. Atentia deserveste traseul de colectare selectiva a experientei profesionale, creeaza si orienteaza complex cerintele profesionale, pe indicatorii semnificativi ai materialelor supuse activitatii profesionale si pe ritualurile specifice muncii. Cmpul de actiune al memoriei se restructureaza de asemenea sub influentele profesiei. ntre 26 29 ani crestere evidenta a nivelului de utilizare a atentiei pe fondul muncii, platou de dezvoltare a gndirii si memoriei, ntre 30-33 ani se dezvolta din nou toate cele 3 ca platou, ntre 30 si 35 ani si cu o usoara redresare ntre 36 40 ani. Reducerea MSD ca flexibilitate n utilizare devine evidenta dupa 40 45 ani si mai marcanta dupa 55 ani. Recunoasterea si reproducerea devin mai putin prompte dupa 55 ani. Memorarea logica e cea mai rezistenta. nvatarea psihomotorie platou pna la 55 ani. n dezvoltarea inteligentei este implicata o influenta mai mare culturala si sociala. n ultimele decenii se realizeaza o mutare divergenta a creativitatii n ntreaga structura a vrstelor. Educatia permanenta a adultilor optimizeaza conditia de participare a tuturor oamenilor la progresul stiintei si tehnicii. nvatarea permanenta atenueaza inegalitatile existente n pregatire, prelungeste durata participarii la viata activa. nvatarea implicata n educatia permanenta se adreseaza nivelurilor senzorio motorii si psihomotorii, nivelurilor intelectuale, celor sociale, afective si estetice. Cel mai complex aspect al individualizarii educatiei adultului este implicat n caracteristicile perimarii profesionale. Perimarea este determinata de evolutia n diferite domenii a unor cercetari fundamentale complexe si modificarea pe aceasta baza a unor paradigme ale domeniului.

3 aspecte n legatura cu nvatarea la adulti: reimpulsioneaza procesul general al dezvoltarii; structurile implicate se modifica la adulti; mijloc de nvingere a alienarii. Adultul tnar personalitatea e antrenata n trairi afective intense, aspiratii puternice. Au loc conflicte de rol si statut. 3 situatii: inadaptarea profesionala; adaptarea se realizeaza, dar nu este extinsa; adaptare extinsa. Tipice pentru tnarul adult a. si c. Perioada de adult II se constientizeaza simtul reusitei si mplinirii sau al nereusitei si nemplinirii. Perioada de adult III sub imperiul dezangajarii profesionale are loc n mai mare masura constientizarea. Subidentitatea parentala si maritala faze: tnar adult casnicia n consolidare, procesul de adaptare activ, rolurile n familie se diferentiaza si se consolideaza; etapa de adult I rolul parental devine mai ncarcat, erodare a caracterului arzator al intimitatii, pot interveni crize n casnicie; etapa de adult II viata de familie se ncarca de o oarecare tensiune din directia rolului paternal, libidoul se tempereaza discret la ambii parteneri etapa de adult III rolul parental devine mai complex si situativ nou, legatura matrimoniala devine de securizare si acros. Vrstele de regresie Etapele de dupa 65 ani pun mult mai multe probleme dect celelalte vrste. Vrstele terminale ale vietii se afla sub semnul iesirii din munca activa (pensionarea). Exista o serie de aspecte sociale ale batrnetii cresterea longevitatii reale si potentiale si protejarea sociala a acesteia; folosirea sociala a experientei profesionale si sociale a vrstelor batrnetii, data fiind valoarea sa; profilaxia batrnetii si lupta mpotriva bolilor de degenerescenta. Se poate vorbi de 3 stadii: stadiul de trecere spre batrnete 65 75 ani; stadiul batrnetii medii 75 85 ani; stadiul marii batrneti peste 85 ani. Subidentitatile intra ntr-o serie de noi pozitii. Tipul fundamental de activitate = adaptarea la un nou orar de activitati. Tipul de relatii = se modifica restrngndu-se din aria profesionala, dar si din aria altor activitati.

Perioada de trecere subidentitatea profesionala se dezoficializeaza si se integreaza n subidentitatea social obsteasca. Subidentitatea maritala ramne esentiala. Subidentitatea parentala relativ expansiva. Perioada de o oarecare fragilitate biologica. Perioada batrnetii propriu zise. Subidentitatea parentala se contracta usor, subidentitatea sociala se exercita n teritoriul social accesibil. Bolile degenerescente reduc mobilitatea. Mortalitatea este mai mare. Perioada marii batneti subidentitatile suprapuse se contracta; uneori poate avea loc o disolutie de sine. Durata medie a vietii 70 ani la barbati si 75 ani la femei. Scaderea energiei instinctelor si a eficientei adaptarii. mbatrnirea fizica se realizeaza fara seisme prea evidente, jucnd un rol important mbatrnirea celulelor, a tesuturilor si a organelor. Cu vrsta, au loc modificari importante n ceea ce priveste somnul si functiile lui recuperative. La 50 ani si dupa, se doarme ~ 7 ore, din care doar o ora de somn paradoxal. Evidenta pierdere a elasticitatii pielii si a tesuturilor. Specific este si procesul de ncaruntire acesta poate ncepe si dupa 35 ani, nsa devine evident spre 50 55 ani. Miscarile devin mai greoaie, lipsite de suplete si forta. Dupa 50 ani scade numarul fibrelor musculare active. Si n domeniul organelor interne au loc fenomene de degradare: cord, pulmoni, organe vitale. Dupa 55 ani incidenta a infarctului miocardic si lezarea arterelor coronariene. Respiratia devine dupa 45 ani mai superficiala, se reduce gradul de oxigenare al sngelui, tesuturilor, scade eficienta respiratiei. Scadere a poftei de mncare ce determina o slabire a raspunsurilor digestive. Metabolismul bazal creste cu vrsta. Procesul de mbatrnire este amplificat de modificarile hormonale ce survin mai ales dupa 65 ani. Degradarea si mbatrnirea sistemului nervos este legata de reducerea capacitatii organismului de a satisface exigentele alimentare foarte mari ale creierului (irigarea, oxigenarea, alimentarea). Caracteristici psihice Activitatea psihica poarta amprenta experientei de viata si a proceselor de reechilibrare a organismului. Impactul planului senzorial se manifesta n prima etapa ca dominant periferic apoi impactul central(scade functionalitatea ANS), proces lent 65-70 ani, accelerat 70-75, stabilizat la valori reduse 75-85 ani. Ex: degradarea vazului, degradarea auzului, sensibilitatea tactila se degradeaza(dupa 50-55), e.t.c. Dezvoltarea proceselor psihice complexe Sunt influentate de experienta cultural-intelectuala si de capacitatile functionale. Degradarea memoriei de scurta durata (MSD) e mai pregnanta iar memoria de lunga durata (MLD) e mai rezistenta. Concomitent are loc o exacerbare a emotionalitatii, nervozitatii, irascibilitatii, tulburarea functiilor psihice-slaba cooperare, anxietate, capricii, e.t.c. Inteligenta poate sa se mentina relativ activa.

La batrnete scade fluenta ideilor, se manifesta o inflexibilitate a opiniilor, rationamentelor, confuzionism spatial, emotiile devin ceva mai primitive, hipertrofiere a sinelui, amnezie infantila de origine afectiva, tulburari de memorie. Se manifesta o tendinta de crestere a fondurilor sociale de pensionare si de asistenta sociala, de constituire a cadrului socio-ocupational al persoanelor n vrsta. Dupa 70-75 ani apar pregnant cazuri de dementa senila si psihoze, trairea n trecut, vidul de idealuri si aspiratii. Se diferentiaza moartea biologica (degradarea proceselor psihologice), moartea psihologica (disolutia comportamentului, a constiintei) si moartea sociala (nregistrarea mortii, nmormntarea, rezolvarea mostenirii, rezolvarea schimbarilor sociale).

Debutul vietii nca nainte de nastere, fiinta umana parcurge un lung proces de crestere, formare, aceasta influentnd dezvoltarea ulterioara a sa. Perioada intrauterina - cea mai intensa crestere si dezvoltare a fiintei umane. Flagelul spermatozoidului, patrunznd n peretii ovulului, se elibereaza aproape instantaneu 23 de cromozomi constituind zestrea ereditara masculina. n acelasi timp, nucleul ovulului emite tot 23 de particule cromozomi zestrea ereditara feminina. Cei 23 de cromozomi de la tata cu cei 23 cromozomi de la mama formeaza materialul genetic care are 46 cromozomi si este unic pentru fiecare individ. Exista o infinitate de combinatii posibile ntre 2 posibili parinti. Procesul de fertilizare poarta numele de misotis. Cromozomii sunt formati din gene. Genele sunt particule complexe continnd codul genetic. Genele au aranjamente specifice lineare n cromozomi si contin ADN si ARN. Oul ncepe sa se divida n progresie geometrica la trei ore din momentul n care a avut loc fecundatia. Creste n volum si avanseaza spre uter, se hraneste 2-3 zile din rezervele proprii pe care le epuizeaza cnd ajunge in cavitatea uterina. Se fixeaza n uter prin intermediul unor radacini embrionare ce se implanteaza n celulele uterului, lund contact cu vasele sangvine din uter. Embrionul se dezvolta foarte repede volumul lui creste de 8000 ori, iar diametrul de 20 de ori. Faza germinala (0-3 luni) crestere masiva a masei celulare prin producerea a doua tipuri de celule: germinale si celule exterioare (de protectie). Se formeaza sistemul nervos, la 3 saptamni se formeaza maduva spinarii. Perioada fetala timpurie (3-6 luni) se realizeaza diferentierea celor trei straturi: ectoderm > celulele pielii, sistemul glandular, unghiile, parul, organele senzoriale si sistemul nervos; mezoderm > sistemul circulator si excretor, muschi, straturi interne

profunde ale pielii; endoderm > mare parte dintre organele interne. Are loc dezvoltarea sistemului osos, a tesuturilor, a sistemului nervos, se formeaza sexul si coardele vocale. Are loc o ncetinire a cresterii explozive dupa 5 luni. Faza fetala tardiva (6-9 luni) fatul creste n marime, i se dezvolta motilitatea ,organele de simt. - 6 luni se diferentiaza amprentele digitale, se formeaza pleoapele, glandele sebacee, sudoripare. Are loc o ncetinire a cresterii explozive dupa 5 luni. Multi copii nascuti nainte de termen supravietuiesc deoarece au hormoni proprii de crestere ( STH, etc), chimism intern al circulatiei sangvine, finctii de adaptare. Miscari ce se pot surprinde n viata intrauterina: agitatie motorie difuza 9 saptamni, bataile cordului 10 saptamni, miscari respiratorii 12 saptamni, miscari pozitionale slabe, nchide minile - 12-14 saptamni, miscari ale tractului digestiv 16 saptamni, misca picioarele, pleoapele 16-20 saptamni, tipete slabe la 24 saptamni. Nasterea La specia umana nasterea are loc, la ~ 267-280 de zile de la data fecundarii Exista 4 etape ale nasterii: dilatarea canalului cu angajarea capului fetusului n canalul dilatat; expulzarea fatului; expulzarea placentei si a membranelor; contractari si expulzari ulterioare nasterii. La primipare etapa dilatarii canalului cu angajarea capului fetusului n canalul dilatat poate dura 12-20 ore, a doua etapa cca. 1-2 ore si ultima 1 ora. La multipare este de regula mai dureroasa etapa expulzarii fatului si urmatoarele desi de cele mai multe ori nasterea este mai scurta. Nasterea este traita n mod subiectiv si relativ obiectiv ca un adevarat soc, att pentru mama, ct si pentru copil. Pentru copil, nasterea este n mod cert o schimbare radicala a conditiilor de existenta. Mama traieste socul sub forma depresiei postnatale. Prima reactie la copil dupa nastere este tipatul (Freud l considera o expresie a traumatismului primar uman, eveniment ce marcheaza existenta umana). Primul an de viata nfatisarea generala a nou-nascutului normal este specifica. ntregul corp este pliabil si are tendinta naturala de a sta pliat (pozitie embrionara). Capul este mare si dispune de 6 fontanele. Membrele sunt relativ scurte, pielea este rosiatica si usor tumefiata. Sistemul nervos este imperfect, prezentnd programe reduse. Primele 3-5 zile scadere fiziologica din greutatea initiala cu 150-300 grame. Dupa 4-5 zile scaderea greutatii se opreste, apoi ncepe recuperarea greutatii pierdute. Organismul dispune la nastere de o capacitate senzoriala generala relativ bine dezvoltata, dar de o capacitate de reactii intentionale si coordonate aproape nule. Somnul nou - nascutului este polimorf si la cei mai multi copii se extinde pe 4/5 din 24 ore, deoarece apare fenomenul de epuizare rapida si intensa energetica. Raportul dintre orele de somn si cele de veghe se va modifica treptat.

1 an - copilul va avea nevoie pentru recuperare de 15-16 ore de somn zilnic, desi activitatea sa din orele de veghe va fi mult mai densa si consumurile mai intense. Aceste momente de veghe vor deveni calme, active, spre deosebire de caracterul lor agitat din primele zile. Pentru a se controla greutatea pe care copilul trebuie sa o aiba ntre 1-6 luni, se nmulteste numarul lunilor cu 600 si la cifra obtinuta se adauga greutatea de la nastere. Cresterea n greutate ntre 7-12 luni se calculeaza nmultind numarul de luni ale copilului cu 500, plus greutatea de la nastere. Controlul cresterii n naltime se face nmultind numarul de luni cu cu 2,5 si se adauga naltimea de la nastere (pna la 6 luni). ntre 7 si 12 luni, calculul se efectueaza nmultind numarul lunilor copilului cu 2 , la care se adauga valoarea naltimii de la nastere. Cresterea este foarte intensa dupa nastere. Perimetrul cranian este de aproximativ 34,5 cm la nastere; la un an de circa 45cm; la 3 ani, de 47 cm. Cresterea creierului se exprima prin marirea perimetrului cranian cu 12 cm n primul an, cu 2 cm n al doilea an. La 1 an, volumul creierului este de 3/5 fata de creierul adult, iar la 2 ani, de 4/5 fata de acesta. Perimetrul toracic este de 32 cm la nastere, deci mai redus dect cel cranian, apoi creste la 45 cm la 1 an si l egaleaza pe cel cranian. Perimetrul toracic l ntrece pe cel cranian cu 1-2 cm. Se considera ca n copilarie aceasta distantare ntre cele doua masuri creste cu cte un cm. pe an. Trebuintele de alimentare, somn, apa sunt ciclice. Trebuintele de aparare, orientare, investigare sunt permanente. ntre 10 si 12 luni apar aspecte legate de dentitie. nti se contureaza incisivii laterali, iar ntre un an si 18 luni ncep sa creasca primii 4 molari. ntre 16-28 luni apar caninii. Trebuintele de aparare (supravietuire) devin active si ncep sa se exprime prin miscare si tipat n cazuri de disconfort si prin somn n caz de oboseala. Trebuinta de miscare se intentionalizeaza primar, fiind legata de explorari ale mediului. Se constituie si trebuinte psihologice, cum ar fi aceea de a forta prezenta adultilor si relationarea cu acestia. Trebuinta de hrana si apa, aer, temperatura echilibrata, somn, vocalizare, comunicare si relationare sunt cele mai importante si implicate n crestere si dezvoltare. Ele se vor socializa treptat. Somnul - Aproximativ 80% din timp, copilul doarme pna la un an, cu o descrestere n ultimul trimestru spre 50%. Se modifica pe acest interval ritmul si calitatea somnului. Trebuinta de eliminare - este reflexa la copilul mic. La 8 saptamni, copilul are cca 2 scaune pe zi si unul dupa ce ncepe sa mearga; dificil este controlul mictiunii. Foamea si setea - n ontogeneza timpurie, foamea provoaca o stare generala de agitatie si tensiune. Aceste trebuinte sunt implicate n nvatarea si comunicarea timpurie. n primele 10-12 zile, sunt necesare cam 6-8 alimentari n 24 ore. Dupa 4 saptamni, acestea se pot reduce la 5-6. Trebuinta de afectiune se realizeaza prin intermediul structurii relatiilor si regulilor incluse n structura familiei >foamea de prezenta adultului. Primul an de viata este si perioada de cstig a bazelor independentei prin 3 serii de conduite achizitionate n

experienta ontogenetica timpurie. Acestea sunt: apucarea si mnuirea elementara a obiectelor, mersul si rostirea primelor cuvinte. Perioada primelor 30 zile se divide n: o perioada scurta (7-10 zile) > este critica si dificila ca adaptare; o perioada mai lunga > marcheaza organizarea ritmurilor circadiene si a unui echilibru primar functional biologic. 1 luna la 3 luni > se formeaza reflexe conditionate simple si catenare, se dezvolta orientarea vizuala si auditiva, se manifesta gnguritul ecolalic si vocalizari. de la 3 la 6 luni > formarea perceptiei la 3 luni, apoi curiozitatea, crearea unui spatiu proximal (30-50 cm) acoperit de cmpul atentiei auditive vizuala, tactila. Emotionalitatea se ncarca de afectiuni, de dependenta, gelozie, antipatie, simpatie, cu mimici corespunzatoare = forme de comunicare nonverbala. ntre 6 si 9 luni sunt caracteristice deplasarea prin trre, mers n 4 labe sau cu scaunelul tras. Apar manifestari de inteligenta adaptativa practica. Imitatia este activa, afectiunea se complica, copilul manifesta nsusiri de sesizare a dispozitiei mamei (empatice), ncearca sa capteze atentia si bunavointa, rosteste cuvinte scurte bisilabice cu rol de propozitie (holofraze), gesturi cu functii de comunicare (salut, cere mncare). Traieste empatic dispozitiile mamei. De la 9 la 12 luni, copilul se ridica si merge pe lnga obiecte sau de mna, se joaca mimnd jucariile. ntelegnd interdictia, mustrarea, apelul, rugamintea, spune cteva cuvinte. n ontogeneza timpurie sunt mai pregnante functiile primare biologice att ale senzorialitatii de contact (miros, gust) apoi tact, ct si aceleia de distanta (vaz, auz). Perceptia se structureaza sub forma a doua modele nrudite: un model perceptiv contemplativ prezent la doua luni si un model perceptiv ce are o consecinta actionala si se constituie la 3 luni. Dupa 4 luni, perceptia devine forma de baza a informatiei senzoriale, iar apucarea obiectelor suportul ei principal. Aspectele fundamentale ale perceptiei vizuale (forma, adncimea si perspectiva) se formeaza treptat n primii ani. Pna la 10 saptamni copilul priveste nepreferential un cerc (doua dimensiuni) si o sfera. Dupa 3 luni vocalizeaza, apoi gngureste spre persoana concreta, niciodata spre fotografia ei. Inteligenta. Se manifesta conduita suportului la 9 luni. Aceasta apare n situatiile n care, daca se flutura o batista deasupra fetei copilului, dupa ce el ncearca de cteva ori sa o prinda, se opreste si apuca mna care misca batista. Conduita sforii, descrisa ca activa la 11 luni si 7 zile, consta in ridicarea jucariei tragnd de sfoara pe mnerul unui fotoliu, dupa ncercari de a ajunge la jucarie prin aplecare. Conduita baston pune n evidenta faptul ca spre sfrsitul primului an de viata copilul rezolva situatii-problema, manifestnd o inteligenta practica, inventie si flexibilitate. Copilul de 12 luni exprima conduite prin care dovedeste intentionalitati complexe, si pune caciulita ca sa indice ca vrea sa iasa la plimbare etc. n ce priveste emotiile, copiii sub 3 luni le au sub forme de disconfort fizic convertit n psihic (de foame, n special).

Dintre expresiile cele mai complex dezvoltate sunt cele de echilibru implicat n cstigarea pozitiei verticale si a primilor pasi. Exista o componenta psihologica importanta a mersului si a miscarilor n genere. n contextul acestei componente actioneaza perechea bipolara emotionala de intentii (ca dorinta de a merge si teama de cadere ce poate ajunge anxietate). Comunicarea adaptativ-afectiva. Comunicarea se realizeaza prin vorbire si prin reactii nonverbale (CNV) n care se includ gestica, mimica, postura si paralimbajul. La 3-4 saptamni se manifesta zmbetul ca expresie a CNV. La 2 luni se contureaza destule momente n care copilul si ntrerupe suptul pentru a zmbi, ca raspuns la discursul afectiv al mamei. La 2,5 luni, vocea mamei va produce mai putine zmbete din partea copilului, dar sunt mai frecvente reactii de vocalizare sau gngurit ca un fel de schema de comunicare. La 3-4 luni, zmbetul devine mai mult reactie la contactul vizual, la sursul mamei. Dupa 4-5 luni, copilul decodifica numeroase aspecte din mimica adultului. Pe locul al doilea n contextul CNV se afla gestica minilor. La copilul mic, gestica minilor este mai densa dupa 6-7 luni n intentii afective, refuz, situatii ceremoniale nvatate pentru ocazii de contact social (salut).

Comunicarea verbala Gnguritul = materia prima a vorbirii, cuprinznd nti vocale neclare, apoi acestea devin clare. 4 luni > se produc articulari de vocale cu consoane si diferentiere a consoanelor. 5 luni > ncepe procesul de lalatiune ca faza superioara a gnguritului. Lalatiunea = expresie articulata. Consta dintr-o intensa emisie repetata de silabe. Sfrsitul lunii a 10-a > atentia copilului este evident ndreptata spre cuvinte. La 11-12 luni > copilul face rapid progrese de ntelegere a vorbirii adresate si foloseste mai circumcis holofrazele. Fata de adulti si de copiii mai mari gradul de sociabilitate este evident. Fata de copiii mai mici sociabilitatea este redusa. n primul an de viata exista o organizare complexa atitudinala de ordin primar a afectelor ce apare n adaptarea si reactiile copilului la viata reala.

Freud e de parere ca ele se constituie ca structuri relativ complexe situationale (efecte psihice nedirijate de constiinta si reglate inconstient printr-o entitate numita imago). n galeria primelor complexe ontogenetice se manifesta complexul sevrajului - fixeaza relatia si situatia de dependenta a alaptarii si este legat de imagoul matern. Sevrajul se fundamenteaza pe emotiile arhaice si stabile ce unesc copilul cu mama sa si se constituie n primele luni, persistnd mai intens sau mai slab n toate conduitele de dependenta ca un fel de cerinta continua de lactatie. Tot n ontogeneza timpurie se constituie complexul de intruziune care se manifesta n variantele de gelozie. De la 2 luni la 2 ani, copilul se confrunta cu cuplul si cu grupul fratreriei n atasamentul dintre el si mama. Complexul exprima implicatia introducerii unui al treilea personaj ntr-o relatie afectiva duala intensa. Acest complex are un rol important n identificarea si intuirea fortei lui alter si a lui ego. Pentru acesta din urma, are loc la 7 luni gasirea n oglinda, moment de trecere spre un nivel de inteligenta instrumentala, dar si de constituire a structurii narcisiste a sinelui. Separatia de mama pe o perioada mai mare de o luna, la 7 luni, duce la o adevarata depresie. Plnsul copiilor sanatosi are o evolutie specifica. Astfel, n primele luni, majoritatea copiilor plng fara lacrimi, cu tipete concomitente. ntre 3-6 luni, plnsul este nsotit de miscari si agitatie. Dupa 6 luni copiii plng fara sa se agite.

Prima copilarie Aceasta reprezinta etapa constituirii primare coerente, a trairii experientei de viata curenta. Copilul ncepe sa fie integrat n interrelatiile grupului familial si a celor ce frecventeaza familia. ncepe sa sesizeze regulile, interdictiile, orarul si stilul de viata al familiei, traind conflicte si stari de confort psihic sau de euforie conditionate de cele din jurul sau. Experienta de viata devine impregnata de nvatarea comunicarii verbale. La nceputul acestei perioade, vorbirea copilului este restrnsa, inconsistenta si ncarcata de mari dificultati de pronuntie. La 3 ani copilul vorbeste relativ fluent. Copilul este angajat n perioada anteprescolara n cautarea de mijloace de a si consolida autonomia prin perfectionarea deplasarii si a deprinderilor de mnuire de obiecte. nca de la nastere a existat o amprenta evidenta a individualitatii biologice. n timpul primului an, copilul a traversat un important impact biologic si un evident soc social. Treptat nsa a nceput sa acumuleze o experienta vasta si complicata prin repetari auditive, prin facila raportare la obiecte si situatii noi. Procesul de adaptare are loc n cercuri concentrice, dintre care cel de la 1 la 3 ani este cel mai important, prin umanizarea ampla a trebuintelor, intentiilor, atitudinilor si a conduitelor de baza. Unii autori sunt de parere ca pna la 3 ani, omul achizitioneaza 60% din experienta fundamentala de viata. 12-18 luni caracteristica este consolidarea mersului si o mai buna percepere a mediului nconjurator. La 15 luni devine deosebit de nestatornic si instabil. 18-28 luni perioada se caracterizeaza printr-o accentuata dezvoltare a comunicarii verbale si folosirea de solutii noi n diferite situatii de viata. Spre sfrsitul etapei, copilul redevine nervos. Dupa 2 ani jumatate se dezvolta o mai larga conciliere cu adultii , un echilibru usor meditativ. Copilul este preocupat de aspectele evaluative ale actiunilor si demersurilor sale, devine sensibil fata de cei din jur, se antreneaza n jocuri, uneori cu un partener. ntre 1 si 3 ani, ritmul cresterii este nca foarte intens si multilateral, cu o usoara ncetinire spre limita superioara a etapei. Pna la 3 ani, perimetrul toracic ntrece pe cel cranian cu aproximativ 2 cm. Capul, cam de 1/3 din statura copilului la 1 an, ajunge la (parte din corp) la 3 ani. La 2 ani proportia devine de 1/5 (abia la 8 ani raportul va deveni de 1/6). Pna la 3 ani se completeaza treptat dentitia provizorie (la 1 an copilul poseda 8 incisivi). Cresterea ponderala nsumeaza 4,5 kg pe ntreaga perioada. ntre 1 si 3 ani continua dezvoltarea corpului celular al neuronilor, pigmentatia lor, ramificatiile dendritice si sinapsele se nmultesc, continua procesul de nuclearizare. La 3 ani, creierul devine asemanator cu cel adult n ceea ce priveste reliefurile sale exprimate n circumvolutiuni si scizuri. La 18 luni poate duce la gura lingura cu supa (varsnd o parte din continutul ei). ncepe sa mestece alimentele, la 20-22 luni masticatia este curenta. La 30 de luni tine cana cu ambele mini si bea. La 3 ani poate mnca cu furculita bucatele de alimente. La 2-3 ani

controlul sfincterian este evident. La 17 luni copilul imita si astfel si nsuseste o vasta experienta.

Cerinta subiectiva a comunicarii este constituita la 16 luni. ntre 18 si 24 luni are loc formarea vorbirii n propozitii, iar ntre 48 si 60 luni are loc organizarea sintaxei. Dupa 1 an, copilul construieste propozitii simple de 2, apoi de 3 cuvinte. El ncepe sa foloseasca propriul nume in referintele despre sine, dupa modelul luat de-a gata de la ceilalti (vorbeste despre sine la persoana a treia o perioada de 2-3 luni). La 2 ani se manifesta faza de acuta insistenta la ntrebarea ce este asta ?. Se considera acest moment ca un fel de mare identificare a lumii obiectuale. Dorinta de comunicare devine intensa. La 2 ani persista nca planul mental, caracterul autist si animist al gndirii copilului si o dificultate structurala de a sesiza diferentele dintre interdependenta, cauzalitate, determinismul fenomenelor etc. la 3 ani atentia se deplaseaza usor spre relatiile dintre fenomene si obiecte, activeaza curiozitatea copilului si ncarca mijloacele de investigatie cu strategii noi (interogatia de ce?), schemele mentale sunt nca relativ rigide. O forma a curiozitatii la 3 ani este legata de atractia interdictiei. Desi dupa vrsta de 1 an dispozitia generala a copilului este din ce n ce mai buna, planul afectiv este instabil si arzator, copilul se supune legii celei mai mari tentatii. La 18 luni, rezonanta afectiva creste, copilul este mai impresionabil si intuieste dispozitia mamei, reactioneaza la o melodie trista. La 1 an si jumatate, atasamentul fata de mama sau de persoana care o nlocuieste devine acaparant. Se manifesta gelozia. Timiditatea fata de persoanele straine, simpatia antipatia ncep sa fie nuantate. Spre 2 ani, tatal este admirat si devine favoritul copilului. Dupa 2 ani, copilul devine impulsiv si nentelegator, instabil din nou. La 2 ani jumatate, cucerirea propriei identitati se realizeaza prin opozitie cu ceilalti. n copilaria timpurie exista doua feluri de anxietate: cea fata de persoane si situatii straine si cea de separatie. Treptat se constituie si anxietatea morala ca teama de pedeapsa si traire a sentimentului de vinovatie. A doua copilarie Perioada prescolara Presiunea structurilor sociale culturale, absorbtia copilului n institutiile prescolare solicita toate posibilitatile lui de adaptare, deci contradictiile dintre solicitarile externe si posibilitatile interne devin mai active. Perioada prescolara mica (3-4 ani) se caracterizeaza printr-o crestere a intereselor, a aspiratiilor si a aptitudinilor marunte implicate n satisfacerea de placerii de explorare a mediului. Spre 4 ani, copilul devine mai puternic, dar si mai nendemnatic. Miscarile sale devin mai brutale.

Perioada prescolara mijlocie (4-5 ani) este caracterizata printr-un usor puseu de crestere. Se intensifica dezvoltarea limbajului (ntre 3 si 5 ani se cstiga cam 50 de cuvinte pe luna), se dezvolta autonomia, constiinta de sine, curiozitatea devine mai ampla si abordeaza mai pregnant relatiile dintre fenomene. Creste fragilitatea afectiva (crize de prestigiu). Prescolarul mare (5-6 ani) manifesta n ansamblu o mai mare forta, agilitate, inteligenta, reticente n situatii penibile. Cmpul atentiei este dominat de o ntelegere mai profunda a situatiilor. Exista o oarecare opozitie fata de adult manifestata spontan ca atare, urmata de dorinte vadite de reconciliere. Exista 6 tipuri de adaptare la mediul nou al gradinitei: adaptarea foarte buna despartiri fara ezitari de persoana care a adus copilul la gradinita, conduite saturate de curiozitate si de investigatie activa, stabilirea rapida de relatii cu educatoarea si cu copiii din grupa; adaptarea buna despartirea fara ezitari, stabilirea facila de relatii verbale cu educatoarea si cu ctiva copii din grupa, dar cu atitudine de expectativa; adaptarea dificila, intermitent tensionala nervozitate, retinere tacita, dispozitie alternanta, nesiguranta, dar si curiozitate; adaptarea tensionala continuu nervozitate de fond, retinere insistenta a persoanei nsotitoare, stabilire de relatii foarte reduse cu educatoarea si ceilalti copii, conduite de abandon; adaptarea dificila refuzul de a se desparti de persoana care l-a adus, de a stabili relatii (mutism), blocaj al curiozitatii; neadaptarea refuz activ al copilului de a se desparti de persoana nsotitoare, negativism, uneori violent, conduite refractare, uneori agresive. Un rol de seama n dezvoltarea planului perceptiv si al activarii reprezentarilor poate fi atribuit jocului. Acesta solicita si antreneaza vigoarea, forta fizica, rapiditatea, supletea si coordonarea, echilibrul, evaluarea spatialitatii, abilitatea n folosirea diferitelor parti ale corpului, minii si membrelor. Deosebit de activ se manifesta dupa 4 ani capacitatea de memorare. Datorita vorbirii, memoria capata caracteristici psihice si sociale importante. Totusi, el uita repede, fiindca fixarea este fluctuanta si adeseori superficiala. Pna la 6 ani, gndirea dobndeste o operativitate generala (nespecifica) relativ complexa cu o oarecare viteza ce pune n evidenta constituirea unor operatori de baza pe acest plan, figurile logice. Marea frecventa a ntrebarii de ce? la 4 ani constituie un indiciu pentru marea foame de realitate si de sesizare de relatii a gndirii copilului prescolar. Comunicarea si formele ei. Exista diferente sesizabile ntre comunicarea dintre copii, dintre copii si adulti, copii si mama. Spre 6 ani se manifesta diferente de comunicare ntre acestia si copiii mici (reducere a lungimii propozitiei, evitarea cuvintelor dificil de pronuntat, limbaj mic folosit pe alocuri). n comunicarea cu copiii mai mari, se manifesta reticente, ceva mai reduse dect n cazul comunicarii cu adultul mai putin cunoscut. n comunicarea cu educatoarea din gradinita, eforturile principale ale copilului se orienteaza

spre alcatuirea de propozitii complete si usor stereotipe. n comunicarea cu mama se manifesta cea mai libera forma de exprimare ca topica. Caracteristicile afectivitatii ntre 3 si 6 ani. Dezvoltarea emotionala n ansamblul sau trebuie raportata la procesul identificarii. Acest proces trece prin cteva faze. n jurul vrstei de 3 ani, identificarea se manifesta prin cresterea starilor afective difuze n care copilul plnge cu lacrimi si rde cu hohote, n exploziile lui de afectiune, de abandon sau de mnie (furie alba), dupa care se simte vinovat. n toate aceste mprejurari, exprimarea spontana este treptat influentata de conduitele admise si respinse din viata de toate zilele. Problemele cele mai complexe se manifesta n perioada prescolara n ceea ce priveste negativismul si constituirea minciunii intentionate. Negativismul poate sa se manifeste ca forma de dezadaptare sau ca forma de inadaptare. Negativismul ca forma de dezadaptare se manifesta mai ales ca reactie la neconcordanta dintre inflatia de dorinte ce apare la copii si cresterea situatiilor de frustrare si interdictie de manifestare si satisfacere a majoritatii lor. Inflatia de dorinte este o expresie a personalitatii n formare si este animata de curiozitate, de dezvoltarea de interese, de descoperirea de situatii, activitati de joc ce absorb copilul si l antreneaza pna la uitarea de sine. Pe acest fond, parintii intervin cu temperari, cu ntreruperi bruste si nendemnatice dorind sa impuna un regim de viata mai ordonat. Ostilitatile se nsumeaza si copilul manifesta crize de refuz, negativism, ncapatnare, adesea agresive, dar uneori cu tente depresive. Negativismul de inadaptare este mai putin zgomotos, se manifesta ca dificultate de a participa la activitati distincte din alt mediu dect cel din casa. Nu numai ca nu se ncadreaza n activitatile cu alti copii, dar uneori realizeaza mici escapade, fug de la gradinita sau refuza total orice, plasndu-se ntr-o atitudine indiferenta usor ostentativa. Tot n aceasta perioada se dezvolta minciuna intentionata. Pna la 4 ani, relatarile copilului amesteca realitatea cu intentiile si cu dorintele. La 4 ani, relatarile copilului ncep sa contina circumstante atenuante si ncearca sa iasa din situatii de culpabilitate prin minciuna pentru a obtine ceva, pentru a scapa de situatii neplacute. Din pacate, copilul ntlneste n viata de fiecare zi minciuna conventionala, fapt ce are efectele sale de generare de confuzii. Se dezvolta si emotiile si sentimentele estetice si intelectuale. Fenomenul cel mai semnificativ l constituie nsa ierarhizarea afectiv-morala care creeaza o noua ordine n viata si expresia subiectivitatii si o functie normativ-sanctionatoare a regulilor morale instalate n constiinta ca reguli acceptate. Interesul pentru joc, specific vrstei, este generator de numeroase activitati ce se ncorporeaza n jocuri. Jocul efectuat cu pasiune este izvor de bucurie. Jocul debordeaza personalitatea copilului, instalnd-o n realitate cu generozitate si stralucire. Totusi, nu toti copiii stiu sa se joace, desi jocul nu cere neaparat jucarii costisitoare. Jocul este terenul pe care personalitatea si interesul sunt fortele de dinamizare ale acestuia; jocul se nvata si se transmite cultural. Interesul fata de activitati este nglobat n cel de joc si ntretinut de el. Interesul social fata de oameni se satisface prin jocurile cu rol si subiect. A treia copilarie Perioada scolara

Perioada dintre intrarea copilului n scoala si terminarea ciclului elementar este adesea descrisa fie ca un fel de sfrsit al copilariei, fie cu particularitati de vrsta asemanatoare cu cele prescolare, fie ca etapa de debut primar al adolescentei, fie ca etapa distincta a copilariei. n copilaria timpurie si n perioada prescolara are loc cea mai importanta achizitie de experienta adaptativa. nvatarea devine tipul fundamental de activitate, mai ales datorita modificarilor radicale de conditionare a dezvoltarii psihice n ansamblul sau pe care le provoaca si ca urmare a dificultatilor pe care copilul le poate ntmpina si depasi n mod independent. nvatarea si alfabetizarea constituie conditiile majore implicate n viata de zi cu zi a copilului dupa 6 ani. Aceasta conditie noua de existenta actioneaza profund asupra personalitatii lui. Prin alfabetizarea copilului, acesta cstiga potential instrumente valide de apropiere de toate domeniile culturii si stiintei contemporane si a celei ce s-a dezvoltat n decursul timpului. De cele mai multe ori, scoala raspunde si dorintei copilului de a fi ca cei mari (adultrism), ca si dorintei de realizare, de satisfacere si dezvoltare a curiozitatii cognitive a acestuia. Scoala impune modelele ei de viata, dar si modelele sociale de a gndi si actiona. Ea creeaza sentimente sociale si largeste viata interioara, ct si conditia de exprimare a cesteia (mai ales exprimarea verbala si comportamentala). Prin preperatia pentru activitati complexe si variate, scoala formeaza capacitati de activitate, respectul fata de munca, disciplina si responsabilitate ca trasaturi psihice active. Primii 4 ani de scoala, chiar daca au fost pregatiti prin frecventarea gradinitei, modifica regimul, tensiunea si planul de evenimente ce domina n viata copilului. Adaptarea copilului se precipita si se centreaza pe atentia fata de un alt adult dect cei din familie. Pentru copil, caracteristica cea mai sensibil diferita, odata cu intrarea n scoala, consta n neutralitatea (egalitatea) afectiva a mediului scolar, fapt ce creeaza conditia cerintei de a cstiga independent un statut n colectivitatea clasei. Nu mai sunt valide manifestarile de afectiune si farmec pe care copilul le poseda. Procesul cresterii se tempereaza usor ntre 6-7 ani, pentru a se intensifica ulterior. La 6 ani, dentitia provizorie ncepe sa fie nlocuita cu dentitia permanenta. Dupa 7 ani este intensa osificarea la nivelul bazinului la fetite, precum si procesele de calcifiere la nivelul osaturii minii. Articulatiile se ntaresc si ele. Creste si volumul muschilor, se dezvolta musculatura fina a minii. La 7 ani, creierul cntareste aproximativ 1200 g, lobii frontali ajungnd la 27 la suta din totalul substantei nervoase a creierului. Dupa 6 ani se organizeaza legaturi functionale implicate n lectura si scriere. Totusi, copilul nu este robust, nici solid ca la 5 ani. Dimpotriva, la 6 ani este sensibil, dificil, instabil, oboseste usor. n ceea ce priveste ndemnarea, creste forta musculara si se accentueaza caracterul de ambidextru, dar si extremele de stngaci si dreptaci se pun n evidenta, crend probleme n procesul scrierii.

n aceasta perioada transformarile psihice se fac lent, nespectacular. Prima schimbare care se pune n evidenta este latura de orientare generala. Pe acest plan se face o parasire a intereselor evidente n perioada prescolara, ca desenul, modelajul. Exista o mai mare atentie acordata jocului cu reguli n colectiv. Copiii trec si printr-o faza excesiva sensibilizare fata de noi reguli. Uneori, conduita lor este centrata pe suspicionarea de ncalcare a regulilor impuse, de catre cei din jur (colegii sai). La 6 ani, copilul este total absorbit de problemele adaptarii n viata sociala. Dupa 7 ani, se manifesta treptat o mai mare detasare psihologica, o crestere a expansiunii, o mai mare extroversiune si trairi numeroase euforice si de exaltare, semn ca adaptarea scolara a depasit o faza tensionala. n vorbirea copilului ncepe sa fie frecvent folosit superlativul n descrierea de situatii, ntmplari si obiecte. La 7 ani ncepe sa creasca evident curiozitatea fata de mediul extrascolar si fata de mediul stradal. Tot la aceasta vrsta are loc si o crestere usoara a rapiditatii reactiilor; copilul pare mereu grabit. Momentul de 8 ani este foarte sensibil pentru educatia sociala, dat fiind faptul ca adaptarea a depasit nca o etapa tensionala si copilul a nceput sa treaca ntr-o faza de mai mult echilibru si mai mare stapnire a conditiilor de activitate scolara pe care le traverseaza. ncepe sa devina ceva mai reflexiv si preocupat de numeroase probleme dintre care si aceea a provenientei copiilor (de la 5 ani), dar si de probleme privind apartenenta sociala, identitatea de neam. Dupa 9 ani, copiii de sex diferit ncep sa se separe n mod spontan n jocuri. Copilul devine ceva mai meditativ, se atenueaza caracterul pregnant al expansivitatii n conduite. Si n planul integrarii n colectiv intervin unele schimbari copilul devine mai sensibil la informatii sociale, la opinia de clasa. ntre 9 si 10 ani are loc o crestere evidenta a spiritului de evaluare a copilului, spiritul critic se dezvolta la fel. Primul aspect al modificarilor mai semnificative pe acest plan se exprima n schimbari ale caracterului investigativ si comprehensiv al perceptiei si observatiei ca instrumente ale cognitiei. Antrenate si exercitate, capacitatile senzoriale, perceptive si interpretative (sau comprehensive) ale perceptiei devin mai acute si eficiente. Sensibilitatea discriminativa si pragurile perceptive absolute se dezvolta si ele. n procesul scrierii exista un permanent control prin limbajul interior. chiar si la nivelul clasei a IV-a, exista o permanenta dialogare a copilului n timp ce scrie. Evaluarea marimii este nca deficitara (copiii de 6-7 ani supraestimeaza marimile, iar copiii de 8-9 ani subestimeaza marimile si distantele). Spatiul personal se structureaza spre 10 ani si este impregnat de expansiunea personalitatii. Se semnaleaza cresterea volumului simbolurilor si apoi a conceptelor n perioada scolara mica (dispune de peste 300 concepte relativ valide). Cerinta de relationare a nsusirilor conceptelor la contextul si obiectivele date se ajusteaza abia spre 10 ani, devenind activa.

Baietii au mai mari dificultati dect fetitele n nvatarea citit-scrisului. n urma unei largi anchete a reiesit faptul ca la nvatatorii care considerau ca nu exista diferente acestea nu existau, pe cnd la cei ce spuneau invers, existau diferentele respective. Limbajul oral si scris. Exista diferente relativ importante n ceea ce priveste gradul de dezvoltare al limbajului copiilor la intrarea n scoala. Acestea privesc nivelul exprimarii, latura fonetica a vorbirii orale, structura lexicului, nivelul exprimarii gramaticale si literare. La acestea se adauga nentelegeri partiale sau totale ale sensului cuvintelor, nesesizarea sensului figurat al cuvintelor, necunoasterea termenilor tehnici si stiintifici, confundarea paronimelor, confuzii privind sinonimele si omonimele, tendinta de a crea cuvinte noi pentru notiuni ale caror denumiri nu se cunosc ori nu au fost retinute. Un alt fenomen legat de particularitatile limbajului oral la copiii n primele clase consta n dificultatea de a realiza exprimari explicite. Utilizarea delimitativa si restrictiva a limbajului la situatii mai mult de comunicare ori dialog simplu n viata de familie creeaza o saracie a exprimarii specifice, un fel de tendinta spre exprimari eliptice, economicoase, dar neglijente adesea, fara nuantari si fara caracteristici ale vorbirii. Competenta lingvistica este n genere mai dezvoltata dect performanta verbala. Prima este ntretinuta de limbajul pasiv al copilului. Vocabularul total cuprinde 1500-2500 cuvinte la intrarea copilului n scoala (600 cuvinte n vocabularul activ), 4000-4500 cuvinte spre sfrsitul perioadei scolare mici (1500-1600 n vocabularul activ). Perioada pubertatii si adolescenta Reprezinta a doua decada a vietii omului. Trecerea spre maturizare si integrare n societatea adulta. Tutela familiala si scolara se modifica treptat. Nota dominanta a ntregii etape este intensa dezvoltare a personalitatii, contemporanizarea ei. Tipul fundamental de activitate ramne nvatarea si instruirea, teoretica si practica, inclusiv preparatia pentru exercitarea corecta a unei activitati profesionale productive. Se complica progresiv, tnarul integrndu-se tot mai mult n generatia sa. Opozitia dintre comportamentele impregnate de atitudini copilaresti si atitudinile si conduitele noi formate sub impulsul cerintelor interne sau impuse de societatea vrstei. Maturizarea este centrata pe identificarea resurselor personale si realizarea identitatii proprii si a independentei. Se dezvolta atitudini, conceptia despre lume si viata, au loc manifestari de creativitate si implicit structuri motivationale puternic energizate si se contureaza idealurile. Trei stadii: stadiul pubertatii (10-14 ani) dominat de un puseu de crestere, accentuarea dimorfismului sexual stadiul adolescentei (14-18/20) procesul de cstigare a identitatii. stadiul adolescentei prelungite (18/20-24/25) integrarea psihologica primara la cerintele vietii adulte.

Pubertatea substadii: Etapa prepuberala (10-12) accelerare si intensificare a cresterii, dezvoltarea caracteristicilor sexuale secundare. Fetele cresc n naltime ~22cm. Baietii cresterea ncepe mai trziu (12-16). - Conduita generala alternanta, stari conflictuale. -Schimbare generala a cadrului de desfasurare a nvatarii scolare. -Intelectualizare afectiva. Considera ca dominante cerintele grupului si cele scolare. La 11 ani copilul ncepe sa aiba initiative, largindu-si regimul de independenta. Se creeaza o distantare discreta ntre fete si baieti si o competitie. -Momente mai numeroase de neatentie. b. Pubertatea propriu zisa (12-14) e dominata de puseul de crestere. La fete mai evidenta ntre 11-13 ani La baieti 13-14 ani. Cresterea este mai evidenta n naltime. nti se lungesc membrele inferioare si superioare, cresc si se maresc articulatiile, apoi trunchiul. La baieti este intensa si cresterea masei musculare. Dupa puseul de crestere forta este asimetric marcant mai mare la baieti. Maturizarea sexuala aparitia pilozitatii, cresterea organelor sexuale, modificarea vocii si nceputul functionarii glandelor sexuale. Momentul culminant al pubertatii este n general tensional si ncarcat de confuzie. -Stari de disconfort fizic si psihic. -Cresterea gradului de stngacie n miscari si reactii. c. Momentul postpuberal. Baietii schimbare n conduite. Fetele 2 faze (Rousellet): femeia copil; femeia adolescent. 2) Adolescenta iesirea din societatea de tip tutelar, familial si scolar si intrarea n viata cultural-sociala mai larga. a. Preadolescenta etapa de stabilizare a maturizarii biologice. Se contureaza caracteristicile constiintei de sine. -intensa dezvoltare psihica. Individualizarea se intensifica pe planurile individuale si de relationare. b. Adolescenta propriu-zisa. Dezvoltare a gndirii abstracte, exprimarea independentei este mai naturala. Socializarea aspiratiilor este intensa. Aspectele vocationale se contureaza treptat. c. Adolescenta prelungita. Independenta este dobndita sau pe cale de a fi dobndita = plus de energizare si dilatare a personalitatii. -nevoia unei participari sociale intense. Este etapa nvatarii rolului sexual. Au loc angajari matrimoniale. Trei categorii de reactii: Preocupari ale constiintei si constiintei de sine. Cautarea identitatii, nesiguranta. Apartenenta la grup este competitiva. Gasirea unei identitati vocationale. Sistemul nervos sufera schimbari importante: creste masa creierului, relieful scoartei cerebrale se definitiveaza. O oarecare slabiciune a inhibitiei ce se manifesta prin izbucniri necontrolate si mult zgomot. Creste rolul tiroidei.

Problema principala a pubertatii si adolescentei este identificarea de sine. Dezvoltarea constiintei de sine se complica. Intensificarea perceptiei de sine aspecte: a) Imaginea corporala fara ea nu se poate realiza identificarea. Identificarea nu este un proces simplu si direct. Perceptia de sine se poate manifesta ca negativa n cazul progresului scolar slab sau a inadaptarii scolare. Perceptia de sine alimenteaza ideea de sine. W. James a fost primul care a acordat atentie dialecticii dezvoltarii constiintei de sine si distantei dintre eu si sine. Sinele 3 elemente: sinele corporal material, sinele social si sinele spiritual. Identitatea priveste constientizarea distantei dintre eu (sine) si alter. V. Pavelcu dinamica personalitatii reflectata n constiinta de sine apare ca supusa unui ritm necontenit. Se contureaza separatia dintre planul real obiectiv al lumii si vietii si planul subiectiv ca spatiu al constiintei si al reprezentarii lumii. Exista si dificultati de adaptare. Identitatea sexuala se dezvolta discret, influentata intens de modelele parentale si maternale. Fetele situatie mai complicata > modele feminine traditionale, de tranzitie si moderne. Fetele cu identificare feminina traditionala conflicte. Exista tinere care se identifica antifeminin. Exista un grup de adolescente pregnant feminine, dar care se simt atrase de roluri traditional masculine. Procesul formarii constiintei si autoconstiintei se ajusteaza prin raportare la cei din aceeasi generatie. n adolescenta se organizeaza constructele personale. Atitudinile nsusiri de: directie de optiune, grad de intensitate, eficacitate si coerenta cu alte atitudini. Eysenck -bipolaritate factoriala n cazul atitudinilor. Identitatea si identificarea se nuclearizeaza ntre 11 si 13 ani, n cautarea de sine (conflict puberal), ntre 14 si 16 ani prin afirmarea de sine (conflict de afirmare), ntre 17 si 20 de ani prin conflicte de rol si statut, organizndu-se subidentitatea profesionala si n perioada dintre 20 si 24 ani prin conflicte de integrare socio profesionala. b. Iesirea din conformismul infantil e echivalenta cu cstigarea independentei. Prima care se dobndeste este independenta de mentalitate (valori) opozitie fata de rutina, deprinderi, mediocritate. Independenta emotionala este dificil de dobndit mai ales n cazul tinerelor fete. Relativ nalta este si sugestibilitatea. Dependenta material economica devine greu de suportat. Independenta material economica se contureaza si se integreaza ca aspiratie la identificarea vocationala spre o profesie si alimenteaza proiectele de viitor ale tinerilor. c. Identificarea vocationala se manifesta la puberi mai mult ca o descoperire de aptitudini, capacitati si abilitati. Necoincidenta ntre oferta sociala profesionala si aspiratii profesionale particulare. Interesele profesionale sunt relativ neclare pna la 14 ani si se concentreaza mai mult pe aspectele romantice ale profesiunilor. De la 14 ani, orientarea profesionala devine mai presanta.

Interesele si alegerea profesionala trec prin 3 stadii: stadiul fantezist pna la 11 ani; 11 - 16 ani planuri de alegere bazate pe interese; etapa realista. Maturizarea biologica, intelectuala si morala nu se realizeaza concomitent > tendinta de coborre a vrstei de maturizare sexuala, o mai timpurie maturizare sociala. Tinerii cu pubertate timpurie se simt singuri, izolati. Dezvoltarea maturizarii sexuale este nsotita de expansiunea virilitatii, erotizarea senzorialitatii si a fanteziei. Tnarul este ncarcat de anxietate si n acelasi timp de culpabilitate. Afectivitatea e n curs de maturizare (adolescenta). Adolescenta prelungita erotismul este dezvoltat si educat, afectiunea puternica si matura, sexualitatea dezvoltata, conduita sexuala mai larga si complexa, virilitatea deplina. Pubertatea relatii fete-baieti distante. Adolescenta relatii fete-baieti mai putin distantate. Adolescenta prelungita relatii fete-baieti mai relaxate, contactele mai largi si diverse. Dezvoltarea senzorial perceptiva - schimbari importante. Capacitatile senzoriale si restructureaza mecanismele ncarcate de noile nsusiri dobndite. evidenta erotizare a senzorialitatii sensibilitatea vizuala, auditiva si tactila. Dezvoltarea cmpului vizual, a pragurilor absolute si diferentiale si cresterea capacitatii de a verbaliza si simboliza impresiile vizuale. Cresterea cmpului vizual e asimetrica adesea cu dominanta de stnga. Vederea n profunzime si finetea discriminativa vizual observativa creste n adolescenta. Evidenta dezvoltare a prelucrarii informatiei vizuale. Dezvoltare a evaluarii vizuale a marimii de la distanta, a evaluarii de suprafete si a altor repere de marime. Potentialul de orientare la intonatiile vocale din diferite tipuri de comunicare creste foarte mult, la fel si capacitatea de a ntelege muzica. Descopera arta interpretativa, teatrul. n perioada pubertatii are loc o erotizare si dezvoltare a sensibilitatii odorifice. Sensibilitatea cutanata se dezvolta si ea evident. Dezvoltare a ndemnarii manuale. Observarea generala este n mare crestere n pubertate, la fel si capacitatea de a comunica observatiile colectate n planul perceptiv. Asociatiile n acest caz pun n evidenta traseele de ordonare a experientei perceptive > 2 directii: prima de ncarcare a impresiilor senzoriale cu o tendinta de apropiere de natura, a doua de ncarcare a experientei senzorial perceptive de experinta sociala actionala. Relatiile dintre dezvoltarea perceptiva si experienta de cunoastere conceptuala: experienta perceptiva si conceptele corespunzatoare se dezvolta intercorelat si relativ concomitent; formarea perceptiilor precede pe aceea a conceptiilor corespunzatoare; conceptul se dezvolta, dar perceptia corespunzatoare se deterioreaza; conceptul este prefigurat n actul perceptiv. Activitatea intelectuala complexa Puberii dupa 10 11 ani - modificarea ei structurala prin constructia aparaturii logico formale > reactivarea curiozitatii. 15 ani abordarea filosofica devine predilecta.

1618 ani dezvoltarea argumentatiei. Adolescenta - se atinge aproape maturitatea intelectuala (instrumente ale gndirii discursive). 10-12 ani - deschiderea spre lume se stabilizeaza. 14-17 ani constituirea conceptiei despre lume si viata. n perioada adolescentei, inteligenta devine mult mai activa si intuitiva, n adolescenta prelungita mai ncarcata de competente. ntlnirea cu inconstientul si ncercarea de a-l cenzura. Exista numeroase referiri la filmul interior legat de evenimente si competitii. Memorarea si nvatarea sufera cele mai importante transformari constructii de scheme rezumative ct mai originale. Memoria logica devine centrala. Constituirea unui stil de memorare, intensificare exploziva de achizitii de cunostinte. Puberul poate memora foarte usor si ceea ce nu ntelege. Cresterea memorarii laturilor abstracte ale cunostintelor si manipularea relativ facila a acestora. Adolescenta activa nazuinta de a fi cult. Se dezvolta inteligenta sociala. Cele mai curente si tipice antrenarii de strategii sunt implicate n urmatoarele situatii: dupa ce se parcurg anumite informatii, urmeaza stabilizarea cauzei sau legitatii careia acestea se subordoneaza; se prezinta o teorie oarecare, dupa care urmeaza demonstratia printr-un lung sir de propozitii; stabilirea unei reguli sau definitii dupa care se aplica pe un material eterogen clasificari prin sistemul de reguli si definitii n cauza; se combina strategiile de mai sus. Puber se formeaza concepte relativ de mare complexitate, se fac pasi n operarea cu probabilitatea, posibilitatea. Exprimarea ncepe sa cuprinda rationamente asertorice, apodictice, ipotetice. J. Piaget: dupa 10 ani gndirea are tendinta de a genera si explora sistematic toate solutiile si ipotezele posibile. trecerea spre operatia abstracta. utilizarea formelor de reversibilitate. organizarea unor mecanisme sistematizator, folosirea figurilor logice ca instrumente complexe ale operativitatii complexe generale a gndirii. Patru tipuri de reversibilitati: reversibilitatea simpla pozitionala (tip 1) se refera la relatiile identice; reversibilitatea prin inversiune (tip N) se modifica disjunctiile si conjunctiile, devenind fiecare inversa celeilalte. Reversibilitatea prin permutarea partiala sau de reciprocitatea (R). Reversibilitatea corelativa (C) Structura celor 4 grupari alcatuieste o formatiune abstracta ce poate lua forme combinatorii foarte diverse. Exprimarea verbala devine fluenta. Dublare a debitului verbal pe distanta 10 11 ani si o triplare pna la 14 ani n probe usoare, o dublare ntre 10 14 ani n probe dificile.

Salt semnificativ fluenta debitului scris 11-12 ani. 16 18 ani mod propriu de a se iscali. Exigente tot mai mari n exprimare. Vorbirea adaptata la circumstante. Puber aspecte necontrolate ale exprimarii, organizarea nca imperfecta a gndirii. Schimbarea vocii disconfort n comunicare. Cresterea capacitatilor de creatie n domeniul literaturii. Capacitatea de creatie n adolescenta devine o stare psihica. Puberul priveste creatia ca un nsemn de independenta, ca pe o traire de exceptie. Creatia tnara este o expresie a crizei de originalitate, n sensul de cerinta de originalitate, ca cerinta de identitate. Termenul criza de originalitate M. Debesse - privea n mod univoc latura critica a crizei, nu si latura creatoare valida. Creativitatea manifesta si tendinte de socializare, de integrare n curentele creative moderne. Consumurile culturale Cele ale adolescentului se diversifica: ntrunirile pentru imprimare si ascultare de muzica, cercurile scolare de literatura, arta, sportul, lectura, vizionarea de filme, teatre, etc. Tinerii se ndreapta spre capodoperele literaturii, filosofie. Adolescenta prelungita ncep sa se sesizeze limitele cunostintelor, faptul ca exista un progres al stiintei si culturii imposibil de repetat exact. Lectura ziarelor este discontinua. Filmul si cinematograful intereseaza deosebit de mult. Puber filme cu subiect istoric eroic, politiste, de aventuri. Personajele din filme, carti, au functii modelatoare importante. Foamea de spatiu, curiozitatea se extinde mereu, spre vizionarea imaginara de tari, orase Puberul consumator de cultura, contribuant la cultura > conturarea atitudinilor fata de situatii din viata.

Experienta afectiva se nuanteaza, creste mobilitatea mimica, expresivitatea si functiile de comunicare ale privirii, jocul muschilor fetei, creste emotivitatea interna si excitabilitatea > treceri rapide la stari afective excesive (se vede si n limbaj). Gama afectiva protestatara si de disconfort se mbogateste. 2 viziuni: optimista si pesimista. Optimista: tinerii de azi sunt mai stralucitori, seriosi , sinceri, onesti ,deschisi, mai putin tulburati de atitudini sexuale ciudate. Pesimista: tineret tulburat emotional, rebel, iritat sexual, potential delincvent: droguri, agresivitate. Educatia se distileaza si rafineaza., mare cantitate de solicitare emotionala, disponibilitate afectiva mare. 10 12 ani viata afectiva mobila si complexa, instabilitatea, iritabilitatea sunt evidente. 14 ani se complica trairile emotionale din spatiul lecturilor. Trairea esecului si succesului se nuanteaza. Mediul scolar factori stimulatori si traumatizanti.

Un loc aparte prin functiile erodante ce le produce este cel al plictiselii, si un loc ambiguu prin efecte este cel al dragostei. n relatiile cu parintii, starile afective actioneaza mai acut, la o tensiune mai mare n pubertate apoi cu o temperare treptata n adolescenta. n relatiile cu sexul opus sentimente si emotii noi, inedite, ca simpatia si sentimentele de dragoste. Simpatia reciproca este expresia unei ntelegeri intuitiv empatice. Pubertate dragostea = traire tainica nelinistitoare, idilica, inaccesibila. Adolescenta = traire complexa de atasament. Teama si anxietatea teama = emotia cea mai specifica > conflicte (endogene, exogene) si situatii de frustratie a dorintelor, a aspiratilor, intereselor. Conflicte normale, patologice, intermediare. Capacitatea de stapnire a emotiilor devine activa, ca si capacitatea de a le masca. Gama emotiilor devine foarte larga si vibratia emotionala extrem de vie. Evidente capacitatea de a mima, eritemul de pudoare. Integrarea n colectiv e deosebit de facila la puberi. Dupa 10 ani atractie spre grup. 13 14 ani expansivitatea extragrup devine activa. 14 16 ani expansiunea sociala se atenueaza usor. 16 18 ani grupuri mai mici dar mai stabile. Rolurile si statutele sunt conditionate de prerogativele adultilor care actioneaza multipolar. n structura personalitatii puberului si adolescentului se formeaza o anumita acceptanta si respingere n planurile investigatiei si cunoasterii. Din acest punct de vedere prezinta importanta constientizarea limitelor temporare ale cunoasterii, mai ales constientizarea ignorantei. Problemele delincventei minore se modifica n timp ca obiectiv, extinctie si gravitate. Rolul orientarii scolare si profesionale este de a facilita procesul identificarii. Perioadele tineretii D. Levinson numeste perioada de la 17 la 22 ani vrsta de tnar adult ce se caracterizeaza prin coexistenta statutului de adolescent cu cel de tnar adult = perioada de tranzitie. J. Rousselet semnaleaza pentru tinerele fete o astfel de evolutie ceva mai devreme n perioada adolescentei. Daniel Levinson considera ca vrsta adultului tnar se refera la o distanta de dezvoltare psihica ntre 17 18 ani la 45 ani, cu o oarecare diferenta ntre cele doua sexe. Erik Erikson a caracterizat vrsta tineretii (vrsta mijlocie n ciclurile vietii) ca fiind dominata de amplificarea identitatii sociale si de angajare, trairea intensa a experientei dragostei si nceputul vietii de familie ce duce la dezvoltarea intimitatii. Pendularea dintre intimitate, izolare si starea n care eul simte necesitatea de a se lega de noi persoane >calitatea de partener. OMS considera tineretea ca desfasurndu-se ntre 18/20 ani si 35 ani. Limita superioara toate organele si sistemele organismului functioneaza n conditii si la parametrii superiori. Ursula Schiopu tineretea 24 35 ani. Perioada tinereti se poate mparti n 3 subetape. de adaptare 24 28 ani profesionala si familiala. de implantatie 28 32 ani - se intensifica experienta personala, se dezvolta statutul de parinte. de stabilitate relativa a adaptarii, valorilor, conduitelor, aspiratiilor 32 35 ani.

24 35 ani = potential de opozabilitate + capacitati flexibile de adaptare. Observatia vizuala devine n multe profesii extrem de activa. Se dobndesc nsusiri particulare senzoriale discriminative dupa 8 10 ani de exercitare a profesiunii. Se dezvolta si adaptarea la ntuneric. Auzul este n unele profesii foarte solicitat (muzicale, sportive). Tactul finete discriminativa complexa n unele meserii. Procesul de dezvoltare a personalizarii senzoriale si capacitatile discriminative sunt componentii importanti ai acestei modificari. Planul complex mental cunoaste unele modificari. Se organizeaza procesul nvatarii permanente pentru a evita perimarea profesionala. Cmpul de actiune al memoriei se restructureaza, are loc procesul de adaptare si selectare din cunostinte a celor ce sunt necesare. Perioada de foarte mari perfectionari senzorial perceptive si de intensa socializare a acestor disponibilitati psihice. Atentia e activata complex pe cerintele profesionale. Particularitati ale nvatarii: se modifica proportia dintre nvatarea programata social si autodidacticism n favoarea celui din urma. nvatarea inserata, interpolata si incidentala se dezvolta continuu cu aceiasi intensitate. nvatare din necesitate, n special ocupationala. Amintirea atinge un punct relativ nalt dar ramne n platou. Monotonia muncii, antrenarea mare a atentiei, etc., creeaza si oboseala. 4 indicatori ai oboselii: scade randamentul cantitativ, dar mai ales calitativ; au loc modificari fiziologice; scaderi ale activitatii intelectuale suple; exaltare a functiilor inferioare, automatisme, ticuri. Recuperarea oboselii odihna activa. Promovarile, recompensarile, evaluarea onorifica forme de constituire a motivatiei pozitive n munca. Procesul de identificare este complex si multilateral. Subidentitatea de sot si de parinte se divid, subidentitatea profesionala si sociala se ncarca de roluri mai ample si responsabile. Integrarea este complexa deoarece: tineretul poseda capacitati deosebite ce trebuie canalizate n directii diverse, este importanta satisfacerea intereselor, tinerii se adapteaza integrndu-se profesional si social. Integrarea sociala se realizeaza n mai multe directii cea mai importanta fiind integrarea profesionala. Climatul psihologic pozitiv de la locul de munca conduce la satisfactii si implicit integrarea-adaptarea omului la munca. Dintre cauzele instabilitatii angajatilor mai importante sunt (Ph. Mulleri): nu se au n vedere aptitudinile acestora; nu se satisfac promisiunile de la angajare;

atmosfera dezorganizata, conducere inconsecventa, discordie; favoritism. Caracteristicile integrarii profesionale ale tineretului sunt foarte dificile, impregnate de o oarecare tensiune. Unele profesii antreneaza un grad de stres mai mare > exista grade individuale de rezistenta la stres (M. Magureanu) hiperreactivii, normoreactivii, hiporeactivii. Hall, Schneider, Nygren = fenomenul denumit socul realitatii n contactul cu lumea profesiunilor la tineri. O. Crites a definit maturitatea n termenii a 4 factori: consecventa alegerii profesiei; realism al alegerii carierii; competenta n cariera aleasa; maturitate a atitudinilor alegerii. Integrarea trece prin cteva stadii: acomodarea, adoptarea, participarea si integrarea propriu zisa. Are loc o modificare a motivatiei de rol. D. C. Miller si W. H. Forn patru tipuri de profesionisti mai frecvente: cu paternuri stabile; cu paternuri de cariera conventionala; cu paternuri instabile; cu paternuri de alegere multipla. La tinerele fete, alegerea profesiei e mai complicata. Rolul de sotie apoi cel de mama ncarca tensional timpul femeilor ce se integreaza profesional (traiesc aceasta cu anxietate). Pna la 35 de ani este cea mai mare fluctuatie a fortei de munca cu punctul de vrf ntre 21 25 ani, vrsta la care ncepe stabilizarea, mai evidenta la femeile cu deficienta de auz dect la auzitoare. Trei feluri de randament: randament productivitate; randament financiar; randament munca. Defecte implicate n nerealizarea pe plan profesional: egoismul, lenea minciuna, laudarosenia, aroganta duritatea, alcoolismul. Opinia cu privire la familie: pe primul loc se afla buna ntelegere, stima si sprijinul reciproc. Copiii factori de coeziune familiala. Problemele casatoriei: situatii de anxietate latenta si de solicitare a integrarii. Se manifesta o usoara tendinta de mutare a casatoriilor tinerelor fete spre 20 25 ani cu tineri de aceiasi vrsta si pe urmatorii 5 ani. Acest fenomen se datoreaza prelungirii scolaritatii feminine. Institutia casatoriei: probleme de adaptare a mentalitatii, a caracteristicilor dobndite, gusturi, deprinderi, stil de viata, preocupari, atitudini. Predictia casatoriilor reusite implica lipsa de conflicte cu parintii, educatorii, interrelationarii n copilarie si adolescenta. Logodna acomodare ntre cei 2 parteneri. Conteaza factorii economici, spatiul locativ. Casatoria poate dezechilibra tnarul sau tnara sau sa le creeze o conditie de energizare a activitatii, o stare de echilibru. Aceasta se poate accentua o data cu nasterea primului copil n familie. exista mai ales la tinere o mai puternica dorinta de a avea un copil ca un fel de suplimentare a legaturilor afective

din casnicie. n perioada de gestatie disconfort fizic, anxietate de fond. Sarcina, nasterea primului copil, lactatia si procesele fiziologice ce nsotesc maternitatea sunt conditionate social. Copilul mic gaseste de cele mai multe ori un stil si o organizare familiala. Prezenta lui conditie noua de fond a reorganizarii familiei. Foarte de timpuriu copilul sesizeaza aspectele de structura si climat ale familiei si se adapteaza acestora. Mama = ecran de referinte si securitate. Planul adaptarii parintilor la prezenta copiilor e animat chiar de copil. Tipologii ale tineretului Structura profesiilor creeaza o amprenta diferentiala discreta. Diferentieri prin densitatea de roluri paternale si matrimoniale, statutul social. Tipologiile lui Jung extravertit; introvertit + tipologia lui E. Kreischmer = autist; picnic; ciclotim; displastic. Atitudini de contact cu lumea: pragmaticii; primitivii; receptivii spiritual. Walter Jaide - alegerea profesiei dezinteresati; vag interesati; constienti de scop. Criteriul de emancipare conservatorism: naivii; conservatorii; dezinteresatii detasati; investigatorii decisi. Probleme speciale Tinerii marcheaza o incidenta a infractionalismului care atinge o culme absoluta ntre 25 30 ani, urmnd o descrestere: furtul scade dupa 25 ani, escrocheria atinge vrful la 21 ani, abuzul de ncredere creste peste 32 ani si scade dupa 35, spargerile si furturile calificate 32 33 ani. Violenta mpotriva persoanelor creste mult la tinerii adulti. Tinerele sunt mai sensibile la stimuli vizuali colorati, la sunete si zgomote, au tactul bine dezvoltat, abilitati manuale mai mobile, rapide si coordonate, aptitudini verbale mai pregnante, suporta mai usor stresul. Baietii sensibilitati spatio vizuale mai dezvoltate, aptitudini matematice, capacitati de abstractizare evidente, o mai mare agresivitate si mobilitate. Tendintele depresive sunt mai frecvente si mai puternice la femei si la tinerele fete. Tinerele memorie vizuala buna. Barbatii afectivitate mai controlata, realista, mai multa obiectivitate, rezultate mai bune la testele de perceptie n profunzime si de vedere labirintica. Tinerele o mai activa intuitie, mai sensibile, superioritate a creativitatii fata de barbati. Femeile au cstigat n initiativa, ndrazneala, stapnire de sine, iar tinerii n diferentieri de finete, atitudini mai flexibile La 30 ani femeile trec printr-o criza de identitate, barbatii pe la 40 ani. Vrstele adulte Ch. Buhler a ncercat sa identifice curba ascendenta si degeneratoare a vietii umane. Ulterior a disociat declinul biologic de cel intelectual. W. Stern - piramida dinamica a vrstelor, n care spre anii adulti vrful se caracterizeaza prin diminuare. White considera ca exista perioade ale vrstelor adulte ce continua concentricitatea perioadelor din vrstele de crestere.

Allport - 6 trasaturi specifice adultului: constiinta de sine larga, relatii si raporturi intime, securitate emotionala fundamentala, preocupare obiectiva, obiectivare de sine, armonie relativa cu propriile achizitii din experienta personala. Moers 6 perioade, dintre care 3 adulte n care au importanta modificarile de impulsuri sufletesti: copilaria si tineretea 0-20ani nvatarea inclusiv scolara; prima perioada adulta dominata de tinerete 21-30 ani autoinstruirea; a doua perioada adulta 31-44 ani dispare interesul pentru nvatare; a treia perioada adulta / criza de autocunoastere 45-55 ani cea mai puternica perioada de crize; prima perioada a batrnetii 55 ani; a doua perioada a batrnetii, decesul Cl. I. Leuba lucrare centrata pe vrstele adulte: adultul tnar, de vrsta mijlocie, tardiv. O serie de autori se opun opticii periodizarii adulte si emit ipoteza ca starea adulta este de consolidare. D. E. Super si colaboratorii utilizeaza un model de 5 stadii de dezvoltare, n care cel adult este de mplinire sociala si profesionala. mpartirea stadiilor adulte n functie de evolutia familiei D. Hall: casatorie primul copil; primul copil al doilea; copii prescolari; intrarea primului copil n viata scolara; plecarea primului copil din casa parinteasca. Schein E. H. model tridimensional conic de ncadrare a perioadelor adulte si are 3 directii: verticala pune n evidenta schimbari n ierahia profesionala > relatii ierarhice; radiala miscarea n sistemul profesional > relatii de incluziune; circumferentiala > relatii functionale. M. Zlate mpartire a vrstelor adulte: tineretea, maturitatea, involutia. Subetapele vrstei adulte Tipul fundamental de activitate = expansiunea cumulativa n caracteristicile muncii profesionale si n ierarhia posturilor de munca. Tipul de relatii caracteristice = structura relatiilor de munca sociale si de familie. Subetape: prima perioada adulta 35 45 ani implantatie profesionala intensa, statutele si rolurile sociale ncep sa fie mai ncarcate de responsabilitati, crestere a continutului subidentitatii de parinte. Perioada adulta ntre 45 55 ani trecerea pe planuri de mai mare responsabilitate profesionala si social culturala. Subidentitatea de sot si parinte diminuare usoara. Perioada adulta prelungita 55 65 ani diminuare a fortelor fizice, perioada critica, diminuarea celor 4 feluri de subidentitati (de sot, profesionala, social cetateneasca, de parinte) = inegala. Subidentitatile profesionale reprezinta persoana n vrstele adulte. Perioada de la 35 la 45 ani se mparte si ea n doua subperioade: de la 35 la 40 ani si de la 40 la 45 ani. Persoanele de la 35 la 40 ani ajung la functii medii, sesizeaza diferenta fata

de generatia tnara ce intra n activitate > plus de experienta practica, cerinta de perfectionare. Viata profesionala si obsteasca devine mai densa n probleme. Si n viata de familie apar probleme noi > perioada celor mai multe desfaceri de casatorie. Angajarea mai profunda n munca un echilibru al personalitatii. 40 45 ani experienta profesionala devine bogata. Perioada de expansiune sociala si profesionala. Familie echilibru. Perioada adulta de stabilizare II (45 55 ani) ncarcarea cu intimitate a subidentitatii parentale si maritale + cresterea responsabilitatilor. Criza de identitate a copiilor tensiuni. 2 subetape: 45 50 ani pozitie profesionala nalta. 50 55 ani criza de interiorizare provocata la femei de menopauza. Climateriumul viril poate fi mult mai tardiv. n familie ncepe procesul de denuclearizare. Vrsta adulta prelungita 55 65 ani subidentitatea profesionala ncepe sa se distanteze ca si subidentitatea socio culturala. Subidentitatea parentala si maritala se rencarca de intimitate. Perioadele de crestere sunt dominate de procesele anabolice, cele de mbatrnire de catabolism. Partea cea mai perisabila la nivelul creierului este la nivelul cortexului (pons) si a creierului mic. Numarul neuronilor ce se distrug dupa 25 ani creste. Exista 2 aspecte diferite: mbatrnirea si patologizarea. Este o crestere a numarului de zile de mbolnaviri. La 25 ani 25 zile anual; la 65 35 zile. Capacitatea de munca si forta au un declin semnificativ (cele mai bune performante 20 29 ani). Dupa 40 ani, forta fizica scade usor, descreste usor energia, declin al vederii, scade si auzul, se modifica aspectul pielii, modificarea siluetei. Reajustare a obiectivelor de lunga si scurta durata (pe plan profesional). Schimbari relativ importante n structura generala a caracteristicilor psihice. Dupa 50 ani scade capacitatea de observare vizuala. Caracterul mobilitatii vederii curba descendenta spre sfrsitul maturitatii. Modificarea n functie de vrsta a vitezei senzorial motorii studiata printr-un coeficient de diferentiere nu prezinta o evolutie sensibila. Diferente sensibile viteze mari, viteza stresanta. J. Birren - ntre 20 si 60 ani scadere de 10,20% a reactivitatii senzoriale generale. 20 60 ani reducerea vitezei de excitatie vizuala > scade treptat capacitatea de citire. Se pun n evidenta diferente culturale si degradari mai mari dupa 45 ani la persoanele necultivate. Acuitatea auditiva este de maxima intensitate ntre10 14 ani, dupa care urmeaza o scadere foarte lenta a acesteia, ca abia dupa 40 ani sa aiba loc o scadere mai evidenta. Sensibilitatea tactila are o curba lenta de descrestere dupa 45 ani. Tactul este simtul de maxima erotizare. Mirosul se perfectioneaza n anumit profesii. Consumul de bauturi ca si statul n camere neaerisite degradeaza mirosul n jurul vrstei de 40 ani.

Atentia deserveste traseul de colectare selectiva a experientei profesionale, creeaza si orienteaza complex cerintele profesionale, pe indicatorii semnificativi ai materialelor supuse activitatii profesionale si pe ritualurile specifice muncii. Cmpul de actiune al memoriei se restructureaza de asemenea sub influentele profesiei. ntre 26 29 ani crestere evidenta a nivelului de utilizare a atentiei pe fondul muncii, platou de dezvoltare a gndirii si memoriei, ntre 30-33 ani se dezvolta din nou toate cele 3 ca platou, ntre 30 si 35 ani si cu o usoara redresare ntre 36 40 ani. Reducerea MSD ca flexibilitate n utilizare devine evidenta dupa 40 45 ani si mai marcanta dupa 55 ani. Recunoasterea si reproducerea devin mai putin prompte dupa 55 ani. Memorarea logica e cea mai rezistenta. nvatarea psihomotorie platou pna la 55 ani. n dezvoltarea inteligentei este implicata o influenta mai mare culturala si sociala. n ultimele decenii se realizeaza o mutare divergenta a creativitatii n ntreaga structura a vrstelor. Educatia permanenta a adultilor optimizeaza conditia de participare a tuturor oamenilor la progresul stiintei si tehnicii. nvatarea permanenta atenueaza inegalitatile existente n pregatire, prelungeste durata participarii la viata activa. nvatarea implicata n educatia permanenta se adreseaza nivelurilor senzorio motorii si psihomotorii, nivelurilor intelectuale, celor sociale, afective si estetice. Cel mai complex aspect al individualizarii educatiei adultului este implicat n caracteristicile perimarii profesionale. Perimarea este determinata de evolutia n diferite domenii a unor cercetari fundamentale complexe si modificarea pe aceasta baza a unor paradigme ale domeniului. 3 aspecte n legatura cu nvatarea la adulti: reimpulsioneaza procesul general al dezvoltarii; structurile implicate se modifica la adulti; mijloc de nvingere a alienarii. Adultul tnar personalitatea e antrenata n trairi afective intense, aspiratii puternice. Au loc conflicte de rol si statut. 3 situatii: inadaptarea profesionala; adaptarea se realizeaza, dar nu este extinsa; adaptare extinsa. Tipice pentru tnarul adult a. si c. Perioada de adult II se constientizeaza simtul reusitei si mplinirii sau al nereusitei si nemplinirii. Perioada de adult III sub imperiul dezangajarii profesionale are loc n mai mare masura constientizarea. Subidentitatea parentala si maritala faze: tnar adult casnicia n consolidare, procesul de adaptare activ, rolurile n familie se diferentiaza si se consolideaza;

etapa de adult I rolul parental devine mai ncarcat, erodare a caracterului arzator al intimitatii, pot interveni crize n casnicie; etapa de adult II viata de familie se ncarca de o oarecare tensiune din directia rolului paternal, libidoul se tempereaza discret la ambii parteneri etapa de adult III rolul parental devine mai complex si situativ nou, legatura matrimoniala devine de securizare si acros. Vrstele de regresie Etapele de dupa 65 ani pun mult mai multe probleme dect celelalte vrste. Vrstele terminale ale vietii se afla sub semnul iesirii din munca activa (pensionarea). Exista o serie de aspecte sociale ale batrnetii cresterea longevitatii reale si potentiale si protejarea sociala a acesteia; folosirea sociala a experientei profesionale si sociale a vrstelor batrnetii, data fiind valoarea sa; profilaxia batrnetii si lupta mpotriva bolilor de degenerescenta. Se poate vorbi de 3 stadii: stadiul de trecere spre batrnete 65 75 ani; stadiul batrnetii medii 75 85 ani; stadiul marii batrneti peste 85 ani. Subidentitatile intra ntr-o serie de noi pozitii. Tipul fundamental de activitate = adaptarea la un nou orar de activitati. Tipul de relatii = se modifica restrngndu-se din aria profesionala, dar si din aria altor activitati. Perioada de trecere subidentitatea profesionala se dezoficializeaza si se integreaza n subidentitatea social obsteasca. Subidentitatea maritala ramne esentiala. Subidentitatea parentala relativ expansiva. Perioada de o oarecare fragilitate biologica. Perioada batrnetii propriu zise. Subidentitatea parentala se contracta usor, subidentitatea sociala se exercita n teritoriul social accesibil. Bolile degenerescente reduc mobilitatea. Mortalitatea este mai mare. Perioada marii batneti subidentitatile suprapuse se contracta; uneori poate avea loc o disolutie de sine. Durata medie a vietii 70 ani la barbati si 75 ani la femei. Scaderea energiei instinctelor si a eficientei adaptarii. mbatrnirea fizica se realizeaza fara seisme prea evidente, jucnd un rol important mbatrnirea celulelor, a tesuturilor si a organelor. Cu vrsta, au loc modificari importante n ceea ce priveste somnul si functiile lui recuperative. La 50 ani si dupa, se doarme ~ 7 ore, din care doar o ora de somn paradoxal. Evidenta pierdere a elasticitatii pielii si a tesuturilor. Specific este si procesul de ncaruntire acesta poate ncepe si dupa 35 ani, nsa devine evident spre 50 55 ani. Miscarile devin mai greoaie, lipsite de suplete si forta. Dupa 50 ani scade numarul fibrelor musculare active.

Si n domeniul organelor interne au loc fenomene de degradare: cord, pulmoni, organe vitale. Dupa 55 ani incidenta a infarctului miocardic si lezarea arterelor coronariene. Respiratia devine dupa 45 ani mai superficiala, se reduce gradul de oxigenare al sngelui, tesuturilor, scade eficienta respiratiei. Scadere a poftei de mncare ce determina o slabire a raspunsurilor digestive. Metabolismul bazal creste cu vrsta. Procesul de mbatrnire este amplificat de modificarile hormonale ce survin mai ales dupa 65 ani. Degradarea si mbatrnirea sistemului nervos este legata de reducerea capacitatii organismului de a satisface exigentele alimentare foarte mari ale creierului (irigarea, oxigenarea, alimentarea). Caracteristici psihice Activitatea psihica poarta amprenta experientei de viata si a proceselor de reechilibrare a organismului. Impactul planului senzorial se manifesta n prima etapa ca dominant periferic apoi impactul central(scade functionalitatea ANS), proces lent 65-70 ani, accelerat 70-75, stabilizat la valori reduse 75-85 ani. Ex: degradarea vazului, degradarea auzului, sensibilitatea tactila se degradeaza(dupa 50-55), e.t.c. Dezvoltarea proceselor psihice complexe Sunt influentate de experienta cultural-intelectuala si de capacitatile functionale. Degradarea memoriei de scurta durata (MSD) e mai pregnanta iar memoria de lunga durata (MLD) e mai rezistenta. Concomitent are loc o exacerbare a emotionalitatii, nervozitatii, irascibilitatii, tulburarea functiilor psihice-slaba cooperare, anxietate, capricii, e.t.c. Inteligenta poate sa se mentina relativ activa. La batrnete scade fluenta ideilor, se manifesta o inflexibilitate a opiniilor, rationamentelor, confuzionism spatial, emotiile devin ceva mai primitive, hipertrofiere a sinelui, amnezie infantila de origine afectiva, tulburari de memorie. Se manifesta o tendinta de crestere a fondurilor sociale de pensionare si de asistenta sociala, de constituire a cadrului socio-ocupational al persoanelor n vrsta. Dupa 70-75 ani apar pregnant cazuri de dementa senila si psihoze, trairea n trecut, vidul de idealuri si aspiratii. Se diferentiaza moartea biologica (degradarea proceselor psihologice), moartea psihologica (disolutia comportamentului, a constiintei) si moartea sociala (nregistrarea mortii, nmormntarea, rezolvarea mostenirii, rezolvarea schimbarilor sociale).

Stadiile dezvoltarii psihosociale ale individului Desi Erikson accepta stadiile de dezvoltare sexuala a lui Freud, aduce si critici in special privind exagerarea impulsurilor sexuale in detrimentul influentelor sociale pe care el va

pune ulterior accentul in cele "Opt stadii de dezvoltare psihosociala" care se intind de la nastere pana la batranete inclusiv. Asa cum spuneam in prima parte a articolului, cunoasterea stadiilor de dezvoltare si identificarea rolurilor jucate de individ pe parcursul vietii, este importanta pentru cunoasterea diferitelor cauze care au generat instalarea nevrozelor, a unor tulburari afective (anxietatea, depresia etc.) sau boli psihosomatice (ulcerul gastric/duodenal, astmul bronsic etc.) de-a lungul vietii. In acest context, am inceput cu prezentarea primului stadiu sexual dupa Freud, stadiu care a fost punctul de plecare si pentru alti cercetatori, printre care si E. Erikson, care a acceptat o serie din conceptele freudiene, dar au si multe concepte diferite. Astfel, Erikson considera ca fiecare etapa de dezvoltare este caracterizata prin evenimente si conflicte, sarcini specifice de rezolvat pe care copilul, si mai tarziu adolescentul, adultul trebuie sa le parcurga si sa le solutioneze adecvat pentru fiecare varsta sau etapa specifica. Erikson considera ca personalitatea individului este un produs al modului cum au fost solutionate aceste crize sau conflicte. De aceea aceste stadii de dezvoltare au mai fost numite si crize de dezvoltare. Individul care va fi incapabil sa faca fata crizei intr-un mod acceptabil va avea probleme in satisfacerea urmatoarelor stadii si dezvoltarea ulterioara va avea de suferit. Cu toate acestea, Erikson este de parere ca experientele nesolutionate corespunzator dintr-un anumit stadiu pot fi compensate ulterior, dar la fel si rezolvarea satisfacatoare a unei crize poate avea ca rezultat diminuarea efectului in cazul unor deficiente ulterioare care pot interveni in urmatoarele stadii de dezvoltare. Primele trei stadii psihosociale ale lui Erikson sunt asemanatoare stadiilor sexuale ale lui Freud: oral, anal si falic si sunt influentate semnificativ de atentia si ingrijirea adecvata a parintilor. Stadiile dezvoltarii psihosociale dupa E. Erikson 1. Stadiul de la nastere - 1 an Criza: incredere versus neincredere In acest prim stadiu se formeaza sentimentul de incredere versus neancredere in ceilalti, in functie de ingrijirea si dragostea acordata copilului, cand acesta este nevoit sa aiba incredere absoluta in cei care-i ingrijesc. Rezultate pozitive: Satisfacerea corespunzatoare a nevoilor bebelusilor va conduce la dezvoltarea unei atitudini increzatoare fata de mediu si speranta in viitor. Rezultate negative:

Nesatisfacerea acestor nevoi existentiale intr-un mod favorabil va conduce in viitor la dezvoltarea sentimentului de neincredere, insecuritatate, suspiciune si teama de viitor in general. 2. Stadiul 1-3 ani (copilaria mica) Criza: autonomie versus indoiala, rusine In acest stadiu se dezvolta sentimentul de autonomie, incredere in sine, cand copilul vrea sa se apuce si sa faca anumite lucruri, cu riscul de a gresi. Rezultate pozitive: Incurajarea din partea parintilor in aceasta etapa va dezvolta copilului sentimentul de siguranta si incredere in sine absolut necesare in viitoarele situatii-problema pe care le pot intampina in viitor (in stadiile urmatoare). Rezultate negative: Daca dimpotriva, parintii manifesta dezaprobare in tot ceea ce fac copiii, mai ales prin ridiculizarea unei fapte, ca de exemplu atunci cand copiii mai fac in pat uneori si sunt apostrofati la genul: "nu ti-e rusine, esti baiat mare si mai faci in pat?" cand acesta din urma va incepe sa se rusineze de propriile actiuni, dar va pierde si increderea in propriile decizii. Cum recunoastem ca s-a instalat rusinea la copil? Copilul este in spatele fustei mamei in momentul in care va intalniti sau ii faceti cunostinta cu cineva 3. Stadiul 3-6 ani (copilaria mijlocie) Criza: initiativa versus culpabilitate Efecte pozitive: In aceasta perioada a vietii, copilul incepe sa exploreze lucruri noi, sa-si descopere abilitati motorii, sa interactioneze mai mult cu cei din jur, incepe sa aiba initiativa multor activitati imitand de obicei adultii; frecvent vor incalca interdictiile impuse de parinti, fapt penalizat verbal sau mai mult. In aceste situatii rolul parintilor este foarte important si daca acestia vor fi suportivi, dar si consecventi disciplinar in acelasi timp, copiii vor invata cu timpul ca nu toate lucrurile le sunt permise, fara a se simti vinovati si, in acelasi timp, vor continua sa exploreze fara a se rusina de ceea ce fac, iar asumarea de responsabilitati va conduce la dezvoltarea simtului de initiativa. De asemenea, parintii trebuie sa manifeste intelegere fata de curiozitatea sexuala specifica la aceasta varsta. Efecte negative: Interventia educativa necorespunzatoare va dezvolta copilului o tema de pedeapsa exagerata; acesta va considera pe viitor ca orice initiativa personala este gresita; daca

anumite actiuni nu au fost finalizate corespunzator se va dezvolta sentimentului de vinovatie. 4. Stadiul 6-12 ani (copilaria mare) Criza: competenta/harnicie versus inferioritate In acest stadiu copilul achizitioneaza cunostinte si deprinderi in special prin intermediul scolii, specifice culturii din care face parte. Odata cu inceperea scolii, apare prima comparatie sociala. Astfel, o abordare corespunzatoare din partea parintilor, dar si a invatatorilor vor dezvolta un simt al competentei sau dimpotriva, printr-o atitudine necorespunzatore, vor dezvolta sentimentul de inferioritate. Cea mai frecventa greseala a parintilor este de a-si compara permanent copilul in functie daca si-a facut temele, daca a luat rezultate mai proaste ca ale vecinului sau prietenului Costica etc. "Vezi, Vasilica a luat mai mult la lucrare decat tine, tu nu scri la fel de frumos ca Ionica" s.a.m.d. Aceste comparatii si reactii nefavorabile, nu fac decat sa adancesca sentimentul de inferioritate si inadecvare, deci o nerezolvare corespunzatoare a acestui stadiu va cantari decisiv in rezolvarea satisfacatoare a urmatoarei perioade de crize, deosebit de importanta in viziunea lui Erikson si anume, criza adolescentei. "Modificarile personalitatii din perioada adolescentei si maturizarii reprezinta elementul principal in dezvoltare" 5. Stadiul 12-20 ani (adolescenta) Criza: Identitate de sine versus confuzie de rol In acesta perioada, adolescentul cauta sa-si formeze si sa-si dezvolte o identitate personala si vocationala, incearca sa se identifice cu un rol profesional. In acelasi timp se formeaza comportamente specifice rolului sexual, crizele prin care trece adolescentul; este o perioada de tatonare a comportamentului sexual in care baietii de exemplu se dau cu gel, isi fac tepi, iar fetele se machiaza si incearca sa se puna in evidenta printr-o vestimentatie cat mai sumara. Pentru a ajunge la un simt clar si coerent al identitatii, adolescentii se implica in diverse roluri, fara a se angrena concret in vreunul. In acest stadiu apare confuzia de roluri si intrebarea frecventa a adolescentului: "Cine sunt eu?"; adolescentul manifesta totodata si un comportament indezirabil, prin insusi conflictul interior prin care trece: "sa am initiativa sa fac cutare lucru?"; pe de o parte isi doreste sa aiba initiativa intr-o actiune, pe de alta parte este inhibat de parintii care-i dirijeaza si limiteaza fiecare actiune. Esecul in dobandirea unei identitati clare, durabile are ca rezultat difuziunea rolului, confuzia dintre ceea ce este si ceea ce doreste sa fie. Scopul educational in aceasta etapa este de formare a copilului autonom prin acordarea unei anumite independente, as adauga eu oarecum controlata.

Parintele care si la aceasta varsta isi insoteste copilul la examen si-l asteapta in curtea liceului sau facultatii - este o forma de dependenta creata si intretinuta de parinti, o mare greseala din partea acestora. Adler spunea ca: "orice copil problema este un parinte problema". Erikson, ca de altfel majoritatea psihologilor, considera ca adolescenta reprezinta criza centrala a intregii dezvoltari. Criza de identitate este considerata ca fiind singurul conflict puternic pe care o persoana il are de infruntat in aceasta viata, iar depasirea intr-un mod satisfacator se poate realiza in conditiile in care si celelalte stadii au avut o rezolvare pozitiva. Efecte pozitive: Capacitatea de a se percepe ca o persoana consecventa, cu o identitate personala puternica. Efecte negative: Confuzie in legatura cu cine este si ce reprezinta, incapacitatea de a lua decizii si a alege in mod special in privinta vocatiei, a orientarii sexuale etc. Presiunile puternice din partea parintilor sau a societatii pot determina dezorientarea si disperarea adolescentului; acestea au ca rezultat instrainarea fizica sau psihica de mediile normale, iar in cazurile extreme ale difuziunii rolului, tanarul poate adopta o identitate negativa. Spre deosebire de baieti, fetele se dezvolta diferit privind dezvoltarea identitatii, acestea manifestand tendinta de amanare a dezvoltarii identitatii pana la gasirea partenerului de viata, care are un rol important in determinarea statutului lor. "Stabilirea identitatii in adolescenta reprezinta elementul-cheie in realizarea ulterioara a unor relatii intime adecvate" Aceasta afirmatie a lui Erikson a fost intarita si de studiile altor cercetatori printre care Kahn si colaboratorii sai in 1985. Ei au calculat in 1963 scorurile obtinute de un lot de adolescenti la scalele de identitate, care au fost puse in relatie peste 20 de ani, cu statutul lor marital. Astfel, s-au inregistrat diferente semnificative in functie de sex: femeile care inregistrasera valori scazute la scalele de identitate in adolescenta erau in cea mai mare parte necasatorite sau divortate; barbatii cu scoruri scazute erau in cea mai mare parte necasatoriti.

6. Stadiul 20-30/35 ani (tanarul adult)

Criza: Intimitatii sau izolarii de ceilalti Efecte pozitive si negative: Caracteristicile principale ale acestui stadiu sunt dragostea si relatiile inter-umane, in care tanarul adult cauta relatii profunde si de durata. Inca de la varsta de 20 ani, fiecare om isi cauta un partener. Fiecare om are o trebuinta afectiva si sexuala, iar dupa cum spunea si Erikson, nu are importanta cat de mult succes ai in activitatea profesionala. Nu esti dezvoltat complet pana nu cunosti si dezvolti sentimentul intimitatii, iar realizarea acestui lucru are ca efect pozitiv capacitatea adultilor de a dezvolta relatii apropiate si profunde cu altii, capacitatea de a iubi si de a raspunde angajamentelor fata de ceilalti. In cazul cand individul nu si-a gasit partenerul sau este parasit, dupa cum spunea Erikson, se ajunge la o izolare sociala, la o relationare superficiala. Majoritatea persoanelor care solicita o consiliere psihologica in aceasta perioada au ca problema singuratatea; efectele care decurg de aici: depresii, tulburari psihosomatice, psihologice, chiar tentative de suicid etc. Trebuie mentionat ca celibatul nu atrage o tulburare de comportament - este o alegere voita care nu afecteaza viata sentimentala a persoanei. 7. Stadiul 35-65 ani(adultul) Criza: Productivitate/realizare versus stagnare, mai este denumita criza generativitatii sau stagnarii Aceasta perioada se caracterizeaza prin nevoia adultului de a fi productiv, de a fi capabil sa se orienteze catre exteriorul sau/si de a-si exersa rolul profesional si/sau parental (este stadiul in care acest rol este accentuat si se simte nevoia de a avea un mostenitor cu orice pret daca nu s-a putut realiza pana in acest stadiu); de asemenea, individul simte nevoia de a impartasi si altora din experienta acumulata. Din acest motiv se mai numeste si "perioada mesterului"; Erikson afirma ca adultii au nevoie de copii asa cum acestia au nevoie de adulti. Efecte pozitive: Criza se poate rezolva avand copii sau prin impartasirea cunostintelor in diverse moduri, activitati ca profesor, psiholog, ingrijirea unui copil etc. Efecte negative: In acest stadiu, problemele apar in cazul cand din diverse motive nu a avut loc acumularea de cunostinte sau experienta sau nu are cui imartasi din exeperientele sal; omul trece prin asa zisa criza a stagnarii; de aceea parintii spun: "eu la varsta ta... etc". Cu atat mai mult daca individul este singur in acest stadiu, stagnarea se referea la relatiile sociale, are loc oprirea evolutiei, limitarea si exagerarea preocuparilor fata de sine.

"Asa cum un copil nu se teme de viata, nici un adult echilibrat nu se va teme de moarte"

8. Stadiul de la 65 de ani (batranetea) Criza: integritatii psihice sau a disperarii Efecte pozitive si negative: In aceasta perioada, batranul isi vede si-si evalueaza realizarile din timpul vietii. In cazurile cand raspunsurile sunt acceptabile exista satisfactie pentru propria viata si acceptarea mortii; se atinge astfel un echilibru de integritate psihica. Dupa 65 ani, dispare rolul profesional odata cu pensionarea, dispare si rolul parental cand copiii sunt la casele lor (asta in cazul in care acest rol a fost indeplinit) sau a intervenit decesul partenerului de viata; incep sa apara mai frecvent intrebari despre rolul propriei existente, teama de moarte, iar atunci cand aceste probleme nu au fost rezolvate favorabil se ajunge la o faza de disperare, numita si depresia batranetii. Erikson spunea: "asa cum un copil nu se teme de viata, nici un adult echilibrat nu se va teme de moarte". In concluzie: Fundamentele socio-culturale ale activitatii de consiliere ne ajuta sa intelegem problemele cu care se confrunta cineva din perspectiva schimbarii pe parcursul vietii. Asa cum spuneam si la inceputul articolului, conform teoriei lui Erikson, in fiecare perioada a vietii avem de indeplinit cate o sarcina, avem de trecut si rezolvat anumite crize/conflicte specifice fiecarei varste. Conform autorului, rezolvarea conflictelor initiale este necesara pentru a asigura individului posibilitatea de a le stapani si relolva pe cele ulterioare. Astfel, starile de nevroza sau depresie urmate de anumite afectiuni care au intervenit intro anumita perioada de viata - chiar daca se ascund in spatele unor remarcabile realizari profesionale si/sau materiale, o fericire aparenta - pot fi adevarate indicii pentru psihologi despre posibilele cauze ale unei depresii sau tulburari psihosomatice.