Abordarea lui Paul B.

Baltes

privind dezvoltarea pe toată durata vieţii

Paul B. Baltes (1936-2006) şi colegii săi (1987; Baltes şi Smith, 2004; Baltes, Lindenberger şi Staudinger, 1998; Staudinger şi
Bluck, 2001) au identificat şapte principii-cheie ale unei abordări a dezvoltării pe toată durata vieţii, principii ce însumează
multe dintre conceptele discutate în acest capitol. Luate laolaltă, aceste principii servesc drept cadru conceptual larg acceptat
pentru studierea dezvoltării pe toată durata vieţii.

L Dezvoltarea durează toată viaţa. Dezvoltarea este un proces de schimbare ce se derulează toată viaţa. Fiecare perioadă a vieţii
este influenţată de ceea ce s-a întâmplat anterior şi va influenţa ceea ce urmează. Fiecare perioadă are caracteristici unice şi
valoare unică; nicio perioadă nu este mai importantă sau mai puţin importantă decât alta.

2. Dezvoltarea este multidimensională. Ea se produce la mai multe niveluri, aflate în interacţiune — biologic, psihologic şi
social — şi fiecare dintre acestea se poate dezvolta în alt ritm.
3. Dezvoltarea este multidirectional. Pe măsură ce câştigă într-un sector, oamenii pot să piardă în altul, câteodată simultan.
Copiii se dezvoltă în principal într-o direcţie, ascendentă, atât în ceea ce priveşte dimensiunile fizice, cât şi în ceea ce priveşte
abilităţile. Apoi echilibrul se schimbă treptat. în general, adolescenţii câştigă în privinţa abilităţilor fizice, însă uşurinţa de a
învăţa o limbă nouă se reduce. Unele capacităţi, cum ar fi vocabularul, continuă de obicei să se amplifice pe aproape toată
perioada vârstei adulte; altele, cum ar fi capacitatea de a rezolva probleme nefamiliare, pot să se reducă; dar unele trăsături,
cum ar fi priceperea dobândită prin experienţă, pot să se îmbunătăţească odată cu înaintarea în vârstă. Oamenii încearcă să
obţină maximum de câştiguri concentrându-se asupra lucrurilor pe care le fac bine şi să reducă la minimum pierderile,
învăţând să le gestioneze sau să le compenseze — de exemplu, alcătuind liste scrise cu „lucruri de făcut“ când memoria
începe să slăbească.

4. Influenţa biologiei şi cea a culturii se modifică de-a lungul vieţii. Procesul dezvoltării este influenţat deopotrivă de
biologie şi de cultură, dar raportul dintre aceste influenţe se schimbă. Capacităţile biologice, cum ar fi acurateţea senzorială,
forţa musculară şi coordonarea, slăbesc cu vârsta, însă elementele de sprijin culturale, cum ar fi educaţia, relaţiile şi mediile
„primitoare44 tehnologic în raport cu vârsta pot ajuta la compensare.
5. Dezvoltarea presupune modificarea alocării resurselor. Indivizii aleg să-şi investească resursele de timp, energie,
talent, bani şi sprijin social în diferite moduri. Resursele pot fi folosite pentru dezvoltare (de exemplu, învăţarea cântatului
la un instrument sau îmbunătăţirea unei abilităţi), pentru menţinere sau recuperare (exersarea pentru păstrarea sau
recâştigarea nivelului expert) sau pentru confruntarea cu pierderea, atunci când păstrarea şi recuperarea nu sunt posibile.
Alocarea resurselor către aceste trei funcţii se schimbă pe tot parcursul vieţii, pe măsură ce totalul resurselor disponibile
scade. în copilărie şi la începutul vârstei adulte, grosul resurselor este investit, de obicei, în dezvoltare, iar la bătrâneţe, în
reglarea pierderilor. La vârsta mijlocie, resursele sunt alocate mai echilibrat către cele trei funcţii.
6. Dezvoltarea are plasticitate. Multe capacităţi, cum ar fi memoria, forţa şi rezistenţa, pot fi îmbunătăţite semnificativ
prin antrenament şi exerciţiu, chiar şi spre sfârşitul vieţii. Totuşi, plasticitatea are chiar şi la copii limite ce depind parţial
de diferitele influenţe exercitate asupra dezvoltării. Una dintre sarcinile cercetărilor asupra dezvoltării constă în a
descoperi în ce măsură pot fi modificate variatele tipuri de dezvoltare la diferite vârste.
 7. Dezvoltarea este influenţată de contextul social şi cultural. Fiecare persoană se dezvoltă în multiple contexte —
circumstanţe sau condiţii definite, în parte, de maturare şi în parte de moment şi de loc. Fiinţele umane nu numai că-şi
influenţează contextul istoric-cultural, ci sunt şi infuenţate de el. După cum vom arăta pe tot parcursul cărţii, specialiştii în
dezvoltare au găsit diferenţe semnificative între cohorte în ceea ce priveşte, de pildă, funcţionarea intelectuală,
dezvoltarea emoţională a femeii la vârsta mijlocie şi flexibilitatea personalităţii la bătrâneţe.

Acum, după scurta introducere în domeniul dezvoltării umane şi prezentarea câtorva dintre conceptele sale fundamentale,
e timpul să analizăm mai detaliat chestiunile care îi preocupă pe specialiştii în dezvoltare şi felul cum îşi desfăşoară aceştia
activitatea. în capitolul 2, vom discuta câteva teorii influente despre desfăşurarea dezvoltării şi metodele pe care le folosesc de
obicei cercetătorii pentru a o studia.

Rezumat şi termeni-cheie

Dezvoltarea umană: un domeniu în permanentă evoluţie de schimbare şi stabilitate

Dezvoltarea umană:

un domeniu în permanentă evoluţie

Reperul 1: Ce este dezvoltarea umană ca domeniu ştiinţific şi cum a evoluat studierea ei?

• Dezvoltarea umană este studierea ştiinţifică a proceselor