UNIVERSITATEA „PETRE ANDREI” DIN IAȘI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE, ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI ŞI ASISTENŢĂ

SOCIALĂ
DISCIPLINA:
METODE ŞI TEHNICI DE CERCETARE ÎN PSIHOLOGIE
An I

Lector univ. dr. Stărică Elena Cristina

TEME ANUL UNIVERSITAR 2020-2021

I. Construiți partea introductivă a unui proiect de cercetare (problematica unei cercetări)

şi evidenţiați obiectivele de cercetare, urmărind următoarele etape:
a. Alegeți tema pe care doriți să o cercetați,
b. Elaborați întrebări de cercetare,
c. Argumentați cu ajutorul teoriilor și a cercetărilor din literatura de specialitate
existența relațiilor pe care le-ați evidențiat prin întrebările de cercetare.
d. Specificați obiecvtivul cercetării.
Studiul literaturii de specialitate are ca scop identificarea cunoştinţelor actuale şi eventualele
contribuţii la dezvoltarea subiectului cercetării.

II. Realizați o grilă de observație, care să cuprindă:

a. Argumentarea teoretică a categoriilor supuse observării (minim jumătate de pagină).
b. contextul observației,
c. subiecții observați,
d. acțiunile și conduitele persoanelor observate: identificați minim 5 categoriilor majore și mai
multe subcategorii, indicii comportamentali corespunzători și frecvențele.
e. trăirile și sentimentele observatorului pe parcursul observației.

 DESCRIEREA TEMELOR ȘI EXEMPLE:

Tema I
a. Alegeți tema pe care doriți să o cercetați.
b. Pornind de la subiectul cercetării, enunțați o listă cât mai extinsă de întrebări de cercetare
(Ce doresc să aflu, care sunt concepte operaționale din tema mea, cum interacționează
acestea, cărui participanți li se potrivesc, în ce unitate de timp, care este sensul relației, cum
măsurăm variabilele, există variabile ascunse/indirecte, etc?).

1
c. Care sunt teoriile și cercetările din literatura de specialitate care dezvoltă tema studiată și
răspund la întrebările mele de cercetare? (Se specifică, în paranteză, numele autorului
articolului sau a cărții și anul apariției materialului. La bibliografie este trecut materialul
citat, conform regulilor internaționale)
d. Specificați obiecvtivul cercetării.

EXEMPLU Tema I:
a. Tema de cercetare: Care sunt factorii de personalitate care sunt influențați de stres?
b. Intrebări de cercetare:
- Care sunt elementele care intră în structura personalității?
- Există o structură unică?
- Există mai multe modele?
- Care dintre elemente le pot măsura?
- Cum relaționează aceste elemente?
- Cum influențează stresul factorii de personalitate?
- Care dintre factorii de personalitate sunt influențați de stres?
- Sunt articole/cărți în literatura de specialitate care să arate legătura dintre stres și trăsăturile
de personalitate?....
- Cum sunt definite conceptele operaționale? (Ex. Stres și personalitate)
c. Cercetările din literatura de specialitate care dezvoltă tema studiată și răspund la
întrebările mele de cercetare:
 Tipurile de personalitate A și B: Friedman și Rosenman (1957 apud Iamandescu,
2005) evidențiază două tipuri de personalitate A și B, care au reacții specifice la stres:
persoanele caracterizate de tipul A (ambiţie, agresivitate, spirit de competiţie, nerăbdare,
alertă, sentimentul că timpul presează imperios și care se manifestă emoţional prin
iritabilitate, ostilitate, toleranţă scăzută la frustrare) sunt mai afectate de stres, comparativ cu
tipul B caracterizate prin: calm, pasivitate, relaxare, stil de viaţă liniştit, lipsa senzaţiei de
presiune a timpului.
 Locul controlului: o altă dimensiune a personalităţii, locul controlului a fost studiată
în relaţie cu stresul (Rotter, 1966 apud Băban, 2005): persoanele cu control intern au
convingerea că responsabilitatea pentru eşec sau meritul pentru succes le aparţine, în timp ce
persoanele cu control extern au convingerea că situaţia lor este controlată de soartă, destin sau
se află în puterea altora. Internaliștii au o mai mare probabilitate de a se confrunta cu stresul

2
întrucât se simt responsabili de ceea ce se întâmplă în jurul lor şi au, în mai mare măsură,
nevoie de a controla mediul în care trăiesc.
 Introvertiţii reacționează mai ușor la factorii percepuți ca fiind stresanți deoarece sunt
caracterizați ca fiind anxioși, pesimiști, au tendinţa spre perfecţionism (Rim, 1986, McCrae şi
Costa, 1986), sunt orientași spre propriul comportament şi mai puţin spre obiectele şi faptele
din mediu (Eysenck, 1950).
 Extraversiune: Schneider et al. (2012) investighează influenţa aspectelor pozitive de
personalitate asupra răspunsului la stres şi demonstrează relaţia dintre stres şi Extraversiune.
Extraversiunea este o atitudine caracterizată prin „mişcarea pozitivă a subiectului interesat de
obiect” sau o atitudine îndreptată spre lumea obiectivă din punct de vedere al evaluării şi al
intenţiei (Eysenck, 1950). Dimeniunea este descrisă și în Modelul celor cinci factori (Five
Factor Model), care cuprinde factorii: extraversiune, conștiinciozitate, stabilitate emoționalã
(neuroticism), agreabilitate și cultură (intelect/deschidere).
 Introvertit și extravertit cu scoruri mari: Iamandescu (2005) – stresul este perceput
prin existența trăsăturilor de personalitate accentuate: extravertitul, cât şi introvertitul percep
la fel vulnerabilitatea la stres. Când factorii stresanți depăşesc o intensitate medie,
extravertitul este mai impulsiv şi are tendinţa la agresivitate, iar introvertitul manifestă un
controlul sever al exteriorizării sentimentelor, ca şi tendinţa spre depresie.
 În cazul Nevrotismului (instabilitatea emoţională vs. stabilitatea), exprimat ca factor
în multiple teorii de personalitate (modelul lui Eysenck, Modelul celor cinci factori, etc) are o
corelaţie semnificativă pozitivă cu factorii stresori, de intensitate înaltă: studenţii cu un nivel
ridicat al stresului au un scor mare la factorul N şi cei cu un nivel scăzut al stresului au scoruri
mici, atât N, cât şi O influenţează în mod direct proporţional valoarea stresului. Stresul este
corelat direct cu factorii de personalitate Nevrotism și Deschidere către experiență și este mai
mare la anul III comparativ cu anii V și VI. Așadar, instabilitatea emoțională și căutarea
permanentă a unor experiențe noi determină schimbări în viața subiecților noștri care
afectează modul în care se desfășoară întreaga lor viață, de exemplu relațiile cu ceilalți și
stilul de viață, categorii incluse în scala evenimentelor de viață (Matei, 2014)
Totodată, s-a observat o corelație semnificativă negativă între factorul de stres și stabilitatea
emoţională a studenţilor de la facultatea de medicină, care au participat la studiu (Schneider et
al., 2012).
 Rigiditate în gândire, egocentrism, conștiinciozitate: În cercetarea Adrianei Balgiu
(2014): subiecţii care manifestă intensități mari de stres sunt aceia care sunt carcaterizați de
rigiditate şi agresivitate, la fel cum egocentrismul şi dezangajarea socială corelează

3
semnificativ cu stresul perceput. Factorul conştiinciozitate a fost găsit ca predictor puternic al
strategiei de adaptare bazată pe rezolvarea problemelor (exemplu prin planificare,
descoperirea de soluţii adecvate şi apreciere pozitivă a evenimentelor). Indivizii caracterizaţi
de un scor ridicat la conştiinciozitate probabil că vor percepe formarea universitară mai
stresantă.
 Conştiinciozitate: Există studii care au dovedit că nu există corelaţii semnificative
între conştiinciozitate şi nivelul de stres (David şi Suls, 1999 apud Balgiu 2014), care se
explică prin faptul că s-a folosit ca intermediar performanţa academică. În această cercetare,
conştiinciozitatea a corelat puternic şi pozitiv cu performanţa academică dar performanţa
academică nu a corelat cu stresul perceput.
 Deschiderea la experienţă (măsura în care persoana gândeşte flexibil şi este receptivă
la idei noi):
 Nu s-au găsit relaţii semnificative între stres şi deschiderea la experienţă
(Hooker, Frazier şi Monahan; 1994, Hagger, 2009 apud Balgiu, 2014),
 Deschiderea la experienţă este slab predictor pentru mecanismul de coping
(care corelează puternic negativ cu factorul de stres) (McCrae şi Costa, 1986). Studenţii care
înregistrează scoruri ridicate la factorul de personalitate deschiderea la experiență se pot
detaşa de problemele care, de obicei, devin stresante şi vor folosi umorul în coping (Watson şi
Hubbard, 1996).
 Maturitatea, identificată prin componentele (adaptare, prietenie, forţa inhibiţiei, forţa
eului) corelează negativ cu anxietate şi cu scorul ridicat la depresie (Minulescu, 2008). Astfel,
persoanele imature din punct de vedere psihic (centrate pe sine, revendicative şi instabile în
relaţii, incapabile să facă faţă dinamicii relaţiilor existente) pot fi mai afectate de stresul
psihic.

Obiective de cercetare, având ca subiecți: studenți de la facultatea de psihologie:

– identificarea factorilor de stres în mediul studenţesc;
– identificarea factorilor de personalitate asociaţi cu nivelul de stres perceput.

Bibliografie:
Băban, A. (2005), Psihologia sănătății, Suport de curs, Universitatea „Babeș Bolyai‖, Cluj –
Napoca,
Balgiu, A (2014), Stres şi personalitate la studenţii din domeniul tehnic, Rev. Psih., vol. 60,
nr. 1, p. 29–37, Bucureşti, ianuarie – martie 2014,
4
Mccrae, R. R., Costa, P. T., Jr.(1986), Personality, coping, and coping effectiveness in an
adult sample, Journal of Personality, 54,
Iamandescu, I. B. (1993), Stresul psihic şi bolile interne, Bucureşti, Editura All, 1993.
Iamandescu, I. B. (2005). Psihologia Sănătăţii. Ed. Infomedica, Bucureşti,
Materi, F. (2014), Influenţa factorilor de personalitate şi a stresului asupra performanţei
academice la studenţii medicinişti, Rezumat teza de doctorat, consulat la adresa:
http://www.umfcv.ro/files/i/n/Influenta%20factorilor%20de%20personalitate%20si%20a%20
stresului%20asupra%20performantei%20academice%20la%20studentii%20medicinisti.pdf
Mihăilescu A., Matei, V., Cioca, I., Iamandescu, I. B (2011), Stresul perceput – predictor al
anxietăţii şi depresiei la un grup de studenţi din primul an la medicină, Practica medicală, VI,
2, p. 150–154.
Minulescu, M. (2008), ABCD-M, Manual tehnic şi interpretativ, Cluj-Napoca, Editura
Sinapsis,
Rim, Y. (1986), Ways of coping, personality, age, sex and family structural variables,
Personality and Individual Differences, 7, 1,
Schneider și colab. (2012), The influence of neuroticism, extraversion and openness on stress
responses, Stress and Health, 28, 2,.
Watson, D., Hubbard, B. (1996), Adaptational style and dispositional structure: coping in the
context of the five-factor model, Journal of Personality, 64, 4, p. 737–774.

TEMA 2
EXEMPLU (elaborat împreună cu studenții anului I și II anul univ. 2020-2021):
Observarea deprinderilor raţional-emotive și comportamentale în cazul unei persoane
care lucrează de acasă

a. Argumentarea teoretică a categoriilor supuse observării

Emoțiile, cogniția și comportamentul sunt funcții integrate într-un mod intrinsec și holist.
„Atunci când simțim, gândim și acționăm; atunci când acționăm, simțim și gândim; iar atunci
când gândim, simțim și acționăm” (Ellis, MacLaren, 2018).
Oamenii reușesc să depășească situațiile considerate stresante prin folosirea unor deprinderi de
tip raţional-emotive și comportamentale. Astfel, pot rezolva probleme de viaţă analizând
rațional situația, înţelegând emoţiile, au o concepţie sănătoasă despre sine și despre alţii, au
strategii clare pe care să le folosească pentru a depăşi situaţii dificile întâlnite în viaţă.
Deprinderile rațional-emotive și comportamentale au fost elaborate de Albert Ellis (Trip, 2007)

5
pentru a se dezvolta interesul pentru sine şi relaţiile sociale, acţionând asupra mediului
înconjurător.
b. Contextul observației:
Observarea se face pe parcursul unei zile, din timpul săptămânii, în perioada pandemiei. Sunt
identificate categoriile, subcategoriile, indicii comportamentali.

c. Subiectul observat: bărbat, în vârstă de 28 ani, profesia inginer automatizări-calculatoare.

Situția de stres este reprezentată de multe sarcini profesionale dintr-o zi de lucru, de faptul că
lucrează de acasă, unde mai este tentat să facă și alte treburi, deranjat de soție și de copii, cu o
stare crescută de nervozitate datorată pandemiei.

d. Elaborarea grilei de observație conține acțiunile și conduitele persoanelor observate

Categorii Subcategorii Indicii comportamentali Frecvențe
Planifică activitățile pe - este concentrat când scrie lista.
care le are și vorbește -urmăreste agenda, cu obiective
despre ele, SMART (dă telefoanele care sunt pe
listă, ..)
Gândește -se consultă cu ceilalti
raţional, astfel - atent la ceea ce face (privește cu
încât să poată atenție).
rezolva Interpretează cu judecăți
probleme de de valoare de tip rațional
viaţă informațiile pe care le
primește din jur,
Acționează conform
convingerilor sale și a
programului,
Rezolvă sarcinile de
serviciu și personale care
apar,
Se adaptează și
prioritizează sarcinile
noi, etc),
Înţelege bine Vorbește despre ele,
emoţiile îi ascultă pe ceilalți și
intreabă despre emoții
Recunoște emoțiile, le
justifică,
Arată emoțiile prin
comportamentul
nonverbal,
Răspunde la emoții
direct și indirect

6
 Are o concepţie Respectă pauzele-ia
sănătoasă pauza după fiecare oră/
despre sine şi la aceeași oră, se
alţii alimentează
corespunzător,
Respectă programul
profesional, implicat în
munca făcută,
Respectă igiena
personală, odihnă, alege
ținuta de lucru, activități
sociale, de mișcare afară,
activități de plăcere
individuale și împreună
cu ceilalți,
Are relații armonioase cu zâmbește când relaționează,
colegii oferă feedback pozitiv,
se bazează pe munca celuilalt,
arată sinceritate spunând direct ce
crede
Are strategii de Are un plan de Se gândește la soluții posibile,
depăşire a intervenție,
situaţiilor
dificile întâlnite
în viaţă
Aloca timp pentru a se
gândi la soluție,
Analizează toate
perspectivele,
Anticipează posibilele
probleme
Gestionează emoțiile: Reacționează emoțional la problemă
și caută soluții până se liniștește,
Se raportează față ceilalți în
contextul problemei.

e. trăirile și sentimentele observatorului pe parcursul observației................................................

.......................................................................................................................................................

Bibliografie:
Ellis, A.; MacLaren, C. (2018), Terapia raţional-emotivă și comportamentală: ghidul
terapeutului, Bucureşti: Editura ALL.
Trip, S. (2007). Educaţie raţional – emotivă şi comportamentală: formarea deprinderilor de
gândire raţională la copii şi adolescenţi. Ed. Universităţii din Oradea, Oradea,