Abordarea

experimentala a
senzatiilor
Slate Irina Teodora, seria I, grupa 2

O perspectiva istorica a abordarii

experimentale a senzatiilor

Contributia filosofilor este legata in

special de filosofia asociationista si de
empisirsm. Locke sustinea ca senzatiile
sunt celel care stau la baza cunoasterii.
Leibniz numeste senzatiile ca fiind niste
perceptii mici; Hume pe de alta parte
imparte experienta senzoariala in
impresii si idei

Contributia fizicienilor la studiul

experiental este decisiva; acestia au
studiat in principal manifestarea
senzoriala pe care o considerau
numai de natura fizica. Acestia au
studiat pragurile senzoriale ale
sensibilitatii vizuale(Bourguer 16981758), limitele sensibilitatii
diferentiale la inaltimea unui
sunet(Delezenne, 1827) etc.

 Contributia lui Herman von Helmholtz la

metodologia experimentala si la cautarea
unor metode teoretice asupra proceselor
senzoriale este remarcabila. Studiile sale
din diversele domenii
stiintifice(matematica, medicina, fizica) lau ajutat la elaborarea psihologiei
experimentale a perceptiei. Este primul
in istoria psihologiei care face o distinctie
clara intre senzatie si perceptie.

Gustav Theodor Fechner este intemeietorul

psihofizicii. Fechner a studiat relatia functionala
dintre variatiile de intensitate ale stimulului si
variatiile relatiei senzorialle, desprinzand o
legitate logaritmica in conformitate cu care
intensitatea senzatiei este egala cu logaritmul
stimulului corespondent. O diferenta intre doi
stimuli, este mereu resimtita ca fiind la fel de
mare sau producand aceeai diferenta a
senzatiei daca raportul sau la stimuli ramane
mereu constant.

 Wilhelm Wundt a infiintat primul labolator de

psihologie experimentala la Leipzig in 1879.
Concenptia lui Wundt este tributara orientarii
asociationiste: intentsitatea si calitatea
senzatiei sunt determinate de cauze externe,
dar sub influenta observatiei interne senzatia
sufera o serie de transformari, ceea ce da
nastere la reprezentari la reprezentari ale
obiectelor exterioare; reprezentarile se
ordoneaza la randul sau in serii si in grupuri
pentru a ramane mai mult sau mai putin timp la
dispozitia constiintei. De asemeni, alaturi de
intensitate, Wundt a adaugat si conceptul de
ton afectiv.

Pragurile senzoriale - metode

Metoda stimulor constanti
Metoda apeleaza la capacitatea descriptiva a
subiectului, solicitandu-l sa raporteze valoarea
unui stimul la un stimul-etalon. Mai intai se va
delimita aria de stimuli utilizati. La una dintre
extreme unul dintre stimuli va fi foarte slab,
astfel incat subiectul va relata prezenta
acestuia foarte rar, iar la cealalata extrema
stimulul va fi foarte intens, astfel incat subictul
va relata prezenta acestuia aproape
intotdeauna. Valoarea pragului absolut se afla
undeva intre aceste extreme. Experimentatorul
va adauga intre acesti stimuli si altii la intervale
egale, astfel incat numarul total de stimuli sa
varieze inrte 40 si 100.

 Metoda limitelor
Pentru determinarea pragurilor absolute,
stimulii sun prezentati pe doua coordonate:
ascendent si descendent. In maniera
ascendenta se creste treptat intensitatea
stimulului pornind de la o valoarea
infraliminala, pana cand subiectul relateaza o
senzatiei. In prezentarea descendenta, se
porneste de la valoarea puternica a stimulului
si se scade treptat intensitatea pana cand
subiectul declara ca nu il mai percepe. Pe
aceasta cale se obtin doua valori: pragul
absolut ascendent si pragul absolu
descendent.

 Metoda erorii medii

Determinarea pragurilor senzoriale se se
realizeaza prin uilizarea unui simplu
etalon pe care subiectul va incerca sa il
reproduca. Se consemneaza fiecare
valoare in plus sau in minus fata de
etalon. In final se calculeaza meda
aritmetica a acestor abateri fata de
etalon. Aceasta metoda este folosita in
special pentru determinarea erorilor
ststematice de tip sezorial, a marimii
acestora in studiul iluziilor percpetive.

 Teoria detectiei semnalelor

Receptia semnalelor este controlata de
doua procese interne de baza. Inputul(instrarea) unui semnal sau stimul la
nivelul unui receptor creeaza o impresie
senzotiala care, in general, depinde de
intensitatea stimulului. Aceasta impresie
insa nu este suficient de puternica pentru
un raspuns afirmativ nici chiar in cazul
unor stimuli puternici. Acest ucru se
intampla deoarece amplitudinea
impresiei senzoriale este evaluata in
cadrul unui proces ulterior de decizie.

Rolul scalelor de masurare in

psihofizica
Masurarea constituie o modalitate
sistematica de a acorda valori numerice
sau calitative unor obiecte sau atribute
ale acstora. Diferitele sisteme de
masurare nu sunt echivalente si astfel
orice tip de scala este definita, dpdv
matematic, prin unicitatea sa. Se
folosesc in principal patru tipuri de scale
de masurare: nominala, ordinala,
intervale si raporturi.

Variabilele experimentale
Variabilele dependente
Performantele subiectului pot fi cuantificate in
valori numerie vizand numarul de raspunsuri
corecte, numarul de raspunsuri eronate,
numarul de omisiuni, precizia si finetea unei
miscari, valoarea unei abateri in functie de
etalon etc.
Variabilele independente tin de calitatea
stimululilor si aici avem in vedere intensitatea,
frecventa, calitatea, marimea, luminozitatea,
stralucirea etc.

 Controlul variabilelor
Experiementatorul trebuie sa se asigure
ca nu intervin o serie de variabile care sa
modifice particularitatile
comportamentului de raspuns. Variabilele
de control obisnuite de care trebuie sa
tinem seama in studiile de laborator sunt:
izolarea subiectului de influenta altor
stimuli, asigurarea unei ambiante
placute, motivarea subiectului pentru a
participa si a oferi raspunsuri intr-o
maniera corecta etc.

 Variabila subiecte, proiectul experimental de tip

n
In cercetarile experimentale, in psihofizica se
utilizeaza in mod obismuit un numar mic de
subiecti. In acest caz, controlul experimental in
inlocuieste pe cel statistic, fiind o metoda
adecvata de reducere a erorii de variatie si de
crestere a coeficientului de fidelitate. Spre
deosebire de cercetarile din psihologia sociala
sau cea a mediului, in tehnica experimentului
de laborator din psihofizica avem posibilitatea
de control riguros al situatiei experimentale.
Putem folosi aceleasi conditii in experimente
repetate; este mult mai usor de manipulat
variabilele independente intr-o maniera directa
si mai usor de replicat experimente anterioare

Bibliografie
Anitei M. 2007, Psihologie
Experimentala, editura Polirom