Refularea este mecanismul prin care pulsiunile refuzate de Eul constient sunt retrimise de catre instanta de

cenzura a preconstientului, inapoi, in inconstient. Aceste pulsiuni refulate se reintorc in inconstient cu o incarcatura
energetica crescuta, constituind in aceasta situatie veritabile focare de tensiune intrapsihica' care se cer imperios a fi
exteriorizate, pentru a asigura o stare de echilibru a persoanei.
Termen folosit de psihologia freudista pentru a denumi procesul efectuat de subconstient, prin care
anumite imagini, idei, tendinte sau dorinte neplacute pentru subiect sau care contravin normelor
morale, sunt indepartate din constiinta, respinse din sfera proceselor constiente
Tendintele refulate nu se sedimenteaza in inconstient ci au un caracter dinamic, cauta sa patrunda,
sa revina din nou in constiinta. Apare astfel un conflict subteran, permanent, inconstient intre
tendintele refulate si constiinta morala care le reprima.
Tendintele refulate se strecoara totusi in constiinta, insa intr-o forma deghizata, simbolica prin
sublimare, acte ratate, lapsusuri si vise. Subiectul normal rezista presiunilor exercitate de tendintele
refulate fara a-si pierde echilibrul psihic. Nevroticii cad victima conflictului aratat si devin incapabili
de actiune.
Cenzura este mecanismul specific instantei preconstientului, care selecteaza calitativ ce pulsiune, cand si sub ce forma,
poate avea acces in sfera Eului constient. Cenzura este mecanismul care asigura libera trecere a pulsiunii in constient din
inconstient sau, dimpotriva, cea care declanseaza mecanismul de respingere, de interdictie si refulare a pulsiunii din nou
catre inconstient. Funcie psihologic care, n teoria lui Freud, refuleaz n incontient dorinele
neconforme cu conveniile sociale. Critic, blam public. [< lat. censura, cf. it. censura, fr. censure].
Sublimarea este mecanismul prin care pulsiunile refulate se pot exterioriza, eliberand in felul acesta sfera
inconstientului de un surplus de energie psihica, dar pe cai ocolite, nu in forma de manifestare directa, pentru a putea evita,
in aceasta de a doua forma, barierele de interdictie ale cenzurii. Sublimarea se face prin schimbarea formei pulsiunii si pri n
deplasarea sensului acesteia catre o forma noua, care o inlocuieste si care este reprezentata de simbol. Formele cele mai
comune ale sublimarii Le reprezinta activitatea de creatie artistica si, in special, visul sau travaliul oniric. Inscriind-o intre
strategiile defensive ale eului, psihanaliza afirma ca este vorba de un procedeu folosit de persoana
pentru a deturna energia sexuala (si uneori agresiva) de la scopul sau primar si a o angaja intr-un
nou sistem de investitie.
Simbolizarea este un act de conversiune, in virtutea careia o pulsiune refulata, inacceptata de Eul constient , se
poate exterioriza sub forma deghizata a unei alte imagini cu o semnificatie deturnata, fie sub forma de opera de arta, fie cel
mai frecvent ca imagini onirice.
Catarsisul este unul dintre cele mai importante mecanisme ale personalitatii si consta in descarcarea pulsionala a
energiilor din sfera inconstientului, fie in mod direct, fie pe calea sublimarii.