Asociaţia Română de Psihoterapie Integrativă

Str. România Muncitoare, nr. 30, Craiova, Dolj

Telefon: 0755/046.913

TABARA REZIDENTIALA LIVE DIN PROGRAMA OBLIGATORIE ARPI

Data: 6 – 9 septembrie 2021
Nevoile relaționale

Una dintre premisele majore ale psihoterapiei integrative este că nevoia de relație este “o
experiență prinipală motivațională a comportamentului uman, iar contactul este mijocul prin
care nevoia [relațională] este împlinită” (O'Reilly-Knapp and Erskine, 2012). Când nevoile
noastre relaționale sunt împlinite, avem capacitatea de a fi expansivi, creativi și intimi. Când
nevoile relaționale nu sunt împlinite în mod repetat, experimentăm un sentiment de
nesiguranță și de tulburare emoțională (Erskine, 2011).

Nevoile relaționale actuale sunt acele nevoi care pot fi împlinite realistic și adecvat prin
intermediul relațiilor noastre ca adulți. Nevoile arhaice se referă la nevoi relaționale
neîmplinite din etapele de dezvoltare timpurii. Deși este posibil să ușurezi simptomele
nevoilor relaționale arhaice neîmplinite, nu este posibil, ca adult, să împlinești complet aceste
nevoi, din moment ce fereastra șansei de a face acest lucru s-a închis acum mult timp.
(Stewart, 2010).

Cele 8 nevoi relaționale bazice sunt (Moursund and Erskine, 2004; Erskine, Moursund and
Trautmann, 1999):
1. Siguranța: este important de știut dacă relația este un loc în care poți fi cu adevărat tu
însuți/însăți și unde poți arăta tot din tine, fără teama de a pierde respectul și afecțiunea
celeilalte persoane. Siguranța presupune mai mult decât o asigurare verbală din partea
terapeutului. Reprezintă experiența viscerală de a avea vulnerabilitățiile respectate și
protejate. Vine din a simți că terapeutul înțelege, acceptă, percepe ca uman și natural
tot ceea ce experimentăm. Reprezintă absența respingerii, a umilirii și a criticii.
2. Valorificarea: valorificarea esete un tip de validare: o afirmație că individul este
acceptat, afirmat și că are o însemnătate în relație. Are legătură cu conștientizarea
proceselor psihologice ale individului, cu funcționarea sa internă. Nu doar ce face
individul, ci care este motivul pentru care face ceea ce face, aceasta este cheia acestui
tip de valorificare. Când mă simt valorificat/ă într-o relație, știu că partenerul meu se
așteaptă și crede că orice aș face are un motiv, un motiv care este important pentru
mine. Terapeutul știe și afirmă că orice ar face clientul, are o funcție importantă, un
scop, și că acel scop este valoros.
3. Aceptarea din partea unei persoane stabile, de care poți depinde și care este
protectivă: se referă la a fi iubit, respectat, la a avea loc în viața unei alte persoane, o
persoană stabilă și protectivă pe care să te poți baza, care să te încarce cu putere. Acest
tip de acceptare permite individului să se simtă protejat și să simtă că altei persoane îi
pasă, o persoană a cărei grijă și protecție să fie plină de sens, pe care să te poți baza și
de care poți depinde. Stabil și de care poți depinde înseamnă că suntem disponibili,
suntem constant centrați pe client, iar intenția noastră terapeutică nu se schimbă.
Suntem capabili să ascultăm clientul fără a fi supărați sau copleșiți. Suntem de
încredere și se poate conta pe noi. Dacă facem o greșeală, o recunoaștem și ne cerem
scuze.

1
Maruša Zaletel Tekavc, integrative psychotherapist and supervisor (www.psihoterapija-mz.si, mail:
info@psihoterapija-mz.si)
Asociaţia Română de Psihoterapie Integrativă
Str. România Muncitoare, nr. 30, Craiova, Dolj
Telefon: 0755/046.913

TABARA REZIDENTIALA LIVE DIN PROGRAMA OBLIGATORIE ARPI

Data: 6 – 9 septembrie 2021
4. Reciprocitate: este nevoia de a fi cu cineva care se poate pune în locul tău, care
înțelege ceea ce experimentezi pentru că și el sau ea a experimentat ceva similar, în
viața reală sau în imaginație. O parte din această nevoie apare din dorința naturală de a
nu fi nevoit să explici totul, de a fi înțeles fără ajutorul cuvintelor. Uneori, sentimentul
de reciprocitate este singura cale de a se simți înțeles cu adevărat. Este nevoia ca
terapeutul să facă mai mult decât să aprecieze perspectiva clientului, dar și de a obține
un sens cognitiv din acea experiență. Nevoia de acceptare este opusul nevoii de
reciprocitate.
5. Auto-definirea: implică experimentarea, exprimarea unicității individului și
conștientizarea unicității individului și valorificarea acesteia, din partea celeilalte
persoane. Este complementul nevoii de reciprocitate. Este conectată cu
separareaindividuația. Pentru a împlini nevoia clientului de auto-definire, terapeutul
trebuie să sprijine consistent orice exprimare a identității individului. Unii clienți
beneficiază de cererea activă și explicită a afirmațiilor de auto-definire.
6. A avea impact: o parte esențială a tuturor relațiilor semnificative este reprezentată de
capacitatea individului de a avea impact asupra celeilalte persoane: de a fi capabil de a
schimba gândirea celuilalt, de a determina persoana să acționeze într-un mod diferit,
de a crea un răspuns emoțional acelei persoane – și nu doar de a cauza aceste efecte în
celălalt, ci de a fi capabil de a vedea efectele, de a lua la cunoștiință că ceva s-a
întâmplat în cealaltă persoană, în ceea ce privește răspunsul la input. Dacă terapeutul
rezonează și este implicat adecvat, va fi afectat aproape automatic de ceea ce spune,
face și simte clientul. Avem nevoie de a gestiona acest impact în mod profesionist și
de a folosi răspunsul nostru pentru client, în serviciul dezvoltării și sănătății acestuia.
7. Nevoia ca celălalt să inițieze: nevoia ca cel important pentru noi să se aproprie de noi
în moduri care arată conștientizarea și validarea importanței noastre pentru ei, care
demonstrează dorința lor de a fi cu noi. Uneori este important ca terapeutul să înceapă
schimbul și să își asume responsabilitatea de a face un anumit lucru să se întâmple. Ne
putem asuma răspunderea pentru oferirea unei direcții, nu doar pentru că clientul are
nevoie de această direcție în acest moment, ci pentru că ne pasă sincer de el și de a-l
ajuta să o găsească.
8. De a exprima iubire: în orice relație apropriată pozitivă, participanții experimentează
grijă, afecțiune, stimă și apreciere reciprocă. Exprimarea acestor sentimente este o
nevoie relațională. O parte din cine sunt cu tine este cum mă simt în ceea ce te privește
pe tine și dacă sunt cu adevărat în contact trebuie să fiu capabil/ă de a exprima aceste
sentimente de afecțiune. Un terapeut competent și etic acceptă expresia de iubire și
mulțumire prin unanimitate, înțelegându-le atât ca necesare din punct de vedere
terapeutic, cât și ca naturale, umane.

Și cum rămâne cu nevoia de a fi iubit? Individul se simte iubit într-o relație în care toate
aceste opt nevoi sunt împlinite, cel puțin în marea parte a timpului, și care sunt recunoscute
atunci când nu pot fi împlinite în momentul respectiv.

Referințe:
2
Maruša Zaletel Tekavc, integrative psychotherapist and supervisor (www.psihoterapija-mz.si, mail:
info@psihoterapija-mz.si)
Asociaţia Română de Psihoterapie Integrativă
Str. România Muncitoare, nr. 30, Craiova, Dolj
Telefon: 0755/046.913

TABARA REZIDENTIALA LIVE DIN PROGRAMA OBLIGATORIE ARPI

Data: 6 – 9 septembrie 2021

Erskine, R. G., Moursund, J. P. and Trautmann, R. L. (1999). Beyond Empathy. A therapy of

Contact-in-Relationship. New York: Brunner-Routledge.

Erskine, R.G (2011). Attachment, Relational-Needs and Psychotherapeutic Presence.

Acquired 12.02.2012 din http://www.integrativetherapy.com/en/articles.php?id=73.

O’Reilly-Knapp, M. in Erskine, R.G (2012). Core Concepts of an Integrative Transactional

Analysis. Acquired 12.02.2012 din
http://www.integrativetherapy.com/en/articles.php?id=40 .

Stewart, L. (2010). Relational Needs of the Therapist: Countertransference, Clinical Work and
Supervision. Benefits and Disruptions in Psychotherapy. International Journal of
Integrative Psychotherapy, 1, 1, p.41-50. Disponibil la
www.integrativejournal.com

Sistemul de scenariu

Scenariile de viață sunt un rezultat al eșecurilor cumulative în relațiile semnificative,

dependente. Prima dată formulat de către Richard Erskine și Marilyn Zalcman (1979, in
Erskine, 2013) ca sistemul de rachete, sistemul de scenariu este o reprezentare a credințelor
despre sine și alții—despre relații—și concluziile la care s-a ajuns pe mai multe niveluri de
dezvoltare. Include comportamente observabile, senzații fizice interne, experiențe
determinante (actuale, dar și amintiri din trecut) și nevoi sau sentimente reprimate. O mare
parte a sistemului de scenariu este implicită, în mare datorită organizării experiențelor în mod
inconștient.
Avem patru funcții ale sistemului de scenariu -PICS (Moursund and Erskine, 2004):
 Previzibilitate
 Identitate
 Consistență
 Stabilitate

3
Maruša Zaletel Tekavc, integrative psychotherapist and supervisor (www.psihoterapija-mz.si, mail:
info@psihoterapija-mz.si)
Asociaţia Română de Psihoterapie Integrativă
Str. România Muncitoare, nr. 30, Craiova, Dolj
Telefon: 0755/046.913

TABARA REZIDENTIALA LIVE DIN PROGRAMA OBLIGATORIE ARPI

Data: 6 – 9 septembrie 2021

Sistemul de scenariu, O'Reilly-Knapp and Erskine (2010)

Terapia sistemului de scenariu:

 Comportamente
 Fantezie
 Emoții
 Cogniție
 Corp
 Amintiri

Referințe:

Erskine, R. G. and Moursund, J. P. (1988/1998). Integrative Psychotherapy in Action. New

York: The Gestalt Juornal Press, Inc.

Erskine, R.G. (2013). Life scripts: Uncounscious Relational Patterns and Psychotherapeutic
Involvment. Accesat 20.05.2013 din
http://www.integrativetherapy.com/en/articles.php?id=57

Moursund, J.P. and Erskine, R.G. (2004). Integrative Psychotherapy: The Art and Science of
Relationship. Pacific Grove, CA: Thomson Brooks/Cole.

O'Reilly-Knapp, M. and Ersline, R.G. (2010). The Script System: An Unconscious

4
Maruša Zaletel Tekavc, integrative psychotherapist and supervisor (www.psihoterapija-mz.si, mail:
info@psihoterapija-mz.si)
Asociaţia Română de Psihoterapie Integrativă
Str. România Muncitoare, nr. 30, Craiova, Dolj
Telefon: 0755/046.913

TABARA REZIDENTIALA LIVE DIN PROGRAMA OBLIGATORIE ARPI

Data: 6 – 9 septembrie 2021
Organization of Experiencev. International Journal of Integrative
Psychotherapy, 1 (2), p. 13-28. Disponibil la www.integrative-journal.com

Zaletel, M. (2010). Journey towards Integration: The Case of Lara. International Journal of
Integrative Psychotherapy, 1 (1), p. 11-24. Disponibil la
www.integrativejournal.com

5
Maruša Zaletel Tekavc, integrative psychotherapist and supervisor (www.psihoterapija-mz.si, mail:
info@psihoterapija-mz.si)