Recadrarea

Sensul oricărei experienţe din viaţă depinde de cadrul pe care i-l punem. Dacă
schimbăm cadrul, contextul, sensul se schimbă dintr-o dată.
Unul dintre instrumentele cele mai eficiente în schimbarea personală este să
învăţăm cum să pui cele mai bune cadre la orice experienţă. Acest proces se
numeşte recadrare.

Dacă ne schimbăm cadrul de referinţă şi privim acea situaţie din alt punct de
vedere, ne putem schimba modul în care reacţionăm în viaţă. Ne putem schimba
reprezentarea sau percepţia în legătură cu orice şi într-un moment, ne putem
schimba stările şi comportamentele. La acest lucru se referă recadrarea.

Recadrarea, în forma ei cea mai simplă, înseamnă schimbarea unei propoziţii

negative într-una pozitivă, schimbând cadrul de referinţă folosit la perceperea
experienţelor. Există două tipuri principale de recadrare, ori căi de modificare a
percepţiei noastre în legătură cu ceva: recadrarea contextului şi recadrarea
conţinutului. Ambele îţi modifică reprezentările interioare, rezolvându-ţi durerea
internă sau conflictul intern, şi deci, punându-te într-o stare mai productivă.
Recadrarea contextului presupune să transformi o experienţă care pare să fie
neplăcută, supărătoare sau nedorită şi să arăţi cum poate deveni acelaşi
comportament sau experienţă un mare avantaj într-un alt context.

Recadrarea conţinutului presupune luarea exact a aceleiaşi situaţii şi schimbarea

înţelesului ei.

Un alt tip de recadrare a conţinutului este să schimbi felul În care vezi, auzi, sau îţi
reprezinţi o situaţie.
Una dintre cheile succesului este să găseşti cadrul cel mai folositor pentru orice
experienţă, în aşa fel încât s-o transformi în ceva care să te sprijine şi nu să fie
împotriva ta.

Există vreo experienţă pe care să n-o poţi schimba? Există oare vreo manifestare
comportamentală care să fie o parte imuabilă a fiinţei tale? Eşti tu una cu
manifestările tale comportamentale sau eşti stăpân pe ele?
Lucrul pe care l-am tot subliniat pe parcursul întregii cărţi de faţă este că tu ai totul
sub control. Tu îţi conduci creierul. Tu obţii rezultatele vieţii tale. Recadrarea este
unul dintre cele mai puternice instrumente care te ajută să-ţi schimbi felul de a
gândi legat de o experienţă. Ştii deja să cadrezi o experienţă. Uneori schimbi acel
cadru pe măsură ce se schimbă întâmplările.
EXERCITIU
Ia-ţi un răgaz şi recadrează aceste situaţii:
1.Şeful meu ţipă la mine tot timpul.
 2.În acest an, a trebuit să plătesc cu 4.000 $ mai mult impozit pe venit decât în anul trecut.
3.Avem puţini bani sau deloc ca să cumpărăm cadouri de Crăciun în acest an.
4.De fiecare dată când începe să-mi meargă foarte bine, îmi pun singur piedici. Iată
câteva posibile reîncadrări:
1a. Este grozav că îi pasă suficient de tine ca să-ţi spună sincer ce părere are. Putea pur şi
simplu să te concedieze.
2a. Asta-i grozav. Înseamnă că ai câştigat anul ăsta mult mai mulţi bani decât anul trecut.
3a. Grozav. Atunci va trebui să fii mai inventiv şi să faci ceva ce nimeni nu va uita vreodată
în loc să cumperi nişte cadouri banale. Cadourile tale vor avea un iz mai personal.
4a. Este grozav că îţi dai seama atât de bine cum procedai de obicei în trecut. Acum poţi
afla ce anume te făcea să procedezi astfel şi să schimbi lucrurile o dată pentru totdeauna!

Recadrarea este esenţială în a învăţa cum să comunicăm cu noi înşine şi cu ceilalţi.

La nivel personal, reprezintă modul în care hotărâm să ataşăm un sens
evenimentelor. La nivel mai general, este unul dintre cele mai eficiente instrumente
de comunicare disponibile.

Una din metodele de recadrare este schimbarea înţelesului unei experienţe sau
unui comportament.

O a doua posibilitate de recadrare presupune să acţionezi asupra unui

comportament pe care nu îţi place ţie însuţi să-l manifeşti. De obicei, nu-ţi place
pentru că nu-ţi place ce se spune despre tine ca persoană ori nu îţi place ceea ce îţi
aduce. Ca să recadrezi, trebuie să-ţi imaginezi o altă situaţie sau alt context în care
acel comportament ar fi folositor ca să-ţi aducă ceva ce chiar îţi doreşti.
EXERCITIU fobie
Dacă suferi de vreo fobie, încearcă acest exerciţiu. Întoarce-te în timp cândva când te
simţeai sigur pe tine şi însufleţit. Întoarce-te la starea aceea şi încearcă să simţi din nou
încrederea şi tăria ta de atunci. Apoi închipuie-ţi că eşti protejat de o aură care radiază. O
dată ce ai căpătat această protecţie, întoarce-te în sala ta preferată de cinema. Aşează-te pe
un scaun confortabil în aşa fel încât să vezi bine ecranul. Apoi imaginează-ţi că pluteşti în
afara corpului tău, şi că te îndrepţi în sus, spre aura protectoare, simţind-o tot timpul în jurul
tău. Uită-te în jos ca să te vezi cum stai aşezat în public, privind către ecranul gol. După ce
ai făcut astfel, priveşte pe ecran şi vezi un stop-cadru, o imagine în alb-negru a fobiei sau a
unei experienţe îngrozitoare care chiar te sâcâia. Priveşti în jos spre public şi urmărindu-te
cum priveşti ce se petrece pe ecran, eşti astfel dublu disociat de acel lucru. În acea stare, dă
înapoi imaginea alb-negru extrem de repede în aşa fel încât să vezi ceea ce te-a hăituit pe
tine apărând ca un film prost de pe o videocasetă sau o veche comedie ieftină. Remarcă
reacţiile tale caraghioase pe când te vezi urmărind acest film pe ecran. Să mai facem un pas
înainte. Vreau ca acea parte din tine care este într-o stare productivă, partea care se află sus
în aură, să plutească înapoi spre corpul care stă pe scaun, apoi să se ridice şi să se îndrepte
către ecran. Ar trebui să faci acest lucru într-o stare de încredere şi tărie. Apoi spune eu-lui
tău că l-ai urmărit şi că ai două-trei soluţii care îl pot ajuta să-şi schimbe acea experienţă,
două sau trei recadrări ale înţelesului sau ale conţinutului, care îl vor ajuta să vadă lucrurile
altfel, acum şi pe viitornişte soluţii pe care mai tânărul tu le-ai putea aborda cu percepţiile
tale mai mature din prezent. Nu trebuie să treci prin toată suferinţa şi teama aceea. Acum
eşti mai încrezător ca atunci când erai mai tânăr, iar acea experienţă trecută nu mai este
decât o simplă poveste şi atât.
 Ajută-ţi eul mai tânăr să se descurce cu ceva căruia nu reuşea să-i dea de capăt mai
devreme, apoi du-te înapoi la loc şi urmăreşte cum se schimbă filmul. Desfăşoară-ţi acea
scenă şi în mintea ta, dar de data aceasta urmăreşte-ţi eul mai tânăr cum se descurcă în
aceeaşi situaţie cu o încredere vizibilă. Când termini de făcut acest lucru, trebuie să te duci
înapoi spre ecran ca să-ţi feliciţi eul mai tânăr, să-l îmbrăţişezi pentru că a scăpat de acea
fobie, traumă sau spaimă. Apoi retrage-ţi eul mai tânăr înapoi în trupul tău, ştiind că este
mai plin de resurse decât niciodată până acum şi o parte importantă din viaţa ta. Procedează
la fel cu orice alte fobii mai ai. Apoi fă acelaşi lucru şi pentru altcineva.

Legat de recadrare, trebuie să ţineţi minte un lucru important: orice comportament

uman are un scop într-un context anume.

Dacă fumaţi, nu o faceţi pentru că vă place să băgaţi carcinogeni în plămâni, ci

pentru că fumatul vă face să vă simţiţi relaxaţi sau mai degajaţi în anumite situaţii
sociale. Aţi adoptat acest comportament pentru a obţine un câştig. Aşadar. în unele
cazuri s-ar putea să fi se pară imposibil să vă recadraţi comportamentul fără să vă
confruntaţi cu nevoia stringentă pe care o serveşte acesta. Este o problemă care se
iveşte uneori atunci când oamenii încearcă să se lase de fumat prin terapie cu
şocuri electrice. S-ar putea ca din cauza şocurilor, să dea de alt necaz tot aşa de
mare ca şi fumatul, precum o anxietate permanentă sau mâncatul peste măsură. Nu
spun că această metodă nu este bună. Ci pur şi simplu că ne este de folos să
descoperim intenţia neconştientizată, pentru a găsi o soluţie mai elegantă la acea
nevoie.

Orice comportament uman este flexibil într-un fel sau altul; este făcut ca să
servească unei nevoi. Nu este o problemă să-i faci pe oameni să deteste fumatul.
Dar aş vrea să mă şi asigur că pot crea pentru ei alte comportamente noi care să le
servească unor nevoi fără să apară efecte secundare negative, precum cele generate
de fumat. Dacă fumatul îi face să se simtă relaxaţi, încrezători sau în centrul
atenţiei, trebuie să găsească un comportament mai elegant care să servească
aceleaşi nevoi.

6 etape care poate schimba orice comportament de nedorit pe care l-ar avea
cineva într-unui dorit, păstrând însă avantajele importante pe care le aducea vechiul
comportament:
1.Identifică schema sau comportamentul pe care doreşti să-l schimbi.
2.Stabileşte comunicarea cu acea parte a subconştientului tău care generează
comportamentul. Intră în forul tău interior şi pune-ţi următoarea întrebare,
rămânând în alertă pasivă pentru a depista şi relata orice schimbare a senzaţiilor
corporale, a imaginilor vizuale sau a sunetelor care apar ca o reacţie la întrebarea
ta. Întrebarea este: „Este dispusă să comunice conştient cu mine acea parte din
mine care generează comportamentul X?"
Acum obligă acea parte, pe care o vom numi partea X, să-şi intensifice acel semnal
atunci când vrea să comunice da, şi să-l diminueze atunci când vrea să comunice
nu. Testează acum răspunsul cerând părţii să comunice da ... apoi nu ... aşa încât să
poţi face deosebire între cele două răspunsuri.
3. Separă intenţia de comportament. Mulţumeşte părţii pentru bună voinţa de a
colabora cu tine. Acum întreabă partea dacă este dispusă să te facă să pricepi ce a
încercat să facă pentru tine, generând comportamentul X. Atunci când pui această
întrebare, fii din nou atent să detectezi un răspuns afirmativ sau negativ. Ia aminte
ce avantaje ţi-a adus acest comportament în trecut şi mulţumeşte acelei părţi din
tine pentru că ţi-a păstrat aceste avantaje importante.
4.Crearea de comportamente alternative pentru a satisface acea intenţie.
Acum intră din nou în forul tău interior şi ia legătura cu partea ta cea mai creatoare
şi cere-i să genereze trei comportamente alternative care să fie la fel de bune sau
chiar mai bune decât comportamentul X pentru a satisface intenţia părţii cu care ai
comunicat anterior. Cere-i părţii creatoare să-ţi semnalizeze cu un semnal da atunci
când a generat cele trei noi comportamente... întreabă acum partea creatoare dacă
este dispusă să-ţi dezvăluie care sunt cele trei comportamente.
5.Cere-i părţii X să accepte noile comportamente şi să-şi ia răspunderea de a le
genera atunci când este nevoie. Acum întreabă partea X dacă cele trei noi
comportamente sunt cel puţin tot atât de eficiente cum era comportamentul X.
Acum întreabă partea X dacă este dispusă să accepte răspunderea pentru a genera
noile comportamente în situaţiile potrivite când se cere satisfăcută intenţia ei.
6. Fă o verificare ecologică. Acum intră din nou în forul tău interior şi întreabă dacă
există vreo parte care să aibă vreo obiecţie în legătură cu negocierile care tocmai au
avut loc, sau dacă toate părţile sunt de acord ca să te sprijine. Păşeşte acum în viitor
şi imaginează-ţi o situaţie care ar fi declanşat vechiul comportament, şi testează
unul din noile comportamente verificând în acelaşi timp dacă îţi oferă avantajele pe
care le doreşti. Tot în viitor, treci într-o altă situaţie care ar fi declanşat tot
comportamentul de nedorit şi testează încă unul dintre cele trei comportamente noi.
Dacă apare vreun semnal că alte părţi au obiecţii legate de noile comportamente,
trebuie s-o iei de la început, să identifici care parte obiectează, ce avantaje îţi oferea
în trecut şi pune-o în legătură cu partea X pentru a genera noi
comportamente care să păstreze avantajele pe care ţi le-a oferit întotdeauna şi să-ţi
şi pună la dispoziţie un nou set de comportamente.

Este important să remarcăm că pot fi reprogramate reprezentările cuiva prin scheme

de şfichiuire şi prin alte tehnici, dar dacă persoana aceea obţine avantaje mai mari
prin vechiul comportament decât prin cele noi pe care le-a realizat, probabil că se
va întoarce la vechiul comportament.

Pentru orice comportament contraproductiv există un mod de recadrare eficientă.

Nu-ţi place ceva? Schimbă-l. Te comporţi într-un fel care nu te sprijină? Fă altceva.
Există o cale nu numai să generezi comportamente eficiente, ci să te şi asiguri că le
poţi folosi atunci când ai nevoie.
 Faceţi o listă cu 5 lucruri pe care le faceţi în prezent şi de care sunteţi destul de încântaţi.
Din această listă ar putea face parte relaţii care merg bine, ceva de lucru, poate ceva legat
de copiii voştri sau de situaţia voastră financiară. Acum închipuiţi-vă că aceste lucruri ar
merge şi mai bine. Gândiţi-vă la acest lucru timp de câteva minute. S-ar putea să constataţi
cu surprindere că există căi prin care viaţa voastră s-ar îmbunătăţi spectaculos.

Recadrarea de posibilităţi este ceva ce putem face cu toţii. Nu este nevoie decât de
flexibilitate mentală pentru ca potenţialul şi puterea personală să fie gata oricând să
intre în acţiune.