Submodalitatile

„Nu găsi cusur, găseşte un remediu."Henry

Ford

Reprezentările interioare ni le structurăm prin intermediul celor cinci simţuri văzul,

auzul, pipăitul, gustul şi mirosul. Cu alte cuvinte, percepem lumea sub forma
senzaţiilor vizuale, auditive, tactile, gustative sau olfactive. Aşadar orice experienţă
pe care o depozităm in minte este reprezentată prin intermediul acestor simţuri, şi
mai ales prin cele trei modalităţi majore - mesajele vizuale, auditive sau tactile.

Dacă imitaţi exact aceleaşi acţiuni, puteţi copia şi rezultatele pe care le obţine acea
persoană. Pentru a obţine un rezultat, trebuie să ştiţi de ce ingrediente este nevoie.
„Ingredientele" tuturor experienţelor umane derivă din cele cinci simţuri, sau
modalităţi. Nu este totuşi destul să ştii doar ce ingrediente sunt necesare. Pentru a
obţine exact rezultatele pe care le doreşti trebuie să ştii exact cat este necesar din
fiecare ingredient.

Cand o fiinţă omenească vrea să schimbe ceva, de obicei vrea să schimbe unul sau
amandouă lucrurile: cum se simte - adică starea in care este, şi/sau cum se
comportă.
De exemplu, un fumător vrea adesea să schimbe cum se simte fizic şi afectiv
(starea), ca şi tiparul său comportamental de a intinde mana după o ţigară şi apoi
după alta.

Există două lucruri pe care le putem schimba legat de reprezentările noastre

interioare.
Putem schimba ce ne reprezentăm - de exemplu, dacă ne imaginăm scenariul cel
mai rău cu putinţă, il putem schimba inchipuindu- ne cel mai bun scenariu cu
putinţă.
Sau putem schimba felul cum ne reprezentăm ceva.

Aproape cu toţii avem anumite submodalităţi-cheie care declanşează răspunsuri

imediate inăuntrul nostru.
O dată ce am descoperit diferitele moduri in care ne reprezentăm lucrurile şi cum
anume ne afectează, ne putem controla mintea şi putem incepe să ne reprezentăm
lucrurile in aşa fel incat să ne incurajeze, nu să ne franeze.

LISTĂ CU POSIBILE SUBMODALITĂŢI

Vizuale
1.Film sau stop-cadre
2.Panoramă sau imagine incadrată (dacă este incadrată, forma
cadrului)
3.Colorat sau alb-negru
4.Luminozitate
5.Mărimea imaginii (mărime naturală, mai mare, mai mică)
6.Mărimea obiectului (obiectelor) central(e)
7.Cu propria persoană in imagine sau in afara ei
8.Distanţa dintre imagine şi propria persoană
9.Distanţa dintre obiectul central şi propria persoană
10.Imagine tridimensională
11.Intensitatea culorii (sau alb-negru)
12.Gradul contrastului
13.Mişcare (dacă există, rapidă sau lentă)
14.Focalizare (care părţi - inăuntru sau inafară)
80 Putere nemărginită
15.Focalizare intermitentă sau stabilă
16.Unghiul de vedere
17.Număr de imagini (schimbări de cadru)
18.Localizare
19.Altele?

Auditive
1.Volum
2.Cadenţă (intreruperi, grupaje)
3.Ritm (regulat, neregulat)
4.Inflexiuni (cuvinte subliniate, cum anume)
5.Tempo
6.Pauze
7.Tonalitate
8.Timbru (calitate, de unde are rezonanţă)
9.Sunete unice (grave, domoale etc.)
10.Sunetul este de jur imprejur - spaţial
11.Localizare
12.Altele?

Tactile
1.Temperatură
2.Textură
3.Vibraţie
4.Presiune
5.Mişcare
6.Durată
7.Stabilă - intermitentă
8.Intensitate
9.Greutate
10.Densitate
11.Localizare
12.Altele?

Pentru durere
1.Urzicător
2.Fierbinte-Rece
3.Tensiune musculară
4.Acută-Surdă
5.Apăsare
6.Durată
7.Intermitentă (ca palpitaţiile)
8.Localizare
9.Altele?

O altă distincţie importantă este dacă o imagine este asociată sau disociată. O
imagine asociată este aceea pe care ţi-o faci ca şi cand ai fi martor direct la un
anumit lucru. O vezi cu propriii tăi ochi, o auzi şi o simţi ca şi cand te-ai afla chiar
atunci in propriul tău corp.
O imagine disociată este acea imagine pe care o trăieşti ca şi cand ai urmări-o
dinafară corpului tău. Dacă vezi o imagine disociată a propriei persoane este ca şi
cum ai vedea un film despre tine.

EXERCITIU
Zăboviţi un moment şi incercaţi să vă amintiţi o experienţă plăcută pe care aţi trăit-o.
Incercaţi de fapt să vă imaginaţi din nou in acea experienţă. Să vedeţi ceea ce aţi văzut
atunci cu propriii ochi: evenimentele, imaginile, culorile, strălucirea etc. Să auziţi ceea ce
aţi auzit atunci: vocile, sunetele etc. Să simţiţi ce aţi simţi atunci: emoţiile, temperatura etc.
Trăiţi astfel ca să vedeţi cum este. Acum ieşiţi din corpul vostru şi incercaţi să simţiţi cum
păşiţi in afara situaţiei, dar dintr-un loc de unde puteţi incă să vă vedeţi acolo, in trăirea cu
pricina. Inchipuiţi-vă experienţa ca şi cand v-aţi vedea jucand intr-un film. Ce deosebire
este intre sentimentele pe care le incercaţi acum şi cele de atunci? In care din cazuri sunt
sentimentele mai puternice, atunci sau acum? Diferenţa dintre acestea este diferenţa dintre
o experienţă asociată şi o experienţă disociată.

EXERCITIU
Aş vrea să vă gandiţi la o amintire plăcută. Poate fi una recentă sau mai veche. Inchideţi
ochii, relaxaţi-vă şi gandiţi-vă la ea. Acum luaţi acea imagine şi incercaţi s-o faceţi din ce in
ce mai luminoasă. Pe măsură ce creşte luminozitatea, observaţi felul in care se schimbă
starea voastră. Apoi aş vrea să incercaţi să vă aduceţi mai aproape de voi imaginea mentală.
 Opriţi-vă şi incercaţi s-o măriţi. Ce se intamplă cand manevraţi imaginea? Se modifică şi
intensitatea trăirii, nu-i aşa? Pentru majoritatea oamenilor, a face ca o experienţă plăcută să
devină mai mare, mai luminoasă şi mai apropiată creează o imagine şi mai puternică şi mai
plăcută. Amplifică intensitatea şi plăcerea reprezentării interioare. Vă pune intr-o stare mai
puternică şi mai voioasă.
Incercaţi să vă readuceţi in minte amintirea plăcută de mai inainte. Măriţi volumul vocilor
sau sunetelor pe care le auziţi. Conferiţi-le un ritm mai alert, mai multă gravitate,
schimbaţi-le timbrul. Faceţi-le mai puternice şi mai hotărate. Acum procedaţi la fel şi cu
submodalităţile tactile. Faceţi ca amintirea să fie mai caldă, mai plăcută decat era inainte.
Ce se petrece acum cu sentimentele voastre legate de acea experienţă? Nu toţi oamenii
răspund in acelaşi fel. Indiciile tactile mai ales dau la iveală reacţii diferite la persoane
diferite. Mulţi dintre voi aţi constatat probabil că o imagine devine mai intensă dacă ii dăm
mai multă luminozitate sau o mărim. Ea a dat mai multă intensitate reprezentării interioare,
a făcut-o mai atrăgătoare şi, cel mai important lucru, v-a pus intr-o stare mai productivă,
mai pozitivă.
Haideţi să incercăm acelaşi lucru folosind o imagine negativă. Aş vrea să vă gandiţi la ceva
care v-a supărat şi v-a provocat durere. Acum luaţi acea imagine şi daţi-i mai multă
luminozitate. Aduceţi-o mai aproape de voi. Măriţi-o. Ce se intamplă in creierul vostru?
Mulţi oameni constată că starea lor negativă s-a intensificat. Sentimentele neplăcute pe care
le avuseseră atunci sunt mai puternice ca niciodată. Acum puneţi imaginea la loc de unde
aţi luat-o. Ce se intamplă dacă o micşoraţi, ii scădeţi luminozitatea şi o indepărtaţi?
incercaţi şi remarcaţi diferenţa dintre sentimentele voastre. Veţi descoperi că sentimentele
negative şi-au pierdut puterea.
Luaţi imaginea negativă cu care aţi inceput şi micşoraţi-o acum. Fiţi atenţi ce se intamplă
pe măsură ce imaginea se contractă. Acum defocalizaţi - faceţi-o mai neclară, mai
intunecată şi mai greu de văzut. Acum indepărtaţi-o de voi - impingeţi-o undeva inapoi ca
s-o vedeţi cat mai puţin. In final, luaţi imaginea şi impingeţi-o către un soare imaginar.
Remarcaţi ce auziţi, ce vedeţi şi ce simţiţi cand dispare din lumea asta.
Procedaţi la fel folosind modalitatea auditivă. Reduceţi la minimum volumul vocilor pe
care le auziţi. Faceţi-le mai letargice. Eliminaţi-le ritmul şi vigoarea. Faceţi la fel şi cu
percepţiile tactile. Faceţi ca imaginea să nu mai aibă consistenţă şi substanţă, să fie flască.
Ce se intamplă cu imaginea negativă cand o supuneţi acestui proces? Dacă sunteţi ca
majoritatea oamenilor, imaginea işi pierde puterea - devine mai slabă, mai puţin dureroasă
sau chiar inexistentă. Puteţi să luaţi o intamplare care v-a provocat mare durere in trecut şi
s-o faceţi neputincioasă, s-o faceţi să se dizolve şi să dispară complet.

„Nici un lucru nu este bun sau rău, ci tu il faci aşa cu gandul tău."
- William Shakespeare

EXERCITIU
Iată un exerciţiu simplu care ii ajută pe mulţi. V-a obsedat vreodată un dialog interior
insistent? Aţi fost vreodată puşi in situaţia să nu vă puteţi reduce la tăcere creierul? Creierul
nostru poartă dialoguri de nenumărate ori. Dezbatem anumite lucruri in sinea noastră sau
incercăm să caştigăm controverse mai vechi sau să schimbăm echilibrul de forţe din bătălii
mai vechi. Dacă vi se intamplă asemenea lucruri, inchideţi sonorul de tot. Faceţi ca vocea
din interior să devină mai şoptită, mai indepărtată şi mai slabă. Acest lucru le rezolvă
multora problemele. Sau aveţi vreun dialog interior care incearcă să vă tragă inapoi?
Incercaţi să auziţi aceleaşi lucruri, dar spuse cu o voce sexy, pe un ton şi un tempo de flirt:
„Nu poţi să faci asta." Cum vi se pare acum? S-ar putea să vă simţiţi chiar mai motivaţi să
faceţi ceea ce vă spune vocea să nu faceţi. Incercaţi acum şi observaţi deosebirea.
EXERCITIU
Să mai incercăm un exerciţiu. De data asta gandiţi-vă la un lucru din experienţa voastră
pe care eraţi absolut motivat să-l faceţi. Relaxaţi-vă şi formaţi-vă o imagine mentală cat se
poate de clară a experienţei respective. Am să vă pun acum cateva intrebări legate de acea
experienţă. Gandiţi-vă pe indelete şi răspundeţi-mi pe rand la fiecare intrebare. Nu există
răspunsuri corecte şi răspunsuri greşite. Fiecare om va răspunde in felul lui. Privind
imaginea, vedeţi un film sau un instantaneu? Este color sau alb-negru? Este apropiată sau
indepărtată? Este spre dreapta, spre stanga sau centrată? Este in partea de sus, de jos, sau in
mijlocul campului vostru vizual? Este o imagine asociată - adică o vedeţi cu proprii voştri
ochi -sau este disociată - adică o vedeţi aşa cum ar vedea-o cineva din exterior? Are un
cadru in jurul ei sau vedeţi o panoramă care se intinde cat vezi cu ochii? Este luminoasă sau
intunecată, deschisă sau inchisă la culoare? Este focalizată sau nefocalizată? Cand faceţi
acest exerciţiu, incercaţi să remarcaţi care submodalităţi sunt mai eficiente in ceea ce vă
priveşte, care vă influenţează cel mai mult atunci cand vă concentraţi asupra lor.
Acum treceţi prin submodalităţile auditivă şi tactilă. Atunci cand auziţi ce se petrece, vă
auziţi propria voce sau vocile celorlalţi din scenă? Auziţi un dialog sau un monolog?
Sunetele pe care le auziţi sunt puternice sau slabe? Au inflexiuni variate sau sunt
monotone? Sunt ritmice sau sacadate? Sunetele se apropie şi se depărtează sau răman la un
comentariu constant? Care este elementul principal pe care il auziţi sau vi-l spuneţi?
Unde este localizat sunetul - de unde vine?
Cand simţiţi imaginea, este dură sau moale? Este caldă sau rece? Este netedă sau
zgrunţuroasă? Este flexibilă sau rigidă? Este un corp solid sau un lichid? Este ascuţit sau
bont? Unde este localizat sentimentul in corpul vostru? Este dulce sau acru? S-ar putea să
vi se pară greu la inceput să răspundeţi la unele dintre aceste intrebări. Dacă aveţi tendinţa
să vă formaţi mai intai reprezentările interioare pe cale tactilă, s-ar putea să gandiţi in sinea
voastră: eu nu-mi construiesc imagini. Ţineţi minte, aceasta este o convingere şi atata timp
cat o păstraţi, ea va fi valabilă. Pe măsură ce deveniţi tot mai conştienţi de propriile voastre
modalităţi, veţi invăţa să vă imbunătăţiţi percepţiile prin ceva care se numeşte suprapunere.
Asta inseamnă că dacă sunteţi inclinat mai intai către auditiv, de exemplu, cel mai bine aţi
face dacă v-aţi agăţa de toate indiciile auditive pe care obişnuiţi să le captaţi şi să le trăiţi.
Aşa că s-ar putea să vă amintiţi mai intai ceea ce aţi auzit atunci. O dată ce intraţi intr-o
stare şi aveţi o reprezentare interioară solidă şi bogată, este mult mai uşor să pătrundeţi intr-
un cadru vizual pentru a folosi submodalităţile vizuale, sau intr-un cadru tactil pentru a trăi
submodalităţile tactile. Bun, tocmai aţi văzut şi aţi trăit structura unui fapt pe care odată aţi
fost foarte motivaţi să-l incercaţi. Acum aş vrea să vă gandiţi la ceva pentru care aţi dori să
fiţi foarte motivat, un fapt in legătură cu care in prezent nu aveţi nici un sentiment anume,
nici o motivaţie. Incă o dată, alcătuiţi-vă o imagine mentală. Treceţi exact prin aceleaşi
intrebări, avand grijă să observaţi in ce măsură diferă răspunsul de cele pe care le-aţi dat
pentru lucrul la care aveaţi o motivaţie foarte puternică. De exemplu, dacă atunci cand
priviţi imaginea, vedeţi un film sau un instantaneu?
Continuaţi apoi să treceţi prin toate intrebările submodalităţii vizuale. Treceţi apoi prin
toate intrebările modalităţii auditive şi tactile. Aveţi grijă ca in tot acest timp să vedeţi care
submodalităţi vi se par cele mai puternice pentru voi, care vă afectează stările in cea mai
mare măsură.
Luaţi apoi lucrul pentru care eraţi foarte motivat - hai să-i spunem experienţa nr. 1 - şi
lucrul pentru care vreţi să fiţi motivat ca să-l faceţi - experienţa nr. 2 - şi să le privim
simultan. Nu e greu s-o facem. Gandiţi-vă la creierul vostru ca la un ecran de televizor
despărţit in două, şi priviţi ambele imagini in acelaşi timp. Sunt deosebiri intre
submodalităţi, nu-i aşa? Era un lucru previzibil, desigur, pentru că reprezentări diferite
generează tipuri diferite de rezultate in sistemul nervos. Amintiţi-vă acum ce am invăţat
despre care tipuri anume de submodalităţi ne motivează şi apoi, puţin cate puţin, incercaţi
 să adaptaţi submodalităţile lucrului pentru care incă nu sunteţi motivat (experienţa nr. 2) la
submodalităţile lucrului pentru care sunteţi motivat (experienţa nr.l). Iarăşi, acestea vor fi
diferite pentru fiecare om in parte, dar sunt şanse ca imaginea experienţei nr. 1 să fie mai
luminoasă decat aceea a experienţei nr. 2. Va fi mai limpede şi mai apropiată. Aş vrea să vă
concentraţi asupra diferenţelor dintre ele şi să manipulaţi a doua reprezentare in aşa fel
incat să semene din ce in ce mai mult cu prima. Aduceţi-vă aminte să faceţi acelaşi lucru şi
cu reprezentările auditive şi tactile. Faceţi acest lucru acum.
Cum vedeţi acum experienţa nr. 2? Sunteţi mai motivat de ea? Ar trebui să fiţi de vreme ce
aţi potrivit submodalităţile experienţei nr. 1 cu cele ale experienţei nr. 2 (de exemplu, dacă
experienţa nr. 1 era un film şi experienţa nr. 2 era incă un stop-cadru, inseamnă că aţi
transformat experienţa nr. 2 intr-un film) şi continuaţi procesul cu toate submodalităţile
vizuale, auditive şi tactile.

Ţineţi minte, nişte reprezentări interne similare vor crea nişte stări sau sentimente
similare. Iar nişte stări sau sentimente similare vor declanşa nişte acţiuni similare.
De asemenea, dacă aflaţi ce anume vă face să vă simţiţi motivaţi să intreprindeţi
aproape orice, atunci veţi şti exact ce aveţi de făcut cu orice experienţă ca să vă
simţiţi motivaţi. Din acea stare de motivare vă puteţi lansa in orice acţiune efectivă.
Este important de remarcat că anumite submodalităţi-cheie ne afectează mai mult
decat altele.

Metoda Pendulului sau Sficuirea

Treapta nr. 1: Identificaţi comportamentul pe care vreţi să-l schimbaţi.

Acum faceţi o reprezentare interioară a acelui comportament aşa cum il vedeţi cu
ochii voştri. Dacă vreţi să nu vă mai roadeţi unghiile, inchipuiţi-vă cum v-aţi vedea
dinafară ridicand mana la gură şi rozandu-vă unghiile.

Treapta nr. 2: O dată ce aveţi o imagine clară a comportamentului pe care vreţi să-l
schimbaţi, trebuie să creaţi o reprezentare diferită, o imagine a voastră aşa cum aţi
vrea să fiţi dacă aţi fi făcut deja schimbarea dorită şi ce ar insemna acea schimbare
pentru voi. Vă puteţi imagina cum aţi arăta luand mana de la gură, apăsand uşor
unghiile pe care aveaţi de gand să le roadeţi şi văzandu-vă unghiile frumos
curăţate, iar voi fiind frumos imbrăcat, ca scos din cutie, mai stăpanit şi mai
increzător. Imaginea pe care v-o formaţi şi care vă reprezintă in starea aceea dorită
trebuie să fie disociată. Motivul este că vrem să creăm o reprezentare interioară
ideală care va continua, de care să vă simţiţi mai atras decat una pe care ţi-o cunoşti
deja.

Treapta nr. 3: Alternează cele două imagini in aşa fel incat experienţa neproductivă
declanşează automat experienţa productivă. O dată făcut acest racord, orice lucru
care ţi-ar fi declanşat dorinţa de a-ţi roade unghiile iţi va declanşa acum o stare in
care te indrepţi către imaginea ta ideală. Astfel, ajungi să creezi o cu totul nouă cale
pentru creierul tău care să se ocupe de ceva care in trecut te-a supărat. Iată cum să
faci alternanţă: incepe prin a-ţi face o imagine mare şi luminoasă a felului de
comportament pe care vrei să-l schimbi. Apoi, in colţul din dreapta jos, alcătuieşte
o imagine mică şi intunecată a felului in care ai vrea să fii. Apoi ia imaginea mică
şi in mai puţin de o secundă, fă-o să crească in mărime şi luminozitate şi practic fă-
o să explodeze in imaginea cealaltă pe care nu o mai doreşti. Făcand acest lucru,
spune cuvantul „uş!" cu tot entuziasmul şi cu toată pasiunea de care eşti capabil.
Poate ţi se pare puţin copilăresc. Dar spunand „uş!" cu entuziasm, trimiţi spre creier
o serie de semnale pozitive puternice. O dată ce ţiai intipărit in minte imaginile,
acest intreg proces nu va dura decat atat cat ai zice „uş!"
Acum ai in faţă imaginea ta, mare, luminoasă, conturată şi colorată, arătand aşa
cum vrei să fii. Vechea ta imagine a fost spulberată.
Secretul acestui procedeu stă in viteză şi repetiţie. Trebuie să vezi şi să simţi cum
imaginea cea mică şi intunecată devine uriaşă şi luminoasă şi explodează prin
imaginea mare, distrugand-o şi inlocuind-o cu una şi mai mare şi mai luminoasă a
felului in care vrei să stea lucrurile. Incearcă acum sentimentul măreţ că vezi
lucrurile aşa cum iţi doreşti. Deschide apoi ochii pentru un scurt moment pentru a
intrerupe starea. Apoi inchide ochii la loc pentru a face din nou Schimbarea. Incepe
prin a avea o imagine mare a lucrului pe care vrei să-l schimbi, apoi fă imaginea
mică să crească in mărime şi luminozitate şi explodează prin „uş!" Opreşte-te ca să
trăieşti experienţa. Deschide ochii. Inchide ochii. Priveşte ceea ce vrei să schimbi.
Priveşte imaginea iniţială şi cum vrei s-o schimbi.
Uşuieşte-o din nou. Repetă acest lucru de cinci sau şase ori, cat poţi de repede. Ţine
minte, secretul este viteza; dar şi distracţia. Ceea ce ii spui creierului tău este:
uite aşa, ,,uş!" Fă aşa, uite aşa, ,,uş!". Fă aşa ... pană cand vechea imagine
declanşează automat noua imagine, noile stări şi, implicit, noul comportament.
Acum fă-ţi imaginea iniţială, ce constaţi? Dacă, de exemplu, ai inde părtat un tipar
in care iţi rodeai unghiile, apoi te imaginai rozandu-ţi-le, iţi va veni greu s-o mai
faci. De fapt, ţi se va părea chiar anormal. Dacă nu, atunci repetă procedeul. De
data asta o vei face mai clar şi mai rapid, fiind sigur că incerci doar un moment
sentimentul pozitiv atunci cand vezi noua imagine inainte de a deschide ochii şi
reincepand procesul. S-ar putea să nu meargă dacă imaginea pe care te hotărăşti s-o
deplasezi nu este destul de incitantă sau de dorită. Este foarte important ca aceasta
să fie extrem de atrăgătoare, ceva care să te pună intr-o stare pe care să ţi-o doreşti,
cu motivaţie - ceva ce vrei cu adevărat sau ceva care are mai multă importanţă
pentru tine decat vechiul comportament. Ceva pe care il ajută să adauge noi
submodalităţi, precum mirosul sau gustul.
Acelaşi procedeu este valabil şi in cazul spaimelor sau frustrărilor.
Gandeş-te-te la ceva de care ţi-e teamă. Imaginează-ţi acum cum ar trebui să fie
dacă nu te-ai mai teme. Fă din această imagine ceva extraordinar. Apoi şfichiuieşte
cele două imagini de şapte ori. Acum gandeşte-te din nou la lucrul de care ţi-era
teamă. Cum te face să te simţi acum? Dacă procedeul de şfichiuire a fost aplicat
corect, in momentul in care te gandeşti la lucrurile de care ţi-era teamă, ar trebui să
te gandeşti automat la felul in care vrei să arate lucrurile.

O altă variantă a procedeului de şfichiuire este să iţi imaginezi o praştie in faţa ta.
Intre cele două capete se află o imagine a comportamentului tău actual, pe care vrei
să-l schimbi. Aşează in locul in care stă de obicei piatra, o mică imagine a felului in
care vrei să fii. Apoi urmăreşte mental mica imagine care se indepărtează tot mai
mult pe măsură ce se intinde elasticul la maximum. Apoi ii dai drumul. Urmăreşteo
cum explodează prin vechea imagine din faţa ta drept in creierul tău. Este
important cand faci acest lucru să intinzi mental elasticul cat se poate de mult
inainte să-i dai drumul. Şi de data asta trebuie să spui cuvantul „uş!" atunci cand ii
dai drumul şi străpungi vechea ta imagine restrictivă. Dacă ai făcut corect
manevrele, atunci cand eliberezi praştia, imaginea trebuie să se indrepte spre tine
atat de repede incat să-ţi smucească inapoi capul. Opreşte-te chiar acum şi
gandeşte-te un moment la un gand care te trage inapoi sau o manifestare
comportamentală pe care ai vrea să le schimbi şi foloseşte procedeul de şfichiuire
cu ajutorul praştiei pentru a realiza schimbarea.

Ce strică relaţiile? Cu siguranţă că sunt mulţi factori. Unul poate fi că nu te mai

asociezi acelor lucruri care te-au atras cel mai mult la acea persoană. De fapt, s-ar
putea să fi ajuns chiar atat de departe incat să te asociezi cu toate experienţele
neplăcute care au derivat din acestea şi să te disociezi de cele plăcute pe care le-aţi
avut impreună. Cum este posibil acest lucru? Cineva s-ar putea să fi observat şi să
fi făcut mult caz din obiceiul partenerului său de a nu pune la loc capacul la tubul
cu pastă de dinţi sau de a-şi arunca lucrurile aiurea pe jos. Poate că nu-i mai scrie
bileţele de dragoste, sau poate că-şi aminteşte ce i-a spus odată infierbantat de vreo
ceartă şi ascultă tot mereu dialogul acela in gand, retrăind de fiecare dată
intamplarea. Nu-şi mai aminteşte blandeţea cu care a atins-o de ziua aniversării
nunţii lor sau lucrurile deosebite pe care le-a făcut pentru ea sau pe care i le-a spus
cu o săptămană in urmă. Şi lista poate continua la nesfarşit. Ţineţi minte un lucru:
nu este nimic „rău" in toate astea. Trebuie doar să fie clar că acest tipar de
reprezentări nu va aduce nimic bun in relaţiile voastre.
Ce-ar fi dacă in toiul unul scandal v-aţi aminti cum v-aţi sărutat prima dată sau cum
v-aţi ţinut de mană - să vă amintiţi de o vreme cand iubitul/iubita a făcut ceva
deosebit pentru tine -şi ai face ca acea imagine să fie mare, apropiată şi luminoasă
din nou? Cum v-aţi purta cu persoana iubită dacă v-aţi afla in acea stare?

Este absolut necesar să luăm in considerare orice tipar de comunicare şi să ne

intrebăm periodic: „Dacă voi continua să-mi reprezint lucrurile in felul acesta, care
va fi oare rezultatul final al vieţii mele? In ce direcţie mă poartă comportamentul
meu actual şi oare intr-acolo vreau să mă indrept? A venit momentul să examinez
ce anume generează acţiunile mele fizice şi mentale." Nu este bine să afli mai
tarziu că un lucru pe care il puteai schimba cu uşurinţă te-a condus pe un drum şi
spre un loc unde nu voiai să ajungi.