Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
In interiorul meu exista un copil de sapte ani, care este inca ranit de umilinta suferita in
tabara de vara. Chinul lui este redesteptat de fiecare data cand ma aflu in prezenta unei persoane
cu autoritate, care actioneaza intr-un mod dominator. In acele momente, intelectul meu pare sa
ma paraseasca si sunt predispusa sa cedez si sa plang, cu acelasi sentiment de deznadejde si de
neajutorare, pe care il aveam la sapte ani.
V-ati simtit vreodata coplesiti de durere si de furie, atunci cand cineva a uitat sa va sune,
sau a fost lipsit de delicatete in relatia cu voi? Ati simtit vreodata cum va cuprinde panica, aparent
fara nici un motiv? V-ati trezit vreodata deprimati si nu stiati de ce? Nu numai ca ranile din
copilarie determina aparitia emotiilor noastre iesite din context, sau disproportionate fata de o
anumita situatie, dar aceste traume ne pot chiar impiedica sa avem asemenea trairi aparte.
Emotiile carora nu le permitem sa fie constientizate se exprima, de cele mai multe ori, la
nivel somatic, prin corpul nostru. Iata cazul lui Barry, un avocat de aproape treizeci de ani, care a
venit la mine ca sa-l ajut, intrucat avea o durere serioasa in partea inferioara a spatelui. La prima
intalnire, Barry mi-a spus ceva care m-a lasat perplexa. A fost cel mai mic dintre cei trei copii si
favoritul tuturor, si a descris relatia cu mama sa ca fiind exceptional de stransa. Si totusi, cand
mama lui a murit pe neasteptate, in urma unui infarct, Barry nu a simtit nimic. Nici nu a putut sa
sufere profund.
La sase luni dupa moartea ei, micile impunsaturi pe care le avea in spate, de ani de zile, s-
au transformat intr-o durere cumplita, care-l facea neputincios. Atunci, Barry a venit pentru ajutor.
Durerea fizica nu a cedat, pana cand nu s-a infruntat cu suferinta emotionala din copilarie. Barry
nu era apropiat de mama lui, in sensul unor punti autentice; el fusese inghitit de iubirea ei
sufocanta, conditionata.
Numai cand a inceput sa-si jeleasca sinele pierdut si sa simta furia ascunsa pe care o
purtase in umbra sa, ani de zile, a putut sa inceapa sa-si ierte mama si sa-i deplanga disparitia.
Doar atunci durerea de spate a disparut.
Nu putem incepe sa vindecam copilul interior ranit si sa ne refacem in urma rusinii si a
vinovatiei nesanatoase, decat atunci cand, ca si Barry, intelegem ce simte copilul. Atunci cand
energia emotionala este blocata si curgerea sa prin canalele naturale e impiedicata, aceasta ni se
acumuleaza in corp sub forma de tensiune si durere. Cand energia emotionala este blocata,
suntem lipsiti de informare si de o retea de mobilizare in caz de urgenta, de o importanta majora.
Emotiile noastre fac parte din puterea proprie fundamentala si au doua mari roluri in viata
psihica: ne monitorizeaza nevoile de baza, informandu-ne despre o necesitate, o pierdere sau o
saturatie. Fara energia noastra emotionala, nu mai suntem constienti de nevoile proprii
fundamentale. Emotiile ne dau, in acelasi timp, si combustibilul sau energia necesara pentru a
actiona. As dori sa introduc o cratima in cuvantul E-motie. O e-motie este energie in miscare.
Aceasta energie ne impulsioneaza sa obtinem ce avem nevoie. Atunci cand necesitatile noastre
fundamentale sunt violate, furia ne impinge sa luptam sau sa fugim.
John Bradshaw, Vindecarea rusinii care te leaga
Cel mai important lucru referitor la orice exercitiu pe care il faceti – aici sau oriunde in alta
parte – este de a renunta la asteptarile pe care le-ati putea avea cu privire la ceea ce ar trebui sa
se intample. Nu puteti sti niciodata dinainte.
Asteptarile creeaza limitari si sentiment de vinovatie nesanatoasa, atunci cand nu obtineti
ceea ce doriti, sau obtineti chiar ce nu doriti! Orice tip de exercitiu de intelepciune interi-oara poate
duce la intelegeri uimitoare, usurare, anxietate, in-cantare, suparare, tristete, pace, furie,
intelepciune, plictiseala – sau la nimic. Pe scurt, experientele noastre reflecta intreaga gama de
emotii omenesti. Acesta este exact scopul unor astfel de exercitii. Dar ele nu sunt concepute
pentru a va face mai draguti, sau mai pozitivi, ori pentru a intari o calitate dorita, ci au fost gandite
pentru a va face sa simtiti ceea ce simtiti si sa fiti ceea ce sunteti. Fara a va atasa de rezultate,
puteti sa acceptati tot ceea ce se intampla – sau nu. Capacitatea de a va lasa in voia trairii, fara a
avea asteptari, este ea insasi dovada vindecarii.