Caracteristicile starii de transa.

Starea de transa implica modificari la nivel psihologic si fizic

Caracteristicile psihologice ale starii de transa

- Atentia selective
- Disocierea
- Cresterea responsivitatii la sugestie
- Interpretarea literal
- Letargie si relaxare
- Logica transei

Caracteristicile fizice ale starii de transa

- Relaxarea muscular
- Crisparea muscular
- Lacrimarea
- Ochii inchisi cu gene agitate
- Schimbarea in ritmul respiratiei
- Schimbare in ritmul pulsului
- Relaxarea obrajilor
- Catalepsia

SUBIECTELE PE LARG

CARACTERISTICILE PSIHOLOGICE ALE STARII DE TRANSA

1. ATENTIA SELECTIVA

Procesul atentiei selective este un factor instrumental in inductia hipnozei.

Atentia selectiva se refera la abilitatea de a se concentra asupra unui
aspect al experientei, in timp ce nu se acorda atentie la restul. Cu alte
cuvinte, oamenii pot sa nu observe ceea ce ei aleg sa nu observe. Mintea
constienta este limitata in abilitatea ei de a acorda atentie la numeroase
lucruri care au loc simultan. Subiectul trebuie in mod gradual, selectiv sa fie
atent la sugestiile date si sa isi limiteze atentia la asociatiile pe care
sugestiile le stimuleaza. In general, clientul se centreaza spre interior, si
astfel, evenimentele externe pot fi observate si se poate raspunde la ele,
insa stimulii externi se bucura de o mica parte din atentia clientilor.
Inconstientul devine proeminent in abilitatea sa de a raspunde la lucrurile
din exteriorul campului atentional al persoanei (Yapko, 2003).

2. DISOCIEREA

Hilgard defineste disocierea ca separare a unor procese mentale de corpul

principal al constiintei cu diferite grade de autonomie (Dafinoiu & Vargha,
2003). Yapko (2003) vorbeste despre separare intre constient si inconstient
in timpul transei. In timp ce mintea constienta este ocupata cu procesul
transei, inconstientul cauta activ intelesurile simbolice, asocierile trecute si
raspunsurile potrivite. Facilitarea disocierii prin transa permite unei
persoane sa aiba acces mai direct la resursele multiple ale mintii
inconstiente si la cunoasterea lumii interioare a clientului. In transa, clientul
are constiinte multiple care opereaza fiecare la nivel separat. Unul din
aceste nivele este relativ obiectiv, iar Hilgard (1977) l-a numit observatorul
ascuns. Acesta este separat (disociat) de experientele imediate, sugerate,
ale transei si poate mentine un grad de obiectivitate in legatura cu aceasta
experienta. Aceasta caracteristica disociativa a starii de transa permite
subiectului sa raspunda la sugestii si, in acelasi timp, se observa pe sine
trecand prin aceasta experienta. De exemplu, daca unei persoane ii
sugeram ca se afla la mare, ea intr-adevar va trai acea realitate sugerata,
traind senzatiile de a se afla la mare. Insa, exista o alta parte a subiectului,
care stie foarte bine ca nu este la mare, ci in cabinet. Disocierea ii permite
sa isi lase observatorul ascuns in fundal, in timp ce alege sa raspunda la
realitatea sugerata. Implicarea acestei stari de disociere este ca, chiar
aflandu-se intr-o transa profunda, subiectul stie, desi nu alege aceasta,
ceea ce face si unde se afla. Aceasta este baza pentru care se respinge
posibilitatea ca hipnoza sa fie utilizata pentru a cauza cuiva comportament
antisocial. Prezenta disocierii ca si caracteristica a starii de transa este una
dintre cele mai fascinante dimensiuni ale transei (Yapko, 2003).

De cele mai multe ori disocierea este urmata de o reasociere, o reintegrare

mai eficienta a partilor initial disociate (Dafinoiu & Vargha, 2003). Tehnicile
de inductie a transei genereaza, cele mai multe dintre ele, o disociere
constient-inconstient prin accentuarea posibilitatilor pacientului de a trai
anumite experiente si de a invata diverse lucruri fara efort si automat
(Yapko, 2003).

3. CRESTEREA RESPONSIVITATII LA SUGESTIE

Cresterea responsivitatii la sugestie are loc numai daca clientul are

incredere in hipnotizator si se lasa ghidat de sugestiile sale. In caz contrar
vorbim despre rezistenta (Yapko, 2003). Factorii atentionali si disociativi
conduc la o crestere a responsivitatii la sugestie, dar responsivitatea nu
este sinonima cu naivitatea sau cu acceptarea noncritica, ci cu o dorinta
mai mare a clientului de a fi ghidat de sugestiile hipnotizatorului. Starea de
transa, de fapt, amplifica alegerile unei persoane, incluzand alegerea de a
respinge o sugestie care nu se potriveste. Daca dinamicile personale,
interpersonale si contextuale nu sunt favorabile, responsivitatea este
nonexistenta.

4. INTERPRETAREA LITERALA

Caracteristica interpretarii literale determina clientul sa reactioneze la

sensul figurat al cuvintelor, in ciuda a ceea ce a vrut hipnotizatorul sa
spuna. Aceasta este baza pentru dezvoltarea unei abordari atente a
clientului in termeni de alegere a cuvintelor. Cum raspunde o anumita
persoana la un cuvant sau fraza este imposibil de prevazut. Persoana
utilizeaza propriul cadru de referinta, experienta, intelegere, pentru a stabili
intelesul cuvintelor hipnotizatorului. Neil Simon (apud. Yapko, 2003) da un
exemplu de interpretare literala. Lucrand cu o femeie ce trebuia sa fie
anesteziata pentru a suporta o operatie minora, Neil i-a indus transa si i-a
sugerat ca i se anesteziaza bratul. Pentru a testa anestezia, Neil a luat un
ac si usor i-a intepat bratul progresiv mai jos de umar. Fiecare intepatura
era urmata de raspunsul: Nu, nu simt aceasta. Cand Neil i-a intepat
mana, ea a strigat Au. Neil a intrebat-o Ce s-a intamplat?, iar femeia a
raspuns Ai spus ca bratul meu e amortit, nu mana. Pentru Neil, bratul era
de la umar in jos, incluzand si mana. Pentru clienta lui, totusi, bratul nu era
unul si acelasi lucru cu mana. Hipnotizatorul poate sa utilizeze cu grija
cuvintele, incat sa lase putin loc pentru interpretari eronate.

5. LETARGIE SI RELAXARE

Cineva poate fi in transa fara sa fie relaxat, dar relaxarea mintii si a corpului
este o caracteristica generala asociata cu transa de catre cei mai multi
oameni. Cele mai multe procese ale transei implica relaxarea ca o
modalitate de a facilita disocierea constienta de mintea inconstienta.
Relaxarea ii face pe subiecti sa se simta bine, le modifica experienta si pot
chiar sa ii convinga ca au fost, de fapt, hipnotizati (Yapko, 2003).

6. LOGICA TRANSEI

O caracteristica a starii de transa este cea numita logica transei. Logica

transei este o stare voluntara de acceptare a sugestiilor din partea
clientului, fara a avea loc evaluarea critica care ar putea distruge validitatea
intelesului sugestiilor date (Yapko, 2003). Aceasta se refera la absenta
nevoii de obiectificare a experientei. Cu alte cuvinte, clientul poate accepta
realitatea sugerata, oricat de ilogica si imposibila ar fi, ca si cum ar fi
singura realitate. De exemplu, hipnotizatorul poate sugera subiectului sa isi
vada parintii inaccesibili si sa interactioneze cu ei daca obiectivul transei
este o interventie implicand parintii inaccesibili ai clientului. Logica transei
permite subiectului sa accepte ca parintii sunt acolo, in loc sa raspunda:
Cum pot fi parintii mei aici, cand ei traiesc in Europa? Logica transei
implica disocierea intre logica constienta si observatorul ascuns suficient
de mult cat sa permita realitatii sugerate sa aiba impact asupra experientei
personale. In mod tipic, persoana se implica in procesul de auto-justificare
pentru a-si explica cum se poate intampla o astfel de experienta.
Oportunitatea de a se comporta ca si cum ceva ar fi real poate fi o poarta
catre sentimente mai profunde.

CARACTERISTICILE FIZICE ALE STARII DE TRANSA

Caracteristicile fizice ale transei (Yapko, 2003) in general, sunt indicatorii

pe care hipnotizatorul ii are la dispozitie pentru a evalua experienta
subiectului. Exceptia este cand se cere un feedback verbal sau nonverbal
in mod specific despre experienta interna a subiectului.

Indicatorii fizici, care pot fi observati (Yapko, 2003), includ:

1. Relaxarea musculara - se observa nivelul tensiunii persoanei in special

in muschii faciali atat inainte cat si in timpul transei;

2. Crisparea musculara - atunci cand corpul si mintea se relaxeaza

deseori apar spasme care sunt involuntare si sunt relationate cu
schimbarile neurologice care au loc odata cu relaxarea;

3. Lacrimarea - atunci cand persoana se relaxeaza, ocazional ochii pot

lacrima. Uneori putem presupune ca persoana este suparata, cel mai bine
e sa intrebam;

4. Ochii inchisi cu gene agitate -deoarece persoana se concentreaza si

intra in transa, genele se pot misca foarte repede si de obicei in afara
constiintei persoanei. De asemenea, miscarile rapide ale ochilor pot fi
observabile in timpul transei, cu atat mai mult cu cat procesul implica multa
vizualizare;

5. Schimbarea in ritmul respiratiei -o schimbare, fie accelerare sau

incetinire a respiratiei este tipica. Trebuie observate paternurile in respiratie
ale clientului inainte si in timpul transei pentru comparatie. Respiratia unor
persoane devine mai lenta, a altora mai profunda, a unora e din piept iar a
altora din diafragma.

6. Schimbare in ritmul pulsului -cand clientul sta intins pe spate se poate

usor observa pulsarea arterei carotide.

7. Relaxarea obrajilor - deseori persoana isi relaxeaza muschii obrajilor

incat este nevoie de efort voluntar pentru a inchide gura.

8. Catalepsia - inhibarea miscarii voluntare care reflecta absorbtia in

transa. Spre deosebire de starea de somn in care o persoana este aproape
constant in miscare, clientul in transa face putine miscari sau deloc.

Fiecare din caracteristicile fizice descrise mai sus poate fi utilizata ca

indicator al transei, dar niciun indicator singur nu poate spune
hipnotizatorului ce traieste cu adevarat persoana hipnotizata. Intr-un fel,
hipnotizatorul este un vizitator in lumea altcuiva si, de aceea, trebuie sa fie
precaut, sa observe si, mai ales, sa fie respectuos.