FISĂ DE LECTURĂ

RUȘINEA LA COPII
De unde le vine rușinea și cum îi putem ajuta să țină capul sus

Autor: BETSY DE THIERRY

DATE DE APARIȚIE ALE VOLUMULUI

Autor: BETSY DE THIERRY

Titlul volumului: Rușinea la copii – De unde le vine rușinea și cum îi putem ajuta să
țină capul sus
Editura: TREI, București, 2020
Nr. Pagini: 159
Categorie: Psihologia practică pentru părinți

CUPRINSUL VOLUMULUI:

CAPITOLUL 1- CE ESTE RUȘINEA?

CAPITOLUL 2- IMPACTUL RUȘINII
CAPITOLUL 3- NEUROȘTIINȚA DIN SPATELE RUȘINII
CAPITOLUL 4- SURSELE RUȘINII
CAPITOLUL 5- SIMPTOME ALE RUȘINII: CÂND COPII SE RETRAG
CAPITOLUL 6- SIMPTOME ALE RUȘINII: CÂND COPII ÎNȘALĂ SAU DAU
VINE PE ALTCINEVA
CAPITOLUL 7- SIMPTOME ALE RUȘINII: CÂND COPII SE URĂSC PE SINE
CAPITOLUL 8- SIPTOME ALE RUȘINII: CÂND COPIII SE ÎNCHID ÎN SINE
SAU FOLOSESC DISOCIEREA
CAPITOLUL 9- DEPĂȘIREA RUȘINII
CAPITOLUL 10- RUȘINE, REZILIENȚĂ ȘI VINDECARE
Referințe și lecturi recomandate

1
 Această carte este de fapt un ghid simplu, dar cuprinzător despre rușine. Psihologul
Betsy de Thierry ne oferă o perspectivă descriptivă pentru a ne permite o mai bună
înțelegere și un răspuns adecvat la felul în care cei mici trăiesc sentimentul de rușine.
Autoarea descrie modurile în care rușinea influențează relațiile sociale, privându-i
pe copii de sentimentul de comunicare și relaționare. Rușinea, o experiență emoțională
firească, devine dureroasă pentru că apare din nevoie umană de apartenență.
Acest ghid oferă răspunsuri practice, sugestii legate de sprijinul adecvat pe care îl
putem asigura copiilor în încercarea lor de a gestiona sentimentele negative legate de
rușine.

REZUMAT- CAPITOLUL 3- Neuroștiința din spatele rușinii

În această capitol, autoarea prezintă succint din punct de vedere neuronal, într-un
limbaj comun, posibilele reacții ale copilului atunci când este expus rușinii.
Fiecare copil este unic, iar răspunsul fiecăruia față de rușine îmbracă o formă
specifică. Când copiii nu pot evita situațiile în care sunt rușinați și acestea apar în mod
frecvent, ei pot dezvolta un sentiment de rușine continuă, care dezechilibrează balanță
dintre hormonii stării de bine (endorfine și dopamină) și cei ai stresului (cortizol și
noradrenalină).
Autoarea ne spune că acei copii pentru care experiența rușinii și răspunsul la
amenințare sunt realități trăite în mod obișnuit pot fi determinați ca pentru tot restul vieții să
încerce să se protejeze de experiențe asemănătoare și să apeleze la un set de mecanisme de
apărare inconștiente.
În copilăria mică, lumea copilului se schimbă rapid. Pe măsură ce copilul capătă
independență, îngrijitorii primari nu mai sunt la fel de acordați la mișcările lui, iar riscul
producerii unor accidente devine mai ridicat. Prin experimentarea alternanțelor între
interdicțiile ocazionale, gestionarea șocului și stresului (ceea ce ar putea fi perceput de copil
ca o ruptură de la iubire și grija adultului) și reparația acestor emoții, ajută copilul să
crească, iar infuzia de cortizol poate fii benefică pentru dezvoltarea creierului.
Când îngrijitorul privește copilul dezaprobator pentru a întrerupe un comportament
potențial periculos, ”răspunsul fiziologic implică o mică rocadă între răspunsul fiziologic
implică o mică rocadă între excitația simpatică și cea parasimpatică, responsabilă pentru
efectele pe care noi le trăim când simțim rușine- o scădere bruscă a tensiunii și respirație

2
superficială” (Gerhardt 2004, p.49).
O doză sănătoasă de cortizol este utilă în dezvoltarea copilului, însă una nesănătoasă
are potențial toxic. Ca exemplu: în cazul în care adultul își menține privirea dezaprobatoare,
răspunsul fiziologic și emoțional al copilului poate fii dăunător. Invers, dacă chipul
adultului devine blând și iubitor, doza de cortizol poate deveni benefică în procesul de
creștere, iar dansul detașării și al reparației poate întări relația.
Trebuie menționat că atunci când se simte rușinea, apare o stare bruscă și puternică
de panică care poate determina anumite reacții: înroșirea tegumentelor, starea de leșin sau
de rău. Această stare poate fii însoțită și de palpitații, transpirație abundentă, amețeală sau
zgomote în urechi. Atunci când se întâmplă aceste schimbări la nivel fizic, apare răspunsul
la amenințare, diferit de la om la om. Aceste răspuns își are originea în trunchiul cerebral,
unde se închid reflexele necondiționate legate de respirație și circulație. Aceasta este zona
deplin formată la naștere. Această arie este legată de sistemul limbic, care în prezența unui
stimul considerat amenințare, declasează reacția de panică. În corp sunt eliberați hormoni
de stres care ne pregătesc și fac posibilă acțiunea de a fugi, a ne ascunde (îngheța) sau de a
țipa cu putere și lupta. În astfel de situație, cortexul prefrontal este inactiv, inactivând
capacitatea de a gândi, a fi rațional sau a negocia. Din acest motiv, atunci când un copil a
simțit rușinea, nu poate să reflecteze sau să vorbească imediat despre ceea ce s-a întâmplat.

CAPITOLUL 4- Sursele rușinii

Rușinea este o emoție umană dureroasă, dar naturală. Ne naștem conștientizând că
suntem vulnerabili și viețile noastre depind de alți oameni care ne ajută să supraviețuim.
Purtăm o amprentă instinctuală conform căreia este esențial să fim acceptați de
propriul nostru trib, pentru că avem o nevoie fundamentală de apartenență și de conectare
cu ceilalți.
Rușinea apare în contexte diferite și pentru oameni, implicit și pentru copii este
câteodată inevitabilă.
Există două modalități rapide prin care copilul poate fi forțat să fie ascultător,
frică și rușinea. Părinții care resimt dificultățile vieții de zi cu zi vor recurge adesea la acest
tip de metode pentru a-i face pe copii să asculte.
Atunci când îngrijitorii îi vor liniști sau calma pe copii, aceștia vor învăța să își
calibreze răspunsurile și reacțiile, aceștia deprinzând reglajul emoțional și co-reglarea.
Vocea adultului care îi ajută în procesul de co-reglare, devine vocea lor interioară.
Realizarea co-reglajului emoțional este importantă pentru dezvoltarea sănătoasa a creierului

3
copiilor.
Autoarea aduce în discuție mai multe surse ale rușinii, printre care abuzul, violența
domestică, suferința psihică sau dependența de substanțe. Rușinea îi împiedică și pe adulți
să ceară ajutorul, suferința continuă iar rușinea devine și mai puternică, mai adâncă, mai
înrădăcinată.
Comportamentele de rușinare sunt vizibile atât în mediul școlar, cât și în mediul
familial. Rușinea funcționează și ca metodă acceptată social pentru disciplinarea copiilor,
luând în considerare mesaje precum ”ești mare, comportă-te frumos!”, ”ai văzut ce frumos
se comportă vecinul?”.
Este deja cunoscut impactul negativ și consecințele și consecințele pe care le are
metoda atât de nocivă de încurajare a comportamentelor de conformare, motiv pentru care
este important să atragem atenția că rușinea nu va provoca niciodată emoții și rezultate
pozitive
Autoarea clasifică rușinea ca fiind de trei tipuri, astfel:
I. Rușinea normală descrisă ca fiind evitarea unui disconfort similar în viitor-
demers de cele mai multe ori asumat conștient și cognitiv.
II. Rușinea ce își are rădăcinile în copilăria mică. Implică experiențe și
simptome nesănătoase și poate activa manifestări comportamentale,
emoționale și relaționale sau din sfera alegerilor de viață.
III. Rușinea de tip III implică mecanisme de coping foarte elaborate și se
suprapun de obicei sentimentului propriei identități, fiind greu de separat.
Diferența dintre tipurile II și III este dată de durată, nivel de umilință și teamă percepute de
persoana expusă situației, mai mari în cazul rușinii de tip III.

ÎN LOC DE ÎNCHEIERE

Deși așteptarea mea în ceea ce privește această carte a fost să descopăr cauzele
rușinii și a timidității în rândul copiilor, astfel încât să pot fi mai apropiată de copii
prietenilor mei, cartea m-a condus pe un tărâm mai profund al noțiunii de rușine, încă o
dată partea neurologică arătându-și importanța și în materie de psihologie.
Cu toate că întrebările mele nu si-au găsit răspuns pe deplin în această carte, căutarea
mea rămânând deschisă, întrebările găsite la finalul fiecărui capitol m-au provocat sa îmi
descopăr răspunsuri personale pentru diferitele momente din viața mea de adult.