Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Suntem atrași de poveștile de dragoste ce au dăinuit în timp, în ciuda vremurilor pe care le-au
traversat, fără să ne punem întrebarea dacă și lor le-a fost greu. Pur și simplu, ne este mai ușor
să concluzionăm că relațiile erau mult mai greu de destrămat pe atunci și să completăm ideea
cu variate explicații.
Însă, dacă am fi curioși la ceea ce istoria sănătății relaționale ne arată, am putea observa cum
cuplurile aflate în relații de lungă durată au câteva instrumente cheie pe care le folosesc, în așa
manieră încât să navigheze în tandem pe axa timpului. Mai exact:
De această părere este Ana Băiescu, doctor în psihologie și psihoterapeut imago certificat
internațional: „Partenerii de cuplu conștientizează și acceptă că sunt diferiți și asta poate duce
uneori la conflicte. Dar știm că aceste conflicte sunt modalități de exprimare a nevoilor
neîmplinite, a unor temeri sau suferințe. Și astfel, pot fi vindecate sau transformate.“ De
asemenea, Ana Băiescu apreciază că „există modalități sănătoase de a comunica anumite
aspecte care ne creează disconfort, de exemplu, prin dialog. Ascult mesajul partenerului(ei)
pentru a-l înțelege, nu pentru a oferi un răspuns. Cu multă curiozitate, deschidere, empatie.“
Ce putem face pentru a ne crește acest cont? Ei bine, nu trebuie să strângem bani, ci fapte
bune: gesturi pozitive, surprize, mici atenții sau atitudini pozitive la adresa omului alături de
care ne trăim viața. Astfel de microcomportamente mențin siguranța emoțională și ne
protejează în fața durerii inevitabile ce apare în orice relație.
După cum punctează adesea și psihoterapeutul relațional Gáspár György: „La baza relațiilor
fericite nu se află lipsa de greșeală, ci bunăvoința de a repara daunele produse“. Ceea ce
înseamnă că nu merită să ne consumăm energia pentru a evita orice greșeală și a mima
perfecțiunea, este mult mai înțelept să trăim în mod autentic, să ne acceptăm punctele de
creștere și să ne reamintim că la naștere niciunul dintre noi nu a semnat vreun contract de
perfecțiune.
În egală măsură, cuplurile solide experimentează, la modul cel mai serios, respectul. Desigur
că au existat și în istoricul lor momente de furie, de frustrare, de încrâncenare, dar toate
acestea nu vin la pachet și cu lipsa respectului. A aplica diverse invective și a ne disprețui
persoana semnificativă din viața noastră nu ajută nicicum (nici măcar pentru psihicul nostru,
în momentul în care le rostim). Ba mai mult, așa cum citim în cărțile de psihologie relațională,
critica merită înlocuită cu vulnerabilizarea și exprimarea deschisă a nevoilor sau a durerilor.
Din nou, suntem încurajați să facem ce stă în puterea noastră, fără să răspândim și mai multă
negativitate sau să tragem frâiele controlului.
Fie că suntem de puțin timp într-o relație amoroasă, fie că suntem de mai multă vreme, este
necesar să ne amintim că jumătatea de cuplu nu ne aparține, nu este un bun pe care l-am
„achiziționat“ și căruia nu mai trebuie să-i mai aducem grijă, iubire și atenție.
În egală măsură, după prea multe experiențe eșuate, oamenii tind să creadă că relațiile de
lungă durată nu prea se mai „fabrică“, însă psihoterapeuții tind să ne demonteze aceste
asumpții. Psihologa Ana Băiescu apreciază că există cupluri care ajung la un echilibru sănătos
din punct de vedere psihologic și acestea îmbină în mod conștient mai multe ingrediente care
fac ca relația să funcționeze.