Lipsa încrederii de sine – care apare încă din copilărie și de care sunt

răspunzători părinții prin lipsa de atenție și susținere a copilului în

experiențele sale personale de viată – duce la probleme ce țin imagine de
sine și stima de sine, încă din copilărie (copilul nu se simte confortabil cu el
însuși). Dacă acest lucru nu este observat și remediat cu ajutorul unui
psihoterapeut, în timp, copilul va dezvolta anumite comportamente și stări
emoționale inconfortabile și chiar angoasante pentru el, care îl vor însoți și
în viața de adult.”

 Adriana Buda, psihoterapeut al Clinicii Oana Nicolau

În cadrul acestui articol, vom discuta despre:

 Definirea diferenței: încrederea în sine și stima de sine

 Efectele unei stime de sine scăzute

 Cum recunoaștem stima de sine scăzută?
 Importanța încrederii și stimei de sine în viața noastră
 Beneficiile fricii: practicarea curajului și încrederii în sine
 Cum să ai încredere în tine? Lecții pentru practicarea încrederii în
sine
 Un mesaj final despre încrederea în sine

Influența conceptelor de încredere și stimă de sine a început în urmă cu 50

de ani, când psihologul Nathaniel Branden a susținut faptul că cele mai
multe probleme mentale și emoționale pot avea la bază o stimă de sine
scăzută. Din acel moment, părinții și profesorii au înțeles că îmbunătățirea
încrederii, respectiv stimei de sine a copiilor va rezulta în performanțe
crescute și o viață mult mai bună.

Tabel de continut
1. Definirea diferenței: încrederea în sine și stima de sine

a. Ce este încrederea în sine?

b. Ce este stima de sine?
c. Componentele ce compun stima de sine
2. Efectele unei stime de sine scăzute
3. Cum recunoaștem stima de sine scăzută?
a. Dialogul intern negativ
4. Importanța încrederii și stimei de sine în viața noastră
5. Beneficiile fricii: practicarea curajului și încrederii în sine
a. Zona de confort
6. Cum să ai încredere în tine? Lecții pentru practicarea încrederii în sine
a. 1. Postura corpului joacă un rol important în nivelul încrederii de sine
b. 2. Activități fizice regulate
c. 3. Acordați-vă permisiunea de a fi în proces, asumați-vă riscuri și
faceți greșeli
d. 4. Clarificați-vă obiectivele
e. 5. Dialog interior pozitiv
f. 6. Căutați ajutor specializat
7. Un mesaj final despre încrederea în sine

Definirea diferenței: încrederea în sine

și stima de sine
În timp ce majoritatea oamenilor consideră că stima de sine și încrederea în sine
sunt două denumiri ale aceluiași concept, specialiștii în domeniu sugerează
existența unei diferențe în definiții.

Ce este încrederea în sine?

În termeni populari, încrederea în sine face referire la așteptările pe care un individ
le are față de sine și auto-evaluarea cu privire la abilitățile și performanțele
anterioare. Specialiștii definesc “încrederea în sine” ca fiind nivelul ridicat de
certitudine al individului în raport cu propriile abilități, capacități și judecăți. Aici
discutăm despre încrederea individului în potențialul său de a face față provocărilor
zilnice cu succes.

Un nivel ridicat de încredere în sine aduce fericire și împlinire. În mod obișnuit,

atunci când sunteți încrezători în abilitățile dvs., împlinirea și bucuria succeselor
sunt mai profunde. De asemenea, când aveți încredere în capacitățile dvs., vă veți
simțiți mai energizat/ă și mai motivat/ă spre a vă atinge obiectivele.

Încrederea în sine se axează pe performanțele viitoare, cu rădăcini în experiențele și

performanțele anterioare, referindu-se la percepția dumneavoastră generală în
legătură cu potențialul pe care îl stăpâniți.

Ce este stima de sine?

Definirea simplă a conceptului “stimă de sine” se bazează pe credința valorii de
sine percepute de individul în cauză. Această definiție generală prezintă două
componente: capacitatea de a influența și a face față evenimentelor din viața
dumneavoastră, alături de respectul pe care îl purtați față de propria persoană.
Respectul de sine se traduce în credința că meritați fericire, iubire și succes de-a
lungul vieții dumneavoastră.

Stima de sine la niveluri prea înalte sau prea scăzute poate fi dăunătoare.
Narcisismul este rezultatul unui nivel prea înalt de stimă de sine. O definiție
psihologică ar prezenta un nivel extrem de egoism, cu o percepție grandioasă a
propriilor talente și o dorință puternică de admirație din partea persoanelor din jur.

Este important să se atingă un echilibru când vine vorba de stima de sine. O viziune
realistă, totodată optimistă asupra sinelui este ideală. Când percepeți realitatea în
adevăratul sens al cuvântului, conștientizați aspectele pe care le stăpâniți și cele
unde vă puteți îmbunătăți. Astfel, vă veți afla într-o continuă dezvoltare sănătoasă.

De unde vine stima de sine? Ce influență are asupra vieții noastre? Stima de sine
este adesea văzută ca o trăsătură de personalitate, ceea ce înseamnă că ea tinde să
fie stabilă și de durată.

Componentele ce compun stima de sine

 Stima de sine reprezintă o nevoie umană esențială, vitală pentru
supraviețuire și dezvoltare normală și sănătoasă

 Stima de sine apare automat din interior, pe baza credințelor și a conștiinței

unei persoane
 Stima de sine este strâns legată de gândurile, comportamentele, sentimentele
și acțiunile unei persoane.

Stima de sine este una dintre motivațiile umane de bază, care sugerează că oamenii
au nevoie atât de respect față de ceilalți, cât și de respect față de sine. Aceste nevoi
trebuie îndeplinite pentru ca un individ să crească și să prospere.

Încrederea în sine și stima de sine sunt două fenomene psihologice strâns legate,
ambele bazându-se pe experiențele trecute și pe ambele vizând performanțe
viitoare.

Pentru a minimiza confuzia asupra celor două concepte, de-a lungul articolului vom
considera încrederea în sine și stima de sine ca fiind în esență același concept.

Efectele unei stime de sine scăzute

Nivelul scăzut al stimei de sine poate fi profund înrădăcinat, cu origini în

experiențele traumatizante din copilărie, cum ar fi separarea prelungită de părinți,
neglijarea sau abuzul emoțional, fizic sau sexual. De-a lungul vieții unui individ,
stima de sine poate fi subminată de evenimente de viață neplăcute, cum ar fi
pierderea unui loc de muncă, divorț, relații deficitare sau frustrante și un sentiment
general de lipsă de control. Acest sentiment de lipsă de control poate fi deosebit de
evident în cazul victimelor abuzului emoțional, fizic sau sexual sau al victimelor
discriminării pe motive de religie, cultură, rasă, sex sau orientare sexuală.

Relația dintre stima de sine scăzută, tulburarea mintală și suferința psihică este
foarte complexă. Un nivel redus de stimă de sine poate duce la tulburarea mentală,
care, la rândul sau, dărâmă și mai profund stima de sine. În unele cazuri, stima de
sine scăzută este în sine o caracteristică elementară a tulburării mentale, ca de
exemplu, în depresie sau tulburare de personalitate borderline.

Persoanele cu stima de sine scăzută tind să perceapă lumea ca fiind un loc ostil,
definindu-se drept victimă. Drept urmare, ei sunt reticenți să se exprime și să se
afirme, ratează experiențe și oportunități, simțindu-se neputincioși să influențeze
demersul lucrurilor. Toate acestea diminuează în continuare stima de sine. Astfel,
persoana în cauză este prinsă într-un cerc vicios.

Cum recunoaștem stima de sine

scăzută?
Stima de sine se bazează pe convingeri despre sine. Astfel, oameni cu un nivel
scăzut de stimă de sine ar putea avea o părere eronată despre ei înșiși. Ei se pot
compara constant cu oameni din jur, considerându-se ulterior inferiori.

Oamenii se pot confrunta cu un nivel scăzut de stima de sine în moduri diferite.

Potrivit cercetărilor, gradul scăzut de stima de sine se prezintă adesea într-unul din
cele trei moduri:

1. Sindromul impostorului: O persoană se folosește de propriile realizări sau

prezintă o  încredere de sine falsă, pentru a-și masca nesiguranța. Se tem că
eșecul va dezvălui sinele lor adevărat, defectuos. Persoana poate apela la
perfecționism sau procrastinare  pentru a face față acestei anxietăți.

2. Rebeliunea: O persoană prezintă indiferență în fața părerii celorlalți despre

propria persoană, aspect care este total fals. Sentimentele sale de inferioritate se
pot manifesta sub formă de furie sau învinovățire. Persoana în cauza poate sfida
autoritățile sau va încălca legi, în semn de rebeliune.
3. Victimizare: O persoană crede că este complet neajutorată în fața
provocărilor. Ea poate apela la compătimire de sine, pentru a evita confruntarea
cu anumite situații. Persoanele victime se bazează adesea pe alții pentru a le
salva sau pentru a le îndruma.
Dialogul intern negativ
Pe plan intern, o percepție negativă asupra sinelui se manifestă adesea ca auto-
critică. Exemple comune de dialog intern negativ includ:

 Nu-mi place nimic cu adevărat despre mine.

 Nu mă voi descurca niciodată destul de bine la școală sau la lucru, nu voi

reuși.
 Nu sunt vrednic de a face lucruri care mă interesează cu adevărat.
 Alți oameni merită mai mult fericire decât mine.
 Nimeni nu vrea să audă despre viața mea sau despre problemele cu care mă
confrunt.
 E vina mea că nu găsesc oameni care sunt potriviți pentru mine. Oamenii
buni nu ar vrea să fie într-o relație cu mine, oricum.

De-a lungul timpului, gândurile negative pot deveni atât de frecvente încât persoana
le percepe ca fiind adevărul absolut. Când acest cerc vicios se menține, procesul
negativ de gândire poate fi extrem de dăunător.

Importanța încrederii și stimei de sine

în viața noastră

O analiză amplă a acestui concept a demonstrat că un nivel ridicat de încredere în

sine este asociat cu o stare de sănătate mai bună, viață socială mai bună,
predispoziție scăzută a tulburărilor mintale și a problemelor de tip social, reziliență
și bunăstare mentală. Copiii cu încredere de sine prezintă performanțe ridicate la
scoală și, în viața de adult, au parte de satisfacție profesională mai puternică.
Totodată, stima de sine este strâns legată de fericire și împlinire, care se prelungește
din copilărie până la maturitate.

Succesul persoanelor cu grad înalt de încredere și stimă de sine constă în

următoarele 6 atribute:

 Un sentiment mai profund de valoare și respect de sine.

 Sentimente puternice de bucurie de-a lungul vieții și activităților desfășurate.

 Libertate dată de lipsa îndoielii de sine.
 Lipsa temerilor și anxietății, care rezultă în stres redus.
 Mai multă energie și motivație pentru a acționa spre îndeplinirea
obiectivelor, atât personale cât și profesionale.
 Plăcerea de a interacționa cu alți oameni în cadrul întâlnirilor sociale. Când o
persoană este relaxată și încrezătoare, ceilalți se vor simți în largul lor și se vor
bucura la rândul lor de socializare.

Dintr-o perspectivă mai puțin pozitivă, alte cercetări au demonstrat că un nivel înalt
al încrederii în sine nu duce întotdeauna la rezultate pozitive. Încrederea în sine a
crescut constant în ultimii 50 de ani. Odată cu aceasta, au crescut ratele narcisismul
și așteptărilor nerealiste.

De-a lungul anilor, s-a considerat că o imagine de sine pozitivă este cheia unei vieți
fericite și de succes. Astfel, s-a născut epoca educației asupra conceptului de stimei
de sine. Aici putem identifica un dezechilibru în dezvoltarea unei persoane. În cazul
în care un copil a fost educat să se concentreze doar pe trăsăturile sale pozitive,
fiind protejat de către părinți în fața eșecurilor și realității capacităților sale, micuțul
poate dezvolta:

1. un nivel scăzut de motivație, senzația de insuficiență și un comportament

neorientat spre obiective, din teama de eșec, sau

2. o percepție greșită a sinelui, care poate rezulta în narcisism.

Deși stima de sine este extrem de importantă în viața unui copil, se recomandă
crearea unui echilibru.

Beneficiile fricii: practicarea curajului

și încrederii în sine
Frica este acolo pentru a ne proteja de pericolul fizic, fiind instinctul cel mai de
bază al dezvoltării umanității. Totuși, în confortul casei noastre moderne, în absența
unor prădători, având la dispoziție confortul necesar, frica a devenit ulterior
răspunsul în fața stresului modern.  În această situație, frica poate
declanșa sentimente anterioare negative de suferință, rușine sau teamă puternică.
Experiențele negative din trecut sunt stocate în psihicul nostru, iar teama de a le
înfrunta din nou creează ideea de zonă de confort.

Zona de confort
Zona de confort definește o stare psihologică a individului în care lucrurile se simt
familiare, confortabile. Individul de simte în largul său, deținând controlul asupra
mediului înconjurător, experimentând niveluri scăzute de anxietate și stres. În
această zonă de confort, performanțele personale și profesionale păstrează un nivel
cât se poate de constant, fără posibilități mari de dezvoltare echilibrată.

Trăind în zona de confort, nu vom dezvolta noi puncte forte și abilități, iar
potențialul adevărat va rămâne neatins. Cu cât experimentăm mai puține
oportunități de a greși și a învăța, cu atât mai înfricoșați vom fi să renunțăm la
barierele zonei de confort și se produce efectul de stagnare, lipsă de motivație, de
împlinire.

Cu toate acestea, în momentul în care facem această plonjare în afara baierelor de

confort, chiar și fără încredere deplină în abilitățile noastre, intervine curajul. În
situațiile bine cunoscute de către creier, încrederea în sine funcționează fără nici o
piedică. În fața necunoscutului, a fricii, simțim cum curajul preia conducerea.
Curajul este considerat un atribut mai nobil în comparație cu încrederea în sine,
deoarece necesită tărie de caracter și putere mult mai mari. O persoană curajoasă nu
cunoaște limite în fața propriei dezvoltări, în fața succesului.

Vă încurajăm să fiți recunoscători pentru frica pe care o simțiți. Vă încurajăm să o

acceptați, să îi înțelegeți originile și o folosiți drept indicator pentru aspectele ce
trebuie confruntate, pentru o dezvoltare cât mai sănătoasă. Este important de reținut
că fricile și depășirea acestora sunt un proces ce necesită răbdare și dedicare.

Cum să ai încredere în tine? Lecții

pentru practicarea încrederii în sine
Multe persoane își doresc să aibă mai multă încredere în sine, dar se luptă constant
cu nesiguranța, teama și dialogul interior negativ. În cazul în care nivelul
dumneavoastră de încredere și stimă de sine este insuficient, există o serie de
lucruri pe care le puteți face. Cu un grad suficient de reflecție, dedicare și
modificarea percepției, veți putea construit o credință puternică și stabilă în propria
persoană.

1. Postura corpului joacă un rol important în

nivelul încrederii de sine
De-a lungul anilor, s-au demonstrat efectele pozitive pe care poziția fizică o are
asupra hormonilor. Vă recomandăm să exersați senzația de încredere, practicând-o
atât la nivel psihic cât și fizic.

Specialiștii susțin că poziția unui individ nu reflectă doar nivelul de încredere sau
insecuritate. Postura corpului trimite mesaje către creier, informându-l despre starea
actuală exactă. Acestea fiind spuse, dacă aveți nevoie să vă simțiți încrezători,
poziția dumneavoastră trebuie să trimită acest mesaj creierului. Picioarele pe
pământ, corpul relaxat, postura deschisă și un zâmbet sunt ideale în acest proces.

2. Activități fizice regulate

Activitățile fizice au efect puternic asupra încrederii de sine. Sportul regulat
eliberează endorfine, care la rândul lor interacționează cu receptori din creier. Acest
lucru creează o stare plăcută de spirit și o percepție mai optimistă asupra propriei
persoane.

Când sportul devine o activitate regulată, starea fizică se va îmbunătăți și vă veți

simți mult mai motivat/ă să acționați în moduri care vă construiesc încrederea în
sine.

3. Acordați-vă permisiunea de a fi în proces,

asumați-vă riscuri și faceți greșeli
Uitându-ne la lumea exterioară, deseori ne gândim: “toți oamenii sunt mai fericiți,
mai frumoși, mai creativi, mai activi, mai de succes decât mine. Eu nu sunt
suficient de bun/ă pentru a fi ca ei”. Ce nu luăm în considerare de multe ori este
că greșeala este inerentă succesului. Pentru a ne atinge obiectivele și potențialul,
trebuie să muncim din greu și să ne înfruntăm slăbiciunile. Chiar și cei mai
excepționali profesioniști ai anumitor industrii au dus lupte interne, pe care le-au
câștigat și din care s-au dezvoltat.

Dați-vă voie să jucați rolul de novice. Acceptați că este în regulă să nu fiți perfect/ă.
Când ieșiți din zona de confort și începeți ceva nou, vă extindeți propriile limitări.
Atunci când finalizați cu succes, vă construiți încrederea în sine.

4. Clarificați-vă obiectivele
Încrederea în sine se construiește prin progres către îndeplinirea unor obiective
semnificative pentru dezvoltarea noastră. Vă recomandăm să stabiliți obiective
clare, specifice, măsurabile, relevante și realizabile. Aceste tipuri de obiective
conduc la realizări consecvente și considerabile.

Când vă îmbarcați în procesul de stabilire a obiectivelor, luați în considerare

valorile dumneavoastră de bază, precum și așteptările pe care le aveți în decursul
vieții. Apoi planificați pași de acțiune spre îndeplinirea acestor așteptări. Definirea
unei misiuni personale este o metodă perfectă de a da o direcție întregului plan de
acțiune.
5. Dialog interior pozitiv
Feedback-ul pozitiv, obținut din exterior, este întotdeauna un dar binevenit. Cu
toate acestea, căutarea validării externe poate fi o capcană.

Purtați dialoguri cu sinele pline de compasiune, bunătate și încurajare. Oferiți-vă

validare. La urma urmei, cea mai importantă relație pe care o aveți în viața este cu
propria persoană.

6. Căutați ajutor specializat

Multe persoane au învățat, încă din copilărie, că sunt departe de a fi perfecte,

cuvintele și acțiunile lor fiind neplăcute sau nepotrivite pentru cei din jur. De vreme
ce copiii nu au capacitatea de a se separa mental de comportamentul lor, aceștia
învață că este o problemă cu ei ca persoană întreagă, rezultând astfel în rușine
subconștientă în raport cu cine este. Micuțul va gândi, în majoritatea timpului, în
tăcere, că ceva este în neregulă cu el.

Psihoterapia creează un cadru unde pacientul cu încredere de sine scăzute se simte

acceptat. Aici, acesta înțelege că nu este nimic în neregulă cu el/ea. Prin astfel de
tratare, terapeutul modelează un mod diferit pentru pacient de a se referi la propria
persoană.

Odată ajuns în terapie, pacientul începe (de obicei cu prudență) să-și împărtășească
gândurile și sentimentele cu terapeutul. Dacă terapeutul răspunde cu acceptare și
compasiune, persoana care se află în terapie se relaxează. Această relație
terapeutică poate fi extrem de productivă și reușită.

Simțind acceptare constantă, compasiune și înțelegere din partea terapeutului,

pacientul poate simți nevoia de a împărtăși evenimente și emoții mult mai personale
și profunde în timpul sesiunilor. Când terapeutul continuă să răspundă cu acceptare,
în interiorul pacientului se naște o credință complet nouă: „Poate că nu este nimic
greșit cu mine, la urma urmei.” Aceasta este o metodă reușită de a trata stima de
sine scăzută.

Un mesaj final despre încrederea în sine

Un sentiment puternic de încredere și stimă de sine nu se realizează o singură dată

și se menține de-a lungul vieții. Este un proces pe întreaga durată a existenței
dumneavoastră. Indiferent de nivelul de încredere actual, mai devreme sau mai
târziu vor apărea evenimente care vor solicita mai multă încredere în sine, mai
multă reziliență și capacitate de a rezolva provocări. De aceea, cu răbdare, dedicare
și auto-cunoaștere, veți naviga cu succes în această lume complexă și plină de
provocări.

Dezvoltarea încrederii în sine necesită timp, precum și menținerea acesteia. Cu toții

avem momente care ne provoacă încrederea, dar atunci când înțelegem sursele unui
nivel sănătos de încredere în sine, putem să lucrăm întotdeauna la cultivarea
acesteia în propria persoană, cât și în cei din jur.