Mecanisme de apărare ale eului

REPRIMAREA

Viaţa este în aşa fel creată încât nimeni nu este scutit de conflicte, tensiune sau complexe.
Frustrările, anxietăţile şi durerea nu pot fi reprimate la nesfârşit în inconştient. Ele
ne împing permanent spre evoluţie.
Emoțiile cele mai des reprimate sunt furia, tristețea, frica, vinovăția și rușinea. Ne
este atât de frică de aceste emoții, pentru felul în care ne simțim și (credem că) ne vom comporta,
din cauza a ceea ce vor crede ceilalți sau cât de aspru ne vom judeca noi înșine pentru că le
avem, încât ne (pre)facem că ele nu există, și le aruncăm cât mai departe, în străfundurile minții
noastre.

Suprimarea
Suprimarea este o alegere conștientă de a nu da curs unui anumit gând, comportament
sau unei anumite emoții. Facem acest lucru deoarece impulsul pe care îl avem în acel moment nu
este potrivit cu situația în care suntem. Suprimarea este un mecanism psihologic util, ce ne
permite să ne concentrăm asupra relațiilor noastre, fără să ne lăsăm distrași de fiecare impuls pe
care îl avem și fără să acționăm conform acestuia.

Reprimarea
Reprimarea este asemănătoare suprimării, fiind tot un mecanism de apărare (defenisv), în
sensul că nu exprimăm acel gând sau acea emoție. Însă, în reprimare negăm că acest gând sau
această emoție există. Conținutul reprimat poate veni în conștiință și ulterior este negat, fiind
„interzis” în conștiința noastră. Este blocat pentru că ne poate destabiliza emoțional și ne poate
afecta imaginea pe care o avem despre noi înșine.
Aceste frici și judecăți despre emoțiile noastre interferează cu exprimarea lor. Când
aceste emoții nu sunt exprimate într-o modalitate sănătoasă, ele ne pot afecta sănătatea mintală
și bunăstarea fizică, adesea manifestându-se sub forma durerii fizice (somatizări). Sau,
ajungem să ni le revărsăm asupra altora, în moduri nepotrivite, afectându-ne relațiile cu ceilalți.
În mod surprinzător, una dintre cele mai mari emoții pe care o reprimăm este chiar fericirea.
Depunem atât de mult efort pentru a ne dezvolta profesional și de a ne crea o carieră, încât
punem într-un con de umbră interesele noastre, hobby-urile, muzica preferată, ieșirile sociale. Le
îndepărtăm de noi în favoarea unui domeniu, credem noi, mai practic: munca. Îngrijorările
noastre financiare ocupă primul loc în gimnastica noastră mintală, iar expresia fericirii și
activitățile îndrăgite sunt reprimate. Încercăm să nu ne gândim la ce am renunțat pentru că ne
doare prea tare să ne dăm seama că amânăm constant să ne facem timp și pentru activitățile
preferate. Ne ținem sentimentele fericirii în frâu ca și cum fericirea în sine este dureroasă sau nu
am avea dreptul la fericire.
 Când eram copii mici eram liberi să dansăm, să ne exprimăm entuziasmul și veselia prin
corpul nostru. Pe măsură ce creștem, ni s-a spus că trebuie să fim mai serioși, că „nu se cade” să
râdem așa, și să încetăm cu prostiile. Am învățat că felul în care apărem în fața altora este mai
important decât exprimarea bucuriei noastre autentice (sau, după caz, a tristeții). În timp ce am
învățat să fim mai responsabili, am încercat să fim și mai serioși. Aceste scurte momente au
contribuit la inhibiția tendinței noastre naturale de a exprima bucuria, mirarea, umorul,
creativitatea, curiozitatea și iubirea. „Sunt bine” este o afirmație convenabilă pentru a ne reprima
stările care „nu se cade” a fi exprimate.
Un scop major în ședințele de psihoterapie este de a revela inconștientul și de a aduce la
suprafață motivațiile și dorințele noastre reale. Majoritatea conținutului inconștient a ajuns
acolo din cauza reprimării, unde experiențele neplăcute sau traumatizante s-au vrut a fi
„uitate”.

Aspectele pozitive și negative ale reprimării

Există, totuși, un aspect pozitiv al reprimării. Ea reprezintă și un mecanism defensiv
folositor. Chiar dacă, în general, este considerată a fi un act distructiv pentru sănătatea mintală,
reprezintă un mecanism defensiv deoarece ne apără de materialul psihologic ce ne poate fi într-
adevăr periculos dacă nu am avea abilități psihologice de a gestiona acele provocări în acel
moment.
În același timp, există destule aspecte negative ale reprimării. Fie că sunt reprimate sau
suprimate, conținuturile emoționale rămân intacte și energice. Ele continuă să ne influențeze, în
timp ce vor să iasă la suprafață. Chiar dacă suprimarea poate genera tensiune și conflict,
reprimarea ne poate afecta și mai mult – mai ales prin prisma faptului că nu suntem conștienți de
ea:
1. Conținutul emoțional reprimat nu este disponibil pentru noi.
2. Fiecare gând sau emoție are un scop, dorește să ne semnaleze ceva. Atunci când
reprimăm, refuzăm aceste semnale. De exemplu, dacă ne negăm frica, nu putem să
folosim energia ce îi este asociată, și nici nu putem să avem o perspectivă corectă asupra
pericolelor reale ce pot apărea.
3. Reprimarea ne împiedică să ne înțelegem. De exemplu, dacă ne analizăm propriul
„egoism” (în loc să ne prefacem că nu există, că noi nu suntem niciodată egoiști), putem
să găsim motive pentru care alegem să fim egoiști. De exemplu, poate realizăm faptul că,
să fim egoiști din când în când, cu unele persoane, este un răspuns potrivit pentru
persoanele care abuzează de tendința noastră spre generozitate. O emoție negativă nu este
100% negativă tot timpul.
4. Conținutul emoțional reprimat rămâne nerezolvat. Dacă nu recunoaștem că există o
emoție sau un gând, nu putem să facem ceva pentru a găsii soluții.
 5. Emoțiile reprimate devin greu de exprimat într-un mod constructiv.
Atunci când sunt reprimate, ele ies la suprafață în forme primitive de comportament.
De exemplu, furia reprimată poate lua forma resentimentelor (ciudă) sau înverșunării.
6. Reprimarea generează distres fizic. Energia reprimată „se depune” în corpul nostru, și
poate fi trăit sub forma unei tensiuni fizice, amorțeli fizice, lipsei vitalității, simptomelor
fizice (și psihologice) ale depresiei, etc.
7. Reprimarea este mare consumatoare de energie. Efortul de a păstra conținutul
emoțional în partea inconștientă a minții este ca și efortul de a menține un dop de plută
sub apă. Ne folosim energia (și așa limitată!) pentru a ne ține în frâu energia
conținuturilor reprimate. Atunci când emoțiile reprimate sunt eliberate, avem senzația de
ușurare și libertate.

Cum putem gestiona reprimarea?

 Acceptarea tuturor emoțiilor și gândurilor
Atenție însă, a accepta nu înseamnă același lucru cu a fi de acord cu ele. Înseamnă doar că le
recunoști, să le saluți, și le lași să treacă. Nu le dai curs, și nu le pui deoparte. Le lași să treacă.
Pur și simplu observi realitatea ta: că ai anumite gânduri și emoții (fie că-ți plac, fie că nu).
Cultivând respect pentru procesele noastre psihice în generarea unor gânduri și emoții, putem
selecta activ care sunt cele care pot fi exprimate într-o anumită situație, și care le amânăm
(conștient) pentru a le analiza mai târziu (suprimarea).

 Analizarea acestor gânduri, idei, judecăți, emoții

Cu ajutorul unei mai bune înțelegeri a lor și a modului în care simțim ceea ce simțim și având o
perspectivă empatică a acestor aspecte - așa putem să îndepărtăm forțele fricii și a ideii conform
căreia aceste emoții trebuie reprimate. De multe ori, însă, acest lucru este dificil de realizat fără
ajutorul unui psiholog.