"Să nu ne rugăm doar pentru noi înşine.

Să ne rugăm şi pentru aceia care ne-au făcut rău şi

continuă să ne facă rău. Rugaţi-vă, rugaţi-vă mai ales în sufletul vostru! Nu daţi Domnului
odihnă, pentru că urechile Lui sunt gata să asculte rugăciunea sinceră şi spontană, când sufletul
este umilit înaintea lui." Comentarii biblice, p. 1141.

Acasa Bibliotecă Cărţi,compilaţii, broşure

32. Îngerii şi rugăciunea.

În ajutorul celor suferinzi. "Când neglijaţi rugăciunea pentru cei bolnavi, voi îi lipsiţi de o mare
binecuvântare; pentru că îngerii lui Dumnezeu aşteaptă să slujească acestor suflete ca răspuns la
rugăciunile voastre." Divina Vindecare, p. 195.

Ei aud rugăciunile. "Dacă oamenii ar putea să vadă cu ochi cereşti, ar observa grupuri de îngeri
care excelează în putere stând în jurul acelora care au păzit cuvântul răbdării lui Hristos. Cu o
dragoste plină de simpatie aceşti îngeri au fost martorii chinului lor şi le-au auzit rugăciunile. Ei
aşteaptă cuvântul Comandantului lor ca să-i smulgă din primejdie." Tragedia veacurilor, p. 630.

Îngeri raportori. "Fie ca îngerii raportori să scrie istoria sfântă a luptelor şi conflictelor
poporului lui Dumnezeu. Fie ca ei să noteze rugăciunile şi lacrimile lor." Faptele Apostolilor, p.
561.

Gata să răspundă. "Fiinţele cereşti sunt gata să răspundă rugăciunilor acelora care lucrează fără
egoism pentru interesele cauzei lui Dumnezeu. Îngerii prea sfinţi din curţile cereşti sunt gata să
slujească în urma rugăciunilor înălţate la Dumnezeu pentru înaintarea lucrării Sale. Fiecare înger
are rolul şi datoria lui şi nu îi este permis să părăsească postul său pentru a merge în alt loc."
Comentarii Biblice, p. 1173. *

"Toţi aceia care sunt în suferinţă sau nedreptăţiţi, să strige la Dumnezeu. Îndepărtaţi-vă de aceia
ale căror inimi sunt ca oţelul şi aduceţi cererile voastre la cunoştinţa Creatorului. Nici unul dintre
cei ce vin la El cu inima zdrobită, nu va fi respins. Nici o rugăciune sinceră nu se pierde. În
mijlocul osanalelor înălţate de corurile cereşti, Dumnezeu aude strigătele chiar şi ale celei mai
slabe fiinţe omeneşti. Noi, putem prezenta dorinţa şi povara inimii în cămăruţa noastră, putem
înălţa o rugăciune mergând pe drumul nostru, şi cuvintele noastre ajung la tronul Stăpânului
Universului. Ele poate că nu sunt auzite de vreo ureche omenească, dar ele nu se pot pierde
neauzite, nici nu se rătăcesc în învălmăşeala preocupărilor zilnice. Nimic şi nimeni nu poate
înăbuşi rugăciunea sufletului. Ea se ridică mai presus de zgomotul străzii, mai presus de tumultul
mulţimii şi ajunge în curţile cerului. Noi vorbim cu Dumnezeu şi de aceea rugăciunile noastre
sunt ascultate." Parabolele Domnului Hristos, p. 174.