Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Stim cum este sa te simti de nimic, incapabil sau urat mai ales daca,
de curand, am incasat de la cineva la care tineam o replica dura sau
am fost lasati de izbeliste Stima de sine e ceva fluctuant si putin
inteles, dar care, din fericire, poate fi exersat. Cumva, la fel ca muschii
la sala de fitness
Cine nu s-a simtit niciodata urat, neputincios, vinovat, rusinat sau penibil? Cine poate
spune ca toata viata s-a simtit doar pe cai mari si ca succesul a urmat altui succes?
Eu cred ca nimeni.
Viata noastra este facuta din episoade bune si episoade neplacute, cand esecul, relatiile de
familie sau de cuplu care se degradeaza, talentul unora de a ne face sa ne simtim vinovati
ori privirea critica a unui sef ne darama stima de sine.
Uneori, acest fapt dureaza saptamani, luni sau chiar ani. Si se aduna, si se aduna si ne
poate duce la o depresie. Sau daca nu la depresie, in orice caz la scaderea drastica a
calitatii vietii.
Rareori ruminatia duce la concluzia ca a fost vina celuilalt sau ca lucrurile merg spre bine.
In cele mai multe cazuri, ruminatia este sursa unei si mai mari anxietati si stari proaste.
Si cu cat incercam sa rupem sirul gandurilor negative, cu atat e mai greu.
S-a constatat experimental ca decat sa incerci sa suprimi cu totul sirul de ganduri nefericite,
mai bine incerci distragerea de la ele, e mai eficient. Daca incerci sa nu te mai gandesti
deloc, e ca si atunci cand eu iti cer sa nu te gandesti deloc la un elefant roz (si, de fapt, tu
incepi sa te gandesti numai la el).
Guy Winch citeaza un experiment simplu: intr-o sala de asteptare, cineva incepe sa paseze
o minge altuia. Cel de-al treilea este subiectul experimentului. I se paseaza si lui de cateva
ori mingea, in joaca, apoi este ignorat in jocul acesta. Reactia celui ignorat a fost una de
stres major, de scadere a stimei de sine etc. Si era doar un joc in sala de asteptare
Atunci cand suntem respinsi, devenim agresivi si deprimati, ne scade stima de sine si nu
mai gandim clar. Din pacate, avem tendinta sa ne culpabilizam si mai si pentru
respingere, agravand durerea.
Adevarul este ca suntem respinsi uneori din motive care ne scapa, dar asta nu ne
consoleaza. Atunci, ar trebui sa ne detasam de propria persoana si sa o tratam de parca ar
fi cel mai bun prieten, care are nevoie de compasiune, nu de alte suturi.
Ruminatia
Dupa ce am facut o boacana, nu ma mai pot opri din gandit la ea. Fie ca am zis ceva care
mi s-a parut ridicol, fie ca am gresit un raport, parca mintea mea e un film care se
deruleaza over and over.
Nu voi explica nici cat de aiurea ma simt de fiecare data cand imi amintesc Nu-i asa ca
suna cunoscut? Unii dintre noi au sensibilitati foarte mari si o imagine de sine usor
atacabila. Mai ales de catre ei insisi. Ce am spus, cum a fost Adesea, ceilalti au uitat de
mult intamplarea, dar noi nu putem.
De ce nu putem?
Poate ca suntem mai anxiosi din fire. Poate ca suntem mai introspectivi, nu conteaza. Ideea
e ca, dupa un anumit punct, analiza unei situatii devine excesiva si nu duce nicaieri, e doar
ruminatie. Ruminarea experientelor de respingere sau esec poate conduce, lejer, la
depresie si scaderea stimei de sine.
Ruminatia are tendinta de a se autoalimenta, in sensul ca ganditul la o anume
problema tinde sa ne faca si mai suparati din acea cauza, lucru care conduce la
ruminatie si mai intensa, ca sa intelegem ce si cum Exista aici un risc major de
depresie, chiar daca in acel moment al vietii nu ai multe probleme pe cap.
Concentrarea pe probleme strica dispozitia, adanceste raul emotional. In plus, cei cu
tendinte de acest tip tind sa actioneze mai putin.
Intr-un studiu, s-a constatat ca femeile cu tendinte ruminatoare au ezitat aproximativ doua
luni sa se duca la medic in problema legata de un nodul mamar, un interval serios daca
vorbim de cancer. Si, in general, ganditul in exces ne face sa ne adancim in amaraciune
Esecul
Cine nu a picat un examen in viata? Sau poate a trecut printr-un divort? Ideea de esec
poate deveni o plaga supuranta la nivel emotional. Traim intr-o societate care cere
performanta, nuesecuri.
Dar cand ne biciuim pentru scaderile noastre mai mult decat trebuie, ne facem, singuri, mai
rau. Esecul ne darama stima de sine pentru ca ne face sa ne simtim incapabili, buni de
nimic.
1. Cauta sprijin emotional. Nu te insigura dupa ce ai picat examenul. Prietenii iti pot oferi o
perspectiva mai realista si mai putin implicata daca discuti cu ei. In acest fel, te distantezi
putin de problema si iti revii mai repede. Orice esec este o experienta de invatare
extraordinara. Macar stii ce sa nu mai
faci, ca sa nu mai ajungi acolo. Cultiva-ti si umorul, cu ocazia asta
2. Recapata controlul. Sau revizuieste ceea ce controlezi. De pilda, daca ai esuat intr-o
cura de slabire, nu fi deprimata. Analizeaza ce ai facut bine si nu sau ce ai facut incomplet.
Poate ca mai sunt lucruri pe care le poti controla, de pilda sa iti stabilesti regimul cu ajutorul
unui medic, lucru la care nu te-ai gandit.
Mereu avem mai mult control decat credem. Apoi, organizeaza si prioritizeaza. Formuleaza
pozitiv strategiile de implementare. De exemplu, daca ti se ofera o tigara, dar vrei sa te lasi,
aminteste-ti ca vrei sa te lasi de fumat, scopul pozitiv principal, nu ca e neplacut refuzul
pentru celalalt. Anticipeaza problemele si planifica solutiile pentru fiecare in decursul
planului tau, la fiecare etapa. In felul acesta, nu mai esti nepregatit si vulnerabil la esec.
3. Controleaza-ti anxietatea. Da, anxietatea e cea care te face sa te impiedici, chiar daca
stii tot ce trebuie pentru examen. Atunci, ia-ti cateva minute si fa exercitii de relaxare,
respira adanc; dupa ce te-ai calmat, raspunde la intrebari cu voce tare (evident, nu foarte
tare). Asta iti permite concentrarea atentiei in mai mare masura.
Ce este stima de sine
Exista oameni cu o stima de sine prea mare, da. Sunt cei care cred ca, in general, e vina
altora, nu isi asuma responsabilitatea pentru ceva sau nu accepta critica. Si exista oameni
care fac toate cele de mai sus cu asupra de masura si sunt vulnerabili la fluctuatii mari de
stima de sine. Deci, cel mai bine e sa fii la mijloc. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Cat sa
poti invata din greseli fara sa te darame o critica.
Respingerea e dureroasa pentru oricine, dar cei cu stima de sine la pamant o simt
mai dur. Esecul e simtit mai acut de cei cu stima de sine jos de tot, lucru care duce la o
stima de sine si mai zdrentuita atunci cand ceva nu iese cum ar fi trebuit.
Deci, e periculos sa nu te apreciezi, pentru ca se naste un cerc vicios de stima precara,
care duce la esec si care duce, la randul sau, la o stima precara de sine. Chiar si durerea
fizica e simtita mai acut de cei aflati la pamant (afectiv). Si sunt si mai anxiosi, anticipeaza
mental mai multe dezastre
Cand stima de sine ne este afectata, raspundem mai putin eficient la stres. Si cu cat sunt
mai stresati, cu atat sunt mai putin capabili de autocontrol. Iata alt cerc vicios. Concluzia?
E bine sa ne examinam atent nivelul de stima de sine, de stres si de echilibru
emotional, asa cum ne examinam nivelul glicemiei, prin analize, ca sa vedem cum
stam cu sanatatea (doar ca trebuie sa facem asta zilnic, fluctuatiile emotionale nu prea pot
fi traduse in cifre, precum glicemia). Este vital!
Cum sa te eliberezi de culpabilitate
1. Daca ai facut ceva rau cuiva, scuza-te sincer. Arata ca intelegi raul facut.