Trainer: psih.

Elena Cozma
astfel încât să apară pentru toată lumea și mai ales pentru PREZENȚĂ:
NUME ȘI PRENUME

REDENUMIRE/RENAME:

- fie de jos de la PARTICIPANTS –>

în dreptul numelui tău –> More –> Rename –> Enter,

- fie din ecranul cu căsuța ta video,

click pe cele 3 puncte din dreapta sus –> RENAME –> ENTER
 Să ne cunoaștem
1. În ce sferă profesională activezi și dacă ai mai lucrat cu
persoane – dă o notă de la 1 la 10 experienței tale
2. Dacă ai temeri/așteptări legate de curs, care sunt acelea
3. Din ce oraș ești conectat
4. Cum ai aflat despre Centrul Confident

Răspunde la toate într-un singur rând. Foloseste SHIFT+ENTER

pentru a trece la alt rând. ENTER trimite întregul mesaj pe chatul
comun.
Aveți câte 3 minute de fiecare, în grupul mic (breakout room), 12 minute in total. Te prezinți
- ce dorești tu să împărtășești despre tine sau despre interesul pentru subiectul cursului.

În acest timp, eu fac prezența

 Fiecare spune sau scrie pe chat care este
starea de spirit din momentul acesta – un
gând, o idee, o stare, despre ziua de curs
 Nr. meu de telefon: Elena Cozma 0733558031
 Ne tutuim?
 Pauza mare de la 13-14.00
 Aveți deja transmis prin emailul de logare la curs, un folder cu foarte multe RESURSE, unde aveți atât PPT-ul din sală, cât și cărți scanate, chestionare
și fișe de lucru
 Folosește microfonul doar când dorești să vorbești, în rest, ține-l închis

 Ne denumim cu nume de familie și prenume nu cu ”IPHONE 5”, ”Gina” etc.

 Vom folosi de câteva ori RENAME și lucrul în camere separate, în grupuri mici

 Întrebările vă rog să le țineți pentru sesiunea de întrebări-răspunsuri, dacă sunt despre practica privată/viața personală. Pentru neînțelegeri legate de
subiectul discuției, întrebați chiar atunci. Sesiunile de întrebări și răspunsuri vor fi înainte și după pauze.

 Dacă lipsiți mai mult (peste 30 min.)/plecați mai devreme/ intervine ceva și vă retrageți de la curs, scrieți-mi pe whathsapp

 Acord pentru poze – nu vor apărea nume în poze, sunt pentru transparență (pagina de FB Centrul Confident). Cine nu dorește să apară, să spună,
facem o poza (print screen) si o trimitem la secretariat. Pe cei care nu doresc sa apară în poză, vă rugăm să stați cu camera închisă și o deschideți
doar când vorbiți)
1. Motive de apelare la consiliere
2. Nevoile de bază ale copilului
3. Mecanisme de apărare
4. Atributele consilierului (ce face/nu face)
5. Structura unei sesiuni – crearea raportului
6. Consilierea părinților
7. Consilierea copilului
8. Instrumente și tehnici creative de lucru cu copiii
9. Intervenție prin metode creative pentru diverse obiective de lucru
10. Temele pentru acasă
11. Studii de caz
 Nevoi fiziologice – la
nivelul inferior (nevoia de
hrană, apă, odihnă, aer şi
căldură)

 Nevoia de siguranţă

 Nevoia de iubire şi de
apartenenţă

 Nevoia de realizare a
stimei de sine
 Exteriorizarea
 Retragerea
 Regresia
 Refularea
 Proiecţia
 Negarea
 Anularea
 Fantazarea
 https://youtu.be/jBzRNmAV_qs

1. Limite clare, ambii părinți vorbesc ”aceeași limbă” - ce zice mama, susține tatăl și
invers. Este valabil și pentru familia extinsă (bunici, alte rude) sau bone.

2. Evaluăm nivelul de stres când interacționăm cu copilul. Ce șanse avem de comunicare

și relaționare eficiente, dacă noi venim încărcați de probleme de peste zi, stare negativă
care interferează cu oboseala și provocările specifice copilului? Identificând factorii
suplimentari care contribuie la starea noastră proastă, corect ar fi să direcționăm doar
?% încărcătură negativă în relație cu copilul și nu 200%.

3. În relație cu alții, ne protejăm copilul, îi dăm acestuia posibilitatea să explice cum a fost
pentru el și abia apoi dăm o rezoluție celorlalți.
3. Alternare timp de calitate/ timp de lecții. Timpul de calitate este diferit de cel de a
face lecții și de obicei copilul propune - ce înseamnă pentru el ”timp de calitate”.

4. Comunicarea cu copilul să nu fie doar în jurul activităților școlare, ci mai ales:

”cum s-a simțit în X situație, cum a reacționat, ce a gândit, el ce ar fi făcut în locul
lui X, ce îi venea să facă?

5. Echilibru între încurajări și sancțiunea comportamentelor nedorite. O remarcă

asupra unui aspect negativ, o validare/încurajare pentru ceva bine făcut.

6. Repere clare când are ceva de făcut: de unde și până unde, de la ce oră la ce oră,
cum, cu ce, de ce este necesar să facă acea activitate. Se cere acordul, se urmărește
creșterea motivației pentru îndeplinirea acelei sarcini, în termeni de beneficii
pentru copil.
7. Nu condiționăm iubirea de performanță și nu îl facem să se simtă vinovat că ne-a
produs NOUĂ neplăceri. Este copil și nu avem voie să schimbăm rolurile - el să se
simtă vinovat că ne produce supărări, iar noi să primim alinare și promisiuni că nu
va mai repeta situația.

8. Să fim suport pentru el, în orice împrejurare. Întrebarea ”De ce?” este acuzatoare
și ar fi bine să fie scoasă din limbaj. Încercăm să îi înțelegem emoția și viziunea lui,
atunci când ne răspunde la întrebarea: ”Cum de s-a întâmplat asta?”

9. Îl punem să reia acțiunea pe care am considerat-o un ”eșec”, dându-i posibilitatea

să o realizeze cu succes, sub supervizarea noastră.

10. Nu punem semnul egal între comportamentul copilului și el însuși. Sancționăm

fapta indezirabilă și nu pe copil!
11. Fiecare zi va conține un timp de ”încărcat baterii” și nu doar teme, sarcini, dar nici nu
acceptăm doar ce dorește copilul, de teamă să nu îl supărăm. Nu îl supraaglomerăm cu
activități .

12. Îi explici cu argumente de ce ar fi bine să se întâmple lucrurile pe care i le propui. Argumentați

reciproc. Când sunt viziuni divergente, ne punem la masa tratativelor fără intenția de a-l
determina pe celălalt să ne accepte punctul de vedere, ci deschiși la ce are fiecare de spus, iar la
final tragem o concluzie și stabilim ce are fiecare de făcut.

13. Consecința este logic să aibă mereu legătură cu fapta. Conștientizarea consecințelor și asumarea
acestora, atunci când copilul alege să pună în act fapta. Nu vrea să mănânce acum, va primi
mâncare abia diseară sau își pune singur. Nu și-a făcut lecțiile, atunci va sta 1 h în plus să
studieze. A mințit, mi-am pierdut încrederea și va urma o perioadă în care va fi monitorizat.

14. Regulile nu se fac ”pe genunchi”, după orice ”greșeală”, ci sunt anunțate dinainte, copilul va
cunoaște consecințele, anterior faptei.
15. Dacă copilul este mai retras, stă mai stingher, în loc să îl împingem ”hai, joacă-te,
împrietenește-te!”, căutăm să ne apropiem noi, părinții de alți părinți, pentru a
încuraja legături de calitate, cu copii care au aceleași hobby-uri și activități
comune în timpul liber.

16. Stai în contact cu alți părinți care au copii de vârstă asemănătoare și culege
informații despre cum fac ei, compară ce fac ei diferit, ce funcționează, ce nu
funcționează. Cu cât avem mai multe viziuni, cu atât tindem să fim mai câștigați în
relație cu copilul nostru. O singură viziune tinde să ne ducă într-o extremă,
neștiind că există și alte posibilități, ori aplicăm doar modelul văzut la părinții
noștri.

17. Lasă-l liber să exploreze, să se confrunte și cu refuzul din partea celorlalți. Dacă
constrângerile sunt dezechilibrate în raport cu libertatea de a se manifesta, de a
copilări, maturizarea se face prea devreme și asta vine la pachet cu absența
bucuriei specifice vârstei.

18. Nu proiecta ceea ce nu-ți place la partener pe copil, punând presiune pe copil să fie
altfel, de teama de a nu a ajunge ca tine sau ca partener. El este unic.
18. Implicăm copiii în activitățile administrative. Îi recompensăm prin complimente,
validări, încurajări.

19. Dacă sunt doi-trei frați, aceeași atenție, aceeași atitudine, nu contează ce vârste au
copiii. Copiii mai mari nu sunt bonele celor mici, ci tot copii, care au nevoie să
copilărească și să primească atenție egală cu cei mici. Nu comparăm
performanțele copiilor pentru a-i ambiționa pe cei mai lenți, ci dimpotrivă,
apreciem diferențele și scoatem în evidență că deși fiecare este diferit, poate face
lucruri pe care poate celălalt mai rapid nu le poate face. Nimic nu este perfect și
nimic nu este greșit.

20. Dacă cel mai mare îl urăște/agresează pe cel mai mic, îl cooptăm să se
responsabilizeze față de cel ultimul înăscut, dându-i sentimentul că ajutorul lui
este necesar și cel mic nu ar fi la fel de fericit dacă cel mai mare nu ar fi atât de
bun cu el. Îl lăudăm la toată familia pentru cooperare și ajutor. De ex.: pe ”copilul
problemă” învățătoarele îl responsabilizează cu ordinea în clasă.
21. Timp egal de petrecut cu fiecare
21. Butoanele pe care le apasă copilul.
22. Nu complimentăm gratuit, gen: ”ești cel mai deștept copil”, fără a scoate în
evidență acțiunea pe care tocmai a făcut-o în legătură cu complimenul. Așa
da: ”Ai învățat bine poezia și uite ce frumos impresionați au fost toți cei care
te-au ascultat recitând-o! Te pricepi foarte bine la recitat poezii!” Laude
gratuite pot conduce la obișnuința de a fi felicitat de toți ceilalți, iar când nu
le primește, să apară frustrarea. Altfel, alintările și încurajările gratuite sunt
binevenite.
23. Se încurajează întărirea comportamentului pozitiv prin validare și
valorizare. Se urmărește stingerea comportamentului indezirabil fie prin
ignorare, fie prin deposedarea de beneficii. Urmărim să aflăm cauza pentru
care copilul alege (inconștient) să recurgă la acel comportament și urmărim
să îi oferim ce are nevoie fără a ignora nevoile celorlalți membri ai familiei.
23. Nu-l obligăm să își dea jucăria preferată.

24. Îi dăm copilului sentimentul că este important în familie și prin

sentimentul că are dreptul la anumite decizii: Ce are voie să decidă
copilul de unul singur/ ce decid părinții împreună cu copilul / ce
decid adulții fără a-l consulta pe acesta.
25. Cum evităm să fim mințiți? Cum căpătăm încrederea copilului? Ce
facem, cum reacționăm când nu ne place ce auzim/a făcut? Evităm
comparațiile cu alți copii/ frați chiar și în lucrurile mici. Ar fi de
preferat să ne spună și să găsească înțelegere și acceptare, decât să
găsească rezolvarea la o alt copil de vârsta lui sau să ducă povara
singur, neavând cu cine să vorbească despre ceea ce i se întâmplă.
26. Exemplele pe care le dăm copiilor vor fi mai bine înțelese dacă le
raportăm la ceea ce cunoaște copilul prin propria experiență. De ex.
Mai știi când băiatul acela te-a împins și te-a durut tare julitura?
Probabil că și pe băiatul pe care l-ai împins îl doare acum tot cam
așa. Mai știi când ți s-a mâncat porția fără să ți se ceară voie?
Probabil că prietenul tău simte la fel acum, că i-ai luat sandvișul
fără să i-l ceri.

27. Nu există copii cu care se relaționează ușor și copii ”dificili”, în

afara patologiilor. O relație frumoasă este rodul unei dedicări
continue în acest sens.

IUBIRE – APARTENENȚĂ – ACCEPTARE – FERMITATE-

SIGURANȚĂ
 - rivalități fraterne
 - traversarea unor situaţii dificile de viaţă -
dificultăţi de adaptare
 - dificultăţi de atenţie sau de învăţare
 - tristeţe, retragere socială, apatie - copilul
este victima unor comportamente
agresive/autoagresive (acasă, la şcoală, în
mediul de joacă)
 - schimbări bruşte de dispoziţie
 - să fie ADECVAT – să trateze
copilul cu respect, să fie
autentic, să ofere sentimente
de încredere şi siguranţă

 - să fie LUDIC, să fie deschis şi

curios faţă de nevoile
copilului, să îi facă plăcere să
lucreze cu micul-client

 - NEPĂRTINITOR – nici cu
părinţii, nici cu copilul sau
unul dintre fraţi
Ce face consilierul:
 face “educaţie” de relaţionare
şi comunicare
 pune la dispoziţie modalităţi
terapeutice de schimbare
pozitivă
 păstrează confidențialitatea
 Și părintele are de lucru
 nu critică, nu judecă, nu dă
sfaturi
 nu face alianţe cu niciunul
dintre membrii familiei
 nu utilizează
limbajul/comportamentul
părinţilor
 nu crează dependenţă, nu
încurajează transferul
 - Pe scurt, care este motivul

 - Am nevoie de timp pentru a construi relația

 - Ce așteptări are

 Nu pot dezvălui ce lucrez cu copilul, decăt

dacă este absolut nevoie ca părintele să fie
informat. Altfel, păstrez confidențialitatea
pentru a construi la relația de încredere cu
copilul. Spun doar ce este de acord copilul
să fie înștiințat și părintele.

 Să se pregătească cu câteva laude la adresa

copilului

 Prețul și durata

 Formatul
 Anamneza – cu părinţii – la prima ședință ne vedem doar cu părinții, în
majoritatea cazurilor
 Normalizarea dinamicii dar şi a schimbării (e nevoie de timp), complimentarea
 Accent pe lucrurile pozitive din familie în ce priveşte dinamica fiecăruia
 Atât copilul, cât și părinții vor avea ”teme pentru acasă”
 De față cu copilul, îi spunem părintelui că
nu putem dezvălui ceea ce discut cu copilul,
decât dacă acesta își dă acordul

 STABILIREA OBIECTIVELOR
 Modalitatea de interacţiune şi comunicare cu copilul
 Factori stresori pentru copil/membrii familiei
 Cine are grijă/interacționează cu copilul
 Atitudine solidară - trasarea clară a limitelor
 Congruența între trăiri și exprimarea lor
 Evaluarea excepţiilor comportamentelor nedorite
 Consiliere separată cu părintele/părinţii dacă este cazul
 Scalarea nivelului personal de oboseală/disponibilitate înainte de interacţiunea cu acesta
 Încurajarea dezvoltării de atitudini adaptative la copil
 Încurajarea interacţiunii cu copii de aceeaşi vârstă şi a consolidării grupurilor sociale ale
acestuia
 Întărirea/stingerea comportamentelor
 Înțelegerea întâmplărilor în termeni de cauză, efect, logică a acţiunilor (“-Cine a spart geamul?” “-Mingea”)
 Exersarea răbdării pentru părinți
 Părinții nu sunt genii, nu au răspunsuri la orice
 Discutarea limitelor și a emoțiilor părinților: oboseală, tristețe, mâhnire, fără a-l face părtaș la problemele adultului
 Organizare adecvată
 Timp de calitate cu copilul
 Separarea comportamentului de persoană

 Asigurarea de iubire necondiționată urmată

de sancțiunea comportamentului

 Tratarea copilului cu respect, în acord cu

cerinţele pe care le are de la copil

 Trucuri de creștere și păstrare a atenţiei

copilului (schimbările de ritm, schimbarea
activităților etc.)

 Trucuri pentru creşterea încrederii în sine a

copilului (cooptarea lui în activităţile
administrative)
 marionete  o căsuță de păpuși
 măști  puzzle
 plastilină, o trusă de  lut
machiaj  tăviță cu nisip
 echipament de desen  lego
 jocuri de societate  figurine
 o trusă medicală  eșarfe
 Distanţa, poziţia, gestionarea timpului cu copilul/părinţii
 Clarificarea limitelor şi rolurilor în familie
 Deschiderea sesiunii în termeni pozitivi pentru crearea relaţiei
terapeutice adecvate
 - Interviul cu părintele/ copilul desenează în altă cameră
 O deschidere bună cu copilul – asociere pozitivă: Cu ce vă face
mândru/mândră copilul. Copilul adaugă – completează
 Lăudăm
 Stabilim obiectivele – întrebăm copilul/părintele pentru ce au
venit/ ce vor să obțină: “Știi care este motivul pentru care te
afli la cabinet?”(clarificăm motivul)

 Acordul copilului: “De câte întâlniri crezi că ar fi nevoie

pentru a rezolva situaţia aceasta?”
 Întrebarea miracol – atingem cu bagheta
 Temele pentru acasă
 Ce a mers bine – la tine, ce ai observat la celălalt
 Evaluăm tema pentru acasă
 Aflăm despre dinamică - și luăm informații pentru următoarele
teme pentru acasă
 O discuție scurtă cu părintele nu de față cu copilul (copilul
desenează în cealaltă cameră)
 Părintele așteaptă în altă cameră, iar copilul vine pentru
intervenție. Lăudăm desenul și discutăm pe seama lui
 Intervenție cu copilul
 Lucrăm cu ce s-a mai întâmplat între ședințe
 Concluziile sesiunii cu părintele și copilul și trasarea
următoarelor teme pentru acasă.
 ”Contract” – conștientizarea funcționării lucrurilor – cu consecințe
pentru diverse comportamente/acțiuni nedorite și recompense
pentru cine respectă ceea ce decid- atât pentru copil cât și
pentru părinți. Negocierea recompensei.
 Teme selectate din timpul “întrebării miracol”.
 Fermitate și continuitate în cele stabilite.
 Deposedarea simptomului de beneficii.
 Tabel: când se comportă ca un baiat mare/fată mare, notați în
agendă și cand strânge 5 plusuri la rând, îl/o recompensați. La
fel procedăm și cu părinții.
Ce decizii poate lua copilul Ce decizii poate lua copilul Ce decizii pot lua părinții în
de unul singur prin negociere cu părinții legătură cu copilul, fără să îl
consulte pe acesta
 Comportamentul indezirabil se ignoră;
comportamentul pozitiv se complimentează.
 Prescripții paradoxale: dacă nu dorește să meargă
deloc la școală, îi propunem să aleagă o zi în care
poate să nu meargă (pentru început).
 Responsabilizarea pentru acțiunile care nu-i fac
plăcere (responsabil cu ordinea în clasă).
 Activtăți gospodărești realizate împreună, într-o
atmosferă destinsă.
 Vânarea comportamentelor dorite, complimentare.
 Timp de calitate, activități sportive, mișcare, ieșiri.
 Art-terapie (fricile, sentimentele) • Terapii narative
 Psihodramă
• Metafore
(role play, atom social/familial)
• Imagerie dirijată
 Terapii strategice
 Cognitiv-comportamentală
Explorarea obiectivelor (dorințelor, speranțelor, scopurilor lor) – lucruri pe care ar vrea să le schimbe sau să fie
diferite până la sfârșitul terapiei.

Ex. de întrebări:

 Ce ai vrea să reușim să facem până la sfârșitul acestei întâlniri?

 La ce ai vrea să ne gândim până la sfârșitul întâlnirii?

 Ce ai vrea să se schimbe, dacă vrei să se schimbe ceva, când vom ajunge la finalul terapiei?

 Dacă ar fi să călătorești în viitor, ce ai vrea să vezi atunci că se va întâmpla?

 Care simți că este principalul motiv pentru care ne aflăm azi aici?

 Ce speri să se schimbe? Ce ai vrea să faci sau să vezi și nu se întâmplă în acest moment?

 Cum îți vei da seama că s-a întâmplat ce îți doreai/ că ți-ai atins scopul?

 Ce îți dorești să se întâmple în viața ta, în privința relațiilor tale, în lumea din jurul tău?

 Dacă ar fi să-i spui dorințele tale peștișorului auriu/ duhului din lampă care îndeplinește dorințe, care ar fi
acelea?
 Pentru a ne da seama de natura dificultăților și de nivelul lor de referință,
pentru a ști pe ce ne concentrăm în intervenție, folosim întrebări de
scalare/măsurare.
 ”Pe o scală de la 0 la 10, în care 0 înseamnă foarte-foarte trist, iar 10
înseamnă foarte-foarte fericit, la ce nivel ești tu?”
Dacă spune 5:
 ”Cinci. Ce înseamnă pentru tine nivelul cinci?
 Ce te-a făcut să spui 5?

 Ce te ajută pe tine să nu fii la nivelul 0, 1 sau 2 (pentru a identifica factorii

de protecție)?
 Ce crezi că te-ar ajuta să ajungi la nivelul 6 sau 7?

 Mai ții minte ultima dată când ai fost la nivelul...(7-8-9)?”

 Dacă ai fi un animal, ce ai dori cel mai mult să fii/ dar cel mai puțin? De
ce? Dacă acest animal ar vorbi, ce crezi că ar spune?
 Dacă își alege o figurină erou, de ex. Omul Păianjen, îl poți întreba: Ce
face, ce crede/simte Omul Păianjen?
 Dacă desenează o scenă de groază: Ce titlu i-ai da desenului tău? Ce
poți să-mi povestești despre desenul tău? Dacă ar putea vorbi, ce ar
spune desenul acesta?
 Exercițiul ”mâzgălitura” – Winnicott, 1968 – terapeutul desenează o
mâzgălitură, copilul adaugă detalii desenului.
 Poate utiliza plastilină care poate fi modelata și adăugată peste desen.
 Obții informații despre modul în care copilul urmează instrucțiunile sau
despre cum reacționează din poziția de lider sau de executant în prezența
unui alt adult.
 Desenează conturul propriilor mâini și scrie pe
fiecare deget diverse aspecte ale identității sale
sau lucruri de care este interesat, pe care le
face cu plăcere
 Colaje foto cu ce îi place să facă
 ”Bucăți din mine” – pe conturul unei persoane,
îl împarte în piese de puzzle și scrie pe fiecare
piesă câte ceva din ce îl caracterizează
 Un curcubeu pe ale căror culori scrie ceva
despre interesele sale/ propria personalitate
 Folosirea unor jocuri de tipul ”turnul instabil” sau X și
0, sau tip ”Marocco” cu întrebări gen ”totul despre
mine” la fiecare rundă sau încercare.
 Copilul este rugat să aducă cu el un obiect/jucărie
preferată sau care îl reprezintă și apoi să spună o
poveste despre acest obiect. Putem apoi să facem
inversiune de rol cu obiectul, copilul vorbind în rolul
acelui personaj/obiect.
 Desenarea inițialelor numelui său și apoi le transformă
într-un desen, în care adaugă toate interesele/
preferințele/ hobby-urile sale.
 Completarea de propoziții (Eu sunt... Mie îmi place
să... Când mă supăr eu zic/fac...)
 Autoportret – stima de sine –
 Se desenează pe sine sau
 Jumătate din față este despre cum se vede
el însuși, cealaltă jumătate despre cum
crede că îl văd ceilalți.
 ”Întrebarea miracol” –Milton Erickson/
Steve de Shazer, 2012
 Să presupunem că mâine te trezești și descoperi că
a avut loc un miracol și problemele tale au
dispărut. Ce s-ar schimba în comportamentul tău,
în emoțiile tale, în gândurile tale? Descrie-mi
cum s-ar desfășura o zi din viața ta după dispariția
acestor probleme.
 (bagheta magică, globul magic, zâna fermecată,
magul)
 Testul familiei - desen
 Un colaj sau un desen cu 3 coloane
sau zone:
 ”Eu sunt/ Eu am / Eu am nevoie”
INSTRUCTAJ:  ANALIZĂM:
 1. Simbolul ales de copil
pentru fiecare persoană
Alege o figurină care să te reprezinte pe tine. Așeaz-o în
mijlocul mesei. Acum gândește-te la toate persoanele care fac
parte din familia ta și așază-le față de tine mai aproape sau adusă în atomul familial;
mai departe, în funcție de cum este relația voastră.  2. Distanță-apropiere și în
ce poziție stau unele față de
altele
Așezând degetul pe fiecare figurină / obiect vei deveni acea
persoană și pentru câteva momente vei vorbi ca și cum ai fi ea
Te vei prezenta:
 3. Dimensiunea figurinelor
și felul lor
1. Cine ești, cum te numești, ce vârstă ai
 4. Ce alte elemente de
2. Ce fel de persoană ești, cum te comporți decor a folosit și cu ce scop
3. Când te uiți la... (copil), ce simți și ce îți vine să-i spui? 
 Atomul social/ familial,
genogramă sau hărți eco,
folosind diverse figurine,
obiecte (pietricele, nasturi)
 Un colaj sau un desen cu 3
coloane sau zone: ”Eu sunt/ Eu
am / Eu am nevoie”
 Dacă copilul este foarte stresat, fă câteva exerciții de relaxare mai
dinamice:

 Vulcanul care stă să erupă: inspiri și te lași pe vine, expiri și sari cu

mâinile în sus, ca o lavă care erupe (repetă de 3-5 ori)

 Balonul care se umflă în abdomen: Cu fiecare inspirație, umflă un balon

în abdomen. Cu fiecare expirație, burta ți se lipește de coloana
vertebrală. Repetă de vreo 5 ori.

 Urmărește conturul palmei. Sus pe vârful degetelor spui: stop, cobori și

în vale (între degete)spui: stop, iar urci câtre următoru deget: stop! În
vârful degetului, cobori: stop! În ”vale”.
 Fotografia fericită – cu un moment fericit
 Firul vieții - Axa timpului
Cu ajutorul unui drum, hărți, elemente din recuzită.
Îi încurajăm să dea o denumire/ un nume fiecărei etape din călătoria lor sau să folosească simboluri.
Copiii mai mari pot prefera să facă un colaj sau un jurnal. Se lasă un spațiu liber după fiecare etapă/imagine
folosită, pentru continuarea călătoriei și pentru mai multe oportunități de schimbare și dezvoltare.
La final, te uiți la tot firul și dai un titlu ”călătoriei” de până acum.
 Lucrul cu părți din noi
 Creșterea motivației pentru schimbare – conștientizarea dezavantajelor respectivului
comportament
 Identificarea resurselor (folosite anterior în situații similare sau crearea unora noi, în caz că
nu există experiențe anterioare de referință)
 Alege câte un obiect pentru fiecare resursă (putere, răbdare, curaj, prietenie, înțelepciune
etc.) și le încarcă cu puterea sufletului și a minții
 Le atinge apoi (devin ancore) și intră în contact cu puterea interioară
 Reluăm situația prin role-play, jucând ca și când situația s-ar derula fiind în posesia acelor
puteri (Rescrierea scenariului)
 Observă dintr-un rol exterior ce impresie face celorlalți, iar din propriul rol, cum se simte
diferit atunci când te folosești de înțelepciune și de resursele interioare
Motive pentru care copiii mint:
 pentru a evita pedeapsa
 pentru a obţine ceva ce altfel nu poate fi obţinut
 pentru a proteja propria persoană sau pe altcineva de rău
 pentru a câştiga admiraţie sau interesul celorlalţi
 pentru a evita crearea unei situaţii sociale dificile
 pentru a evita stânjeneala
 pentru a menţine intimitatea
 pentru a demonstra propria putere unei autorităţi etc.

Ce întrebări să își pună părinții ai căror copii mint:

 Ai reguli prea stricte?
 Ești prea protector?
 Dezvălui mesaje prin ce faci/spui că este în regulă să minţi ?
 Metafore –povești
 Magia – amuletele/ talismanele
 Curcubeul calităților/ palma cu calități
 Role -play în cabinet pentru eliminarea
tracului – vorbitul pe scenă, lăudatul singur
în fața unui public imaginar – ”cum încă nu
m-ați cunoscut voi pe mine”
 Hipnoză
 Metoda EU POT în acțiune (Ben Furman, pag.82):
- Ce ar trebui să înveți pentru a rezolva situația supărătoare?
- Să nu mă mai las enervată de ceea ce face sora mai mică
- Trebuie să fie dificil să nu te mai lași enervată. Cum ai de gând să faci asta?
- O să o ignor când mă imită, iar dacă nu se oprește, o să îi spun mamei să ne
ajute, în loc să o bat.
- Pare o idee foarte bună! Ce avantaje îți va aduce această abilitate nouă? Dar
părinților tăi?
- Cui ai putea cere ajutorul ca să să reușești? (mama, tata,
educatoarea/învățătorul)
Role-play pentru antrenarea abilității. Copilul este provocat de
consilier/terapeut cu o situație similară celei de acasă, iar copilul își va antrena
diverse reacții, până la găsirea celei mai potrivite.

 Responsabilizarea celui gelos pentru îngrijirea celui mai mic, folosind

strategii inteligent gândite
 Desenul – externalizarea – deposedarea
”monstrului” de puteri – ridiculizarea sa
 Interviul cu frica în inversiune de rol
 Păcălirea magică – ”Fantoma tot încearcă să
își găsească măcar un prieten care să nu se
sperie de ea. Așază jucăria pe pervaz și
dacă o găsești mișcată, înseamnă că s-a
bucurat că i-ai lăsat-o să se joace.”
 Identificarea beneficiilor ascunse și
deposedarea simptomului de beneficii
 Găsirea altor moduri de a genera nevoile
ascunse în spatele beneficiilor
 Aducerea ticului din involuntar și
inconștient, în voluntar și conștient prin
prescripții paradoxale (Milton Erickson)
 Crearea cadrului pentru eliberarea emoțiilor
negative - Lovirea cu perna/petul
 Alchimizarea emoțiilor – prin
magie/desen/modelarea plastilinei
 Termometrizarea furiei/frustrării
 Pedala de accelerație
 A fost odată un băiat care se enerva foarte repede.


 Tatăl său a vrut să-i dea o lecție, așa că i-a oferit o cutie de cuie și i-a spus ca de fiecare dată când își pierde cumpătul, trebuie să
bată un cui în gardul lor din lemn.


 În prima zi, băiețelul a bătut 37 de cuie în gard. Era foarte furios!



 În săptămânile următoare, băiatul a început să-și controleze nervozitatea, astfel că numărul cuielor bătute în gard a scăzut
dramatic.


 Nu a trecut mult până când băiatul a descoperit că e mai ușor să-și controleze furia decât să bată cuie în gard.


 Apoi a venit ziua în care băiețelul nu și-a mai pierdut deloc cumpătul și era atât de mândru de el încât abia aștepta să-i spună și
tatălui său.


 Mulțumit, tatăl său i-a spus că acum poate scoate câte un cui pentru fiecare zi în care își poate stăpâni furia.


 Au trecut câteva săptămâni și a venit ziua în care băiatul a putut să-și anunțe tatăl că a scos toate cuiele din gard.


 Cu blândețe, tatăl și-a luat fiul de mână și l-a dus lângă gard.
 "Te-ai descurcat foarte bine, fiul meu", i-a spus părintele zâmbind. "Dar uită-te la găurile rămase în lemn. Gardul nu va mai fi
niciodată ca înainte."


 Băiețelul asculta cu atenție în timp ce tatăl său vorbea: "Când ești furios și spui cuvinte dure, ele lasă urme adânci exact ca acestea
din gard. Și indiferent de cât de mult îți ceri iertare, rănile vor rămâne mereu acolo."
 Cercul siguranței, în care desenează toate
momentele în care a simțit siguranță – prin
simboluri
 Atomul persoanelor-resursă
 Borcanul cu momente de siguranță – unde
pune câte un simbol pentru fiecare moment
de siguranță
Role play –
 Creșterea motivației pentru schimbare – conștientizarea
dezavantajelor respectivului comportament
 Identificarea resurselor (folosite anterior în situații similare sau
crearea unora noi, în caz că nu există experiențe anterioare de
referință)
 Alege câte un obiect pentru fiecare resursă (putere, răbdare, curaj,
prietenie, înțelepciune etc.) și le încarcă cu puterea sufletului și a
minții
 Le atinge apoi (devin ancore) și intră în contact cu puterea interioară
 Reluăm situația prin role-play, jucând ca și când situația s-ar derula
fiind în posesia acelor puteri (Rescrierea scenariului)
 Observă dintr-un rol exterior ce impresie face celorlalți, iar din
propriul rol, cum se simte diferit atunci când te folosești de
înțelepciune și de resursele interioare
 Mișcare, expresivitate
 ”Obiectul prețios” - role play
 ”Detectivul de emoții”
 ”Cursa cu obstacole”
 ”Mama/tatăl ideal; copilul ideal”
 ”Să ne cunoaștem mai bine”
 ”Coșul de gunoi”
 ”Fântâna dorințelor”
 Construirea căminului
 ”Magic shop”
 Provocări
diverse, schimb
de rol, care să
provoace la
îmbunătăţirea
relaţionării şi a
comunicării pe
un alt nivel de
înţelegere
 Imaginează-ți că ești singur într-o sală de cinema. Vei alege un
moment dinainte de momentul traumatizant, când erai bine.
 Derulezi pe repede-înainte filmul, plecând de la momentul OK și
mergând rapid prin evenimentul traumatic, fără a elimina/evita
nimic din cele ce au fost, doar treci extrem de repede prin ele și
te oprești la un moment după ce a încetat momentul traumatic,
când erai din nou ok.
 Imediat ce ai ajuns în al doilea moment ok din față, acum începi să
revezi scena de la final spre început, mult mai repede, de două ori
mai repede decât ai văzut-o de la cap la coadă. Acum nu mai simți
niciun miros, niciun sunet, doar revezi pe foarte-repede înapoi
(rewind).
Baby Shark
https://www.youtube.com/watch?v=XqZsoesa55w
 ”Nu mai primim copilul la grădiniță”
 Mama fetiței: ”Mi se pare penibil jocul ăsta, nu vreau să mă joc de-a
vânzătorul”
 Tatăl fetei: ”Dacă dumneavoastră ziceți că este bine, eu o las în club”
 ”Deci voi psihologii trageți bunicii de guler?”
 „Hai să ne batem pe hol”
 ”Nu vreau să greșesc vreun răspuns” (timiditate)
 ”Fantoma” (role play)
Scrie pe chat (SHIFT+ENTER):

1. Un lucru pe care îl consideri util de folosit/de știut, luat de la acest curs

2. Ceva ce te-ai fi așteptat să afli/să se abordeze astăzi și nu s-a întâmplat

3. Pe o scală de la 1 la 10, unde 1 ești deloc mulțumit și 10 foarte mulțumit de curs

(structură, claritate a informațiilor, resurse, interacțiunea trainerului cu participanții,
interacțiunea între colegi) ce notă acorzi?

4. Dacă ar fi să propui o temă de curs la care ti-ar placea să participi, care ar fi aceea?